Help Print this page 
Title and reference
Rezoluţia Consiliului European privind coordonarea politicilor economice (1997)

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Rezoluţia Consiliului European privind coordonarea politicilor economice (1997)

Consiliul European îşi exprimă angajamentul solemn pentru respectarea dispoziţiilor din tratat referitoare la supravegherea şi coordonarea politicilor economice. Prin această rezoluţie, Consiliul consolidează coordonarea atât între statele care adoptă moneda unică (printre altele, prin crearea unui „Eurogrup” informal), cât şi între acestea şi statele membre care nu adoptă moneda unică.

ACT

Rezoluţia Consiliului European din 13 decembrie 1997 privind coordonarea politicilor economice în a treia etapă a uniunii economice şi monetare şi articolele 111 şi 113 din Tratatul CE [Jurnalul Oficial C 35 din 2.2.1998].

SINTEZĂ

Statele membre din zona euro vor avea în comun o politică monetară unică şi un curs de schimb unic, în timp ce celelalte aspecte ale politicii economice vor rămâne de competenţa fiecărui stat membru. În măsura în care evoluţia economică la nivel naţional va influenţa situaţia monetară din zona euro, va fi necesară o consolidare a supravegherii şi a coordonării, de către Comunitate, a politicilor economice ale statelor membre din această zonă.

Toate statele membre, inclusiv cele care nu fac parte din zona euro, trebuie să fie integrate în coordonarea politicilor economice, în virtutea participării lor la piaţa unică şi, eventual, la noul mecanism al cursului de schimb.

Supravegherea şi coordonarea consolidată ar trebui să acopere următoarele domenii:

  • evoluţia macroeconomică din statele membre şi evoluţia cursului de schimb pentru moneda euro;
  • situaţiile şi politicile bugetare;
  • politicile structurale de pe piaţa muncii, a mărfurilor şi a serviciilor, precum şi tendinţele în materie de costuri şi preţuri.

Această coordonare trebuie să se facă cu respectarea principiului subsidiarităţii.

Pentru a asigura buna funcţionare a uniunii economice şi monetare (UEM), orientările generale pentru politicile economice ar trebui să ofere linii directoare mai concrete, adaptate la situaţia fiecărui stat membru şi axate mai mult pe îmbunătăţirea potenţialului de creştere şi pe crearea de locuri de muncă.

Statele membre ar trebui să se angajeze să facă un schimb complet şi rapid de informaţii privind evoluţia economică şi intenţiile politice care ar putea avea repercusiuni transfrontaliere, chiar şi atunci când nu există riscul deteriorării situaţiei bugetare. În ceea ce priveşte Consiliul, acesta ar trebui să fie mai înclinat să adreseze recomandări unui stat membru ale cărui politici economice nu sunt în acord cu orientările generale.

Consiliul Afaceri Economice şi Financiare (Consiliul ECOFIN), care reuneşte miniştrii afacerilor economice şi financiare din statele membre, ocupă o poziţie determinantă în centrul procesului de coordonare şi luare a deciziilor în domeniul economic. De fiecare dată când sunt abordate chestiuni de interes comun, acestea sunt discutate de miniştrii respectivi. Totuşi, miniştrii statelor care participă la zona euro se pot reuni într-un cadru informal pentru a discuta chestiuni ce ţin de responsabilităţile specifice comune legate de moneda unică (această configuraţie, denumită „Eurogrupul”, se reuneşte, de obicei, în ziua premergătoare reuniunii Consiliului ECOFIN).

Consiliul trebuie să supravegheze evoluţia cursului de schimb al monedei euro, astfel că este important să aibă un schimb de opinii şi de informaţii cu Banca Centrală Europeană (BCE). În situaţii excepţionale, acesta poate formula orientări generale privind politica cursului de schimb pentru monedele necomunitare, cu respectarea independenţei Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) şi a obiectivului principal al acestuia - stabilitatea preţurilor.

Atât în cadrul relaţiilor bilaterale cu ţările terţe, cât şi în cadrul forurilor internaţionale sau al grupărilor statale informale, Consiliul adoptă poziţia Comunităţii în chestiunile de interes specific pentru UEM. La procesul de votare participă doar statele membre care fac parte din zona euro.

Consiliul şi Banca Centrală Europeană reprezintă Comunitatea la nivel internaţional, în conformitate cu competenţele conferite de tratat.

În ceea ce priveşte celelalte aspecte ale politicii economice, altele decât politica monetară şi politica cursului de schimb, statele membre continuă să îşi prezinte politicile în afara cadrului comunitar, cu respectarea intereselor Comunităţii.

Reprezentarea în cadrul organizaţiilor internaţionale trebuie să ţină seama de regulile acestora: astfel, de exemplu, numai ţările pot fi membre ale Fondului Monetar Internaţional (FMI).

Ţinând seama de competenţele conferite de tratat, astfel încât Comunitatea să înregistreze o evoluţie economică armonioasă, este necesară instituirea unui dialog permanent între Consiliu şi BCE, la care să participe şi Comisia şi care să respecte, sub toate aspectele, independenţa SEBC.

Comitetul economic şi financiar va formula cadrul în care acest dialog va putea fi pregătit şi purtat la nivel de înalţi funcţionari.

Ultima actualizare: 30.06.2006

Top