Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) al UE

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
Multilingual display
Text

Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) al UE

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2006/112/CE a Consiliului – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) al UE

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva codifică într-un singur act legislativ toate modificările aduse celei de-a șasea directive TVA, clarificând astfel legislația cu privire la TVA aflată în prezent în vigoare în Uniunea Europeană (UE).

ASPECTE-CHEIE

TVA se aplică tuturor operațiunilor efectuate în UE cu titlu oneros (cu plată) de o persoană impozabilă, însemnând orice persoană sau organism care furnizează bunuri și servicii impozabile în cursul desfășurării activității sale. De asemenea, importurile efectuate de o astfel de persoană sunt supuse la plata TVA.

Operațiunile taxabile includ livrări de bunuri sau prestări de servicii în cadrul unei singure țări a UE, achiziții intracomunitare de bunuri (bunuri furnizate și livrate sau transportate de o companie dintr-o țară a UE către o companie din altă țară a UE) și importuri de bunuri din afara UE în UE.

În ceea ce privește locul operațiunii, se aplică reguli diferite în funcție de natura operațiunii, de tipul de produs furnizat și dacă este implicat transportul.

Livrarea de bunuri – locul de impozitare este acolo unde sunt livrate bunurile.

Achiziția intracomunitară de bunuri – locul de impozitare este locul unde partea care achiziționează bunuri le recepționează, adică țara din UE în care bunurile sunt în final localizate după transportul dintr-o altă țară din UE.

Importurile de bunuri în UE din țări din afara UE sunt în general impozitate în țara din UE în care acestea ajung.

Prestarea de servicii – locul de impozitare este locul unde sunt prestate serviciile. Acesta depinde nu numai de natura serviciului prestat, ci și de statutul clientului care este beneficiarul serviciului. Pentru a se asigura că serviciul este impozitat în locul în care este de fapt consumat, există câteva excepții de la aceste reguli generale, după cum urmează:

servicii în legătură cu bunuri imobile (bunuri imobiliare),

transportul de pasageri,

activități legate de cultură, sport, educație și divertisment,

servicii de restaurant.

TVA devine exigibilă în funcție de natura operațiunii, de exemplu atunci când sunt livrate bunurile sau când sunt prestate serviciile. Faptul generator al unei achiziții (cumpărări) intracomunitare are loc, în general, atunci când se achiziționează bunurile, adică atunci când o livrare de bunuri similare în țara de achiziție din UE ar fi considerată ca fiind încheiată. În cazul importurilor în UE, faptul generator are loc atunci când bunurile sunt aduse într-o țară din UE.

În cazul livrării de bunuri, al prestării de servicii și al achiziției intracomunitare de bunuri, baza de impozitare cuprinde toate plățile către furnizor în schimbul furnizării produsului. În cazul în care bunurile sunt importate, baza de impozitare este valoarea acestora din vamă. Taxele, impozitele și alte impuneri sunt incluse în baza de impozitare, dar TVA propriu-zisă, reducerile de preț și rabaturile acordate clientului sunt excluse.

Cota standard de TVA care se aplică de toate țările UE pentru livrarea de bunuri și prestarea de servicii nu este mai mică de 15 %. Țările UE pot aplica una sau două cote reduse, a căror valoare nu este mai mică de 5 %, pentru livrarea de bunuri specifice sau prestarea de servicii specifice enumerate în Anexa a III a Directivei. De asemenea, în anumite condiții se aplică câteva prevederi care sunt derogări de la aceste reguli (cote mai reduse, cote reduse pentru alte bunuri sau servicii etc.).

Directiva prevede scutiri de TVA. Majoritatea dintre acestea sunt scutiri fără dreptul de deducere, de exemplu servicii financiare și de asigurări, servicii de asistență medicală sau socială. Cu toate acestea, există și scutiri cu dreptul de deducere, de exemplu livrarea intracomunitară de bunuri sau exporturile de bunuri către o țară din afara UE. Anumite scutiri sunt obligatorii pentru țările membre, în timp ce altele sunt opționale.

O persoană impozabilă are dreptul de deducere a valorii TVA plătite pentru achiziția de bunuri sau servicii în țara din UE în care se efectuează aceste operațiuni. Această TVA aferentă intrărilor se poate deduce din TVA plătibilă pentru operațiuni taxabile, de exemplu livrări interne de bunuri sau prestări interne de servicii. În general, nu există niciun drept de deducere în cazul unei activități economice scutite sau în cazul în care persoana impozabilă se încadrează într-un regim special. În anumite cazuri, deducerile pot fi limitate sau ajustate.

Directiva prevede obligațiile persoanelor impozabile și ale anumitor persoane neimpozabile. În general, TVA este plătibilă de orice persoană impozabilă care efectuează o livrare impozabilă de bunuri sau o prestare impozabilă de servicii. Excepțiile includ operațiunile specifice, în cazul cărora clientul plătește TVA, de exemplu livrările de gaze naturale, și operațiunile în cazul cărora țara din UE poate alege să desemneze clientul pentru plata TVA, la anumite livrări cu risc de fraudă, precum certificatele de emisii (până la 31 decembrie 2018).

Directiva prevede derogări pentru țările UE de la regulile standard privind TVA, de exemplu pentru prevenirea anumitor tipuri de evaziuni fiscale. De asemenea, există regimuri speciale de TVA menite să reducă birocrația, de exemplu pentru întreprinderi mici și pentru fermieri.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Începând cu 1 ianuarie 2007.

Pentru informații suplimentare, consultați pagina referitoare la TVA pe site-ul Comisiei Europene.

ACT

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2006/112/CE

1.1.2007

1.1.2008

JO L 347, 11.12.2006, pp. 1–118

Modificările și corecturile succesive aduse Directivei 2006/112/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 292, 10.11.2009, pp. 5-30)

Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare (JO L 44, 20.2.2008, pp. 23-28)

Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa pe valoare adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din țări terțe (JO L 346, 29.12.2007, pp. 6-12)

Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din țări terțe (versiune codificată) (JO L 286, 17.10.2006, pp. 15-18)

Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 218/92 (JO L 264, 15.10.2003, pp. 1–11)

Data ultimei actualizări: 15.10.2015

Top