Convenția OSPAR

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 98/249/CE - privind încheierea Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est

Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII ȘI A ACESTEI CONVENȚII?

• Decizia a încheiat Convenția OSPAR, în numele Uniunii Europene (UE) - la momentul respectiv cunoscută sub numele de Comunitatea Europeană.
• Convenția OSPAR vizează prevenirea și eliminarea poluării marine și, prin urmare, protejarea zonei de nord-est a Atlanticului împotriva efectelor negative ale activităților umane.

ASPECTE-CHEIE

• Comunitatea Europeană este parte contractantă a Convenției pentru protecția mediului marin din Atlanticul de Nord-Est, care a fost semnată la Paris la 22 septembrie 1992.
• Convenția stabilește diverse definiții, cum ar fi:
  • zona maritimă*,
  • apele interioare*,
  • poluarea*.
• Părțile convenției s-au angajat să ia toate măsurile posibile pentru:
  • prevenirea și eliminarea poluării,
  • să pună în aplicare măsurile necesare pentru protejarea Atlanticului de Nord-Est împotriva efectelor negative ale activităților umane.
• Aceste măsuri au scopul de a proteja sănătatea omului și de a ocroti ecosistemele marine și de a reabilita, în măsura în care este posibil, zonele marine care au fost afectate. În acest scop, părțile adoptă (individual și solidar):
  • programe și măsuri,
  • și își armonizează politicile și strategiile.
• Pentru a-și îndeplini obligațiile, părțile trebuie să respecte două principii:
  • Principiul precauției: măsurile de prevenire trebuie luate în cazul în care există motive rezonabile de îngrijorare privind faptul că substanțele sau energia introduse, direct sau indirect, în mediul marin, pot atrage oricare dintre următoarele riscuri, chiar dacă nu există dovezi concludente ale unui raport de cauzalitate între aceste aporturi și efecte;
    • Pot atrage riscuri pentru sănătatea omului.
    • Pot dăuna resurselor biologice și ecosistemelor marine.
    • Pot afecta valorile de agrement.
    • Pot împiedica alte utilizări legitime ale mării.
  • Principiul „poluatorul plătește”: cheltuielile care rezultă din măsurile de prevenire, de reducere a poluării și de combatere a acesteia trebuie suportate de către poluator.
• Programele stabilite de părți trebuie să țină cont de cele mai recente progrese tehnice și cele mai bune practici de mediu.
• Măsurile adoptate nu trebuie să crească poluarea mării în afara zonei maritime sau în alte părți ale mediului.
• Părțile, individual sau solidar, sunt de acord să ia toate măsurile posibile pentru a preveni și elimina:
  • poluarea zonei maritime din surse și activități telurice;
  • poluarea datorată operațiunilor de descărcare sau incinerare a deșeurilor sau a altor materii din ocean;
  • poluarea din surse offshore (instalațiile offshore și conductele din care substanțele sau energia ajung în zona maritimă).
• Un acord de cooperare poate fi negociat între părți în vederea combaterii poluării transfrontaliere.

Comisia Ospar

• Convenția creează o Comisie care este organul decizional al convenției și este formată din reprezentanți ai părților. Comisia discută și adoptă diverse decizii și recomandări. Deciziile devin obligatorii pentru părțile contractante după o perioadă de 200 de zile, în timp ce recomandările nu sunt obligatorii.
• Misiunea sa este:
  • să supravegheze aplicarea convenției;
  • să examineze starea zonei maritime;
  • să verifice eficacitatea măsurilor adoptate;
  • să elaboreze programe și măsuri pentru prevenirea și eliminarea poluării maritime;
  • să definească programul său de lucru;
  • să creeze instrumentele necesare pentru executarea programului respectiv.

Orientările OSPAR

• O evaluare a progresului în ceea ce privește Strategia OSPAR privind substanțele radioactive arată că părțile au realizat reduceri substanțiale ale evacuărilor din sectorul nuclear.
• Părțile au adoptat, de asemenea, măsuri pentru protejarea și conservarea unei alte specii (somonul atlantic) și a habitatului (mlaștini intertidale), identificate de OSPAR ca fiind deosebit de vulnerabile în Atlanticul de Nord-Est.
• OSPAR a anunțat în 2016 că în rețeaua sa au fost adăugate 10 noi zone marine protejate, aducând totalul la 423.
• OSPAR a susținut efortul internațional de reducere a gunoiului marin prin crearea unei rețele de pescuit pentru rețeaua de gunoi în Atlanticul de Nord-Est, care va permite navelor să debarce deșeuri în oricare dintre cele peste 40 de porturi implicate. Părțile OSPAR au convenit, de asemenea, să abordeze sursele de poluare microelectrică din mediul marin.
• OSPAR servește, de asemenea, ca un forum pentru implementarea coordonată a Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” a UE (MSFD) de către țările UE și pentru cooperarea interregională bazată pe concepte și metode ale MSFD.

Cercetare

• Convenția impune stabilirea unor programe complementare sau comune de cercetare științifică sau tehnică, care să fie transmise Comisiei.

Procedura de arbitraj

• Se stabilește o procedură de arbitraj pentru soluționarea diferendelor dintre părțile contractante.

Anexe

Convenția OSPAR conține anexe care se referă la următoarele domenii specifice:

• Anexa I: Referitoare la prevenirea și eliminarea poluării provenind din surse telurice
• Anexa II: Referitoare la prevenirea și eliminarea poluării prin operațiuni de descărcare sau de incinerare
• Anexa III: Referitoare la prevenirea și eliminarea poluării provenind din surse offshore
• Anexa IV: Privind evaluarea calității mediului marin
• Anexa V: Privind protecția și conservarea ecosistemelor și a diversității biologice a zonei maritime.

Strategia arctică a UE

O comunicare comună din 2016 recomandă:

• continuarea angajării UE în acordurile multilaterale de mediu care au o relevanță deosebită și pentru Arctica, cum ar fi OSPAR;
• crearea de zone marine protejate ale UE în zona arctică pentru a menține biodiversitatea;
• cooperarea UE cu statele Arctice și cu alți parteneri internaționali în vederea dezvoltării unui instrument în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite privind dreptul mării pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA ȘI CONVENȚIA?

• Decizia se aplică începând din 7 octombrie 1997.
• Convenția a intrat în vigoare la 25 martie 1998. Acesta înlocuiește Convenția de la Oslo (1972) și Convenția de la Paris (1974).
• Convenția a fost semnată și ratificată de Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Islanda, Irlanda, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia, Elveția și Marea Britanie ( 1 ) care, împreună cu UE, cooperează pentru a proteja mediul marin din Atlanticul de Nord-Est.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Convenția OSPAR (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 98/249/CE a Consiliului din 7 octombrie 1997 privind încheierea Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (JO L 104, 3.4.1998, p. 1)

Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (JO L 104, 3.4.1998, pp. 2-21)

DOCUMENTE CONEXE

Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru Strategia pentru mediul marin) (JO L 164, 25.6.2008, pp. 19-40)

Modificările succesive aduse Directivei 2008/56/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Comunicare comună către Parlamentul European și Consiliu - O politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică [JOIN(2016) 21 final, 27.4.2016]

Data ultimei actualizări: 26.11.2017

( 1 ) Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană și, începând cu 1 februarie 2020, are statut de țară terță (țară din afara UE).