Strategia în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013)

O strategie ambiţioasă, rezultat al unei evaluări aprofundate, inspiră acţiunea comunitară în materie de sănătate animală şi deschide noi dezbateri interinstituţionale pe acest subiect. Această strategie este alcătuită din patru „piloni” care încadrează standardele comunitare destinate tuturor părţilor implicate din sector.

ACT

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 19 septembrie 2007 privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfăşurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” [COM(2007) 539 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Strategia europeană în materie de sănătate animală se bazează pe o evaluare lansată de Comisie în 2004 şi vizează sănătatea tuturor animalelor din Uniunea Europeană (UE).

Strategia are în vedere următoarele obiective:

• protecţia sănătăţii publice şi a siguranţei alimentare;
• promovarea creşterii animalelor şi a economiei rurale;
• asigurarea circulaţiei necesare a animalelor;
• contribuţia la dezvoltarea durabilă a UE.

Primul pilon: prioritizarea intervenţiei UE

Evaluarea principalelor ameninţări la adresa sănătăţii animale trebuie să constituie baza acţiunii comunitare. Această analiză trebuie să stabilească relevanţa ameninţărilor în cauză pentru obiectivele strategiei UE, „nivelul de risc acceptabil” pentru Comunitate şi prioritatea relativă de acţiune pentru a reduce riscul. În acest cadru, obiectivul acţiunii europene va fi reducerea riscului la un nivel neglijabil, deoarece nu există „risc zero”. În plus, Comunitatea aplică principiul precauţiei care prevede aplicarea unor măsuri temporare în cazul unei ameninţări potenţial grave pentru sănătate, dar în lipsa unor certitudini ştiinţifice.

Reprezentanţii tuturor părţilor implicate în procesul de gestionare a riscurilor sunt chemaţi să intervină în luarea de decizii la nivel comunitar. Analiza şi gestionarea riscurilor vor fi efectuate în urma stabilirii unor obiective cuantificabile, a evaluării resurselor şi progreselor înregistrate.

Al doilea pilon: modernizarea cadrului de reglementare a sănătăţii animale

UE şi alte organizaţii internaţionale cum sunt Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor (OIE (EN) (ES) (FR)) sau Banca Mondială recunosc importanţa protejării sănătăţii animale.

Principalul instrument comunitar pentru protejarea sănătăţii animale este o legislaţie adaptată şi actualizată constant care aplică principiile politicii comunitare şi obligaţiile sale internaţionale. În efortul său de a îmbunătăţi şi de a eficientiza această legislaţie, UE are ambiţia de a institui un cadru de reglementare clar şi unic care să respecte orientările OIE, precum şi Codex Alimentarius (EN) (ES) (FR).

O împărţire adecvată a costurilor, beneficiilor şi responsabilităţilor ar putea contribui la reuşita strategiei şi ar putea limita riscurile financiare ale statelor membre şi ale Comunităţii, încurajând prevenirea ameninţărilor asupra sănătăţii animale.

Protejarea frontierelor externe de invazia bolilor şi lupta împotriva focarelor de boli exotice le revin statelor membre. În plus, este esenţial ca pierderile legate de bunurile private distruse în interes public să fie despăgubite de către guverne. Responsabilitatea pentru sănătatea animalelor le revine în primul rând proprietarilor acestora şi, în mod colectiv, industriei. Pentru ca strategia să reuşească, este nevoie de deplina participare şi de angajamentul total al tuturor părţilor implicate, printre care se numără şi sectorul asigurărilor.

Codex Alimentarius şi OIE sunt referinţe esenţiale pentru legislaţia din sectorul bolilor animale. UE respectă orientările acestora şi încurajează ceilalţi membri ai comunităţii internaţionale să se bazeze pe aceleaşi valori. În plus, Comunitatea ia în considerare posibilitatea de a deveni ea însăşi membră a OIE.

O mai bună sănătate animală contribuie la competitivitatea întreprinderilor europene. În plus, armonizarea acestor norme permite o concurenţă corectă pe piaţa comunitară şi se extinde în mod eficient către zona importurilor. La nivelul exporturilor, o mai bună prioritizare a acţiunilor în faţa obstacolelor de ordin sanitar ar trebui să contribuie la un acces mai bun pe pieţele de export.

Al treilea pilon: prevenirea ameninţărilor asupra sănătăţii animale, supravegherea şi pregătirea pentru abordarea crizelor

Promovarea măsurilor de biosecuritate * în fermele de creştere a animalelor şi finanţarea acestora ar trebui să reprezinte criterii de referinţă importante pentru procedurile de „zonare” şi de „compartimentare”.

Identificarea şi monitorizarea circulaţiei produselor alimentare de origine animală şi a alimentelor pentru animale se bazează pe un sistem de control al schimburilor şi pe un sistem „pe hârtie” de identificare a fiecărui animal. În vederea integrării sistemului la nivelul UE, va fi introdus treptat un sistem electronic.

Au fost luate în considerare acţiuni pentru îmbunătăţirea biosecurităţii la frontiere, fără a perturba circulaţia persoanelor şi a mărfurilor agricole. Acestea includ nu doar îmbunătăţirea legislaţiei actuale şi a cooperării între părţile implicate în controalele la frontieră, ci şi trimiterea de asistenţă tehnică în ţările în curs de dezvoltare pentru ca acestea să poată îndeplini standardele comunitare.

UE îşi propune să sprijine supravegherea veterinară printr-o mai bună cooperare între părţile interesate şi prin mijloace financiare adaptate, precum şi încurajând formarea în acest sector. Informaţiile ştiinţifice colectate prin intermediul acestei activităţi de supraveghere pot contribui la luarea deciziilor în cadrul instituţiilor UE, al guvernelor precum şi al altor părţi interesate în protejarea sănătăţii animale.

UE trebuie să îşi îmbunătăţească gradul de pregătire în faţa urgenţelor printr-o iniţiativă integrată şi o utilizare pe scară mai largă a vaccinurilor.

Al patrulea pilon: ştiinţă, inovare şi cercetare

UE încurajează dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică în domeniul sănătăţii publice şi animale. În acest scop, laboratoarele comunitare şi naţionale de referinţă, precum şi agenţiile europene (în special Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (DE) (EN) (FR) (IT) şi Agenţia Europeană pentru Medicamente (EN)) sunt invitate să colaboreze şi să joace un rol-cheie în activităţile ştiinţifice.

Inovarea şi cercetarea în sectorul siguranţei alimentare se bazează pe o serie de instrumente cum sunt al şaptelea program-cadru de cercetare şi planul de acţiune comunitară pentru protecţia şi bunăstarea animalelor.

Ultima actualizare: 19.12.2007