Help Print this page 
Title and reference
Obligaţiile de întreţinere

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Obligaţiile de întreţinere

Acest act reglementează cererile în materie de obligaţii de întreţinere transfrontaliere care decurg din relaţiile de familie. Regulamentul stabileşte norme comune la nivelul întregii Uniunii Europene (UE) pentru a asigura recuperarea creanţelor de întreţinere chiar şi atunci când debitorul sau creditorul se află într-o altă țară a UE.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competenţa, legea aplicabilă, recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi cooperarea în materie de obligaţii de întreţinere.

SINTEZĂ

Regulamentul propune o serie de măsuri menite să faciliteze plata creanţelor de întreţinere în situaţii cu caracter transfrontalier. Aceste creanţe decurg din obligaţia de a ajuta membrii de familie. De exemplu, acestea pot lua forma unei pensii alimentare plătite unui copil sau unui fost soţ în urma divorţului.

Regulamentul se aplică obligaţiilor de întreţinere care decurg din relaţii:

  • de familie;
  • de rudenie;
  • de căsătorie sau alianţă.

Competenţa

Instanţele competente pentru a se pronunţa în materie de obligaţii de întreţinere sunt:

  • instanţa judecătorească de la locul reşedinţei obişnuite a pârâtului sau a creditorului; sau
  • instanţa judecătorească competentă să se pronunţe într-o acţiune privind statutul unei persoane (de exemplu, în urma divorţului) sau răspunderea părintească, atunci când cererea cu privire la o obligaţie de întreţinere este accesorie respectivei acţiuni, cu excepţia cazurilor în care competenţa se întemeiază numai pe cetăţenia uneia dintre părţi.

Cu excepţia cazului în care litigiul se referă la obligaţiile de întreţinere pentru copiii cu vârsta de sub 18 ani, părţile pot conveni, în anumite condiţii, asupra instanţei sau instanţelor competente ale unei țări UE pentru a le soluţiona litigiul.

Este competentă instanţa dintr-o țară UE în faţa căreia se înfăţişează pârâtul, cu excepţia cazului în care pârâtul îi contestă competența.

Dacă nu este îndeplinită niciuna din condiţiile menţionate anterior, litigiul poate, în anumite situaţii, să fie adus în faţa instanţelor unei țări UE ai cărui cetăţeni sunt ambele părţi la litigiu.

În cazul în care niciuna dintre condițiile menționate anterior nu este îndeplinită, cererea poate fi adresată instanţei unei țări UE cu care litigiul are legături suficiente dacă procedura nu se poate desfășura în mod rezonabil într-o țară cu care litigiul are o legătură strânsă.

Atât timp cât creditorul continuă să îşi aibă reşedinţa în țara UE în care s-a pronunţat hotărârea privind obligaţiile de întreţinere, debitorul nu poate, cu anumite excepţii, să iniţieze o procedură de modificare a acesteia într-o altă țară UE. Totuşi, creditorul poate accepta ca litigiul să fie soluţionat de o altă instanţă.

Dacă o acţiune având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză, între aceleaşi părţi, este introdusă înaintea unor instanţe din țări UE diferite, competenţa revine primei instanţe sesizate.

Fără a se ţine seama de instanţele competente pe fond, cererile de măsuri provizorii sau asigurătorii pot fi prezentate în fața oricărei instanţe din orice țară UE.

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor

O hotărâre privind obligaţiile de întreţinere pronunţată într-o țară UE este recunoscută într-o altă țară UE, fără a fi necesar să se recurgă la o procedură specifică.

Marea majoritate a țărilor UE şi-au asumat obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor de întreţinere.

Atunci când o hotărâre a fost pronunţată într-un stat care are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, recunoaşterea sa nu poate fi contestată.

Dacă decizia a fost pronunţată într-un stat care nu are obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007, recunoaşterea sa poate fi refuzată în anumite cazuri și aceasta poate deveni executorie într-un alt stat doar dacă se obţine din partea statului respectiv o încuviinţare a executării.

