Help Print this page 
Title and reference
Impozitarea veniturilor din economii

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Impozitarea veniturilor din economii

Uniunea Europeană (UE) intenționează să permită ca veniturile din economii, percepute sub formă de dobânzi într-o țară a UE de către persoanele fizice rezidenți fiscali ai altei țări a UE, să fie impozitate efectiv în conformitate cu dispozițiile legale din cea de a doua țară.

ACT

Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi.

SINTEZĂ

În cadrul pachetului fiscal vizând combaterea concurenței fiscale dăunătoare, UE a adoptat, în 2003, o directivă menită să remedieze denaturările existente în impunerea efectivă a veniturilor din economii sub forma plății unor dobânzi.

Obiectivul directivei este să permită ca aceste dobânzi plătite într-o țară a UE în folosul unor persoane fizice, rezidenți fiscali ai altei țări (beneficiari efectivi), să fie efectiv impozitate în conformitate cu dispozițiile legale din țară.

Domeniul de aplicare

Domeniul de aplicare al directivei se limitează la impozitarea veniturilor din economii sub forma plății dobânzilor la creanțe și exclude chestiunile legate de impozitarea pensiilor și a serviciilor de asigurări. La nivel teritorial, directiva se aplică dobânzilor plătite de un agent plătitor, adică un operator economic (de exemplu, o instituție financiară, o bancă sau un fond de investiții) care plătește dobânzi sau atribuie plata dobânzilor în folosul unor beneficiari efectivi, cu sediul pe teritoriul UE. Orice asemenea entitate cu sediul într-o țară a UE căreia i-au fost plătite sau atribuite dobânzi în folosul beneficiarului efectiv este considerată a fi agent plătitor în sensul directivei. Astfel, agentul plătitor este ultima verigă din lanțul de intermediari care plătește dobânzi direct beneficiarului efectiv.

REGIMUL GENERAL: SCHIMBUL DE INFORMAȚII

Comunicarea informațiilor de către agentul plătitor

Conform directivei, în cazul în care beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al altei țări a UE decât cea în care se află sediul agentului plătitor, acesta din urmă este obligat să comunice autorității competente din țara UE unde își are sediul un conținut minim de informații cum sunt identitatea și domiciliul beneficiarului efectiv, numele sau denumirea și adresa agentului plătitor, numărul de cont al beneficiarului efectiv sau, în lipsa acestuia, identificarea creanței generatoare a dobânzilor și informații privind plata dobânzilor.

Conținutul minim de informații pe care agentul plătitor este obligat să le transmită trebuie să facă distincția între tipurile de dobânzi în funcție de o serie de categorii specifice enumerate în directivă. Cu toate acestea, țările UE pot limita conținutul minim al informațiilor, de exemplu, la valoarea totală a dobânzilor sau a veniturilor.

Schimbul automat de informații

Directiva impune autorității competente din țara UE a agentului plătitor să comunice informațiile, cel puțin o dată pe an, autorității competente din țara UE de rezidență a beneficiarului efectiv. Această comunicare trebuie efectuată în decurs de șase luni următoare sfârșitului exercițiului fiscal al țării UE a agentului plătitor.

NOILE NORME APLICABILE ÎNCEPÂND DIN 1.1.2016

S-a constatat că anumite instrumente financiare echivalente cu titlurile purtătoare de dobândă și anumite mijloace indirecte de deținere a acestor titluri nu erau cuprinse în Directiva 2003/48/CE. În consecință, a fost adoptată o directivă nouă, Directiva 2014/48/UE, care va trebui transpusă în țările UE până în data de 1.1.2016 în vederea remedierii acestei situații.

Obiectivele acestei directive sunt:

  • consolidarea normelor existente privind schimbul de informații în ceea ce privește veniturile din economii, pentru a permite țărilor UE să combată mai eficient frauda și evaziunea fiscală;
  • promovarea unei abordări transparente bazate pe obligația de precauție privind clientela, care să nu permită persoanelor fizice să eludeze directiva prin intermediul unei entități juridice interpuse (de exemplu, o fundație) sau al unei construcții juridice interpuse (de exemplu, un trust) cu sediul într-o țară din afara UE care nu asigură impozitarea efectivă a tuturor veniturilor obținute de respectiva entitate sau construcție juridică din produse financiare vizate de directivă;
  • îmbunătățirea normelor menite să prevină eludarea directivei de către persoanele fizice prin intermediul unei entități juridice interpuse (o fundație) sau al unei construcții juridice interpuse (un trust) cu sediul într-o țară a UE. Aceste norme impun notificarea de către respectiva entitate sau construcție juridică;
  • extinderea domeniului de aplicare al directivei, pentru a include produsele financiare care prezintă caracteristici similare creanțelor (de exemplu, titluri cu rată de rentabilitate fixă/garantată și anumite produse de asigurări de viață), dar care nu sunt clasificate ca atare prin legislație;
  • luarea în calcul a tuturor veniturilor din fonduri de investiții primite în cadrul și în afara UE, în plus față de veniturile din întreprinderi de investiții colective în titluri transferabile autorizate în conformitate cu Directiva 85/611/CEE (OPCVM), care sunt cuprinse deja în directiva actuală.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoar

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Directiva 2003/48/CE

16.7.2003

31.12.2003

JO L 157, 26.6.2003, p. 38-48

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2014/48/UE

15.4.2014

1.1.2016

JO L 111, 15.4.2014, p. 50-78

Modificările și corectările succesive aduse Directivei 2003/48/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Ultima actualizare: 25.01.2015

Top