Help Print this page 
Title and reference
Controlul concentrărilor economice între companii

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Controlul concentrărilor economice între companii

Regulamentul privind controlul concentrărilor între companii reformează în profunzime cadrul de reglementare de referință. Regulamentul consolidează principiul ghișeului unic și prevede măsuri pozitive de stimulare a participării autorităților naționale din domeniul concurenței și simplifică procedura de notificare și investigare.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice].

SINTEZĂ

Deși rezultatele obținute prin aplicarea Regulamentului (CEE) nr. 4064/89 pot fi considerate în general pozitive, experiența dobândită din aplicarea regulamentului și dezbaterile suscitate de publicarea Cărții verzi 2001 a demonstrat că acest sistem poate fi îmbunătățit.

Regulamentul din 1989 privind fuziunile se baza pe principiul ghișeului unic (cu alte cuvinte, Comisiei i se conferea control exclusiv asupra tuturor fuziunilor transfrontaliere importante; anterior, acestea trebuiau să treacă prin mai multe proceduri în țările UE). Cu toate acestea, regulamentul din 2004, în timp ce evită ca aceeași fuziune să fie notificată către mai multe autorități de concurență din UE, adoptă principiul subsidiarității, potrivit căruia o fuziune este examinată de către autoritatea judiciară cel mai bine plasată pentru a proceda astfel.

Acest regulament se aplică tuturor concentrărilor care au o dimensiune europeană. O concentrare se realizează în cazul în care modificarea de durată a controlului rezultă în urma:

  • fuzionării a două sau mai multe companii independente anterior sau părți ale unor companii;
  • preluării, de către una sau mai multe persoane (care controlează deja cel puțin o companie) sau de către una sau mai multe companii, a controlului direct sau indirect asupra uneia sau mai multor alte companii.

Operațiunile multiple care sunt subordonate printr-o legătură condițională sau care sunt strâns legate între ele sunt considerate ca fiind o singură concentrare.

O concentrare dobândește o dimensiune europeană în cazul în care:

  • cifra totală de afaceri realizată la nivel mondial de toate companiile implicate depășește 5 miliarde EUR și
  • cifra totală de afaceri realizată în UE de către fiecare din cel puțin două companii implicate depășește 250 de milioane EUR, cu excepția cazurilor în care fiecare dintre companiile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivelul UE într-o singură țară a UE.

Dacă pragurile sus-menționate nu sunt atinse, o concentrare are totuși dimensiune europeană dacă:

  • cifra totală de afaceri combinată realizată la nivel mondial de toate companiile implicate depășește 2,5 miliarde EUR;
  • în fiecare din cel puțin trei țări ale UE, cifra totală de afaceri combinată realizată de toate companiile implicate depășește 100 de milioane EUR;
  • în fiecare din cel puțin trei țări ale UE, cifra totală de afaceri combinată realizată de către fiecare din cel puțin două dintre companiile implicate depășește 25 de milioane EUR;
  • cifra totală de afaceri realizată în UE de către fiecare dintre cel puțin două dintre companiile implicate depășește 100 de milioane EUR, cu excepția cazurilor în care fiecare dintre companiile implicate realizează mai mult de două treimi din cifra sa totală de afaceri la nivelul UE într-una și aceeași țară a UE.

Procedura de notificare: întreprinderile și persoanele fizice implicate

Ca regulă generală, concentrările care au o dimensiune europeană trebuie notificate Comisiei înainte de punerea în aplicare și după încheierea acordului, după anunțarea ofertei publice sau după preluarea pachetului de control. Cu toate acestea, regulamentul permite notificarea înainte de încheierea unui acord cu caracter juridic obligatoriu și elimină obligația de a notifica operațiunile în termen de o săptămână de la încheierea acordului. Acest lucru face sistemul mai flexibil și facilitează coordonarea anchetelor în domeniul fuziunilor cu alte jurisdicții.

