Help Print this page 
Title and reference
O mai bună protecție pentru victime în cadrul procedurilor penale

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

O mai bună protecție pentru victime în cadrul procedurilor penale

Directiva 2012/29/UE privind drepturile victimelor (Directiva victimelor) consolidează măsurile naționale existente prin norme minime la nivelul întregii UE privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității în fiecare țară a UE.

ACT

Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului

SINTEZĂ

Directiva a fost adoptată la 25 octombrie 2012 și se aplică în toată UE, cu excepția Danemarcei.

Principalele obiective ale directivei constau în a asigura că victimele criminalității primesc informații, sprijin și protecție corespunzătoare și că pot participa la procedurile penale indiferent unde a apărut prejudiciul în UE.

Fiecare țară a UE trebuie să se asigure că victimele criminalității sunt recunoscute și tratate cu respect, atenție și profesionalism, conform nevoilor lor individuale și fără a fi discriminate în vreun fel (de exemplu, din motive legate de naționalitate, statutul de rezident, rasă, religie, vârstă, gen etc.).

Directiva stabilește norme minime pentru victimele tuturor tipurilor de criminalități, indiferent de naționalitatea sau de statutul victimelor din punctul de vedere al reședinței. De îndată ce se săvârșește o infracțiune sau au loc procedurile penale în UE, victimei trebuie să i se garanteze drepturile stabilite prin Directiva victimelor. Conform directivei, membrii familiei victimelor decedate sunt considerați victime.

Directiva stabilește următoarele drepturi:

  • 1Informațiiși sprijin

Victimele trebuie să aibă dreptul:

  • de a înțelege și a se face înțelese în timpul contactului cu o autoritate (de exemplu, limbaj clar și simplu);
  • de a primi informații încă de la primul contact cu o autoritate;
  • de a formula o plângere oficială și de a primi o confirmare scrisă;
  • la servicii de interpretariat și traducere (cel puțin la audierile/interogatoriile victimei);
  • de a primi informații cu privire la progresul cauzei;
  • de a accesa serviciile de sprijinire a victimelor.
  • 2Victimele cu un rol formal în procedurile penale

Aceste victime trebuie să aibă dreptul:

  • de a li se audia cazul în fața instanței;
  • de revizuire a hotărârii unei instanțe de neîncepere a urmăririi penale;
  • de a li se rambursa cheltuielile;
  • de a primi asistență juridică;
  • de a-și recupera bunurile furate.

Autoritățile naționale trebuie să reducă la minimum dificultățile care apar atunci când victima își are reședința într-o altă țară a UE decât cea în care a fost săvârșită infracțiunea.

  • 3Protejarea victimelor (și a familiei acestora)/recunoașterea nevoilor speciale

Aceasta include dreptul:

  • la o evaluare individuală pentru identificarea nevoilor de protecție specifice;
  • de a evita contactul cu autorul infracțiunii;
  • la interviuri scurte și minime desfășurate rapid în timpul cercetărilor penale;
  • la protecția vieții private;
  • la acoperirea evaluării individuale și a nevoilor de protecție specifice în cursul procedurilor penale.

Directiva acoperă, de asemenea, formarea profesioniștilor din domeniul juridic și cooperarea și coordonarea dintre departamente.

Directiva înlocuiește Decizia-cadru 2001/220/JAI privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Directiva 2012/29/UE privind drepturile victimelor

15.11.2012

16.11.2015

JO L 315 din 14.11.2012

Ultima actualizare: 20.03.2014

Top