Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
A treia etapă a uniunii economice şi monetare

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
Multilingual display
Text

A treia etapă a uniunii economice şi monetare

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Articolul 119 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene

Articolul 140 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene

CARE ESTE SCOPUL CELEI DE-A TREIA ETAPĂ A UNIUNII ECONOMICE ȘI MONETARE A UE?

Cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare a UE (UEM) este introducerea monedei euro și implementarea unei politici monetare comune în țările UE.

ASPECTE-CHEIE

Uniunea economică şi monetară (UEM) este un proces care vizează armonizarea politicilor economice şi monetare ale țărilor Uniunii Europene (UE). Acest proces cuprinde următoarele trei etape:

  • etapa 1 (între 1 iulie 1990 şi 31 decembrie 1993): libera circulaţie a capitalurilor între țările UE;
  • etapa a 2-a (între 1 ianuarie 1994 şi 31 decembrie 1998): coordonarea politicilor monetare ale țărilor UE şi sporirea cooperării între băncile centrale naţionale ale acestora și consolidarea convergenței economice între țările UE;
  • etapa a 3-a (începând cu 1 ianuarie 1999): introducerea treptată a monedei euro şi instituirea unei politici monetare unice sub responsabilitatea Băncii Centrale Europene (BCE).

Primele două etape ale UEM s-au încheiat. A treia şi ultima etapă este în continuare în curs de desfăşurare. Aceasta vizează, în special, introducerea monedei euro în țările UE. În prezent, 19 țări UE au adoptat moneda euro ca monedă unică. Aceste țări formează „zona euro”.

Trecerea la moneda euro

Pentru a putea integra a treia etapă a UEM, o țară UE trebuie să îndeplinească în prealabil o serie de condiţii economice şi juridice.

Condiţiile economice sunt denumite criterii de convergenţă. Obiectivul este de a garanta că UE dispune de o economie şi o situaţie financiară stabilă pentru a se putea menţine stabilitatea zonei euro.

Condiţiile juridice se referă la faptul că dreptul naţional trebuie să fie compatibil cutratatele UE, în special în ceea ce priveşte punctele referitoare la banca centrală naţională şi monedă.

Atunci când o țară UE îndeplineşte toate condiţiile, acesta este autorizat să participe la a treia etapă a UEM şi să adopte moneda euro ca monedă unică. Moneda euro înlocuieşte vechea monedă naţională şi devine moneda oficială a respectivei țări UE.

Banca Centrală Europeană

Banca Centrală Europeană (BCE) joacă un rol esenţial în cadrul UEM. Aceasta este cea care elaborează politica monetară a țărilor zonei euro. De asemenea, BCE este unica abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote euro. Țările UE pot emite monede euro, dar BCE este cea care trebuie să autorizeze în prealabil cantitatea anuală a emisiunii.

Primele țări ale zonei euro

3 mai 1998 reprezintă o dată istorică pentru lansarea celei de-a treia etape a uniunii economice şi monetare. La acea dată, Consiliul a adoptat o decizie prin care recunoaşte că 11 țări UE îndeplinesc condiţiile necesare pentru a adopta moneda euro la 1 ianuarie 1999 (Belgia, Germania, Irlanda, Spania, Franţa, Italia, Luxemburg, Ţările de Jos, Austria, Portugalia şi Finlanda).

Introducerea monedei euro s-a derulat apoi în două faze:

  • 1 ianuarie 1999: moneda euro a fost introdusă ca monedă „cu valoare contabilă” şi s-au stabilit ratele de conversie cu vechile monede naţionale, care astfel devin unităţi ale subdiviziunilor nezecimale ale monedei euro;
  • 1 ianuarie 2002: monedele şi bancnotele euro au fost introduse pe teritoriul țărilor UE; cetăţenii şi întreprinderile europene au putut astfel să îşi realizeze plăţile fiduciare în euro.

Grecia, care nu îndeplinea criteriile de convergenţă în 1998, a solicitat o reevaluare a situaţiei sale în 2000. Comisia Europeană a emis un aviz favorabil şi Grecia a intrat astfel oficial în a treia etapă a UEM la 1 ianuarie 2001.

Extinderea zonei euro

În principiu, toate țările UE ar trebui să integreze a treia etapă a UEM şi deci să adopte moneda euro (articolul 119 din Tratatul privind funcţionarea UE). Totuşi, unele țări nu îndeplinesc încă condiţiile economice şi financiare necesare. Acestea beneficiază de derogări provizorii până la momentul în care vor putea să se integreze în zona euro. În plus, Danemarca şi Regatul Unit beneficiază de o exceptare de la participarea la zona euro (a se vedea mai jos), cunoscută și ca neaplicare (opt-out).

Cel puţin la fiecare doi ani, Comisia şi BCE evaluează progresele realizate de țările care beneficiază de o derogare de la criteriile de convergenţă şi de la condiţiile juridice. Dacă acestea emit un aviz favorabil cu privire la capacitatea unei țări de a integra a treia etapă a UEM, Consiliul adoptă apoi o decizie privind aderarea țării respective la zona euro.

Pe baza acestei proceduri, zona euro a fost astfel extinsă de mai multe ori pentru a include mai multe țări:

În prezent, 19 țări UE din 28 au astfel moneda euro ca monedă unică.

Exceptări

Regatul Unit şi Danemarca au notificat intenţia lor de a nu integra a 3-a etapă a UEM şi deci de a nu adopta moneda euro. Aceste două țări beneficiază de o exceptare de la participarea la UEM, ale cărei condiții sunt precizate în protocoalele nr. 15 și 16 anexate la tratatele fondatoare ale UE. În plus, Danemarca și Regatul Unit îşi păstrează posibilitatea de a pune capăt regimului lor de exceptare şi de a-şi depune candidatura pentru integrarea celei de-a treia etape a UEM.

CONTEXT

Pentru mai multe informații, consultați:

ACTUL PRINCIPAL

Articolul 119 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene

Articolul 140 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene

Data ultimei actualizări: 01.08.2016

Top