Help Print this page 
Title and reference
Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă

Procedura din Uniunea Europeană (UE) cu privire la cererile cu valoare redusă se aplică în litigiile transfrontaliere în materie civilă și comercială, în cazul cererilor cu o valoare mai mică de 2 000 EUR. Aceasta este disponibilă din 2009 în toate statele membre ale UE, cu excepția Danemarcei, ca alternativă la procedurile naționale.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă

SINTEZĂ

Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă (ESCP) vizează simplificarea și accelerarea soluționării litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă în materie civilă și comercială, precum și diminuarea costurilor acestora. Valoarea cererii (în momentul primirii de către instanță) nu poate depăși 2 000 EUR. Hotărârile judecătorești sunt recunoscute și executorii în alte state membre ale UE fără să fie necesară o hotărâre de constatare a caracterului executoriu. Fiind o alternativă la opțiunile prevăzute de legislațiile naționale ale statelor membre, ESCP este opțională.

Domeniul de aplicare

ESCP se aplică atunci când cel puțin una dintre părți își are domiciliul sau reședința obișnuită într-un stat membru, altul decât cel în care se află instanța judecătorească sesizată.

Aceasta nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă, în ceea ce privește răspunderea statului pentru exercitarea autorității de stat (acta iure imperii) și nici, de exemplu, aspectelor referitoare la:

  • starea civilă sau capacitatea juridică a persoanelor fizice;
  • dreptul familiei;
  • faliment;
  • asigurări sociale;
  • arbitraj;
  • dreptul muncii;
  • închirierea unor bunuri imobile, cu excepția creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani;
  • atingeri aduse dreptului la viață privată sau altor drepturi (de exemplu, calomnia).

Procedura

ESCP, care nu necesită un avocat, funcționează astfel:

Depunerea cererii

Cererea se depune direct la instanța competentă printr-un formular (tip A - cuprins în anexele la regulament), menționând detalii referitoare la cerere, la suma solicitată etc. În cazul în care cererea este inadmisibilă (a se vedea în cele ce urmează), instanța notifică acest lucru reclamantului; dacă nu este retrasă cererea, instanța demarează procedura conform dreptului procedural relevant al țării respective.

Corectarea și/sau completarea formularului de cerere

Dacă reclamantul nu a furnizat suficiente informații, i se trimite un al doilea formular (tip B) prin care i se solicită acestuia să furnizeze informațiile lipsă până la un anumit termen. Cererea este respinsă dacă reclamantul depășește termenul sau în cazul în care cererea este vădit nefondată sau inadmisibilă.

Notificarea pârâtului

După ce a primit formularul completat, instanța pregătește un formular de răspuns tip (formularul C), care i se trimite pârâtului în decurs de 14 zile, împreună cu o copie a cererii și alte eventuale documente justificative. Acesta trebuie comunicat prin poștă cu confirmare de primire din care să reiasă data primirii; dacă nu este posibil acest lucru, se pot utiliza alte metode de comunicare.

Răspunsul pârâtului

Pârâtul are la dispoziție 30 de zile pentru a răspunde, de la data comunicării formularului de răspuns. În termen de 14 zile de la primirea răspunsului acestuia, instanța transmite reclamantului o copie, împreună cu eventualele documente justificative.

Eventualele cereri reconvenționale ale pârâtului (folosind formularul A) îi sunt comunicate reclamantului, care are la dispoziție 30 de zile pentru a răspunde. În cazul în care cererea reconvențională depășește 2 000 EUR, cererea principală și cererea reconvențională sunt examinate în conformitate cu normele din țara în care se desfășoară procedura.

Decizia și termenele-limită

Instanța trebuie să se pronunțe în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului pârâtului (sau al reclamantului, în cazul în care există o cerere reconvențională). Aceasta poate solicita furnizarea de informații suplimentare în termen de 30 de zile și/sau poate administra probele sau cita părțile la o dezbatere orală (a se vedea în cele ce urmează), tot în termen de 30 de zile de la citare. În aceste cazuri, instanța va pronunța o hotărâre tot în termen de 30 de zile, dar din momentul primirii informațiilor cerute sau din momentul organizării dezbaterii orale.

