Stocuri petroliere strategice

Obligaţia statelor membre de a constitui şi de a menţine un nivel minim de stocuri de petrol garantează securitatea aprovizionării Uniunii Europene (UE) cu resurse petroliere. Având în vedere importanţa petrolului în mixul energetic al UE, puternica dependenţă a acesteia de aprovizionarea externă cu produse petroliere şi incertitudinea geopolitică din mai multe regiuni producătoare, este esenţial să se garanteze consumatorilor continuitatea accesului la produse petroliere.

ACT

Directiva 2006/67/CE a Consiliului din 24 iulie 2006 privind obligaţia statelor membre de a menţine stocuri minime de ţiţei şi/sau produse petroliere.

SINTEZĂ

Într-un context geopolitic instabil în care relaţia dintre cerere şi ofertă este, în general, strânsă, în special datorită cererii crescânde a noilor mari consumatori, cum este China, dependenţa Uniunii Europene de importurile de produse petroliere reprezintă o sursă din ce în care mai mare de îngrijorare pentru perspectivele economice europene.

O criză a aprovizionării cauzată de o întrerupere inopinată a aprovizionării cu produse petroliere din ţările terţe ar putea afecta în mod semnificativ activitatea economică din Europa. Întreruperile în aprovizionare ar putea apărea, de asemenea, şi în sânul Uniunii Europene.

Tocmai pentru a garanta securitatea aprovizionării sale cu resurse petroliere, Uniunea Europeană impune statelor membre să asigure un nivel minim al stocurilor de produse petroliere, care pot fi utilizate în cazul unor crize de aprovizionare pentru a înlocui integral sau parţial oferta insuficientă.

Obligativitatea unor stocuri strategice

Statele membre trebuie să constituie şi să menţină în mod constant un nivel minim al stocurilor de produse petroliere echivalent cu cel puţin consumul intern mediu zilnic pentru 90 de zile din anul calendaristic precedent.

La calcularea consumului intern se iau în calcul benzina auto şi combustibilii pentru aeronave, motorina, combustibilii diesel, kerosenul şi carburanţii de tip kerosen, precum şi păcura.

Printre resursele petroliere admise în raportul statistic privind stocurile strategice se numără cantităţile stocate în porturile de descărcare sau cele aflate la bordul petrolierelor care se găsesc într-un port în vederea descărcării, după finalizarea formalităţilor portuare, cantităţile aflate în rezervoare la intrarea în oleoducuri sau cantităţile aflate în rezervoarele rafinăriilor. Pe de altă parte, anumite resurse nu pot fi incluse în raportul statistic, cum ar fi ţiţeiul care nu a fost încă extras, cantităţile de combustibil destinate buncărelor pentru navele maritime, cantităţile aflate în oleoducuri, în autocisterne şi în vagoane-cisternă, în rezervoarele de depozitare ale punctelor de vânzare şi cele deţinute de micii consumatori, precum şi cantităţile deţinute de forţele armate.

Statele membre care dispun de o producţie petrolieră internă o pot deduce proporţional din obligaţiile lor de stocare. Totuşi, această deducere nu poate depăşi 25 % din consumul intern al statului membru respectiv.

Statele membre pot include în raportul statistic privind stocurile strategice doar acele cantităţi care se află pe deplin la dispoziţia lor în cazul unei crize de aprovizionare cu petrol.

Modalităţi de stocare

Modalităţile de stocare trebuie să garanteze disponibilitatea şi accesibilitatea stocurilor pentru statele membre, astfel încât acestea să poată reacţiona imediat în cazul unei crize de aprovizionare. În fapt, statele membre trebuie să aibă capacitatea de a controla utilizarea stocurilor, astfel încât să le pună rapid la dispoziţia sectoarelor în care necesarul de aprovizionare este cel mai urgent.

În vederea organizării stocurilor, statele membre pot recurge la un sistem de delegare parţială sau totală a obligaţiilor către un organism sau o agenţie de stocare. Statele membre trebuie să asigure transparenţa modalităţilor de stocare şi condiţii echitabile şi nediscriminatorii.

