Help Print this page 
Title and reference
Codul de vize

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Codul de vize

Acest regulament instituie procedurile și condițiile de eliberare a vizelor pentru ședere de scurtă durată și de tranzitare a teritoriilor țărilor din UE. De asemenea, regulamentul stabilește lista țărilor din afara UE ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea prin zonele de tranzit internațional ale aeroporturilor din UE și instituie procedurile și condițiile de eliberare a acestor vize.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize).

SINTEZĂ

Regulamentul vizează instituirea condițiilor și a procedurilor de eliberare a vizelor pentru ședere de scurtă durată (maximum 90 de zile pe parcursul unei perioade de 180 de zile) și pentru tranzitarea țărilor Uniunii Europene (UE) și a statelor asociate care aplică în totalitate Acordul Schengen. Regulamentul se aplică în cazul resortisanților țărilor din afara UE care trebuie să dețină o viză la trecerea frontierei externe a Uniunii, conform Regulamentului (CE) nr. 539/2001.

În plus, regulamentul stabilește țările din afara UE ai căror resortisanți trebuie să dețină o viză de tranzit aeroportuar în vederea tranzitării zonelor internaționale de tranzit din aeroporturile din UE (Anexa IV). În cazuri de urgență, atunci când intervine un flux în masă de imigranți ilegali, țările UE pot impune această cerință și resortisanților altor țări din afara UE.

Procedurile și condițiile de eliberare a vizelor

Țara din UE care reprezintă singura sau principala destinație a vizitei este responsabilă de examinarea cererilor de viză. Dacă nu se poate stabili destinația principală, competența îi revine țării de intrare în Uniune. În cazul tranzitării, responsabilitatea îi revine țării UE prin care se face tranzitarea sau, în cazul tranzitării multiple, primei țări tranzitate. În general, cererea de viză trebuie înaintată consulatului țării UE în cauză.

Țările UE pot încheia acorduri bilaterale pentru a se reprezenta reciproc în scopul preluării cererilor de vize sau al eliberării vizelor. De asemenea, statele pot coopera prin colocare sau un centru comun de primire a cererilor.

O cerere de viză poate fi depusă de către solicitant sau de către un intermediar comercial acreditat, cu cel mult trei luni înainte de vizita preconizată. Solicitanții trebuie să se prezinte în persoană pentru depunerea unei cereri, în afară de cazurile în care s-a renunțat la această cerință. La depunerea unei cereri, trebuie prezentate următoarele:

  • un formular de cerere, conform Anexei I;
  • un document de călătorie valabil;
  • o fotografie;
  • documente justificative, conform Anexei II, precum și dovada unui angajament de luare în întreținere și/sau de cazare privată, dacă țara UE solicită acest lucru;
  • dovada deținerii unei asigurări medicale de călătorie, dacă este cazul.

În afară de câteva excepții, solicitantul trebuie să permită prelevarea amprentelor sale și să plătească o taxă de viză. În anumite cazuri se poate renunța la taxa de viză sau aceasta poate fi redusă - de exemplu, din motive de politică culturală, externă și de dezvoltare. Un prestator extern de servicii (de exemplu, o agenție de turism) poate percepe o taxă suplimentară pentru servicii.

După verificarea admisibilității cererii, autoritatea competentă trebuie să creeze un dosar de cerere în Sistemul de Informații privind Vizele (VIS), în conformitate cu procedurile stabilite în Regulamentul VIS. Această autoritate efectuează o examinare suplimentară a cererii pentru verifica dacă solicitantul îndeplinește condițiile de intrare stabilite în Codul Frontierelor Schengen, că nu prezintă un risc de imigrație ilegală sau o amenințare la adresa securității statului membru și că intenționează să plece înainte de expirarea vizei.

Decizia cu privire la o cerere admisibilă trebuie luată în termen de 15 zile calendaristice de la data depunerii acesteia. În cazuri excepționale, această limită de timp poate fi prelungită. Se ia decizia de a elibera sau a refuza o viză uniformă (valabilă pentru întregul spațiu reglementat prin Acordul Schengen) sau o viză cu valabilitate teritorială limitată. În cazul în care o țară din UE o reprezintă pe alta, prima poate decide să suspende examinarea cererii pentru a o transfera autorităților relevante ale țării UE reprezentate.

O viză uniformă se poate elibera pentru una, două sau mai multe intrări, cu o valabilitate maximă de cinci ani. În cazul unei vize de tranzit (inclusiv în cazul unei vize de tranzit aeroportuar), perioada de valabilitate trebuie să corespundă timpului necesar în scopul tranzitului. De obicei, se adaugă o perioadă de grație de 15 zile. În anumite cazuri, perioada de valabilitate a unei vize poate fi prelungită. În anumite circumstanțe, viza poate fi, de asemenea, anulată sau revocată.

O viză uniformă sau o viză cu valabilitate teritorială nu conferă automat deținătorului dreptul de intrare.

Viza se refuză dacă solicitantul:

  • prezintă un document de călătorie fals;
  • nu prezintă justificarea scopului și a condițiilor privind șederea prevăzută;
  • nu aduce dovada unor mijloace de întreținere suficiente pe durata șederii prevăzute sau pentru întoarcerea în țara de origine/reședință;
  • a consumat deja cele trei luni din cursul perioadei de șase luni în desfășurare;
  • este vizat de o alertă emisă în Sistemul de Informații Schengen (SIS) în scopul refuzării intrării;
  • este considerat a fi o amenințare pentru ordinea publică, siguranța internă sau sănătatea publică a unuia dintre statele membre;
  • nu prezintă dovada deținerii unei asigurări medicale de călătorie, dacă este cazul;
  • prezintă documente sau declarații doveditoare a căror autenticitate sau veridicitate este îndoielnică.

Solicitantul trebuie informat cu privire la decizia de refuzare, anulare sau revocare a unei vize prin formularul standard prevăzut în Anexa VI. O asemenea decizie poate fi contestată în țara care a luat decizia, în conformitate cu legislația națională a respectivei țări.

În cazuri excepționale, cererea de viză se poate înainta autorității responsabile cu verificarea persoanelor la frontiera externă a țării UE de destinație. O viză eliberată la un punct de trecere frontieră poate permite o ședere de maximum 15 zile sau poate corespunde timpului necesar pentru tranzit.

Aplicarea

Acest regulament modifică Regulamentul VIS și Codul Frontierelor Schengen. De asemenea, Regulamentul abrogă articolele 9-17 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen și Instrucțiunile consulare comune.

Regulamentul se aplică începând din 5 aprilie 2010. Articolul 32 alineatele (2) și (3), articolul 34 alineatele (6) și (7) și articolul 35 alineatul (7) se aplică din 5 aprilie 2011.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 810/2009

5.10.2009

-

JO L 243 din 15.9.2009

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu: O politică mai inteligentă în materie de vize pentru stimularea creșterii economice ( COM/2014/0165 final din 1.4.2014 - nepublicat în Jurnalul Oficial).

Acest raport a evaluat măsura în care a fost atins obiectivul general inițial de a facilita călătoriile legitime și de a asigura un tratament egal în cazuri similare, fără a evalua în mod specific eficiența acestuia în ceea ce privește contribuția la creșterea economică.

Concluziile raportului sunt abordate în propunerea Comisiei de modificare a Codului de vize (a se vedea mai jos).

Propunere de regulament al Parlamentului Europeanși al Consiliului privind Codul de vize al Uniunii (Codul de vize) ( COM/2014/0164 final din 1.4.2014 - nepublicată în Jurnalul Oficial).

30.06.2014

Top