Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Obligațiile contractuale în UE – determinarea legii naționale aplicabile

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
Multilingual display
Text

Obligațiile contractuale în UE – determinarea legii naționale aplicabile

SINTEZĂ PRIVIND:

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 – legea aplicabilă obligațiilor contractuale

SINTEZĂ

CARE ESTE ROLUL ACESTUI REGULAMENT?

  • Regulamentul stabilește norme valabile în întreaga UE pentru determinarea legii naționale aplicabile obligațiilor contractuale în materie civilă și comercială în situațiile în care sunt implicate mai multe țări.
  • Acest regulament, cunoscut sub denumirea de Roma I, este utilizat alături de alte două regulamente, Roma II (privind obligațiile necontractuale) și Roma III (privind divorțul și separarea de corp), pentru a determina legea aplicabilă diferitor tipuri de cauze civile și comerciale.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul nu se aplică în materie fiscală, vamală sau administrativă și nici probelor și aspectelor de procedură din cadrul procedurilor judiciare. Printre alte obligații cărora nu li se aplică regulamentul se numără cele legate de:

  • starea sau capacitatea persoanelor;
  • relațiile de familie;
  • aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale;
  • documente care garantează plata unei anumite sume de bani, cum sunt cambiile, cecurile și biletele la ordin;
  • convențiile de arbitraj și convențiile privind alegerea instanței competente;
  • dreptul societăților comerciale și al altor organisme, constituite sau nu ca persoane juridice;
  • trusturi;
  • înțelegeri care au avut loc înainte de semnarea unui contract.

Domeniul legii aplicabile

Regulamentul determină legea națională aplicabilă diferitor aspecte ale contractelor, inclusiv:

  • modalitatea de interpretare a unui contract și acțiunile necesare pentru îndeplinirea termenelor acestuia;
  • consecințele neexecutării obligațiilor care decurg dintr-un contract, inclusiv evaluarea prejudiciului;
  • diferitele moduri de stingere a obligațiilor contractuale (de exemplu, plata, compensarea, anularea contractului), prescripția* și termenele de introducere a unei acțiuni în justiție;
  • consecințele nulității juridice a unui contract.

Alegerea legii aplicabile

  • Părțile contractante pot să aleagă legea de reglementare.
  • Aceasta poate fi aplicată numai unei părți a contractului sau întregului contract.
  • Legea aplicabilă poate fi schimbată în orice moment, cu condiția ca toate părțile să fie de acord.

Legea aplicabilă în absența unei alegeri

În cazul în care părțile nu au ales legea aplicabilă, tipul de contract determină normele:

  • Pentru contractele de vânzare-cumpărare de bunuri, prestări servicii, franciză sau distribuție se aplică legea țării în care își are reședința vânzătorul, prestatorul de servicii sau beneficiarul francizei.
  • Pentru contractele privind bunurile imobile se aplică legea țării în care se află proprietățile respective, cu excepția cazurilor de locațiune temporară și privată (maximum șase luni consecutive). În asemenea cazuri, legea aplicabilă este legea țării în care își are reședința proprietarul.
  • În cazul contractelor de vânzare-cumpărare de bunuri la licitație se aplică legea țării în care are loc licitația.
  • Dacă unui contract nu i se aplică niciuna dintre normele de mai sus sau i se aplică mai multe dintre ele, legea aplicabilă se determină în funcție de țara în care își are reședința partea care execută componenta principală a contractului.

Dacă însă contractul este legat mai strâns de o altă țară decât cea prevăzută de aceste norme, se va aplica legea țării respective. La fel se procedează și în cazul în care nu se poate determina legea aplicabilă.

Contracte specifice

Pentru anumite tipuri de contracte, regulamentul stabilește și opțiunile privind alegerea legii aplicabile și determină alegerea aplicabilă în lipsa unei alegeri. Printre acestea se numără:

  • contractele de transport de mărfuri;
  • contractele de transport de pasageri;
  • contractele încheiate între consumatori și profesioniști;
  • contractele de asigurare;
  • contractele individuale de muncă.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Regulamentul se aplică în cazul contractelor încheiate ulterior datei de 17 decembrie 2009.

CONTEXT

Obligații contractuale și necontractuale

TERMENI-CHEIE AI ACTULUI

* Prescripție: rolul pe care îl are trecerea timpului în ceea ce privește instituirea și încetarea drepturilor.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I) (JO L 177, 4.7.2008, pp. 6-16)

Modificările succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 593/2008 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligațiilor necontractuale (Roma II) (JO L 199, 31.7.2007, pp. 40-49)

Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 al Consiliului din 20 decembrie 2010 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în domeniul legii aplicabile divorțului și separării de corp (JO L 343, 29.12.2010, pp. 10-16)

Data ultimei actualizări: 11.01.2016

Top