Stocurile pot fi păstrate şi în afara teritoriului naţional, într-un alt stat membru. Statul membru pe teritoriul căruia sunt păstrate stocurile îşi exercită controlul asupra stocurilor în cauză şi garantează disponibilitatea lor efectivă. Aceste stocuri nu pot fi incluse în raportul său statistic.

Statele membre trebuie să asigure supravegherea administrativă a stocurilor lor, cu alte cuvinte să garanteze supravegherea şi controlul acestora. Aceste mecanisme de control sunt însoţite de un regim disuasiv de sancţiuni.

Statele membre prezintă Comisiei un raport statistic privind stocurile existente la sfârşitul fiecărei luni, precizând numărul de zile de consum mediu din anul calendaristic precedent pe care îl reprezintă stocurile respective.

Coordonare

În cazul unei crize de aprovizionare, se instituie o acţiune coordonată, iar Comisia organizează o consultare între statele membre, din proprie iniţiativă sau la solicitarea oricăruia dintre statele membre.

În principiu, înaintea unei astfel de consultări, statele membre nu pot să efectueze retrageri din stocuri având ca efect reducerea acestora sub nivelul minim obligatoriu, cu excepţia unor situaţii de o deosebită urgenţă.

În astfel de cazuri, statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la retragerile efectuate din stocuri (data la care stocurile au scăzut sub nivelul minim obligatoriu, motivele acestor retrageri, măsurile luate pentru refacerea stocurilor, evoluţia probabilă a stocurilor în perioada în care acestea rămân sub nivelul minim obligatoriu).

Context

Încă de la sfârşitul anilor '60, Uniunea Europeană a fost conştientă de necesitatea prevenirii unor eventuale penurii în aprovizionarea cu petrol. De aceea, Directiva 68/414/CEE a stabilit obligaţia ca statele membre să constituie şi să menţină stocuri strategice de petrol. Ulterior, Directiva 72/425/CEE a modificat obligaţia iniţială privind stocurile, reprezentând echivalentul a cel puţin 65 de zile din consumul intern zilnic, stabilind o obligaţie ce reprezintă echivalentul a cel puţin 90 de zile. La rândul său, Directiva 98/93/CE a dezvoltat şi a consolidat modalităţile de stocare prevăzute de Directiva 68/414/CEE. Din motive de claritate şi de eficacitate, Directiva 2006/67/CE a codificat aceste directive şi le-a abrogat.

În cazul în care se anticipează sau apar crize de aprovizionare, înlocuirea ofertei insuficiente şi introducerea pe piaţă a stocurilor constituite de statele membre nu pot fi măsuri eficace decât dacă sunt însoţite de acţiuni suplimentare (măsuri de promovare a eficienţei energetice, reducând astfel consumul de hidrocarburi, aprofundarea dialogului cu ţările producătoare, o analiză mai detaliată a pieţelor pentru o mai mare previzibilitate, diversificarea surselor de energie, îndeosebi prin promovarea energiilor regenerabile etc.).

La 31 decembrie 2012, această directivă va fi abrogată de Directiva 2009/119/CE.

ACTE CONEXE

Decizia 77/706/CEE a Consiliului din 7 noiembrie 1977 de stabilire a unui obiectiv comunitar de reducere a consumului de energie primară în cazul apariţiei de dificultăţi în aprovizionarea cu ţiţei şi produse petroliere [Jurnalul Oficial L 292 din 16.11.1977].

Modificată de Decizia 79/639/CEE [Jurnalul Oficial L 183 din 19.7.1979]. Statele membre pot fi obligate să îşi reducă consumul de petrol. Astfel, decizia prevede stabilirea de către Comisie a unui obiectiv de reducere a consumului de produse petroliere cu până la 10 % din consumul obişnuit.

See also

• Pentru mai multe informaţii, a se consulta pagina de internet „Petrolul (EN)” şi, mai ales, pagina „Stocuri strategice (EN)” din cadrul site-ului DG Energie.

Ultima actualizare: 16.11.2009