Help Print this page 
Title and reference
Conservarea păsărilor sălbatice

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Conservarea păsărilor sălbatice

Populațiile multor specii de păsări sălbatice migratoare și native din Europa sunt în declin. Uniunea Europeană (UE) a introdus politici menite să inverseze această tendință prin interzicerea anumitor practici și prin luarea unor măsuri de protecție și de gestionare a habitatelor.

REFERINȚE

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, pp. 7-25)

79/409/CEE: Directiva Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 103, 25.4.1979, pp. 1-18)

SINTEZĂ

Populațiile multor specii de păsări sălbatice migratoare și native din Europa sunt în declin. Uniunea Europeană (UE) a introdus politici menite să inverseze această tendință prin interzicerea anumitor practici și prin luarea unor măsuri de protecție și de gestionare a habitatelor.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva urmărește conservarea tuturor păsărilor sălbatice din UE prin stabilirea unor norme privind protejarea, gestionarea și controlul acestora. Documentul vizează păsările, ouăle, cuiburile și habitatele acestora.

ASPECTE-CHEIE

Țările UE trebuie să ia măsuri pentru a menține sau a restabili populațiile speciilor amenințate la un nivel care să îndeplinească condițiile ecologice, științifice și culturale, ținând seama în același timp de condițiile economice și de recreere.

Trebuie luate măsuri pentru a conserva, a menține sau a restabili o diversitate și o suprafață pentru habitate* suficientă pentru toate speciile de păsări. Aceste măsuri cuprind în principal:

crearea unor arii protejate;

întreținerea și gestionarea habitatelor situate în interiorul și în afara ariilor protejate; și

restabilirea biotopurilor* distruse și crearea de biotopuri noi.

Anumite specii, enumerate în anexa I, constituie obiectul unor măsuri speciale de conservare a habitatelor acestora pentru a li se asigura supraviețuirea. Printre acestea se numără specii:

pe cale de dispariție;

vulnerabile la anumite schimbări ale habitatului;

cu un efectiv redus al populațiilor sau cu o distribuție locală limitată; sau

care necesită o atenție specială din cauza naturii specifice a habitatului lor.

Țările UE trebuie să creeze arii de protecție specială (APS) pentru speciile amenințate și pentru păsările migratoare, cu condiții favorabile pentru a li se asigura supraviețuirea, situate în aria naturală de răspândire a păsărilor (adică acolo unde se întâlnesc acestea în mod natural). Se acordă o atenție specială zonelor umede. ASP fac parte din rețeaua Natura 2000 de situri ecologice protejate.

De asemenea, această directivă instituie protejarea generală a tuturor speciilor de păsări sălbatice din UE. Sunt interzise în special următoarele:

distrugerea deliberată sau capturarea păsărilor sălbatice;

producerea de daune asupra cuiburilor;

culegerea sau păstrarea ouălor;

perturbarea deliberată, dacă aceasta pune în pericol conservarea; și

comercializarea sau ținerea în captivitate a păsărilor a căror vânare este interzisă, indiferent dacă acestea sunt vii sau moarte.

Țările UE trebuie să promoveze cercetarea în scopul gestionării, al protejării și al valorificării înțelepte (de exemplu, garantarea faptului că vânătoarea este limitată la menținerea populației speciei la un nivel satisfăcător) a păsărilor sălbatice în Europa.

Unele specii, ale căror efective permit acest lucru, pot fi vânate dacă se respectă anumite principii:

numărul păsărilor luate nu trebuie să pună în pericol nivelurile satisfăcătoare ale populației;

este interzisă vânarea speciilor în perioadele de reproducere sau de maturizare;

este interzisă vânarea speciilor migratoare pe parcursul rutei de întoarcere spre locurile de înmulțire; și

sunt interzise metodele de omorâre pe scară largă sau neselectivă a păsărilor.

CONTEXT

În 2015, Comisia Europeană a publicat pentru a doua oară un raport privind stadiul de conservare în contextul directivei „Păsări” a UE, făcând astfel posibilă o evaluare comparativă. Potrivit acestui raport și unui raport similar în contextul directivei„Habitate”, s-au înregistrat îmbunătățiri în ceea ce privește cunoștințele despre stadiul de conservare și tendințele pentru speciile și habitatele protejate. Unele specii și habitate dau semne de redresare și există indicii clare că rețeaua Natura 2000 joacă un rol major în stabilizarea habitatelor și a speciilor, în special în cazurile în care măsurile au fost puse în aplicare la o scară corespunzătoare.

Pentru informații suplimentare, consultați pagina referitoare la natură și biodiversitate pe site-ul Comisiei Europene.

TERMENI-CHEIE

* Habitat: o arie naturală sau un tip de mediu în care trăiește în mod obișnuit o anumită specie de animale sau de plante.

* Biotop: o arie cu condiții de mediu uniforme care asigură un spațiu de viață pentru o anumită combinație de animale și plante.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Actul legislativ a fost adoptat pentru prima oară în 1979 (Directiva 79/409/CEE a Consiliului) și urma să fie transpus în legislația țărilor UE până la 7 aprilie 1981. Directiva 79/409/CEE a fost înlocuită cu o versiune codificată (Directiva 2009/147/CE) în 2009.

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European: Starea Naturii în Uniunea Europeană - Raport privind stadiul și tendințele privind tipurile de habitat și speciile vizate de Directiva privind habitatele și Directiva privind păsările pentru perioada 2007-2012 în conformitate cu articolul 17 din Directiva privind habitatele și cu articolul 12 din Directiva privind păsările [COM(2015) 219 final, 20.5.2015]

Data ultimei actualizări: 24.09.2015

Top