Help Print this page 
Title and reference
Encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)

Uniunea Europeană (UE) stabilește reguli pentru prevenirea, controlul și eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile. Obiectivul său este evitarea apariției unei noi crize alimentare similară cu cea din anii 1990 și asigurarea unui nivel ridicat de sănătate publică și de securitate alimentară.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul și eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Încă de la începutul anilor ’80, apariția mai multor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (EST) a fost constatată în mod separat la om (boala Creutzfeldt-Jakob și variantele sale) și la animale (encefalopatia spongiformă bovină sau ESB).

DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament stabilește regulile pentru prevenirea, controlul și eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile la animale. El se aplică producției, introducerii pe piață și, în anumite cazuri, exportului animalelor vii și produselor de origine animală.

Regulamentul nu se aplică:

  • produselor cosmetice, medicamentelor, materiilor prime sau oricăror alte produse de origine animală utilizate în producerea lor;
  • materiilor prime sau oricăror alte produse de origine animală neutilizate în producerea de produse alimentare, hrană pentru animale sau îngrășăminte;
  • produselor de origine animală destinate expunerii, educației, cercetării științifice, studiilor speciale sau analizelor, cu condiția ca acestea să nu fie în cele din urmă consumate sau utilizate de oameni sau de animale;
  • animalelor vii folosite pentru cercetare sau destinate cercetării.

DETERMINAREA STATUTULUI PRIVIND ESB

Comisia stabilește o ierarhie care clasează statele membre, țările terțe sau regiunile din cadrul lor în diferite categorii, în funcție de nivelul de risc asociat cu ESB. Sistemul european de clasificare a țărilor în funcție de gradul de risc este similar cu cel recomandat de către Organizația Mondială pentru Sănătatea Animală (OIE).

Există trei categorii de statut care permit clasificarea unei țări sau a uneia dintre regiunile sale privind ESB:

  • categoria 1: țară sau regiuni cu risc de ESB neglijabil;
  • categoria 2: țară sau regiuni cu risc de ESB controlat;
  • categoria 3: țară sau regiuni cu risc de ESB nedeterminat.

PREVENIREA FORMELOR DE EST

Sistem de monitorizare

Fiecare stat membru întocmește un program anual de monitorizare pentru ESB și scrapie, care include o procedură de screening care folosește analize rapide. Anexa III detaliază sistemul de monitorizare care trebuie întocmit pentru aceste două maladii. În afară de controalele obligatorii pentru toate animalele care prezintă semne suspecte de EST, trebuie să fie efectuată depistarea rapidă post mortem pe un număr mare de animale (în special bovine, ovine și caprine), inclusiv (dar nu numai) în cazul în care acestea sunt destinate consumului uman.

Cel târziu la 31 martie a fiecărui an, statele membre prezintă Comisiei un raport anual cu privire mai ales la informațiile privind numărul de cazuri suspecte pentru fiecare specie de animale și care sunt supuse unor restricții de deplasare. În următoarele trei luni după primirea raporturilor, Comisia prezintă un raport consolidat cu privire la situația epidemiologică în cadrul Uniunii.

Statele membre informează de asemenea Comisia și celelalte state membre cu privire la apariția pe teritoriul lor a altor cazuri de EST.

Anexa III, ca și celelalte anexe ale Regulamentului, a fost modificată în 2013 pentru a reflecta noile recomandări științifice referitoare la EST și pentru a încerca să clarifice o procedură excesiv de complexă.

Interdicții privind hrana animalelor

Regulamentul interzice utilizarea de proteine animale și de alimente pentru animale care conțin proteine de origine animală în alimentația rumegătoarelor. În cadrul alimentației animalelor crescute, cu excepția animalelor carnivore cu blană, este interzisă utilizarea proteinelor animale transformate, a gelatinei provenind de la animale rumegătoare, a produselor provenite din sânge, a proteinelor hidrolizate, a fosfaților dicalcici și tricalcici de origine animală.

Anexa IV a regulamentului, modificată în 2013, precizează condițiile în care anumite proteine animale pot fi utilizate totuși ca furaj pentru nerumegătoare, rumegătoare și pești. Începând de la 1 noiembrie 2003, statele membre comunică celorlalte state membre și Comisiei lista actualizată a abatoarelor agreate de către Uniunea Europeană și care nu sacrifică rumegătoare. Acestea comunică, de asemenea, o listă a instituțiilor autorizate cu producerea hranei pentru animale și proteinelor detaliate anterior.

