EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Plan de acţiune pentru o politică maritimă integrată

Pentru a conserva resursele marine, Comisia Europeană are în vedere instituirea unei politici maritime integrate, orizontale şi intersectoriale, care să includă toate aspectele relaţiei noastre cu mările şi oceanele. Cadrul de gestionare, obiectivele şi instrumentele propuse de către Comisie sunt prezentate pe larg în această comunicare, care are la bază strategiile de la Lisabona şi Goteborg.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 10 octombrie 2007 privind o politică maritimă integrată pentru Uniunea Europeană [COM(2007) 575 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Crearea unei politici maritime integrate necesită un cadru de gestionare precis. Comisia a creat un grup operativ pentru politica maritimă care să analizeze interacţiunile dintre politicile sectoriale şi să le asigure coordonarea. Comisia a solicitat, de asemenea, ajutorul agenţiilor Uniunii Europene (UE) implicate în afacerile maritime pentru elaborarea de noi politici. În plus, dezvoltarea de noi politici maritime implică şi consultarea societăţii civile şi a tuturor părţilor interesate, precum şi analize globale de impact.

Obiective

Primul obiectiv al unei politici integrate pentru UE constă în maximizarea utilizării durabile a mărilor şi oceanelor, asigurând în acelaşi timp dezvoltarea economiei maritime şi a regiunilor de coastă. Pentru a asigura competitivitatea, siguranţa şi securitatea sectorului, Comisia Europeană se angajează:

  • să creeze o strategie de reducere a impactului schimbărilor climatice în zonele de coastă;
  • să revalorifice calificările profesionale şi studiile din domeniul maritim pentru a oferi perspective de carieră mai bune în sector;
  • să realizeze un spaţiu european de transport maritim fără bariere administrative şi vamale, precum şi o strategie globală vizând transportul maritim pentru perioada 2008-2018, astfel încât să sporească eficacitatea şi competitivitatea transportului maritim în Europa;
  • să ofere orientări pentru aplicarea legislaţiei de mediu în ceea ce priveşte porturile şi să propună o nouă politică privind porturile care să ia în considerare rolurile multiple ale acestora;
  • să încurajeze formarea de centre de activităţi multisectoriale şi să stimuleze inovaţia tehnologică în sectorul şantierelor navale şi al energiei, pentru a asigura competitivitatea economică fără a dăuna mediului;
  • să sprijine eforturile internaţionale care vizează reducerea poluării atmosferice şi a emisiilor de gaze cu efect de seră provocate de nave;
  • să ia măsuri împotriva practicii aruncării înapoi în mare a capturilor, împotriva pescuitului ilegal, nedeclarat şi nereglementat şi împotriva oricărei alte practici distructive.

Un al doilea obiectiv-cheie este construirea unei baze de cunoaştere şi inovaţie pentru politica maritimă. Ştiinţa, tehnologia şi cercetarea marină permit analizarea efectelor activităţilor umane asupra sistemelor marine şi oferă soluţii pentru atenuarea degradării mediului şi a efectelor schimbărilor climatice. Comisia Europeană intenţionează:

  • să prezinte o strategie europeană globală pentru cercetarea marină şi maritimă;
  • să îmbunătăţească înţelegerea afacerilor maritime în temeiul celui de al şaptelea program-cadru;
  • să sprijine crearea unui parteneriat ştiinţific european în domeniul marin, în vederea stabilirii unui dialog între comunitatea ştiinţifică, industrie şi responsabilii politici.

O politică integrată are, de asemenea, ca obiectiv asigurarea celor mai bune condiţii de viaţă în regiunile de coastă şi ultraperiferice, reconciliind în acelaşi timp dezvoltarea economică şi protejarea mediului. Comisia îşi propune aşadar în special să:

  • promoveze turismul de coastă;
  • elaboreze o bază de date privind finanţarea comunitară destinată proiectelor maritime şi regiunilor de coastă;
  • creeze o strategie comunitară de prevenire a dezastrelor în aceste regiuni;
  • dezvolte potenţialul maritim al regiunilor ultraperiferice şi al insulelor.

