Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Transmiterea actelor judiciare și extrajudiciare între țările UE

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Transmiterea actelor judiciare și extrajudiciare între țările UE

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr 1393/2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială

CARE ESTE OBIECTIVUL ACESTUI REGULAMENT?

Regulamentul vizează aplicarea unei proceduri de transmitere rapidă, sigură și standardizată pentru documentele judiciare* și extrajudiciare* în materie civilă sau comercială între părțile aflate în diferite țări ale Uniunii Europene (UE).

ASPECTE-CHEIE

Scop

  • Acest regulament este aplicabil în materie civilă sau comercială atunci când actele judiciare sau extrajudiciare trebuie să fie transmise dintr-o țară a UE în alta pentru a fi comunicate sau notificate.
  • Acesta nu se aplică în materie:
    • fiscală;
    • vamală;
    • administrativă sau
    • în cazurile în care un stat răspunde privind acte sau omisiuni în cadrul exercitării autorităţii publice.
  • Acest regulament nu se aplică nici în cazul în care nu este cunoscută adresa destinatarului.

Îmbunătăţirea comunicării şi notificării (transmiterii) actelor judiciare şi extrajudiciare

Regulamentul, care înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 introduce:

  • o regulă care dispune că agenţia de primire trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a transmite actul în cel mai scurt termen şi, în orice caz, în termen de o lună de la primire;
  • un formular tip pentru a informa destinatarul cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului notificat sau comunicat — în momentul notificării sau al comunicării acestuia — sau returnând actul agenţiei de primire, în termen de o săptămână;
  • o regulă care dispune că, costurile care rezultă din angajarea unui funcţionar judiciar sau a unei persoane competente, în conformitate cu legislaţia țării UE de primire, trebuie să corespundă unei taxe unice şi fixe, stabilite în prealabil de acea țară UE, cu respectarea principiilor proporţionalităţii şi nediscriminării;
  • unor condiţii uniforme pentru comunicarea sau notificarea actelor prin intermediul serviciilor poştale (scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia).

Agenţiile din cadrul țărilor UE asigură transmiterea

  • Țările UE desemnează agenţiile care răspund de transmiterea şi de primirea actelor. Acestea trebuie să prezinte Comisiei Europene denumirile şi adresele agenţiilor, competenţa teritorială a acestora, limbile care pot fi utilizate şi mijloacele de primire a actelor.
  • De asemenea, fiecare țară a UE are o autoritate centrală însărcinată să furnizeze informaţii agenţiilor, să soluţioneze dificultăţile care pot să apară şi să înainteze agenţiei competente de primire cererile de comunicare sau de notificare din partea agenţiei de transmitere, în cazuri excepţionale.
  • Statele federale, statele în care coexistă mai multe sisteme juridice şi cele care au unităţi teritoriale autonome pot desemna mai multe agenţii şi mai multe autorităţi centrale. Desemnarea acestora este valabilă timp de cinci ani şi poate fi reînnoită la fiecare cinci ani.

Accelerarea comunicării şi notificării actelor judiciare şi extrajudiciare

  • Solicitantul transmite actele către agenţia de transmitere și suportă eventualele cheltuieli pentru traducere efectuate înainte de transmiterea actului. Agenţia de transmitere trebuie să informeze solicitantul că, în cazul în care actul nu este redactat într-o limbă înţeleasă de destinatar sau în limba oficială a țării UE în care acesta trebuie comunicat sau notificat, acesta din urmă poate refuza primirea actului.
  • Actele trebuie transmise direct şi în cel mai scurt timp între agenţii, prin orice mijloace corespunzătoare, cu condiţia ca acestea să fie lizibile şi conforme cu originalul. Actele trebuie însoţite de formularul tip anexat la acest regulament, completat într-una dintre limbile acceptate de țara UE. Actele sunt scutite de legalizare sau de orice altă formalitate echivalentă. Agenţia de primire trebuie să expedieze o confirmare de primire în termen de şapte zile. Aceasta trebuie să contacteze autoritatea de transmitere în cel mai scurt termen dacă există informaţii lipsă.

