Help Print this page 
Title and reference
Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) (Directiva TVA)

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (TVA) (Directiva TVA)

Această directivă codifică dispozițiile de punere în aplicare a sistemului comun privind TVA, care se aplică producției și distribuirii de bunuri și servicii achiziționate și comercializate în vederea consumului în interiorul Uniunii Europene (UE). Pentru a asigura că taxa are un impact neutru, indiferent de numărul operațiunilor, persoanele impozabile în scopuri de TVA își pot deduce din contul de TVA valoarea taxei pe care au plătit-o altor persoane impozabile. TVA este suportată, în cele din urmă, de consumatorul final sub forma unui procent adăugat la prețul final al bunurilor sau serviciilor.

ACT

Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este o taxă generală de consum aplicată activităților comerciale care implică producția și distribuția de bunuri și prestarea de servicii. Această Directivă a TVA codifică dispozițiile care reglementează introducerea sistemului comun privind TVA în Uniunea Europeană (UE).

Sistemul comun privind TVA se aplică bunurilor și serviciilor achiziționate și comercializate în vederea consumului pe teritoriul UE. Taxa se calculează pe baza valorii adăugate bunurilor și serviciilor la fiecare etapă din procesul de producție și de distribuție.

Taxa se colectează prin intermediul unui sistem de plăți parțiale care le permite persoanelor impozabile (firme identificate în scopuri de TVA) să își deducă din conturile de TVA valoarea taxei pe care au achitat-o altor persoane impozabile la achizițiile făcute în scopuri comerciale în etapa anterioară. Prin acest mecanism se asigură că taxa este neutră, indiferent de numărul operațiunilor.

În cele din urmă, TVA este suportată de consumatorul final sub forma unui procent adăugat la prețul final al bunurilor sau serviciilor. Acest preț final reprezintă totalul valorii adăugate la fiecare etapă din procesul de producție și distribuție. Furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii (persoana impozabilă) plătește TVA achitată pentru bunurile sau serviciile în cauză administrației fiscale naționale după ce deduce TVA pe care a plătit-o la rândul său furnizorilor săi.

Sferă de aplicare

Operațiunile efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unei țări a UE de către o persoană impozabilă care acționează ca atare sunt supuse TVA. Importurile realizate de orice persoană sunt de asemenea supuse TVA.

Operațiunile impozabile includ:

  • livrarea de bunuri de către o persoană impozabilă;
  • achizițiile intracomunitare pe teritoriul unei țări a UE de bunuri provenite din altă țară a UE;
  • prestarea de servicii realizată de o persoană impozabilă;
  • importurile de bunuri din afara UE (un teritoriu terț sau o țară terță).

O achiziție intracomunitară de bunuri are loc numai în cazul în care bunurile sunt transportate dintr-o țară a UE în alta. Aceasta are loc atunci când bunurile comercializate de către o persoană impozabilă în țara UE de plecare sunt achiziționate în altă țară a UE (de sosire) de către o persoană impozabilă care acționează în acea calitate sau de către o persoană juridică neimpozabilă. De asemenea, achiziția intracomunitară are loc în cazul mijloacelor de transport noi și al produselor supuse accizelor cumpărate de alte persoane.

Dacă valoarea totală a achizițiilor intracomunitare de bunuri efectuate de către persoanele juridice neimpozabile și de către anumite categorii de persoane impozabile scutite nu depășește un plafon minim de 10 000 EUR anual, aceste achiziții sunt supuse taxei pe valoarea adăugată doar în cazul în care cumpărătorul respectiv hotărăște să se înregistreze în scopuri de TVA.

Achizițiile intracomunitare de bunuri second-hand, obiecte de artă, obiecte de colecție și antichități nu sunt supuse TVA atunci când vânzătorul este un comerciant impozabil sau un organizator de vânzări prin licitație publică care a plătit taxa pe bunurile în cauză în cadrul regimului special de taxare a marjei de profit.

