Help Print this page 
Title and reference
Dreptul de a vota şi de a candida la alegerile pentru Parlamentul European

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Dreptul de a vota şi de a candida la alegerile pentru Parlamentul European

Directiva stabileşte normele în baza cărora cetăţenii Uniunii Europene (UE) care au reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt resortisanţi îşi pot exercita dreptul de a alege şi de a fi aleşi pentru Parlamentul European.

ACT

Directiva 93/109/CE a Consiliului din 6 decembrie 1993 de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege şi de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetăţenii Uniunii care au reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt resortisanţi.

SINTEZĂ

Directiva stabileşte norme detaliate în baza cărora cetăţenii Uniunii Europene (UE) care au reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt resortisanţi îşi pot exercita dreptul de a alege şi de a fi ales pentru Parlamentul European în statul respectiv.

Directiva nu afectează drepturile resortisanţilor unui stat membru de a vota şi de candida la alegerile pentru Parlamentul European din propria lor ţară, indiferent dacă aceştia au sau nu reşedinţa în ţara respectivă.

Directiva defineşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească un resortisant al unui alt stat membru al UE pentru a putea vota sau candida în ţara de reşedinţă. Astfel, acesta trebuie:

  • să fie cetăţean al Uniunii;
  • să aibă reşedinţa în statul membru în care doreşte să voteze sau să candideze;
  • să îndeplinească aceleaşi condiţii ca cele aplicabile unui resortisant al statului membru respectiv care doreşte să voteze sau să candideze (principiul egalităţii între alegătorii resortisanţi şi cei comunitari).

Cetăţenii UE îşi pot exercita dreptul de a vota sau de a candida fie în statul membru de reşedinţă, fie în statul membru de origine. Nimeni nu poate vota mai mult de o dată şi nimeni nu poate candida în mai mult de un stat membru.

Directiva 2013/1/UE a Consiliului simplifică procedura de depunere a candidaturii în cazul candidaţilor care îşi au reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt resortisanţi. Anterior, un cetăţean al UE care dorea să candideze într-un alt stat membru decât cel în care era resortisant trebuia să prezinte un atestat din statul membru de origine care să certifice că nu fusese decăzut din dreptul de a candida la alegerile europarlamentare în statul respectiv. Începând cu alegerile din 2014, când un cetăţean al UE îşi depune candidatura, acesta trebuie să dea o declaraţie în locul atestatului. Autorităţile din statul membru de reşedinţă trebuie să ia legătura cu statul membru de origine pentru a verifica validitatea declaraţiei. Pentru a asigura o comunicare eficientă, fiecare stat membru trebuie să desemneze un singur punct de contact responsabil cu notificarea informaţiilor referitoare la candidaţii respectivi.

Un alegător este înscris pe listele electorale din ţara de reşedinţă doar dacă a solicitat acest lucru în prealabil. În statele membre în care votul este obligatoriu, alegătorii comunitari care solicită înscrierea pe listele electorale sunt supuşi aceleiaşi obligaţii.

Pentru a fi înscris pe lista electorală, un alegător comunitar are obligaţia de a prezenta aceleaşi documente doveditoare ca un alegător resortisant. În plus, acesta trebuie să prezinte anumite informaţii suplimentare sub forma unei declaraţii oficiale.

Acţiunile de recurs aflate la dispoziţia resortisanţilor trebuie să fie disponibile şi pentru alegătorii comunitari cărora li s-a refuzat înscrierea pe listele electorale sau ale căror candidaturi au fost respinse.

REFERINŢE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Directiva 93/109/CE

30.12.1993

1.2.1994

JO L 329, 30.12.1993

Directiva 2013/1/EU a Consiliului

27.10.2013

28.1.2014

JO L 26, 26.1.2013

ACTE CONEXE

Raportul Comisiei din 27 octombrie 2010 privind alegerea deputaţilor în Parlamentul European (Actul din 1976, astfel cum a fost modificat prin Decizia 2002/772/CE, Euratom) şi participarea cetăţenilor Uniunii la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru de reşedinţă (Directiva 93/109/CE) [ COM(2010) 605 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

În urma alegerilor pentru Parlamentul European din 2009, acest raport evaluează respectarea drepturilor electorale ale cetăţenilor UE, astfel:

  • gradul de sensibilizare al cetăţenilor cu privire la alegeri şi la drepturile asociate, precum şi rata de participare;
  • gradul de sensibilizare al cetăţenilor UE neresortisanţi şi rata de participare în ţara de reşedinţă, precum şi acţiunile ţărilor UE în vederea încurajării acestei participări;
  • transpunerea şi aplicarea de către statele membre a legislaţiei UE în acest domeniu.

În general, ţările UE au transpus şi aplicat în mod corect Directiva 93/109/CE. Totuşi, raportul a identificat câteva ţări care impun anumite condiţii cetăţenilor UE neresortisanţi, creând astfel obstacole în calea exercitării dreptului de a vota şi de a candida în ţara de reşedinţă; în anumite cazuri, acestea contravin directivei. O serie de state membre trebuie, de asemenea, să ia măsuri suplimentare pentru a se conforma obligaţiei de a oferi suficiente informaţii cetăţenilor cu privire la exercitarea drepturilor lor.