Comunicarea şi notificarea actelor conform legislaţiei țărilor UE de primire în termen de o lună

  • Agenţia de primire comunică sau notifică actul în termen de o lună. Dacă acest lucru nu este posibil, agenţia de primire trebuie să informeze agenţia de transmitere şi să încerce în continuare să comunice sau să notifice actul. Comunicarea sau notificarea se efectuează în conformitate cu legislaţia țării UE de primire sau în conformitate cu o modalitate specială, dacă agenţia de transmitere solicită acest lucru şi dacă această modalitate este conformă cu legislaţia naţională. După ce comunicarea sau notificarea s-a efectuat, trebuie completat un certificat care confirmă îndeplinirea formalităţilor într-o limbă acceptată de țara UE de transmitere şi trebuie expediat agenţiei de transmitere.
  • Data comunicării sau notificării este cea la care actul a fost comunicat sau notificat în conformitate cu legislaţia țării UE de primire, cu excepţia cazurilor în care acesta trebuie transmis într-un termen determinat, conform legislaţiei țării respective. Comunicarea sau notificarea nu trebuie să determine costuri sau taxe în țara UE de primire, exceptând cazurile în care se recurge la o metodă specială sau la intervenţia unui funcţionar judiciar. În acest caz, cheltuielile sunt suportate de către solicitant. Țările UE trebuie să stabilească în prealabil o taxă unică şi fixă şi să o comunice Comisiei.
  • De asemenea, actele pot fi comunicate sau notificate direct, expediate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul funcţionarilor judiciari, al autorităţilor sau al altor persoane competente din țara UE de primire, dacă țara UE în cauză autorizează acest lucru. În situaţii excepţionale, actele pot fi transmise agenţiilor unei alte țări UE pe cale consulară sau diplomatică.

Informarea destinatarului cu privire la dreptul de a refuza primirea actului comunicat sau notificat

  • Agenţia de primire informează destinatarul cu privire la dreptul său de a refuza primirea actului, dacă acesta nu este redactat într-o limbă pe care o înţelege sau în limba oficială a țării UE în care se efectuează comunicarea sau notificarea. Acest refuz trebuie manifestat în momentul comunicării sau notificării actului sau prin returnarea actului la agenţia de primire în termen de o săptămână.
  • Dacă este vorba despre o citaţie (o citație oficială pentru ca cineva să se prezinte în fața instanței) sau de un act echivalent şi pârâtul nu se prezintă la înfăţişare, nu se poate pronunţa nicio hotărâre atât timp cât nu s-a stabilit că actul a fost comunicat sau notificat în conformitate cu legislaţia țării UE, că a fost remis şi că pârâtul a avut suficient timp ca să îşi poată pregăti apărarea. Cu toate acestea, se poate pronunţa o hotărâre dacă actul a fost transmis printr-unul dintre mijloacele stabilite în prezentul regulament şi dacă s-au scurs mai mult de şase luni fără să se fi putut obţine niciun certificat, în pofida tuturor demersurilor efectuate la autorităţile competente din țara UE de primire. Dacă pârâtul nu a luat cunoştinţă de act la timp pentru a se prezenta la înfăţişare, se poate solicita extinderea termenului pentru exercitarea unei căi de atac (repunerea în termen) într-un termen rezonabil, după ce pârâtul a luat la cunoştinţă hotărârea.
  • Comisia trebuie să redacteze un manual care să cuprindă informaţiile furnizate de țările UE şi să îl actualizeze periodic. Până în 2011, apoi la fiecare cinci ani, Comisia va prezenta, între altele, un raport cu privire la aplicarea acestui regulament, acordând o atenţie deosebită eficienţei agenţiilor.

DE CÂND SE APLICĂ ACEST REGULAMENT?

Regulamentul se aplică de la 13 noiembrie 2008, cu excepția Articolului 23 (privind comunicarea și publicarea anumitor informații ale țărilor UE) care se aplică de la 13 august 2008.

CONTEXT:

Pentru informații suplimentare, consultați:

* TERMENI-CHEIE

Act judiciar: un document legal emis pe parcursul unui proces în materie civilă sau comercială (de exemplu, o citație, mandat sau ordonanță) care trebuie comunicat și notificat unei păți.

Act extrajudiciar: un document legal comunicat și notificat, care este, însă, în afara dosarului (de exemplu, o factură sau notificare de evacuare).

DOCUMENT PRINCIPAL

Regulamentul (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare şi extrajudiciare în materie civilă sau comercială („notificarea sau comunicarea actelor”) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului (JO L 324, 10.12.2007, pp. 79-120)

Modificările succesive aduse Regulamentului nr. 1393/2007 al Consiliului au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 16.08.2016

Top