În scopul coordonării activității cu autoritățile naționale competente, acest regulament introduce posibilitatea pentru companiile sau pentru persoanele fizice în cauză să informeze Comisia, prin intermediul unei cereri motivate, înainte de a notifica o concentrare. Această procedură, denumită prenotificare, permite părților să demonstreze Comisiei că fuziunea propusă, deși are ca rezultat o concentrare de dimensiuni transfrontaliere, afectează concurența pe piața unei țări a UE. Dacă țara UE vizată în cererea motivată nu își exprimă, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea acesteia, dezacordul privind solicitarea de trimitere a cazului, Comisia are la dispoziție 25 de zile lucrătoare de la primirea cererii pentru a trimite cazul, parțial sau integral, autorităților competente ale țării UE în cauză în vederea aplicării legislației naționale privind concurența a țării respective.

Aceeași procedură se aplică atunci când o persoană fizică sau o companie dorește să atragă atenția Comisiei asupra efectelor transfrontaliere pe care o fuziune care nu are o dimensiune europeană le-ar putea avea la nivel european.

Inițierea procedurii: Comisia

După primirea unei notificări, Comisia dispune de mai multe competențe de decizie: de a iniția proceduri, de a efectua anchete și de a impune amenzi. În primul rând, Comisia hotărăște prin decizie dacă:

  • concentrarea notificată intră sub incidența acestui regulament;
  • concentrarea este compatibilă cu piața comună;
  • concentrarea ridică suspiciuni serioase în ceea ce privește compatibilitatea sa.

Concentrările care au o dimensiune europeană nu pot, în principiu, să fie realizate nici înainte de notificare, nici într-o perioadă de trei săptămâni de la data notificării. Dacă însă s-a realizat deja o concentrare economică și aceasta a fost declarată incompatibilă cu piața comună, Comisia poate ordona companiilor în cauză să dizolve concentrarea sau să restabilească situația anterioară realizării concentrării.

Comisia poate, de asemenea, adopta măsuri provizorii atunci când constată că o concentrare care a fost notificată, deși intră sub incidența acestui regulament, nu ridică suspiciuni serioase în ceea ce privește compatibilitatea cu piața comună sau o simplă modificare ar fi suficientă pentru a o face compatibilă cu piața comună.

Pentru a asigura respectarea acestui regulament, Comisia poate impune următoarele sancțiuni:

  • amenzi: Comisia poate impune amenzi care nu depășesc 1 % din cifra totală de afaceri a companiei în cazul în care, în mod intenționat sau din neglijență, aceasta furnizează informații incorecte sau care induc în eroare sau nu furnizează informații în termenul impus. De asemenea, Comisia poate impune amenzi în cazul în care sigiliile aplicate în cursul unei inspecții sunt rupte. Comisia poate impune amenzi de până la 10 % din cifra totală de afaceri a companiei în cauză în cazul în care, în mod intenționat sau din neglijență, aceasta nu notifică o concentrare înainte de punerea sa în aplicare, realizează o concentrare prin încălcarea regulamentului sau nu respectă o decizie a Comisiei.
  • penalități cu titlu cominatoriu: Comisia poate impune penalități cu titlu cominatoriu care nu depășesc 5 % din media zilnică a cifrei totale de afaceri a companiei pentru fiecare zi lucrătoare de întârziere, calculată de la data stabilită de Comisie în decizia sa privind solicitarea de informații, dispunerea unor inspecții etc.

Un comitet consultativ format din reprezentanți ai autorităților țărilor UE trebuie consultat de către Comisie înainte de adoptarea oricărei decizii privind compatibilitatea, incompatibilitatea sau impunerea unor amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu Curtea Europeană de Justiție poate elimina, reduce sau crește orice amendă sau penalitate cu titlu cominatoriu.

Procedura de trimitere: Comisia și autoritățile competente ale țărilor UE

Pentru a garanta că autoritatea competentă este cel mai bine situată pentru a examina o concentrare, procedura de trimitere către autoritățile competente ale țărilor UE a fost simplificată.

