Plățile de altă natură decât în numerar – combaterea fraudei și a falsificării

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia-cadru 2001/413/JAI – Combaterea fraudei și a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII-CADRU?

Aceasta completează alte norme ale Uniunii Europene (UE) menite să combată frauda în care sunt implicate mijloacele de plată, altele decât numerarul. Decizia-cadru definește în special tipurile de comportament fraudulos ce ar trebui să fie considerate infracțiuni care se pedepsesc în toate țările UE.

ASPECTE-CHEIE

În temeiul acestei decizii-cadru, frauda care implică orice formă de mijloace de plată, altele decât numerarul (de exemplu, creditul, transferul, debitarea directă, cardul de plată), va fi recunoscută drept infracțiune care face obiectul unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive în toate statele membre ale UE.

Infracțiuni

Decizia-cadru nu face referire la infracțiuni specifice în temeiul dreptului penal național existent al țărilor UE, fiindcă pot exista diferențe de la o țară la alta.

Sunt definite diferite tipuri de acte, care vizează:

• instrumentul de plată în sine – de exemplu, furtul unui card de credit sau al unui cec de călătorie;
• procesarea instrumentelor de plată – de exemplu, efectuarea unui transfer bancar neautorizat;
• sistemul de comandare, încasare, procesare, aprobare și efectuare a tranzacțiilor de plată – de exemplu, realizarea sau obținerea unui program informatic care permite efectuarea unui transfer bancar neautorizat.

Penalități

• Decizia-cadru impune ca toate tipurile de comportament menționate mai sus să fie clasificate ca infracțiuni în toate țările UE.
• Țările UE trebuie să stabilească sancțiuni pentru aceste infracțiuni, în funcție de săvârșirea acestora de către persoane sau organizații.
• Respectivele sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționate și disuasive. Țările UE au o anumită libertate la determinarea gravității unei infracțiuni și natura și gravitatea sancțiunilor care se aplică.

Cooperarea și schimbul de informații

Decizia-cadru impune, de asemenea, țărilor UE să își acorde asistență reciprocă în cadrul procedurilor judiciare legate de aceste infracțiuni. În plus, acestea ar trebui să înființeze puncte de contact sau să utilizeze mecanisme existente pentru a garanta posibilitatea partajării informațiilor cu privire la asemenea infracțiuni.

Cooperarea pe probleme de fraudă și falsificare în UE este posibilă prin mai multe măsuri, mecanisme, agenții și instituții, inclusiv:

• instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor;
• Agenția UE pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor;
• Rețeaua Judiciară Europeană;
• Europol;
• Banca Centrală Europeană;
• Eurojust.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA?

Decizia se aplică începând cu 2 iunie 2001. Țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 2 iunie 2003.

ACTUL PRINCIPAL

Decizia-cadru 2001/413/JAI a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul (JO L 149, 2.6.2001, pp. 1-4)

ACTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 514/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de stabilire a dispozițiilor generale privind Fondul pentru azil, migrație și integrare, precum și instrumentul de sprijin financiar pentru cooperarea polițienească, prevenirea și combaterea criminalității și gestionarea crizelor (JO L 150, 20.5.2014, pp. 112-142)

Rapoarte

Raport al Comisiei în temeiul articolului 14 din Decizia-cadru a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul [COM(2004) 346 final, 30.4.2004]

Raport al Comisiei – Al doilea raport în temeiul articolului 14 din Decizia-cadru a Consiliului din 28 mai 2001 de combatere a fraudei și a falsificării mijloacelor de plată, altele decât numerarul [COM(2006) 65 final, 20.2.2006]

Data ultimei actualizări: 01.08.2016