Help Print this page 
Title and reference
Conservarea păsărilor sălbatice

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Conservarea păsărilor sălbatice

Se constată scăderea unui număr mare de specii de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european. Pentru a inversa această tendință, Uniunea Europeană (UE) instituie un sistem general prin care se interzic practicile care constituie o amenințare pentru conservarea speciilor de păsări. Sistemele de protecție instituite includ, de asemenea, desemnarea de arii de protecție specială (APS) pentru păsările amenințate și păsările migratoare care fac obiectul unor măsuri de protecție și de gestionare a habitatelor.

ACT

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice.

SINTEZĂ

Statele membre ale Uniunii Europene (UE) trebuie să ia măsuri pentru a asigura conservarea și pentru a reglementa exploatarea păsărilor sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european, pentru a menține sau a adapta populația acestora la un nivel satisfăcător.

Protecția habitatelor

Dispariția habitatelor sau degradarea acestora reprezintă o amenințare pentru conservarea păsărilor sălbatice. Protecția lor este deci esențială.

Pentru conservarea, menținerea sau restabilirea biotopilor și a habitatelor păsărilor, statele membre trebuie:

  • să desemneze arii de protecție;
  • să întrețină și să gestioneze habitatele în conformitate cu imperativele ecologice;
  • să restabilească biotopurile distruse și să creeze altele noi.

Ariile de protecție specială

Statele membre trebuie să creeze arii de protecție specială (APS) pentru speciile de păsări amenințate și pentru păsările migratoare (a se vedea anexa I). Acestea sunt situate în aria de răspândire naturală a păsărilor și pot include zone de iernare, de cuibărire sau de popas pe rutele de migrare.

Statele membre trebuie să acorde atenție deosebită zonelor umede care se restrâng aproape peste tot în Europa. De asemenea, acestea trebuie să creeze condiții favorabile pentru supraviețuirea sau reproducerea speciilor prezente în ariile de protecție specială. În acest scop, statele membre iau măsurile necesare pentru a evita poluarea și deteriorarea habitatelor, precum și perturbările care afectează păsările. De asemenea, trebuie să evalueze impactul proiectelor care ar putea avea efecte semnificative asupra siturilor desemnate și să ia măsurile corespunzătoare pentru evitarea acestora.

Ariile de protecție specială (APS) formează, împreună cu ariile speciale de conservare (ASC) prevăzute de DirectivaHabitate (92/43/CEE), rețeaua europeană Natura 2000 a siturilor ecologice protejate.

Protecția păsărilor sălbatice

Această directivă instituie un sistem general de protecție a tuturor speciilor de păsări sălbatice care se găsesc pe teritoriul european. Aceasta interzice în special:

  • distrugerea sau capturarea intenționată a păsărilor sălbatice;
  • distrugerea sau deteriorarea cuiburilor;
  • culegerea ouălor și păstrarea acestora (chiar dacă sunt goale);
  • practicile care deranjează intenționat păsările și care compromit conservarea speciilor;
  • comerțul cu și reținerea de specii vii sau moarte a căror vânătoare și capturare sunt interzise (această interdicție se aplică și oricărei părți a păsărilor și oricărui produs aviar).

În anumite condiții, statele membre pot acorda derogări de la dispozițiile prevăzute pentru protecția păsărilor sălbatice. Cu toate acestea, consecințele acestor derogări nu trebuie să fie incompatibile cu obiectivele de conservare stabilite în directivă.

Statele membre trebuie să încurajeze cercetarea în scopul gestionării, protecției și utilizării raționale a speciilor de păsări sălbatice de pe teritoriul european (a se vedea anexa V).

Vânătoarea

În funcție de efectiv, de distribuție și de rata de reproducere, anumite păsări pot face obiectul vânătorii. Totuși, practica vânătorii trebuie să respecte anumite principii:

  • numărul de păsări vânate nu trebuie să compromită menținerea populației acestor specii la un nivel satisfăcător;
  • speciile nu trebuie vânate în perioadele de reproducere sau de dependență;
  • păsările migratoare nu trebuie vânate pe parcursul rutei de întoarcere spre locurile lor de reproducere;
  • se interzic metodele de omorâre sau de capturare masivă sau neselectivă (a se vedea anexa IV).

Lista speciilor a căror vânătoare este autorizată este furnizată în anexa II (partea A prezintă lista speciilor care pot fi vânate în întreaga UE și partea B, lista speciilor care pot fi vânate numai în anumite țări).

Context

Această directivă înlocuiește Directiva 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 (denumită mai comun Directiva Păsări) care era cel mai vechi text legislativ al UE cu privire la natură. Totuși, modificările aduse sunt pur formale. Directiva Păsări a stabilit, pentru prima dată, un sistem general pentru protecția tuturor speciilor de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul Uniunii. De asemenea, acest regim recunoaște că păsările sălbatice, care includ un număr mare de păsări migratoare, constituie un patrimoniu comun al statelor membre ale UE și că, pentru a fi eficientă, conservarea lor necesită o cooperare la nivel mondial.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Directiva 2009/147/CE

15.2.2010

-

JO L 20 din 26.1.2010

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2013/17/UE

1.7.2013

1.7.2013

JO L 158, 10.6.2013

Ultima actualizare: 06.05.2014

Top