Instanța va pronunța hotărârea chiar dacă părțile nu răspund la timp. Hotărârea nu poate face obiectul unei reexaminări pe fond în statul membru în care se solicită executarea ei. La cererea unei părți, instanța poate emite un certificat de hotărâre (fără costuri suplimentare), folosind formularul D.

Dezbaterea orală

Dezbaterea orală se organizează numai dacă acest lucru este necesar sau dacă a fost solicitat de către una dintre părți. Solicitarea poate fi refuzată dacă este evident că aceasta nu este necesară pentru desfășurarea corectă a procesului. Dezbaterea orală se poate organiza prin videoconferință sau prin intermediul altor tehnici similare.

Obținerea probelor

Instanța stabilește întinderea probelor necesare pentru pronunțarea hotărârii și mijloacele de obținere a probelor, folosind cea mai simplă și mai puțin oneroasă metodă.

Executarea hotărârii

În conformitate cu legislația țării în care este executată hotărârea, partea care solicită executarea prezintă un exemplar original al hotărârii și al certificatului (formularul D), traduse în limba țării care execută hotărârea. Nu poate fi impusă constituirea unei cauțiuni sau garanții pe motiv că reclamantul este cetățean străin sau că nu își are domiciliul sau reședința în statul în care se solicită executarea hotărârii. Reclamantul nu are nevoie de un reprezentant autorizat sau de o adresă în țara în care se execută hotărârea, cu excepția agenților de a căror competență ține procedura de executare.

Refuzul executării

La cererea pârâtului, instanța din țara în care se solicită executarea poate refuza executarea hotărârii dacă:

  • hotărârea nu este compatibilă cu o hotărâre anterioară care a implicat aceleași părți și aceeași cauză;
  • hotărârea anterioară a fost pronunțată în statul membru în care se solicită executarea sau îndeplinește condițiile necesare pentru recunoașterea în statul respectiv și
  • incompatibilitatea nu a putut și nu ar fi putut fi invocată ca obiecție în cadrul procedurii în care a fost pronunțată hotărârea judecătorească ESCP.

În cazul în care una dintre părți atacă o hotărâre ESCP, țara în care se solicită executarea poate condiționa această executare de constituirea unei garanții sau, în unele cazuri, poate suspenda procedura de executare.

Căi de atac

Este posibilă o cale de atac în cazul în care aceasta a fost prevăzută în legislația țării în care se află instanța sesizată.

Revizuirea

Pârâtul poate solicita controlul jurisdicțional în fața instanței competente din țara în care a fost pronunțată hotărârea dacă:

  • formularul de cerere sau citația la dezbaterea orală i-au fost comunicate sau notificate printr-o metodă fără dovada primirii de către el personal și comunicarea nu a fost efectuată în timp util pentru a-i permite să își pregătească apărarea, fără ca pârâtul să fi avut vreo vină în acest sens, sau
  • pârâtul nu a putut să conteste cererea din motive de forță majoră, fără ca pârâtul să fi avut vreo vină în acest sens.

În aceste cazuri, pârâtul trebuie să acționeze în mod prompt. Dacă exercitarea căii de atac este întemeiată, hotărârea inițială devine nulă și neavenită.

Instanța nu solicită părților să efectueze nicio calificare juridică a acțiunii. Dacă este necesar, instanța informează părțile cu privire la aspectele procedurale și, dacă este cazul, încearcă să determine părțile să ajungă la o înțelegere.

Limbile utilizate și traducerile

Cererea, răspunsul, eventuala cerere reconvențională, descrierea documentelor justificative, documentele esențiale etc. trebuie prezentate în limba de procedură a instanței.

Costuri

Partea care cade în pretenții suportă cheltuielile de judecată. Instanța nu acordă părții care a câștigat procesul cheltuielile care nu au fost necesare sau cele având o valoare disproporționată în raport cu valoarea cererii.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Regulamentul (CE) nr. 861/2007

1.8.2007. Se aplică din 1.1.2009 (art. 25: 1.1.2008).

-

JO L 199, 31.7.2007

Ultima actualizare: 23.03.2014

Top