Exportul către o țară terță a proteinelor animale transformate provenind de la rumegătoare și a produselor care conțin astfel de proteine trebuie să fie efectuat în conformitate cu legislația în vigoare pe teritoriul Uniunii Europene. În prealabil și în scris, țara terță destinatară se angajează să utilizeze și/sau să exporte mai departe produsele cu respectarea utilizării finale de destinație a acestor produse. Statul membru care autorizează exportul informează celelalte state membre și Comisia cu privire la acest lucru.

Materiale cu riscuri specifice

Statele membre care prezintă un risc neglijabil de ESB continuă să fie supuse obligativității de a elimina materialele cu riscuri specifice (MRS).

Pentru țările sau regiunile care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB, oasele provenind de la bovine, ovine și caprine nu vor fi utilizate pentru producerea de carne separată pe cale mecanică. Carnea provenind de pe capul și din coloana vertebrală a bovinelor cu vârsta de peste 30 de luni, precum și limba bovinelor de orice vârstă sunt recoltate conform unor metode specifice.

Materialele cu risc specificate sunt reținute în abatoare, în centre de extragere a coloanei vertebrale a bovinelor și, dacă este cazul, în centrele agreate prezentate în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 privind subprodusele secundare de origine animală care nu sunt destinate consumului uman. În procesul de eliminare, toate MRS sau produsele lor derivate sunt marcate cu ajutorul unei pete de vopsea sau al unui marker. Este sunt utilizate și distruse în conformitate cu regulamentul (CE) nr. 1069/2009. Statele membre efectuează controale oficiale frecvente pentru a verifica aplicarea acestor dispoziții și se asigură că sunt luate măsuri în scopul de a evita contaminarea întregii filiere.

Programe de formare

Statele membre trebuie să asigure faptul că personalul autorității competente, din laboratoarele de diagnosticare, din institutele de agricultură și de medicină veterinară, precum și medicii veterinari oficiali, personalul din abatoare și crescătorii posedă formarea necesară pentru a interpreta semnele clinice și epidemiologice ale EST. În acest sens, Comisia poate acorda un sprijin financiar.

CONTROLUL ȘI ERADICAREA FORMELOR DE EST

Măsuri privind animalele suspecte ca fiind infectate cu o formă de EST

Fără a aduce atingere dispozițiilor europene privind notificarea bolilor, statele membre se asigură ca fiecare caz de animal suspect de contaminare cu EST să fie notificat autorităților competente. Ele aduc la cunoștință în mod regulat cazurile notificate celorlalte state membre și Comisiei.

Orice animal suspect de contaminare cu EST este fie supus unei restricții oficiale de deplasare până la sosirea rezultatelor clinice și epidemiologice, fie eliminat în vederea unei examinări în laborator, sub control oficial. Toate celelalte rumegătoare din turmă sunt, de asemenea, supuse unei restricții oficiale de deplasare până la sosirea rezultatelor.

Dacă există riscul ca un animal suspect să fi fost expus la EST în cadrul unei alte turme decât cea în care a fost detectat riscul, autoritatea competentă poate decide ca să fie supus unei restricții de deplasare numai animalul suspect și poate, de asemenea, pune sub observație și alte turme.

Măsuri ulterioare confirmării prezenței unei forme de EST

În cazul în care prezența unei forme de EST este confirmată oficial, se aplică următoarele măsuri:

  • se efectuează o investigație în scopul identificării originii posibile a bolii, precum și a tuturor animalelor și produselor derivate expuse riscului de contaminare;
  • în cazul în care forma de EST a fost confirmată la o bovină, sacrificarea și distrugerea completă a indivizilor din specia bovină identificați ca fiind expuși riscului în cadrul investigației (în special animalele aparținând turmei în care s-au născut sau de hrănire a animalului infectat);
  • în caz de confirmare a ESB la o ovină sau o caprină, sacrificarea și distrugerea completă a tuturor indivizilor de ovine și caprine din turmă;
  • în caz de confirmare a unei forme de EST la o ovină sau o caprină, cu excepția ESB, sacrificarea și distrugerea completă a tuturor indivizilor de ovine și caprine din turmă sau, și numai dacă este vorba de ovine, sacrificarea și distrugerea selectivă a indivizilor care prezintă genotipuri sensibile la EST. Dacă animalul infectat provine dintr-o altă turmă, statul membru poate decide aplicarea de măsuri de eradicare în turma de origine, pe lângă sau în locul celei în care a fost depistat animalul infectat.

