Dispoziţii de aplicare a Codului vamal comunitar

Adoptarea Codului vamal comunitar a modificat, a consolidat şi a simplificat legislaţia vamală, combinând-o într-un instrument juridic unic. Era necesar, de asemenea, să se reunească într-un singur regulament dispoziţiile de aplicare a Codului vamal care, până la intrarea sa în vigoare, se regăseau într-un număr mare de acte juridice disparate. Pe lângă această simplificare, dispoziţiile de aplicare au fost enunţate cu mai multă claritate şi adaptate la schimbările survenite în legislaţia vamală, iar domeniul lor de aplicare a fost extins.

ACT

Regulamentul (CEE) nr. 2454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului de instituire a Codului vamal comunitar.

SINTEZĂ

Acest regulament conţine dispoziţiile de aplicare ale Codului vamal comunitar. El combină într-un document unic dispoziţiile de aplicare a dreptului vamal european. Regulamentul se referă la:

• dispoziţii generale de aplicare;
• destinaţii vamale;
• operaţiuni privilegiate;
• datoriile vamale şi unele controale.

DISPOZIŢII GENERALE DE APLICARE

Aceste dispoziţii generale se referă printre altele la informaţiile obligatorii, originea şi valoarea mărfurilor, declaraţiile vamale.

Informaţii obligatorii

Informaţiile obligatorii se referă la informaţiile tarifare obligatorii (ITO) sau la informaţiile obligatorii în materie de origine (IOO):

• o ITO este o informaţie scrisă, emisă de autorităţile vamale din statele membre ale Uniunii Europene (UE), privind clasificarea mărfurilor în Nomenclatura Combinată sau într-o nomenclatură derivată din aceasta cum ar fi TARIC;
• o IOO este o informaţie scrisă, emisă de autorităţile vamale din UE, privind originea preferenţială sau nepreferenţială a anumitor mărfuri care urmează să fie importate sau exportate.

Cererile de ITO se trimit fie autorităţilor vamale din statul membru în care informaţia urmează să fie utilizată, fie autorităţilor vamale din statul membru în care este stabilit solicitantul. Solicitanţii de ITO trebuie să fie notificaţi într-un termen stabilit în actul legislativ.

Cererile de IOO se fac prin intermediul unui formular care corespunde modelului stabilit în regulament.

Originea mărfurilor

Regulamentul stabileşte criteriile conform cărora produselor li se conferă originea ţării în care au fost fabricate. Sunt avute în vedere două tipuri de origini ale mărfurilor:

• originea nepreferenţială;
• originea preferenţială.

Pentru mărfurile cu origine nepreferenţială, regulamentul stabileşte prelucrările sau transformările necesare pentru a îndeplini criteriile prevăzute în Codul vamal. Astfel, acestor produse li se conferă originea ţării în care au fost prelucrate sau transformate. Codul vamal prevede că mărfurile în producţia cărora au intervenit două sau mai multe state sunt originare din statul în care a avut loc ultima transformare substanţială.

În ceea ce priveşte originea preferenţială, regulamentul prevede condiţiile în care mărfurile pot dobândi o origine care să le facă eligibile pentru măsuri tarifare preferenţiale. Aceste măsuri tarifare preferenţiale sunt adoptate în mod unilateral de UE pentru anumite ţări sau teritorii [ţări în curs de dezvoltare, prin intermediul sistemului de preferinţe generalizate (SPG), sau ţări şi teritorii din Balcanii de Vest]. Pentru a dobândi o astfel de origine preferenţială, un produs trebuie să fie obţinut integral în ţara beneficiară, sau să fie obţinut în urma unor transformări suficiente ale unor mărfuri importate dintr-o ţară terţă. Regulamentul stabileşte, de asemenea, pentru diferitele categorii de produse, criteriile unei transformări suficiente, precum şi procedurile care trebuie respectate.