Uniunea Europeană intenţionează, în plus, să îşi promoveze politica de lider în afacerile maritime internaţionale. O politică integrată permite o mai bună gestionare internaţională a afacerilor maritime, precum şi realizarea priorităţilor UE în acest domeniu. Acest lucru este extrem de important, având în vedere caracterul global al problemelor cu care se confruntă sectorul maritim. Comisia încurajează deci în special:

  • cooperarea în ceea ce priveşte afacerile maritime în cadrul politicii europene de extindere, al politicii europene de vecinătate şi al dimensiunii nordice, precum şi dialogul structurat cu partenerii principali. Este într-adevăr esenţial ca partenerii internaţionali să aplice acordurile internaţionale;
  • statele membre să ratifice şi să aplice instrumentele adecvate.

Ultimul obiectiv al acestei politici integrate este îmbunătăţirea vizibilităţii Europei maritime, precum şi a imaginii activităţilor şi profesiilor din sector. În acest scop, Comisia propune acţiuni şi instrumente concrete cum ar fi:

  • realizarea unor instrumente educaţionale (atlas al mărilor), dar şi al unor instrumente care să promoveze patrimoniul nostru maritim comun;
  • sărbătorirea unei zile maritime europene începând din 2008.

Instrumente

Trei instrumente sunt în special importante în cadrul elaborării comune a politicilor maritime:

  • o reţea europeană de supraveghere maritimă pentru a garanta siguranţa utilizării mării şi securitatea frontierelor maritime ale UE, deoarece aceste chestiuni au un caracter transnaţional. Comisia încurajează în special cooperarea între gărzile de coastă şi serviciile adecvate şi se angajează să îmbunătăţească interoperabilitatea sistemelor de supraveghere;
  • gestionarea integrată (terestră şi maritimă) a zonelor de coastă pentru a permite amenajarea teritoriului maritim. Chiar dacă statelor membre le revine competenţa în acest domeniu, un angajament la scară europeană este esenţial. Comisia va propune o foaie de parcurs în 2008 pentru a facilita dezvoltarea acestui instrument;
  • o sursă de date şi informaţii completă şi accesibilă privind activitatea naturală şi activitatea umană asupra oceanelor, pentru a facilita luarea deciziilor strategice privind politica maritimă. Se vor lua măsuri pentru crearea unei reţele europene de observare şi de date marine şi pentru elaborarea unei hărţi multidimensionale a apelor statelor membre.

Context

Comunicarea urmează consultării lansate în Cartea verde privind o viitoare politică maritimă pentru Uniune, prin care Consiliul European din iunie solicită Comisiei să elaboreze un plan de acţiune.

ACTE CONEXE

Propunere de Regulament al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 octombrie 2010 de instituire a unui program de susţinere a continuării dezvoltării unei politici maritime integrate [COM(2010) 494 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]. Prezenta propunere stabileşte un program menit să susţină măsurile prevăzute în vederea continuării dezvoltării şi a punerii în aplicare a politicii maritime integrate. Propunerea se înscrie în cadrul acţiunilor pregătitoare şi al proiectelor-pilot care vor fi lansate în perioada ianuarie 2011-decembrie 2013. Programul va asigura resurse financiare pentru atingerea obiectivelor şi a priorităţilor stabilite în planul de acţiune adoptat în 2007.

Procedura de codecizie (COD/2010/0257)

Comunicarea Comisiei din 8 octombrie 2010, intitulată „Cunoaşterea mediului marin 2020: date şi observaţii privind mediul marin pentru o creştere inteligentă şi durabilă” [COM(2010) 461 – Nepublicată în Jurnalul Oficial]. Această comunicare descrie un plan de acţiune care reprezintă unul dintre cele trei instrumente intersectoriale prevăzute de politica maritimă integrată a UE. Planul de acţiune, împărţit pe trei axe, vizează îmbunătăţirea fiabilităţii datelor privind mediul marin, simplificarea şi ieftinirea utilizării acestora şi stimularea competitivităţii utilizatorilor datelor în cauză.