Sferă de aplicare teritorială

TVA intracomunitară nu se aplică următoarelor teritorii terțe:

  • Insula Heligoland, teritoriul Büsingen, Ceuta, Melilla, Livigno, Campione d’Italia și apele italiene ale Lacului Lugano (teritorii care nu fac parte din teritoriul vamal al Uniunii);
  • Muntele Athos, Insulele Canare, teritoriile franceze de peste mări, Insulele Åland și Insulele anglo-normande (teritorii care fac parte din teritoriul vamal al Uniunii).

Conform Tratatului, TVA nu se aplică nici în Gibraltar sau în acea parte din teritoriul Ciprului care nu se află sub controlul efectiv al guvernului Republicii Cipru. Aceste regiuni sunt considerate teritorii terțe.

Deoarece Principatul Monaco, Insula Man și zonele Akrotiri și Dhekelia aflate sub suveranitatea Regatului Unit nu sunt considerate țări terțe, TVA se aplică pe aceste teritorii.

Persoane impozabile

O persoană impozabilă este persoana care, în mod independent, desfășoară în orice loc orice activitate economică, indiferent de scopul sau de rezultatele activității respective. Activitatea economică include orice activitate a producătorilor, comercianților sau persoanelor care prestează servicii, inclusiv activitățile miniere și agricole și activitățile prestate în cadrul profesiunilor liberale. În măsura în care sunt legate de un angajator printr-un contract de muncă sau prin orice alte legături juridice care dau naștere relației angajator-angajat, activitățile salariaților și ale altor persoane nu sunt considerate ca fiind realizate în mod independent.

Orice persoană care livrează, în mod ocazional, un mijloc de transport nou, transportat în altă țară a UE, este de asemenea considerată persoană impozabilă.

O țară a UE poate, de asemenea, considera ca persoană impozabilă orice persoană care efectuează, în mod ocazional, o operațiune legată de o activitate economică și, în special, livrarea unei clădiri sau a unor părți ale unei clădiri și a terenului pe care se află aceasta, înaintea primei ocupări, sau livrarea de terenuri construibile.

Statele, autoritățile regionale și locale și alte organisme de drept public nu sunt considerate persoane impozabile pentru activitățile sau operațiunile în care se angajează ca autorități publice, mai puțin în cazul în care calitatea lor de persoane neimpozabile determină denaturări semnificative ale concurenței. Atunci când efectuează anumite tranzacții comerciale, aceste organisme sunt totuși considerate persoane impozabile.

Operațiuni taxabile

Livrarea de bunuri reprezintă transferul dreptului de a dispune de bunuri corporale în calitate de proprietar.

Orice operațiune care nu constituie o livrare de bunuri reprezintă o prestare de servicii.

Achiziția intracomunitară de bunuri reprezintă obținerea dreptului de a dispune, în calitate de proprietar, de bunuri mobile corporale transportate către persoana care achiziționează aceste bunuri în altă țară a UE.

Importul de bunuri reprezintă intrarea pe teritoriul UE a unor bunuri care nu se află în liberă circulație. Constituie, de asemenea, import, intrarea pe teritoriul Uniunii a bunurilor care se află în liberă circulație și provin dintr-un teritoriu terț.

Locul operațiunilor

Locul unei livrări de bunuri este:

  • locul unde se găsesc bunurile la momentul la care este efectuată livrarea (în cazul în care bunurile nu sunt expediate sau transportate);
  • locul unde se găsesc bunurile la momentul la care începe expedierea sau transportul către client (în cazul în care bunurile sunt expediate sau transportate);
  • punctul de plecare al transportului de călători (în cazul în care bunurile sunt comercializate la bordul navelor, aeronavelor sau trenurilor);
  • locul în care se găsește clientul (în cazul livrării de gaz printr-un sistem de distribuție a gazelor naturale de pe teritoriul UE sau prin orice rețea conectată la un astfel de sistem, al livrării de electricitate sau al livrării de energie pentru încălzire sau pentru răcire prin rețele de termoficare sau de răcire).

Locul unei achiziții intracomunitare de bunuri este considerat a fi locul unde se încheie transportul bunurilor către persoana care le achiziționează.