Până la sosirea rezultatelor investigației, turma în care a fost efectuată confirmarea de infecție se află sub strictă supraveghere și orice deplasare a animalelor sensibile (și a produselor de origine animală) spre sau în proveniență din această turmă trebuie să fie autorizată cu rigurozitate de către autoritatea competentă. Această măsură garantează o identificare și o trasabilitate eficace a deplasării animalelor (sau a produselor derivate). Dacă se descoperă că turma în care a fost confirmată forma de EST nu este cea în care animalul a fost expus agentului responsabil de infectarea cu EST, autoritățile pot pune sub supraveghere mai multe turme, pe lângă cea în care a fost depistat animalul.

Pot fi acordate însă derogări de la aceste reguli generale, iar domeniul lor de aplicare s-a modificat în timp, pentru a ține cont de noile studii științifice asupra EST.

Proprietarii care au pierdut animale sau produse de origine animală primesc în cel mai scurt timp indemnizații compensatorii.

Statele membre elaborează linii directoare care precizează măsurile naționale care trebuie aplicate, precum și competențele și responsabilitățile în cazul prezenței unei forme de EST.

INTRODUCEREA PE PIAȚĂ, IMPORTUL ȘI EXPORTUL

Animale vii, sperma, embrionii și ovulele provenite de la acestea

Atunci când importul lor, introducerea lor pe piață sau exportul lor este autorizat, animalele vii și embrionii și ovulele lor sunt însoțite de certificate sanitare corespunzătoare. În cazul ovinelor și a caprinelor, certificatele atestă faptul că acestea provin din turme în care nu a fost depistat niciun caz de scrapie sau, atunci când este vorba de ovine, că acestea au un genotip rezistent la EST.

Este interzisă introducerea pe piață a ultimei generații de descendenți, născuți din femele bovine, ovine și caprine infectate cu EST începând din anul care precede apariția primelor semne clinice ale bolii.

Introducerea pe piață și importul produselor de origine animală

Prezentul regulament impune un nivel ridicat de securitate cu privire la ESB. Acesta solicită aplicarea, în cadrul importurilor de carne de bovine în Uniunea Europeană a acelorași măsuri ca cele aplicate în interiorul Uniunii, cu excepția țărilor terțe care prezintă un risc de ESB neglijabil. De exemplu, interzice importurile de materiale cu riscuri specifice sau produse pe bază de carne ce conține MRS care provin din țări terțe cu risc de ESB controlat. Țările terțe respective trebuie, deci, să se asigure că tehnicile de sacrificare a animalelor sunt conforme cu regulile europene.

Asemenea reguli se aplică, de asemenea, unei liste de produse de origine bovină, ovină și caprină provenind din țări terțe: grăsimile topite, gelatina, hrana pentru animalele de companie, oasele și produsele pe bază de oase, materiile prime pentru fabricarea hranei pentru animale.

Măsuri de salvgardare

Regulamentul prevede măsuri de salvgardare care pot fi utilizate pentru schimburile intraeuropene și schimburile cu țările terțe. Aceste măsuri sunt în principal extrase din directive existente în acest sens (mai ales Directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE și 97/78/CE). De exemplu, dacă un stat membru importator constată, în cadrul controalelor oficiale, prezența unei boli care reprezintă o amenințare gravă pentru sănătatea umană sau animală, autoritățile pot lua măsuri mai restrictive, inclusiv punerea în carantină a animalelor respective. Comisia poate, de asemenea, să ia asemenea măsuri.

Laboratoare de referință, prelevare de probe, testare și verificare

Pentru a asigura uniformitatea analizei științifice și rezultate fiabile, sunt desemnate laboratoare de referință naționale și europene. Dacă este necesar, experții din cadrul Comisiei pot verifica buna funcționare a instalațiilor acestora.

