Gestionarea riscurilor şi crizelor în sectorul agricol

Introducerea schemei de plată unică * permite agricultorilor să îşi orienteze deciziile în materie de producţie în funcţie de criterii economice şi agronomice. În acelaşi timp, aceasta le obligă să îşi asume responsabilităţile lor în faţa riscurilor şi a crizelor ale căror efecte erau anterior absorbite de politicile de sprijinire a pieţelor şi a preţurilor. În cadrul reformei politicii agricole comune (PAC), agricultorii au deci nevoie de noi instrumente pentru a gestiona riscurile şi crizele. Comisia examinează această problemă şi prevede introducerea unor măsuri pentru a ajuta agricultorii să facă faţă acestor situaţii.

ACT

Communication from the Commission to the Council of 9 March 2005 on risk and crisis management in agriculture [COM (2005) 74 final – Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei către Consiliu din 9 martie 2005 privind gestionarea riscurilor şi a crizelor în sectorul agricol [COM (2005) 74 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Prin această comunicare, Comisia prevede introducerea unor măsuri care să ajute agricultorii să gestioneze riscurile şi să reacţioneze mai bine la crize. Aceasta propune trei categorii de noi măsuri.

Noi opţiuni pentru instrumentele de gestionare a riscurilor şi crizelor

Riscurile * (care conduc la un rezultat negativ) şi crizele * pot avea consecinţe economice grave, care au repercusiuni asupra veniturilor întreprinderilor. Majoritatea instrumentelor elaborate pentru a oferi ajutor în caz de evenimente imprevizibile se bazează pe măsuri ad hoc.

Comisia a examinat un anumit număr de instrumente care pot însoţi sau înlocui parţial măsurile de urgenţă ad hoc. Cele trei opţiuni propuse de către Comisie sunt următoarele:

• asigurarea împotriva dezastrelor naturale: aceasta ar implica acordarea unei contribuţii financiare la primele plătite de către agricultori pentru a se asigura împotriva pierderilor de venituri din cauza dezastrelor naturale, intemperiilor sau bolilor. Această măsură ar încuraja asigurările într-un sector în care sunt limitate, în special din cauza naturii sistemice a riscurilor. Reasigurarea este luată, de asemenea, în considerare;

• sprijinirea fondurilor mutuale: fondurile mutuale sunt un sistem de împărţire a riscurilor de către un grup de producători care permite compensarea unui agricultor care a suferit daune. Până în prezent, fondurile erau în general constituite la iniţiativa grupurilor de producători din acelaşi sector. Comisia propune încurajarea creării de fonduri mutuale în sectorul agricol prin acordarea de ajutoare temporare şi degresive pentru gestionarea acestora;

• furnizarea unei acoperiri de bază împotriva crizelor de venituri: s-ar putea prevedea crearea unor noi instrumente care să asigure o acoperire de bază în caz de probleme de lichiditate şi de importante pierderi de venituri. În fapt, dacă vor fi disponibile programe de dezvoltare rurală pentru a contribui la realizarea de investiţii importante de restructurare, precum şi la asigurarea unui sprijin pentru ajustările structurale, acestea s-ar putea dovedi insuficiente.

Ar putea fi puse în aplicare măsuri de formare în cadrul programelor de dezvoltare rurală pentru a face agricultorii mai conştienţi de riscurile actuale şi pentru a îmbunătăţi strategiile de gestionare a riscurilor.

Siguranţa în cazul unei crize de piaţă

Instrumentele utilizate pentru a influenţa situaţia pieţei şi preţurile şi pentru a face faţă eventualelor crize variază în funcţie de organizarea pieţei. În urma reformei politicii agricole comune (PAC), rămân disponibile plase de siguranţă în caz de criză în mai multe sectoare acoperite de reformă. În alte sectoare, nimic nu justifică instituirea unui dispozitiv general de securitate suplimentar. Comisia exclude deci posibilitatea introducerii unei clauze generale de tipul „plasă de siguranţă” pentru fiecare organizare comună a pieţei.

Finanţarea măsurilor de gestionare a riscurilor şi crizelor.

Comisia prevede finanţarea acestor măsuri suplimentare de gestionare a riscurilor şi crizelor în cadrul programelor de dezvoltare rurală (axa „competitivitate”) printr-un punct procentual de modulare *. Recurgerea la modulare nu ar necesita nicio cheltuială comunitară suplimentară şi ar permite statelor membre să utilizeze o sumă limitată de fonduri pentru dezvoltare rurală în acest scop. Pentru noile state membre, în care modularea nu se aplică, va trebui să se elaboreze o metodă care să permită celor care doresc să rezerve de asemenea fonduri pentru aceste măsuri.

Utilizarea ajutoarelor de stat sau a măsurilor de sprijin suplimentare pentru acest tip de măsuri ar trebui să facă obiectul normelor privind concurenţa comunitară adecvate.

Context

Prima analiză a instrumentelor de gestionare a riscurilor a fost prezentată de Comisie în ianuarie 2001. Concluziile Consiliului de la Luxemburg (iunie 2003) privind reforma PAC cuprind o declaraţie a Comisiei pe această temă. În aceasta, Comisia a anunţat că va examina înainte de sfârşitul anului 2004 măsurile specifice în scopul de a face faţă riscurilor şi crizelor.

Ultima actualizare: 24.01.2006