Funcţionarea mecanismului oferit de directivă pentru a se evita votul dublu şi dubla candidatură rămâne deficientă. Comisia are în vedere necesitatea înlocuirii propunerii de modificare a directivei aflată în curs de examinare, cu scopul de a aborda acest aspect.

Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 20 decembrie 2007 cu privire la o derogare în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Tratatul CE, prezentat în conformitate cu articolul 14, alineatul (3) din Directiva 93/109/CE de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege şi de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetăţenii Uniunii [ COM(2007) 846 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

În conformitate cu articolul 14 din directivă şi în perspectiva alegerilor europene din iunie 2009, Comisia prezintă acest raport referitor la validitatea derogărilor acordate ţărilor UE. Comisia a acordat o astfel de derogare numai Luxemburgului (a se vedea mai jos), prin care i s-a permis să rezerve dreptul de vot doar acelor cetăţeni care pot dovedi că au locuit în Luxemburg o anumită perioadă de timp. După examinare, Comisia a considerat că motivele acordării acestei derogări sunt încă valabile, astfel că nu este necesar să se propună modificări.

Report from the Commission to the European Parliament and to the Council of 27 January 2003 on granting a derogation pursuant to Article 19(2) of the EC Treaty, presented under Article 14(3) of Directive 93/109/EC on the right to vote and to stand as a candidate in elections to the European Parliament [ COM(2003) 31 final – Not published in the Official Journal] (Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 27 ianuarie 2003 cu privire la o derogare în temeiul articolului 19 alineatul (2) din Tratatul CE, prezentat în conformitate cu articolul 14 alineatul (3) din Directiva 93/109/CE de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege şi de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetăţenii Uniunii) [COM(2003) 31 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Articolul 14 din Directiva 93/109/CE prevede că în cazul în care, într-un stat membru, proporţia cetăţenilor Uniunii care au reşedinţa în statul respectiv fără a fi resortisanţi ai acestuia şi care au împlinit vârsta de vot depăşeşte 20 % din totalul cetăţenilor Uniunii cu vârstă de vot şi cu reşedinţa în statul respectiv, acesta poate solicita o derogare. Luxemburg a solicitat o astfel de derogare. Comisia a conchis că motivele prezentate pentru menţinerea acestei derogări în cazul Luxemburgului sunt încă justificate. Prin urmare, s-a considerat că nu este necesar să se propună adaptări ale acesteia.

Communication from the Commission of 18 December 2000 on the application of Directive 93/109/EC to the June 1999 elections to the European Parliament – Right of Union citizens residing in a Member State of which they are not nationals to vote and stand in elections to the European Parliament [ COM(2000) 843 final – Not published in the Official Journal]. (Comunicarea Comisiei din 18 decembrie 2000 referitoare la aplicarea Directivei 93/109/CE cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European din iunie 1999 – Dreptul cetăţenilor Uniunii cu reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt resortisanţi de a vota şi de a candida la alegerile pentru Parlamentul European) [COM(2000) 843 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comisia a considerat că aplicarea Directivei 93/109/CE a fost insuficientă până la acel moment. Raportul a constatat că rata de participare la alegerile pentru Parlamentul European din 1999 a cetăţenilor care nu au reşedinţa în ţara de origine nu a fost cu mult mai mare decât înainte. Dreptul de a candida a fost exercitat chiar de mai puţini cetăţeni.

În ceea ce priveşte funcţionarea sistemului de schimb de informaţii, aceasta s-a dovedit din nou a fi nesatisfăcătoare. Prin urmare, Comisia a îndemnat să se aducă îmbunătăţiri practice la sistemul de schimb de informaţii în contextul cadrului legislativ existent, deoarece nu a considerat că se impune modificarea directivei, chiar dacă termenele divergente de înscriere pe listele electorale au îngreunat schimbul de informaţii în practică.

Report from the Commission to the European Parliament and the Council of 7 January 1998 on the application of Directive 93/109/EC – Voting rights of EU citizens living in a Member State of which they are not nationals in European Parliament elections [ COM(97) 731 final – Not published in the Official Journal] (Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 7 ianuarie 1998 privind aplicarea Directivei 93/109/CE – Dreptul cetăţenilor UE cu reşedinţa într-un stat membru în care nu sunt resortisanţi de a vota şi de a candida la alegerile pentru Parlamentul European) [COM(97) 731 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Raportul Comisiei privind aplicarea Directivei 93/109/CE indică faptul că aceasta a fost aplicată de către toate ţările UE cu ocazia alegerilor pentru Parlamentul European din iunie 1994. Suedia, Austria şi Finlanda au aplicat directiva cu ocazia alegerilor europene organizate în 1995 şi 1996, după aderarea la Uniune.

Raportul indică două concluzii rezultate din alegeri:

  • informaţiile referitoare la noile drepturi ale cetăţenilor europeni au fost insuficiente;
  • o rată de reuşită extrem de scăzută a candidaţilor neresortisanţi (un singur candidat neresortisant a fost ales în statul membru de reşedinţă), rata medie de participare la vot a alegătorilor neresortisanţi fiind de 5,87 %.

Per ansamblu, directiva a fost transpusă în mod satisfăcător de către ţările UE, astfel încât Comisia a considerat că, în acest stadiu, nu se impune modificarea acesteia.

Ultima actualizare: 13.01.2014

Top