Locul prestării de servicii către persoane impozabile se consideră a fi locul unde clientul și-a stabilit sediul activității sale economice sau, dacă serviciul este prestat la un sediu comercial fix pe care clientul îl are în altă parte, locul unde se află acel sediu comercial fix sau, în absența oricărui sediu comercial, locul unde clientul își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită. Locul prestării de servicii către o persoană neimpozabilă se consideră a fi locul unde prestatorul și-a stabilit sediul activității sale economice sau, dacă serviciul este prestat de la un sediu comercial fix pe care prestatorul îl are în altă parte, locul unde se află acel sediu comercial fix sau, în absența oricărui sediu comercial, locul unde prestatorul își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

Există, totuși, niște excepții de la aceste reguli generale. Serviciile în cauză le includ pe cele legate de bunurile imobile, transportul de pasageri și transportul de mărfuri, cele legate de activitățile culturale, artistice, sportive, științifice, educative și de divertisment, cele legate de restaurante și serviciile de catering și cele legate de închirierea pe termen scurt a mijloacelor de transport. Principalul obiectiv al acestor excepții este să asigure impozitarea serviciului la locul unde acesta este consumat.

În relațiile cu țările terțe, pentru a evita dubla impozitare, neimpozitarea sau denaturarea concurenței, țările UE pot considera:

  • locul prestării anumitor servicii situat pe teritoriul lor ca fiind situat în afara UE, atunci când utilizarea și exploatarea efective au loc în afara UE;
  • locul prestării anumitor servicii situat în afara UE ca fiind situat pe teritoriul lor, atunci când utilizarea și exploatarea efective au loc pe teritoriul lor.

Locul importului de bunuri este țara UE în care se află bunurile la momentul intrării în UE.

Fapt generator și exigibilitatea TVA

Mai puțin într-un număr de cazuri enumerate în mod special, faptul generator de TVA intervine și TVA devine exigibilă atunci când sunt livrate bunurile sau sunt prestate serviciile.

În cazul achiziției intracomunitare de bunuri, faptul generator intervine atunci când este efectuată achiziția și TVA devine exigibilă în cea de a cincisprezecea zi a lunii următoare celei de achiziție. Cu toate acestea, în cazul în care factura este emisă înaintea acestei date, TVA devine exigibilă de la data la care este emisă factura.

Începând cu 1 ianuarie 2013 însă, când a intrat în vigoare Directiva 2010/45/UE, TVA a devenit exigibilă la emiterea facturii sau la expirarea termenului limită menționat la articolul 222 din această directivă, în cazul în care nu s-a emis nicio factură până la acea dată.

În cazul importului de bunuri, faptul generator intervine și TVA devine exigibilă atunci când bunurile sunt introduse într-o țară a UE.

Baza de impozitare

Pentru livrarea de bunuri sau prestarea de servicii și pentru achiziția intracomunitară de bunuri, baza de impozitare include toate elementele care reprezintă contrapartida obținută de către furnizor sau prestator de la client, în schimbul livrării sau al prestării în cauză. Aceasta include subvențiile direct legate de prețul operațiunilor respective. Suma include de asemenea impozitele, drepturile, prelevările și taxele (cu excepția TVA în sine) și cheltuielile accesorii solicitate de către furnizor sau prestator clientului, dar exclude anumite reduceri de preț, rabaturi și reduceri și decontări ale cheltuielilor efectuate.

În cazul importurilor de bunuri, baza de impozitare este valoarea în vamă. Aceasta include impozitele, drepturile, prelevările și alte taxe datorate în afara țării UE de import și cele datorate ca urmare a importului (cu excepția TVA în sine) și cheltuielile accesorii (ambalare, transport etc.).

Cote de TVA

Operațiunile impozabile sunt taxate la cotele și în condițiile stabilite de țara UE în care acestea au loc. Cota standard a TVA este fixată sub forma unui procent din baza de impozitare care, până la 31 decembrie 2015, nu poate fi mai mic de 15 %.

Țările UE pot aplica una sau două cote reduse, reprezentând un procent care nu poate fi mai mic de 5 %. Cotele reduse se pot aplica numai livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii din categoriile prevăzute în anexa III la Directiva TVA (astfel cum a fost modificată de Directiva 2009/47/CE).

Țările UE pot, de asemenea, după consultarea comitetului TVA, să aplice o cotă redusă livrării de gaze naturale, electricitate și încălzire urbană.