În orice situaţie, instanţa de origine poate declara o hotărâre ca fiind executorie cu titlu provizoriu. Dacă o hotărâre este executată într-o țară UE alta decât cea în care a fost pronunţată, legea aplicabilă procedurii este legea țării UE de executare.

Hotărârea pronunţată într-o țară UE nu poate face obiectul unei revizuiri pe fond în țara UE în care se solicită recunoaşterea, încuviinţarea executării sau executarea.

Asistenţa judiciară gratuită poate fi acordată în cazul cererilor care privesc o hotărâre referitoare la obligaţiile de întreţinere care decurg dintr-o relație părinte-copil pentru persoanele cu vârsta de sub 21 de ani, cu condiția ca aceste cereri să fie formulate prin intermediul autorităților centrale.

Autorităţile centrale

Fiecare țară UE trebuie să desemneze o autoritate centrală care să acorde asistenţă părţilor pentru stabilirea şi recuperarea unei creanţe de întreţinere. În special, acestea transmit şi primesc cererile prevăzute de regulament şi iau toate măsurile care se impun pentru a iniţia şi a facilita intentarea acţiunilor necesare.

Autorităţile centrale cooperează între ele, promovează cooperarea între autorităţile competente din țara respectivă şi caută soluţii la dificultăţile care pot surveni în aplicarea regulamentului. În acest scop, autoritățile recurg la Reţeaua Judiciară Europeană în materie civilă şi comercială.

Dispoziţii finale

Acest regulament înlocuieşte dispoziţiile referitoare la obligaţiile de întreţinere din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competenţa judiciară, recunoaşterea şi executarea hotărârilor în materie civilă şi comercială . De asemenea, acesta înlocuieşte Regulamentul (CE) nr. 805/2004 privind crearea unuititlu executoriu european pentru creanţele necontestate, cu excepţia titlurilor executorii europene privind obligaţiile de întreţinere, emise de țările UE care nu au obligaţii în temeiul Protocolului de la Haga din 2007.

Regulamentul se va aplica începând cu 18 iunie 2011.

REFERINŢE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislaţia statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 4/2009

30.1.2009

-

JO L 7 din 10.1.2009

ACTE CONEXE

Decizia Consiliului din 27 aprilie 2006 privind încheierea Acordului dintre Comunitatea Europeană și Regatul Danemarcei privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (2006/325/CE) [Jurnalul Oficial L 120 din 5.5.2006].

2009/451/CE : Decizia Comisiei din 8 iunie 2009 privind intenția Regatului Unit de acceptare a Regulamentului (CE) nr. 4/2009 al Consiliului privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor și cooperarea în materie de obligații de întreținere[Jurnalul Oficial JO L 149 din 12.6.2009].

Decizia 2011/220/UE a Consiliului din 31 martie 2011 privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenţiei de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obţinerea pensiei de întreţinere în străinătate pentru copii şi alţi membri ai familiei [Jurnalul Oficial L 93 din 7.4.2011].

În temeiul acestei decizii, UE a semnat la 6 aprilie 2011 Convenţia de la Haga din 23 noiembrie 2007, care stabileşte un sistem mondial de recuperare a obligaţiilor de întreţinere între părţile contractante.

Decizia Consiliului din 9 iunie 2011 privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei ( 2011/432/UE )[Jurnalul Oficial L 192 din 22.7.2011].

2014/218/UE : Decizia Consiliului din 9 aprilie 2014 de modificare a anexelor I, II și III la Decizia 2011/432/UE privind aprobarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției de la Haga din 23 noiembrie 2007 privind obținerea pensiei de întreținere în străinătate pentru copii și alți membri ai familiei [Jurnalul Oficial L 113 din 16.4.2014].

În temeiul acestor decizii, Uniunea și-a depus instrumentul de aprobare a convenției la 9 aprilie 2014. Convenția a intrat în vigoare în toate țările UE, cu excepția Danemarcei, la 1 august 2014. Aceasta constituie un cadru global care permite rezolvarea chestiunilor legate de obligațiile de întreținere cu alte state din afara UE care participă la convenție.

Ultima actualizare: 25.09.2014

Top