Comunicarea Comisiei din 15 octombrie 2009, intitulată „Către integrarea supravegherii maritime: Un mediu comun în vederea schimbului de informaţii pentru domeniul maritim al UE” [COM(2009) 538 – Nepublicată în Jurnalul Oficial]. Această comunicare reprezintă al doilea instrument intersectorial prevăzut de politica maritimă integrată a UE. Comunicarea expune principiile directoare pentru crearea unui mediu comun în vederea schimbului de informaţii pentru domeniul maritim şi lansează procesul care va conduce la punerea în aplicare a acestuia. În acest scop, este necesară consolidarea coordonării şi coerenţei între Comisia Europeană, statele membre şi interlocutori.

Comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2008, intitulată „Foaie de parcurs privind amenajarea spaţiului maritim: realizarea principiilor comune în UE” [COM(2008) 791 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]. Amenajarea spaţiului maritim reprezintă un instrument al politicii maritime integrate menit să asigure o mai bună coordonare între părţile interesate şi o utilizare optimă a mărilor şi oceanelor. Prezenta comunicare stabileşte un ansamblu de principii fundamentale inspirate din practicile actuale şi din normele în vigoare. Aceste principii vor servi drept bază pentru discuţiile privind elaborarea unei abordări comune în ceea ce priveşte amenajarea spaţiului maritim.

Raportul interimar al Comisiei din 15 octombrie 2009 privind politica maritimă integrată a UE [COM(2009) 540 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]. Comisia trece în revistă progresele înregistrate în cadrul politicii maritime integrate (PMI) de la adoptarea comunicării din 2007 şi defineşte şase direcţii strategice pentru viitor:

  • integrarea guvernanţei maritime: instituţiile, statele membre şi regiunile de coastă trebuie să creeze structuri eficiente pentru colaborarea transsectorială şi consultarea părţilor interesate. Aceste structuri trebuie să permită exploatarea tuturor sinergiilor dintre politicile sectoriale care influenţează domeniul maritim. Pe cât posibil, trebuie să se evite izolarea politicilor sectoriale unele de celelalte.
  • elaborarea unor instrumente intersectoriale, cum ar fi amenajarea spaţiului maritim, bazele de cunoştinţe şi de date detaliate privind mediul marin şi supravegherea maritimă integrată. Aceste instrumente pot debloca investiţii economice importante şi pot îmbunătăţi administrarea spaţiilor maritime europene.
  • stabilirea unor limite pentru activităţile maritime care să garanteze durabilitatea: în contextul directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, aceste limite iau în considerare impactul dezvoltării activităţilor maritime asupra mărilor şi oceanelor.
  • strategiile bazate pe bazinele maritime: aceste strategii contribuie la succesul PMI. Strategiile permit adaptarea priorităţilor şi a instrumentelor politicii la particularităţile geografice, economice şi politice specifice fiecărui mare bazin maritim european.
  • consolidarea dimensiunii internaţionale a politicii maritime integrate: UE trebuie să îşi asume un rol de lider în îmbunătăţirea guvernanţei maritime la nivel mondial, aşa cum a făcut-o în domeniul pirateriei sau al practicilor de pescuit distructive.
  • creşterea economică durabilă, ocuparea forţei de muncă şi inovarea: UE trebuie să definească priorităţi economice coerente şi globale pentru a favoriza dezvoltarea transportului maritim intracomunitar, a stimula investiţiile, a sprijini conceptul de nave nepoluante, a promova producerea de energie în largul mării etc. UE trebuie să se asigure, de asemenea, că politica maritimă şi zonele de coastă sunt luate în considerare în cadrul dezbaterii privind coeziunea teritorială.

Comisia trebuie să publice un document privind punerea în aplicare a acestor şase direcţii strategice în cursul anului 2010.

Ultima actualizare: 03.12.2010

Top