Valoarea în vamă

Sursa legislaţiei privind evaluarea mărfurilor în vamă este acordul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) privind evaluarea în vamă. Acest acord a fost transpus în Codul vamal comunitar şi în dispoziţiile sale de aplicare. Principalul obiectiv al evaluării în vamă este aplicarea tarifului vamal al Comunităţii. Evaluarea în vamă se utilizează la calcularea drepturilor vamale şi are un impact asupra taxei pe valoarea adăugată (TVA), statisticilor şi punerii în aplicare a politicii comerciale. Valoarea în vamă a mărfurilor importate reprezintă valoarea lor de tranzacţie, şi anume preţul plătit efectiv sau care urmează să fie plătit pentru mărfurile în cauză când acestea sunt vândute în vederea exportului pe teritoriul vamal al Comunităţii. În cazul în care acest preţ nu poate fi stabilit, valoarea în vamă se calculează conform unei succesiuni de criterii diferite.

Intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal

După intrarea pe teritoriul vamal al Comunităţii, mărfurile pot fi supuse unei verificări sau prelevări de probe. Permisiunea de a verifica mărfurile se acordă, la cererea sa verbală, persoanei care este abilitată să atribuie mărfurilor o destinaţie vamală. Prelevarea de probe se autorizează numai în baza cererii scrise înaintate de către persoana interesată.

Declaraţia vamală

Regulamentul stabileşte dispoziţii care se referă la declaraţiile vamale făcute de obicei:

• în scris, în special în ceea ce priveşte formularele care trebuie utilizate, informaţiile solicitate şi documentele care însoţesc declaraţia vamală;
• prin procedee informatice;
• verbal.

Proceduri simplificate

Procedurile simplificate se aplică în cazul punerii în liberă circulaţie, al declaraţiilor pentru un regim vamal cu impact economic (cum ar fi antrepozitul vamal, perfecţionarea activă, transformarea sub control vamal şi admiterea temporară) şi al declaraţiilor de export.

DESTINAŢIA VAMALĂ

Dispoziţiile privind destinaţia vamală se referă în special la:

• punerea în liberă circulaţie;
• statutul vamal al mărfurilor şi tranzitul;
• regimuri vamale cu impact economic;
• aplicarea dispoziţiilor privind exportul mărfurilor şi transportul acestora în afara teritoriului vamal al Comunităţii.

Statutul vamal al mărfurilor

Toate mărfurile aflate pe teritoriul vamal al Comunităţii sunt considerate mărfuri comunitare.

Următoarele mărfuri nu sunt considerate mărfuri comunitare:

• mărfurile necomunitare introduse pe teritoriul vamal al Comunităţii care au fost supuse supravegherii vamale din momentul introducerii;
• mărfurile aflate în depozitare temporară sau într-o zonă liberă sau antrepozit liber;
• mărfurile plasate sub un regim suspensiv.

În cazul în care mărfurile nu sunt considerate mărfuri comunitare, statutul lor comunitar poate fi stabilit doar dacă acestea sunt:

• transportate din alt stat membru, fără a traversa teritoriul unei ţări terţe;
• transportate din alt stat membru traversând teritoriul unei ţări terţe, transportul fiind efectuat sub acoperirea unui singur document de transport;
• transportate din alt stat membru şi transbordate într-o ţară terţă pe un mijloc de transport altul decât cel pe care au fost încărcate iniţial, cu un singur document de transport din statul membru, care poate fi consultat.

Tranzitul

Regimul de tranzit extern reglementează mişcarea pe teritoriul vamal al Comunităţii. Acesta se aplică:

• mărfurilor necomunitare cu suspendarea plăţii drepturilor vamale şi a altor taxe la import;
• mărfurilor comunitare, în anumite cazuri prevăzute în legislaţie.

Regimul de tranzit intern menţine statutul comunitar al mărfurilor atunci când, pentru a fi transportate de la punctul de plecare la punctul de sosire din interiorul UE, acestea sunt obligate să tranziteze teritoriul unei ţări terţe.

Tranzitul se poate realiza conform procedurilor prevăzute în legislaţie, dintre care cele mai importante sunt tranzitul comunitar şi procedura carnetului TIR.

