Help Print this page 
Title and reference
Procedura întrebărilor preliminare

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Procedura întrebărilor preliminare

Trimiterea preliminară este o procedură exercitată în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Această procedură îi permite unei instanțe naționale să consulte Curtea de Justiție cu privire la interpretarea sau valabilitatea dreptului comunitar într-un litigiu în care aceasta este sesizată. Astfel, procedura întrebărilor preliminare oferă un mijloc de a garanta siguranța juridică, printr-o aplicare uniformă a dreptului UE.

ACT

Recomandări în atenția instanțelor naționale, referitoare la efectuarea trimiterilor preliminare [Jurnalul Oficial C 338 din 6.11.2012].

SINTEZĂ

Procedura întrebărilor preliminare face parte din procedurile care pot fi exercitate în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Această procedură este deschisă judecătorilor naționali ai statelor membre. Aceștia din urmă pot adresa Curții întrebări cu privire la interpretarea sau valabilitatea dreptului european într-o cauză pendinte.

Spre deosebire de alte proceduri judiciare, procedura întrebărilor preliminare nu este o acțiune împotriva unui act european sau național, ci o întrebare adresată privind aplicarea dreptului european.

Procedura întrebărilor preliminare favorizează astfel cooperarea activă între instanțele naționale și Curtea de Justiție și aplicarea uniformă a dreptului european în întreaga UE.

În 2012, Curtea de Justiție a emis recomandări adresate instanțelor naționale, care, fără a avea caracter obligatoriu, au ca obiectiv suplimentarea Regulamentului de Procedură al Curții (articolele 93-118). Aceste recomandări sunt menite, de asemenea, să orienteze instanțele statelor membre cu privire la oportunitatea efectuării unei trimiteri preliminare, precum și să le furnizeze indicații practice în ceea ce privește forma și efectele unei astfel de trimiteri.

Caracterul procedurii întrebărilor preliminare

Orice instanță națională sesizată cu privire la un litigiu în care aplicarea unei norme de drept european ridică întrebări (litigiu principal) poate decide să consulte Curtea de Justiție pentru a le soluționa. Există două tipuri de procedură a întrebărilor preliminare:

  • trimiterea în vederea interpretării normei europene (de drept primar și drept secundar): judecătorul național îi solicită Curții de Justiție să precizeze un punct de interpretare a dreptului european, pentru a putea să-l aplice în mod corect;
  • trimiterea în vederea aprecierii validității unei norme europene de drept secundar: judecătorul național îi solicită Curții de Justiție să controleze validitatea unui act al dreptului european.

Procedura întrebărilor preliminare reprezintă așadar o trimitere de la judecător la judecător. Deși aceasta poate fi solicitată de una dintre părțile la litigiu, instanța națională este cea care ia decizia de a o trimite în fața Curții de Justiție.

În acest sens, articolul 267 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE) precizează că instanțele naționale care se pronunță în ultimă instanță, și anume ale căror decizii nu pot face obiectul unei căi de atac, au obligația de a efectua o trimitere preliminară la Curtea de Justiție, cu excepția cazului în care există deja o jurisprudență în materia respectivă sau a cazului în care interpretarea normei de drept a UE în cauză este evidentă.

În schimb, instanțele naționale care nu se pronunță în ultimă instanță nu au obligația de a exercita această trimitere, chiar dacă una dintre părți solicită acest lucru.

În orice caz, toate instanțele naționale pot să sesizeze spontan Curtea în cazul în care există îndoieli cu privire la interpretarea unei dispoziții europene. Instanțele trebuie însă să adreseze Curții o cerere de decizie preliminară în situația în care au îndoieli cu privire la validitatea unui act emis de o instituție, un organ, un oficiu sau o agenției a Uniunii.

Curtea de Justiție se pronunță numai cu privire la elementele constitutive ale procedurii întrebărilor preliminare pentru care este sesizată. Instanța națională își menține așadar competențe depline privind litigiul principal.

În principiu, Curtea de Justiție trebuie să răspundă la întrebarea ridicată. Ea nu poate refuza să răspundă la aceasta pe motiv că răspunsul nu ar fi nici pertinent, nici oportun în ceea ce privește litigiul principal. În schimb, ea poate să refuze răspunsul, dacă întrebarea nu este de competența sa.

Procedura accelerată și procedura de urgență

Curtea decide dacă va aplica aceste proceduri, în principal la cererea motivată a instanței de trimitere.

În conformitate cu articolul 23 din Statutul Curții de Justiție, o trimitere preliminară poate face obiectul unei proceduri accelerate dacă natura cazului și împrejurările excepționale impun examinarea acesteia într-un timp scurt.

Procedura preliminară de urgență se aplică numai în domeniile referitoare la libertate, securitate și justiție. În particular, aceasta limitează numărul părților autorizate să depună observații scrise și permite, în cazuri de extremă urgență, să se omită faza scrisă a procedurii în fața Curții.

Efectele trimiterii preliminare asupra procedurii naționale

O trimitere preliminară determină suspendarea procedurii naționale până la momentul la care Curtea se pronunță.

Domeniul general de aplicare al hotărârilor preliminare

Hotărârea Curții de Justiție are autoritatea de lucru judecat. Ea este obligatorie nu numai pentru instanța națională care a inițiat procedura întrebărilor preliminare, ci și pentru toate instanțele naționale din statele membre.

În cadrul unei proceduri a întrebărilor preliminare privind validitatea, dacă actul european este declarat nul, atunci la fel vor fi și toate actele adoptate în temeiul acestuia. Instituțiile europene competente vor fi apoi cele care vor trebui să adopte un nou act pentru a remedia situația.

ACTE CONEXE

Regulamentul de procedură al Curții de Justiție din 25 septembrie 2012 [JO L 265 din 29.9.2012], modificat în data de 18 iunie 2013 [JO L 173 din 26.6.2013, p. 65].

Ultima actualizare: 15.01.2014

Top