În fine, prin derogare de la normele uzuale, unele țări ale UE au fost autorizate să mențină cote reduse, inclusiv pe cele inferioare cotelor minime, sau cote zero, în anumite regiuni.

Unele dintre aceste derogări, prevăzute în actul de aderare al celor zece țări care s-au alăturat Uniunii Europene la 1 mai 2004, s-au aplicat doar până la 31 decembrie 2010. Altele au fost prelungite sau integrate în normele generale prin Directiva 2009/47/CE.

Scutiri

Bunurile și serviciile scutite de TVA sunt vândute către consumatorul final fără a se aplica TVA la vânzare. Cu toate acestea, atunci când livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor este scutită de la plata TVA, furnizorul sau prestatorul nu poate deduce TVA la achiziții. O astfel de scutire fără drept de deducere înseamnă că o TVA ascunsă rămâne inclusă în prețul plătit de consumator. Trebuie să se facă diferența clară între această scutire și o cotă zero a TVA, menținută prin derogare în unele țări ale UE și care înseamnă că prețul final către consumator nu include nicio TVA reziduală.

Există, de asemenea, scutiri cu drept de deducere al căror obiectiv principal este să țină cont de locul în care bunurile sau serviciile se consideră că au fost consumate și, prin urmare, impozitate: acestor operațiuni nu li se aplică nicio TVA în țara UE de origine, fiindcă vor fi impozitate în țara de destinație.

Scutiri fără drept de deducere

Din motive socioeconomice, următoarele operațiuni sunt scutite:

  • anumite activități de interes general (cum ar fi spitalizarea și îngrijirea medicală, livrarea de bunuri și prestarea de servicii legate de ajutorul social și securitatea socială, învățământul școlar și universitar și anumite servicii culturale);
  • anumite operațiuni incluzând asigurarea, acordarea de credite, unele servicii bancare, livrarea de timbre poștale, loterii și jocuri de noroc și anumite livrări de bunuri imobile.

Pentru a facilita schimburile comerciale, unele importuri de bunuri din afara UE sunt scutite. Printre acestea se numără importul final al bunurilor a căror livrare este scutită în țara UE de import și al bunurilor al căror import final este reglementat de Directivele 2007/74/CE (bunuri transportate în bagajele personale ale pasagerilor), 2009/132/CE (bunuri importate în scopuri necomerciale) și 2006/79/CE (loturi mici de bunuri cu caracter necomercial).

Scutiri cu drept de deducere

Pentru a ține cont de locul în care bunurile și serviciile se consideră că au fost consumate și, prin urmare, impozitate, următoarele operațiuni sunt scutite cu drept de deducere:

  • livrările intracomunitare de bunuri, incluzând mijloacele de transport noi și produsele supuse accizelor expediate dintr-o țară a UE în alta;
  • exporturile de bunuri din UE către un teritoriu terț sau o țară terță;
  • unele operațiuni legate de transportul internațional sau tratate ca exporturi;
  • prestările de servicii efectuate de către intermediari când aceștia participă la operațiunile legate de exporturi;
  • unele operațiuni legate de comerțul internațional, cum ar fi cele privind antrepozitele vamale și alte antrepozite.

Deduceri

O persoană impozabilă care achiziționează bunuri sau servicii are dreptul de a deduce valoarea TVA în țara UE în care efectuează operațiunile respective, dacă bunurile sau serviciile sunt utilizate în scopul activității sale economice profesionale. O persoană impozabilă care a plătit TVA într-o țară a UE în care nu este stabilită poate obține rambursarea acesteia printr-o procedură electronică specială. Dreptul de deducere nu se aplică în cazul unei activități economice scutite sau dacă persoana impozabilă se califică pentru un regim special (de exemplu scutirea de TVA pentru întreprinderile mici).

În anumite cazuri, deducerile pot fi limitate sau regularizate. Pentru exercitarea dreptului de deducere este necesar să se îndeplinească anumite condiții, în special obligația de a deține o factură.