Înainte de Regulamentul (CE) nr. 139/2004 s-a asigurat identificarea cazurilor de concentrări cu efect transfrontalier prin aplicarea criteriul cifrei de afaceri și criteriul 3+ (și anume, competență europeană exclusivă atunci când cel puțin trei țări ale UE formulează o cerere de trimitere). Deoarece aceste două criterii s-au dovedit inadecvate, regulamentul introduce un nou criteriu de trimitere către autoritățile competente ale țărilor UE.

În 15 zile lucrătoare de la data primirii unei copii a notificării, din proprie inițiativă sau la invitația Comisiei, o țară a UE poate declara că o concentrare afectează în mod semnificativ concurența pe piața sa internă. Piața produsului sau serviciului trebuie să prezinte toate caracteristicile unei piețe distincte, fără să constituie o parte semnificativă a pieței comune. Comisia are la dispoziție 65 de zile lucrătoare de la data notificării concentrării pentru a decide dacă soluționează ea însăși cazul în conformitate cu acest regulament sau dacă trimite cazul, parțial sau integral, autorităților competente ale țării UE în cauză; în cazul în care Comisia nu adoptă o decizie, cazul se consideră a fi fost trimis către țara UE în cauză.

Pe de altă parte, o țară a UE poate solicita Comisiei să cerceteze dacă o concentrare care, deși nu are dimensiune europeană, reprezintă un obstacol semnificativ în calea concurenței între țările UE și amenință să afecteze serios concurența pe teritoriul țării UE sau al țărilor UE care formulează această solicitare. Comisia trebuie să informeze, la rândul ei, autoritățile competente ale țărilor UE și companiile implicate și să stabilească un termen de 15 zile lucrătoare în care orice altă țară a UE are dreptul de a se alătura solicitării inițiale. Dacă, în termen de 10 zile lucrătoare, Comisia nu adoptă o decizie de trimitere sau de refuz al trimiterii, se consideră că a adoptat o decizie conformă cu solicitarea.

Regulamentul (CE) nr. 139/2004, care se aplică de la 1 mai 2004, a înlocuit Regulamentul (CEE) nr. 4064/89.

În iulie 2014, Comisia a prezentat o carte albă în care a inventariat funcționarea Regulamentului (CE) nr. 139/2004. Aceasta a făcut obiectul unei consultări publice și va genera, probabil, propuneri legislative în cursul anului 2015.

Sunt disponibile informații suplimentare pe site-ul Direcției Generale Concurență a Comisiei Europene.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul nr. 139/2004

1.5.2004

-

JO L 24, 29.1.2004, p. 1-22

ACTE CONEXE

Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. (2013/C 366/04) (Jurnalul Oficial C 366 din 14.12.2013, p. 5-9).

Rectificare la Comunicarea Comisiei privind o procedură simplificată de analiză a anumitor concentrări în temeiul Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului. (Jurnalul Oficial C 11 din 15.1.2014, p. 6).

Această comunicare a Comisiei prevede o extindere a procedurii simplificate de examinare a concentrărilor care, în general, sunt puțin susceptibile să ridice probleme de concurență. Formularul de notificare este mai scurt, iar numeroase cazuri de acest tip sunt autorizate fără investigarea pieței. Extinderea procedurii simplificate se referă la cazurile de:

  • suprapunere orizontală (când cele două companii care fuzionează sunt concurente): concentrările cu o cotă de piață combinată (adică valoare combinată a vânzărilor celor două companii implicate în concentrare) mai mică de 20 %;
  • piețe cu relații pe verticală (când una dintre companii vinde un factor de producție pentru o piață pe care este activă cealaltă companie, cum ar fi, de exemplu, o concentrare între un furnizor de motoare și un producător de automobile): concentrările cu o cotă de piață combinată mai mică de 30 % sunt verificate potrivit procedurii simplificate (în locul cotei anterioare de 25 %).

20.05.2014

Top