Help Print this page 
Title and reference
Lupta împotriva amenințărilor din partea substanțelor chimice (Convenția de la Stockholm)

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Lupta împotriva amenințărilor din partea substanțelor chimice (Convenția de la Stockholm)

Poluanții organici persistenți (POP) dăunează sănătății umane și mediului. Convenția de la Stockholm se bazează pe principiul precauției și urmărește garantarea eliminării în siguranță a acestor substanțe, precum și reducerea producției și a utilizării acestora.

ACT

Decizia 2006/507/CE a Consiliului din 14 octombrie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți.

SINTEZĂ

Poluanții organici persistenți (POP) dăunează sănătății umane și mediului. Convenția de la Stockholm se bazează pe principiul precauției și urmărește garantarea eliminării în siguranță a acestor substanțe, precum și reducerea producției și a utilizării acestora.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII?

Acest act aprobă decizia Uniunii Europene (sau, ca în momentul adoptării, a Comunității Europene) de a participa la Convenția de la Stockholm. Decizia definește POP și normele care reglementează producția, importul și exportul acestora. Decizia impune informarea permanentă a publicului, a politicienilor și a industriei chimice cu privire la riscurile prezentate de acestea.

ASPECTE-CHEIE

Definiție

POP sunt substanțe chimice cu anumite proprietăți toxice care rezistă degradării. Acești poluanți se acumulează în organismele vii, se propagă prin aer, apă și prin speciile migratoare și se acumulează în ecosistemele terestre și acvatice. Poluarea cauzată de POP este o problemă transfrontalieră, care necesită luarea de măsuri la nivel internațional.

Domeniul de aplicare

Convenția cuprinde 23 de POP prioritari care sunt generați atât intenționat, cât și neintenționat (de exemplu, din surse precum incineratoarele de deșeuri).

Aceștia sunt: aldrina, clordanul, clordecona, diclordifeniltricloretanul (DDT), dieldrina, endrina, heptaclorul, hexabromobifenilul, hexabromociclododecanul, hexabromodifenileterul și heptabromodifenileterul, hexaclorobenzenul (HCB), alfa-hexaclorciclohexanul, beta-hexaclorciclohexanul, lindanul, mirexul, acidul sulfonic perfluoroctan, sărurile acestuia și fluorura de sulfonil perfluorooctanică, dibenzo-p-dioxinele policlorurate (PCDD), dibenzofuranii policlorurați (PCDF), bifenilii policlorurați (PCB), endosulfanul tehnic și izomerii săi corespunzători, tetrabromodifenileterul și pentabromodifenileterul și toxafenul.

Punerea în aplicare

Trei organisme pun în aplicare convenția la nivel internațional:

Conferința părților: aceasta cuprinde toți semnatarii, la care se adaugă, dacă este cazul, observatori. În cadrul acesteia se stabilesc normele de punere în aplicare și se iau deciziile principale.

Comitetul de examinare a poluanților organici persistenți: acesta este format din specialiști care analizează propunerile de adăugare a unor substanțe noi la convenție.

Secretariatul: acesta este responsabil cu sarcinile administrative.

Părțile trebuie să elaboreze planuri pentru a-și îndeplini obligațiile în temeiul convenției. Fiecare desemnează un corespondent național pentru a facilita schimbul de informații.

Producția, utilizarea, importul și exportul

Convenția prevede încetarea producției, a utilizării, a importului și a exportului de POP interziși.

Obiectivul este reducerea și, dacă este posibil, eliminarea producției neintenționate și a deversării de POP. În acest scop, semnatarii trebuie să elaboreze planuri de acțiune și să încerce să utilizeze materiale, produse și procedee de înlocuire.

CONTEXT

Convenția a fost adoptată în 2001. Aceasta a intrat în vigoare în 2004. Convenția numără 179 de semnatari, printre care și Uniunea Europeană.

Pentru informații suplimentare, consultați site-ul Direcției Generale Mediu a Comisiei Europene.

CUVINTE-CHEIE

Principiul precauției: o abordare a gestionării riscurilor în baza căreia, dacă există posibilitatea ca o anumită politică sau acțiune să dăuneze publicului sau mediului înconjurător și dacă nu există încă un consens științific cu privire la această problemă, trebuie să nu se dea curs politicii sau acțiunii în cauză.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Decizia 2006/507/CE

14.10.2004

-

JO L 209, 31.7.2006, pp. 1-2

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (JO L 158, 30.4.2004, pp. 7-49).

Decizia 2004/259/CE a Consiliului din 19 februarie 2004 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Protocolului la Convenția din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, referitor la poluanții organici persistenți (JO L 81 , 19.3.2004, pp. 35-36).

Ultima actualizare: 03.04.2015

Top