Obligațiile persoanelor impozabile și ale anumitor persoane neimpozabile

TVA se plătește:

  • de către orice persoană impozabilă care efectuează o livrare de bunuri sau o prestare de servicii impozabilă, mai puțin în anumite cazuri specifice în care taxa se plătește de către o altă persoană, în special de către un client care utilizează procedura de taxare inversă;
  • de către persoana care efectuează o achiziție intracomunitară de bunuri impozabile;
  • la import, de către persoana desemnată sau recunoscută ca persoană obligată la plata taxei de țara UE de import.

Persoanele impozabile trebuie să declare când încep, își modifică sau încetează activitatea ca persoane impozabile și să țină registre suficient de detaliate.

Persoanele impozabile trebuie să se asigure că o factură suficient de detaliată este emisă pentru bunurile și serviciile pe care le livrează sau le prestează către o altă persoană impozabilă sau către o persoană juridică neimpozabilă. Factura trebuie emisă și în alte câteva cazuri.

Derogări

În anumite condiții, țările UE pot fi autorizate să introducă derogări pentru a simplifica colectarea TVA sau pentru a evita anumite infracțiuni sau fraude fiscale.

Regimuri speciale

Există regimuri speciale de TVA pentru:

Consumatori

Unele regimuri de TVA nu privesc doar operatorii economici în mod direct, ci și persoanele particulare și consumatorii finali. Este vorba, de exemplu, despre situația în care o persoană particulară achiziționează bunuri în altă țară a UE. În cazul în care consumatorul duce el însuși/ea însăși bunurile acasă, TVA este plătită în țara UE în care acestea au fost comercializate și achiziționate (adică la origine). Unele persoane impozabile scutite și unele persoane juridice neimpozabile au, de asemenea, dreptul să achiziționeze o cantitate limitată de bunuri în altă țară a UE ca urmare a normelor care reglementează impozitarea schimburilor comerciale dintre țările UE. În cazul acestor persoane, regimul se bazează deja pe principiul impozitării în țara UE de origine a bunurilor și serviciilor livrate sau prestate (a se vedea sfârșitul sintezei).

Principiul originii nu se aplică însă atunci când bunurile sunt comercializate la distanță, și anume atunci când cumpărătorul și vânzătorul se află în state diferite și bunurile sunt expediate. Dacă valoarea bunurilor vândute anual depășește un anumit plafon (35 000 EUR sau 100 000 EUR, în funcție de țara UE), furnizorul trebuie să aplice principiul destinației și trebuie în orice caz să facă acest lucru în cazul vânzării la distanță a produselor supuse accizelor. Conform acestui principiu, furnizorul facturează TVA în țara UE de destinație la cota aplicabilă în acel stat.

Principiul originii nu se aplică atunci când se achiziționează mijloace de transport noi în altă țară a UE. În acest caz, cumpărătorul plătește TVA în țara UE de destinație.

Combaterea fraudei fiscale

Frauda fiscală împiedică buna funcționare a pieței interne creând fluxuri nejustificate de bunuri și permițând ca bunurile să fie introduse pe piață la prețuri anormal de joase.

Pentru a combate acest flagel, Directiva 2008/117/CE introduce următoarele măsuri:

  • instituirea unui termen de o lună pentru informațiile privind livrările intracomunitare de bunuri;
  • introducerea unei aceeași perioade fiscale pentru furnizor și pentru cumpărător sau beneficiar în contextul tranzacțiilor intracomunitare;
  • reducerea sarcinii administrative;
  • autorizarea operatorilor economici să depună trimestrial declarațiile recapitulative privind livrările intracomunitare de bunuri.

Combaterea fraudei în domeniul TVA

Directiva 2013/42/UE încorporează în Directiva TVA un mecanism de reacție rapidă (MRR), care, în anumite situații foarte clar delimitate, le permite țărilor UE să ia măsuri imediate în cazul unei fraude bruște și masive în domeniul TVA.

O țară a UE care dorește să introducă o măsură specială privind MRR trebuie să transmită Comisiei o notificare folosind un formular tipizat, trimițând în același timp notificarea și celorlalte țări ale UE. Aceasta trebuie să furnizeze Comisiei informații privind sectorul în cauză, tipul și caracteristicile fraudei, existența unor motive imperative de urgență, caracterul brusc și masiv al fraudei și consecințele acesteia sub fora unor pierderi financiare considerabile și iremediabile. Comisia confirmă apoi, în termen de o lună, dacă va formula sau nu o obiecție, luând în considerare opiniile celorlalte țări.