Laboratoarele naționale de referință sunt principalele responsabile cu verificarea metodelor de diagnosticare utilizate în laboratoarele regionale și coordonarea lor în cadrul statului membru. Ele cooperează cu laboratorul european de referință.

Un stat membru care nu posedă un laborator național de referință trebuie să poată apela la un laborator european de referință sau la cel al unui alt stat membru.

Laboratorul european de referință coordonează, împreună cu Comisia, metodele de diagnosticare a formelor de ESB în cadrul statelor membre și contribuie la identificarea focarelor de EST. Acesta facilitează formarea experților științifici, în vederea unei armonizări a tehnicilor de diagnosticare în cadrul Comunității.

Metodele de analiză și de prelevare de probe utilizate respectă normele stabilite în cadrul manualului Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor. Acestea se referă, printre altele, la procedurile care trebuie să fie utilizate în cazul animalelor suspecte și în cadrul programului anual de supraveghere.

Dispoziții instituționale

Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală și de către comitetele științifice corespunzătoare în ceea ce privește măsurile care ar putea avea un impact asupra sănătății publice.

REFERINȚE

Act

Data intrării în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

1.7.2001

-

JO L 147 din 31.5.2001

Act(e) de modificare

Data intrării în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1128/2003

18.7.2003

-

JO L 160 din 28.6.2003

Regulamentul (CE) nr. 932/2005

1.7.2005

-

JO L 163 din 23.6.2005

Regulamentul (CE) nr. 1923/2006

19.1.2007

-

JO L 404 din 30.12.2006

Regulamentul (CE) nr. 220/2009

20.4.2009

-

JO L 87 din 31.3.2009

Regulamentul (UE) nr. 956/2010

12.11.2012

-

JO L 279, 23.10.2010

Regulamentul (UE) nr. 189/2011

18.3.2011

-

JO L 53, 26.2.2011

Regulamentul (UE) nr. 56/2013

13.2.2013

-

JO L 21, 24.1.2013

Regulamentul (UE) nr. 630/2013

19.7.2013

-

JO L 179, 29.6.2013

Modificările și corecturile succesive ale aduse Regulamentului (CE) nr. 999/2011 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Decizia 2002/1003/CE a Comisiei din 18 decembrie 2002 de stabilire a cerințelor minime privind studierea genotipurilor proteinei prion la rasele ovine [Jurnalul Oficial L 349 din 24.12.2002].

Cel târziu la data de 1 iulie 2003, fiecare stat membru realizează un studiu al genotipului proteinei prion pentru fiecare dintre rasele de ovine indigene sau care formează o populație importantă pe teritoriul său. Acesta prezintă Comisiei un raport cel târziu la data de 1 octombrie 2003.

Comunicare a Comisiei din 15 iulie 2005: Foaia de parcurs EST [ COM(2005) 322 – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Decizia 2007/453/CE a Comisiei din 29 iunie 2007 de stabilire a statutului privind ESB al unui stat membru, al țărilor terțe sau al uneia dintre regiunile acestora în funcție de riscul de contaminare cu ESB [Jurnalul Oficial L 172 din 30.6.2007].

Comunicare a Comisiei din 16 iulie 2010 intitulată: Foaie de drum nr. 2 pentru EST – Document de strategie privind encefalopatiile spongiforme transmisibile pentru 2010-2015 [ COM(2010) 384 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Majoritatea acțiunilor pe termen scurt și mediu cuprinse în prima foaie de drum pentru EST au fost îndeplinite cu succes și tendința pozitivă deja observată în anul 2005 cu ocazia epidemiei de ESB s-a menținut până în prezent. Obiectivul care trebuie îndeplinit în următorii ani este continuarea revizuirii măsurilor, garantând în același timp un nivel ridicat de siguranță a alimentelor. Regulile privind EST sunt și vor continua să fie modificate în mod progresiv, sprijinindu-se pe date științifice solide. UE este pe cale să înlăture definitiv ESB în cadrul populației de bovine; totuși, trebuie să continue să supravegheze situația în caz de posibilă resurgență a ESB sau în cazul apariției unui nou agent EST în rândurile populației de bovine. Reexaminarea trebuie să se concentreze îndeosebi pe avize științifice și pe probleme tehnice privind controlul și punerea în aplicare a noilor măsuri.

Ultima actualizare: 10.04.2014

Top