Regimuri vamale cu impact economic

Aceste regimuri permit desfăşurarea anumitor activităţi economice fără plata drepturilor vamale şi, prin urmare, atragerea şi menţinerea acestor activităţi în cadrul UE. Ele permit, de exemplu, depozitarea mărfurilor necomunitare pe teritoriul vamal al Comunităţii sau importul materiilor prime în vederea transformării şi reexportării lor ulterioare. Diferitele regimuri sunt:

• antrepozitele vamale;
• perfecţionarea activă;
• transformarea sub control vamal;
• admiterea temporară (aceasta reglementează condiţiile în care se poate acorda exonerarea totală de drepturi de import pentru anumite mărfuri destinate unei utilizări speciale);
• perfecţionarea pasivă.

Exportul

Regimul de export permite mărfurilor comunitare să părăsească teritoriul vamal al Comunităţii. Cu excepţia mărfurilor plasate sub regimul perfecţionării pasive sau sub un regim de tranzit, toate bunurile comunitare care părăsesc teritoriul comunitar trebuie să se plaseze sub regimul de export.

Exportatorul este persoana pe seama căreia este făcută declaraţia de export şi care, când aceasta este acceptată, este proprietarul mărfurilor în cauză sau dispune de un drept similar de înstrăinare asupra lor. În cazul în care dreptul de proprietate sau un drept similar de înstrăinare asupra mărfurilor aparţine unei persoane stabilite în afara UE, exportatorul este considerat partea contractantă stabilită în UE.

Mărfuri care părăsesc teritoriul vamal al Comunităţii

Regulamentul stabileşte condiţiile care se aplică mărfurilor care, deplasându-se dintr-un punct de pe teritoriul vamal al Comunităţii pe altul, părăsesc temporar acest teritoriu, fie că traversează sau nu teritoriul unei ţări terţe, şi a căror ieşire sau export de pe teritoriul vamal al Comunităţii sunt interzise sau supuse unor restricţii.

OPERAŢIUNI PRIVILEGIATE

Aceste dispoziţii privesc mărfurile comunitare care sunt readuse pe teritoriul vamal al Comunităţii după export (mărfuri reintroduse). Se are în vedere evitarea impunerii drepturilor de import în cazul mărfurilor comunitare exportate care sunt reintroduse pe teritoriul Comunităţii, de exemplu fiindcă nu au putut fi comercializate sau au fost defecte. Titlul reglementează, de asemenea, cazurile în care UE a plătit restituiri la export sau alte avantaje financiare, de exemplu în cadrul Politicii Agricole Comune.

DATORIA VAMALĂ

Regulamentul detaliază cazurile în care omisiunea poate fi considerată fără efect semnificativ asupra depozitării temporare sau a regimului vamal. De asemenea, regulamentul se referă la pierderile naturale şi la mărfurile în situaţii speciale, cum ar fi mărfurile abandonate. Regulamentul specifică şi condiţiile în care nu este obligatorie înscrierea a posteriori a datoriei vamale în conturi, precum şi procedurile relevante.

Restituirea sau remiterea drepturilor de import sau de export

Dispoziţiile generale privind restituirea sau remiterea precizează cum se poate face o cerere în acest sens şi explică procedura de acordare. Acestea stabilesc care decizii trebuie luate de către autorităţile vamale ale statelor membre şi care de către Comisie şi prevăd o asistenţă administrativă între autorităţile vamale ale statelor membre.

CONTROALE ALE UTILIZĂRII ŞI DESTINAŢIEI

Aplicarea normelor poate fi condiţionată de prezentarea unei dovezi conform căreia mărfurile în cauză îndeplinesc condiţiile prevăzute pentru utilizarea sau destinaţia lor. Această dovadă se prezintă sub forma unui „exemplar de control T5” completat şi utilizat în conformitate cu dispoziţiile relevante.

See also

• Mai multe informaţii sunt disponibile pe site-ul Direcţiei Generale Impozitare şi Uniune Vamală a Comisiei Europene (DE) (EN) (FR)

Ultima actualizare: 30.07.2010