Help Print this page 
Title and reference
Lupta împotriva crimei organizate: infracțiuni legate de participarea la o organizație criminală

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Lupta împotriva crimei organizate: infracțiuni legate de participarea la o organizație criminală

Crima organizată constituie o amenințare la adresa cetățenilor, a întreprinderilor, a instituțiilor de stat și a economiei europene ca ansamblu. Infractorii acționează cu ușurință peste hotare, ceea ce creează necesitatea unei acțiuni la nivel european.

ACT

Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate.

SINTEZĂ

Începând din anii 90, Uniunea Europeană (UE) a luat măsuri pentru a crește eficiența luptei împotriva crimei organizate. În 2008, Consiliul a adoptat Decizia-cadru 2008/841/JAI privind lupta împotriva crimei organizate. Această decizie a incriminat comportamentul legat de participarea la o organizație criminală. Decizia urmărește armonizarea legilor țărilor UE privind incriminarea infracțiunilor legate de participarea la o organizație criminală și stabilește sancțiuni pentru aceste infracțiuni.

Infracțiuni

Există două tipuri de comportament din care statele membre trebuie să recunoască cel puțin unul ca fiind infracțiune:

  • A: participarea activă la activitățile criminale ale unei organizații, în cunoștință de cauză privind scopul sau intenția sa de a comite infracțiuni;
  • B: un acord privind săvârșirea infracțiunilor fără a lua neapărat parte la comiterea acestora.

Pedepsele

Statele membre trebuie să stabilească pedepse corespunzătoare pentru infracțiunile menționate mai sus.

  • Pentru opțiunea A, cerința minimă este cel puțin doi ani de pedeapsă privativă de libertate pentru nivelul maxim al pedepsei.
  • Pentru opțiunea B, cerința minimă este o pedeapsă maximă privativă de libertate echivalentă cu cea a activităților planificate sau cel puțin doi ani de pedeapsă privativă de libertate pentru nivelul maxim al pedepsei.

Pedepsele pot fi reduse în anumite circumstanțe, precum renunțarea la activitățile infracționale de către infractor sau asistența la identificarea și deferirea altor infractori justiției.

Pe baza deciziei-cadru, țările UE trebuie să introducă norme privind tragerea la răspundere a persoanelor juridice (precum companiile) pentru infracțiunile de mai sus când sunt comise din partea lor de către o persoană care deține o poziție de conducere în cadrul persoanei juridice.

Sancțiunile persoanelor juridice trebuie să fie eficiente, proporționate și disuasive. Acestea trebuie să includă amenzile, precum și următoarele:

  • anularea dreptului la ajutor public;
  • interdicția temporară sau permanentă de exercitare a activităților comerciale și închiderea proprietăților folosite pentru comiterea infracțiunilor;
  • plasarea sub control judiciar;
  • lichidarea judiciară.

Jurisdicția și coordonarea acțiunilor de urmărire penală

Jurisdicția unui stat membru trebuie să acopere infracțiunile legate de participarea la o organizație criminală în cazul comiterii în întregime sau parțial pe teritoriul propriu de către unul dintre cetățenii săi sau din partea unei persoane juridice care își are sediul pe teritoriul acelui stat membru.

Dacă infracțiunea intră în jurisdicția mai multor țări, acestea trebuie să colaboreze, de exemplu prin Eurojust, pentru a decide care dintre ele va declanșa urmărirea și pentru a centraliza procedurile. Se va ține cu precădere seama de locul în care s-a produs infracțiunea, de naționalitatea sau locul de reședință al infractorului, de țara de origine a victimei și de teritoriul pe care a fost descoperit infractorul.

Cronologie

  • 1997: UE adoptă primul plan de acțiune pentru combaterea crimei organizate;
  • 1998: UE adoptă Acțiunea comună 98/733/JAI privind incriminarea participării la o organizație criminală;
  • 2000: Adunarea Generală a ONU adoptă Convenția ONU împotriva criminalității transnaționale organizate - primul instrument juridic global pentru combaterea criminalității transnaționale organizate (intrată în vigoare în 2003);
  • 2002: UE adoptă Decizia-cadru 2002/475/JAI privind combaterea terorismului (definește un grup terorist pe baza definiției organizației criminale din Acțiunea comună 1998/733/JAI);
  • 2004: Comunicarea Comisiei recunoaște necesitatea îmbunătățirii măsurilor pentru combaterea crimei organizate; UE aderă la Convenția ONU;
  • 2008: UE adoptă Decizia-cadru 2008/841/JAI care abrogă Acțiunea comună 98/733/JAI.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Decizia-cadru 2008/841/JAI

11.11.2008

11.5.2010

JO L 300, 11.11.2008

ACTE CONEXE

Convenția Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate și protocoale aferente.

Ultima actualizare: 01.07.2014

Top