Help Print this page 
Title and reference
Protocolul privind transporturile conform Convenției alpine

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Protocolul privind transporturile conform Convenției alpine

Convenția alpină este un acord-cadru în vederea protecției și dezvoltării durabile a regiunii alpine și vizează conservarea și protejarea masivului (din perspectivă de mediu, economică și socială), prin aplicarea principiilor prevenirii, poluatorul plătește și al cooperării între statele membre. Textul regrupează nouă protocoale, fiecare acoperind un sector diferit. Prezenta decizie vizează aplicarea Protocolului privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor de către Uniunea Europeană.

ACT

Decizia 2007/799/CE a Consiliului din 12 octombrie 2006 privind semnarea, în numele Comunității Europene, a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile).

SINTEZĂ

Prin Decizia 96/191/CE a Consiliului, Uniunea Europeană (UE) a încheiat Convenția privind protecția Alpilor. Aceasta vizează salvgardarea ecosistemului natural și promovarea dezvoltării durabile a Alpilor, promovând totodată interesele economice și culturale ale populațiilor. Convenția alpină dispune de un comitet permanent, alcătuit din reprezentanți ai părților contractante.

Semnarea acestui protocol de către UE are, de asemenea, scopul de a transmite un semnal politic tuturor părților implicate, invitând părțile contractante să îl semneze și să îl ratifice.

Obiective

Obiectivele protocolului sunt următoarele:

  • reducerea riscurilor și a pericolelor proprii transportului intraalpin;
  • contribuirea la dezvoltarea habitatelor și a spațiilor economice grație unei politici a transporturilor armonizată între diferitele țări și care integrează diferitele moduri de transport (rutier, feroviar etc.);
  • contribuirea la reducerea pericolului asupra biodiversității spațiului alpin, precum și asupra patrimoniului natural și cultural al acestuia;
  • asigurarea circulației la costuri suportabile din punct de vedere economic, printr-o creștere a eficacității și a durabilității sistemelor de transport.

Părțile contractante ale Convenției se angajează, astfel, să ia în considerare, în administrarea teritoriului alpin, riscurile și pericolele asociate circulației, cum ar fi poluarea (fonică sau chimică) și siguranța persoanelor și a bunurilor. În paralel, semnatarii trebuie:

  • să sporească rentabilitatea sectorului transporturilor;
  • să optimizeze utilizarea infrastructurilor existente;
  • să ia în considerare problematica transporturilor în evaluarea și în punerea în aplicare a altor politici;
  • să implice colectivitățile teritoriale în luarea deciziei.

Măsuri și strategii specifice

Convenția alpină definește, de asemenea, un anumit număr de măsuri și strategii specifice. Toate vizează promovarea unei administrări raționale și sigure a transporturilor, grație principiilor următoare:

  • o bună coordonare a diferitelor moduri și mijloace de transport;
  • utilizarea intermodalității;
  • transferul traficului către modurile de transport mai nepoluante;
  • protecția căilor de comunicație împotriva riscurilor naturale;
  • protecția persoanelor și a mediului înconjurător;
  • reducerea progresivă a emisiilor de substanțe nocive și a emisiilor fonice;
  • crearea și dezvoltarea unor transporturi publice ușor de utilizat și adaptate mediului înconjurător;
  • utilizarea studiilor de impact pentru proiectele planificate și consultarea părților interesate.

Convenția definește, în plus, principii particulare pentru diferitele moduri de transport:

  • o consolidare a transportului feroviar prin îmbunătățirea infrastructurilor, optimizarea exploatării acestora, precum și utilizarea intermodalității pentru transportul de mărfuri;
  • o utilizare sporită a capacităților de navigație fluvială și maritimă;
  • în domeniul transportului rutier, semnatarii trebuie să evite construcția de noi drumuri de mare capacitate. Proiectele pot fi totuși realizate în condițiile minimalizării impactului asupra mediului înconjurător;
  • efectele dăunătoare ale transportului aerian trebuie să fie reduse în măsura posibilului. Activitățile aeriene recreative nemotorizate trebuie, de asemenea, să fie limitate.

Principiul poluatorul plătește

Textul invită părțile contractante în egală măsură să aplice principiul poluatorul plătește, precum și să stabilească un sistem de calcul care să permită integrarea costurilor de mediu în evaluarea costului global al infrastructurilor.

Semnatarii trebuie să raporteze în mod regulat Comitetului permanent cu privire la măsurile luate în temeiul protocolului. Comitetul întocmește un raport de constatare a respectării protocolului.

Context

Pe 14 mai 1991, Consiliul a autorizat Comisia să ia parte la negocierile pentru stabilirea Convenției alpine și a protocoalelor acesteia.

Protocolul privind transporturile a fost deschis în vederea semnării de către părțile contractante cu ocazia reuniunii ministeriale a Convenției alpine desfășurate la Lucerna în zilele de 30-31 octombrie 2000.

Consiliul a semnat Protocolul privind transporturile al Convenției alpine pe 12 decembrie 2006. Această decizie a fost însoțită de o declarație comună a Consiliului și a Comisiei privind interpretarea Protocolului privind transporturile.

În plus față de Uniunea Europeană, părțile contractante ale Convenției alpine sunt Germania, Franța, Italia, Liechtenstein, Monaco, Austria, Elveția și Slovenia.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Decizia 2007/799/CE

12.1.2007

-

JO L 323 din 8.12.2007

ACTE CONEXE

Decizia Consiliului din 10 iunie 2013 privind încheierea în numele Uniunii Europene a Protocolului privind aplicarea Convenției alpine din 1991în domeniul transporturilor (Protocolul privind transporturile)) [( 2013/332/UE ) Jurnalul Oficial L177 din 28.6.2013].

În urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona din 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană înlocuiește Comunitatea Europeană și succede acesteia și, începând cu data respectivă, exercită toate drepturile și preia toate responsabilitățile Comunității Europene. Prin urmare, trimiterile la Comunitatea Europeană sau la Comunitate în textul protocolului se interpretează, după caz, ca trimiteri la Uniunea Europeană sau la Uniune.

Ultima actualizare: 28.02.2014

Top