Help Print this page 
Title and reference
Actele unilaterale

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Actele unilaterale

Actele unilaterale sunt acte de legislaţie secundară ale Uniunii Europene (UE). Acestea generează drepturi prin voinţa exclusivă a instituţiilor. Primul tip de acte se referă la cele care figurează în nomenclatura din articolul 288 din Tratatul privind funcţionarea UE: regulamentul, directiva, decizia, avizele şi recomandările. Al doilea tip de acte sunt cunoscute ca acte în afara nomenclaturii. Acestea sunt actele atipice, cum sunt comunicările, cărţile albe şi cărţile verzi.

Actele unilaterale pot fi definite ca acte generatoare de drepturi prin voinţa exclusivă a instituţiilor. Acestea sunt adoptate de instituţii în temeiul tratatelor fondatoare ale Uniunii Europene (UE). Actele unilaterale constituie, alături de actele convenţionale, actele legislaţiei secundare a UE.

Nomenclatura actelor unilaterale

Actele unilaterale prevăzute în nomenclatura de la articolul 288 din Tratatul privind funcţionarea UE sunt:

De asemenea, articolul 289 din Tratatul privind funcţionarea UE stabileşte o diferenţiere între actele legislative, şi anume adoptate în urma unei proceduri legislative, şi actele care sunt implicit nelegislative. În general, obiectivul actelor nelegislative este de a pune în aplicare actele legislative sau anumite dispoziţii specifice din tratate. Este vorba, de pildă, despre regulamente interne ale instituţiilor, de anumite decizii ale Consiliului, de măsuri adoptate de Comisie în domeniul concurenţei etc.

Anumite acte atipice pot fi incluse tot în categoria actelor unilaterale. Aceste acte sunt denumite atipice în măsura în care nu sunt menţionate în tratate. Acestea au fost create pentru practica instituţională şi sunt frecvent utilizate de instituţii. Este vorba, de exemplu, despre rezoluţii, concluzii, comunicări etc. Aceste acte au un domeniu de aplicare politic, însă nu au efect juridic obligatoriu.

Actele unilaterale, instrumente în slujba politicilor europene

Autorităţile europene sunt libere să aleagă actul pe care îl consideră cel mai pertinent pentru a pune în aplicare politica lor. De exemplu, în cadrul unei politici de tip incitativ, Consiliul sau Comisia pot opta pentru o recomandare.

În virtutea principiului de atribuire, actele au un temei juridic în Tratatul privind UE sau Tratatul privind funcţionarea UE care corespunde domeniului în care autorităţile europene doresc să intervină. În cazul lipsei unui temei juridic precis, ele pot recurge la clauza de flexibilitate (art. 352 din Tratatul privind funcţionarea UE) care priveşte competenţele complementare ale UE.

Mai mult, actele unilaterale adoptate de instituţiile europene fac obiectul unui control jurisdicţional din partea Curţii de Justiţie a UE.

Regimul juridic al actelor unilaterale

În ceea ce priveşte forma, actele obligatorii trebuie să facă obiectul citării (partea dispozitivă este precedată de cuvintele „având în vedere”) şi trebuie motivate (partea dispozitivă este precedată de cuvântul „întrucât”), făcându-se referire la temeiul lor juridic.

În ceea ce priveşte publicitatea, actele obligatorii trebuie să fie publicate în Jurnalul Oficial al UE. De asemenea, acestea pot fi notificate destinatarilor, la fel ca în cazul deciziilor.

Actele intră în vigoare, în principiu, în ziua notificării sau a publicării lor în Jurnalul Oficial. Prin derogare, actele pot să prevadă intrarea în vigoare în a 20-ea zi de la publicarea lor. De asemenea, acestea pot să prevadă o punere în aplicare ulterioară datei intrării în vigoare.

Ultima actualizare: 27.08.2010

Top