Directiva conexă 2013/43/UE modifică Directiva TVA cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri și servicii care prezintă risc de fraudă. Aceasta le permite țărilor UE să pună în aplicare - în mod opțional și temporar - o inversare a răspunderii pentru plata TVA la furnizarea anumitor bunuri și servicii (mecanism de taxare inversă).

CONTEXT

Această Directivă TVA este o reformare a celei de a șasea Directive 77/388/CEE privind sistemul comun de taxă pe valoarea adăugată și baza unitară de evaluare, care a fost modificată de peste 30 de ori de la adoptare. Directiva TVA codifică dispozițiile Directivei 77/388/CEE începând cu 1 ianuarie 2007 fără a modifica pe fond legislația în vigoare.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2006/112/CE

1.1.2007

1.1.2008

JO L 347 din 11.12.2006

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare - Data expirării

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2006/138/CE

29.12.2006

1.1.2007

JO L 384 din 29.12.2006

Directiva 2007/75/CE

29.12.2007

-

JO L 346 din 29.12.2007

Directiva 2008/8/CE

20.2.2008

Conform dispozițiilor, între 1.1.2009 și 1.1.2015

JO L 44 din 20.2.2008

Directiva 2008/117/CE

21.1.2009

1.1.2010

JO L 14 din 20.1.2009

Directiva 2009/47/CE

1.6.2009

-

JO L 116 din 9.5.2009

Directiva 2009/69/CE

24.7.2009

1.1.2011

JO L 175 din 4.7.2009

Directiva 2009/162/UE

15.1.2010

1.1.2011

JO L 10 din 15.1.2010

Directiva 2010/23/UE

9.4.2010 - 30.6.2015

-

JO L 72 din 20.3.2010

Directiva 2010/45/UE

11.8.2010

31.12.2012

JO L 189 din 22.7.2010

Directiva 2010/88/UE

11.12.2010

-

JO L 326 din 10.12.2010

Directiva 2013/42/UE

15.8.2013

-

JO L 201, 26.7.2013

Directiva 2013/43/UE

15.8.2013 - 31.12.2018

-

JO L 201, 26.7.2013

Directiva 2013/61/UE

1.1.2014

-

JO L 353, 28.12.2013

Modificările și corectările succesive aduse Directivei 2006/112/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Directiva 2009/132/CE a Consiliului din 19 octombrie 2009 de stabilire a domeniului de aplicare a articolului 143 literele (b) și (c) din Directiva 2006/112/CE în ceea ce privește scutirea de la taxa pe valoarea adăugată a anumitor importuri finale de bunuri (JO L 292, 10.11.2009).

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 2 iulie 2009 privind opțiunea de grup TVA menționată la articolul 11 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată [COM(2009) 325COM(2009) 325 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicarea Comisiei către Consiliu din 28 ianuarie 2009 privind evoluțiile tehnologice în domeniul facturării electronice și măsuri destinate simplificării, modernizării și armonizării suplimentare a normelor de facturare cu TVA [COM(2009) 20 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Directiva 2008/9/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 de stabilire a normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în altă țară a UE decât țara UE de rambursare (Jurnalul Oficial L44, 20.2.2008).

Directiva 2007/74/CE a Consiliului din 20 decembrie 2007 privind scutirea de taxa pe valoarea adăugată și de accize pentru bunurile importate de către persoanele care călătoresc din țările terțe (JO L 346, 29.12.2007).

Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 5 iulie 2007 privind cotele de TVA altele decât cotele standard de TVA [COM(2007) 380 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Directiva 2006/79/CE a Consiliului din 5 octombrie 2006 privind scutirea de impozit la import pentru loturile mici de bunuri cu caracter necomercial din țări terțe (versiune codificată) (JO L 286, 17.10.2006).

Regulamentul (CE) nr. 1798/2003 al Consiliului din 7 octombrie 2003 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 218/92 (Jurnalul Oficial L 264, 15.10.2003).

Ultima actualizare: 09.03.2014

Top