Help Print this page 
Title and reference
Orientări UE în ceea ce priveşte violenţa împotriva femeilor şi fetelor tinere

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Orientări UE în ceea ce priveşte violenţa împotriva femeilor şi fetelor tinere

Aceste orientări stabilesc obiectivele operaţionale ale Uniunii Europene (UE) şi instrumentele de intervenţie pentru acţiunile sale externe cu privire la combaterea violenţei împotriva femeilor şi fetelor tinere, inclusiv combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora.

ACT

Orientări ale UE cu privire la violenţa împotriva femeilor şi a fetelor tinere şi combaterea tuturor formelor de discriminare împotriva acestora, Consiliului de Afaceri Generale din 8 decembrie 2008 [Nepublicate în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Violenţa împotriva femeilor şi a fetelor tinere este un fenomen instituţionalizat şi prezent la nivel mondial, care poate prezenta variaţii în funcţie de contextul social, economic, cultural şi politic al unei societăţi. Acest fenomen are consecinţe grave asupra sănătăţii fizice şi psihice a victimelor, precum şi asupra dezvoltării sociale în general. Principalele cauze ale fenomenului sunt inegalităţile economice şi cele de putere dintre sexe, obiceiurile, tradiţiile, valorile religioase, instabilitatea politică şi conflictul armat.

Termenul de „violenţă împotriva femeilor” se referă la „orice act de violenţă de gen care provoacă sau poate provoca femeilor vătămări sau suferinţe de natură fizică, sexuală sau psihologică, inclusiv ameninţări cu privire la asemenea acte, acţiuni coercitive sau privare arbitrară de libertate, indiferent dacă acestea au loc în viaţa publică sau în cea privată”.

Prin adoptarea acestor orientări, Uniunea Europeană (UE) îşi declară un angajament politic pe termen lung faţă de problema drepturilor femeii. Acţiunile sale de combatere a violenţei împotriva femeilor se axează pe trei obiective înrudite:

  • prevenirea violenţei;
  • protejarea şi sprijinirea victimelor;
  • urmărirea în justiţie a infractorilor.

În acest scop, orientările prevăd următoarele obiective operaţionale:

  • promovarea egalităţii de gen şi combaterea discriminării împotriva femeilor, în special în sfera privată şi în legislaţie şi politicile publice;
  • culegerea de date şi dezvoltarea unor indicatori privind violenţa împotriva femeilor, scop în care UE va identifica instrumente adecvate şi va sprijini eforturile ţărilor din UE de a culege date;
  • conceperea unor strategii eficiente şi coordonate aplicate la toate nivelurile şi în toate sectoarele societăţii, pentru prevenirea violenţei şi protejarea victimelor;
  • combaterea nepedepsirii infractorilor, asigurându-se că actele de violenţă împotriva femeilor sunt pasibile de pedeapsă în temeiul legii şi luând măsuri pentru a facilita accesul victimelor la justiţie.

Instrumentele de intervenţie ale UE

Instrumentele de intervenţie ale UE trebuie să permită implicarea tuturor actorilor relevanţi. Acestea se conformează obiectivelor operaţionale şi sunt aplicate complementar altor orientări privind drepturile omului, cum ar fi cele referitoare la drepturile copilului şi la apărătorii drepturilor omului.

În cadrul abordărilor generale, problema violenţei împotriva femeilor şi fetelor tinere şi a formelor de discriminare care rezultă din această violenţă este integrată în toate relaţiile cu organizaţiile regionale şi ţările terţe. Principalele preocupări sunt legate de conformitatea cadrelor juridice naţionale cu standardele şi angajamentele internaţionale, precum şi de aplicarea adecvată a acestora din urmă şi acţiunile bazate pe ele. În acest context, UE va continua, de asemenea, să încurajeze ratificarea convenţiilor şi a protocoalelor relevante, şi anume a Convenţiei Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor.

Măsurile suplimentare specifice de combatere a violenţei împotriva femeilor includ:

  • promovarea rolului raportorului special al ONU privind violenţa împotriva femeilor în situaţii de violenţă răspândită şi nepedepsită şi asigurarea urmării recomandărilor acestuia;
  • monitorizarea procedurilor de instrumentare a cazurilor de violenţă împotriva femeilor şi fetelor tinere;
  • sprijinirea drepturilor femeilor şi a apărătoarelor drepturilor omului;
  • sprijinirea campaniilor şi a politicilor de sensibilizare.

În cazuri individuale de gravitate excepţională, cum ar fi în cazul în care violenţa este comisă sau tolerată de o ţară contrar angajamentelor internaţionale ale acesteia, UE poate, de asemenea, să ia măsuri specifice.

Violenţa împotriva femeilor şi discriminarea care dă naştere violenţei de acest fel sunt incluse în dialogurile specifice ale UE privind drepturile omului şi, acolo unde este cazul, şi în alte dialoguri de politică ale UE. Acest lucru cuprinde şi urmarea recomandărilor mecanismelor internaţionale şi regionale privind drepturile femeilor. UE va continua, de asemenea, să promoveze la nivel internaţional prevenirea violenţei împotriva femeilor, în special în cadrul ONU.

Şefii misiunilor UE au obligaţia de a include în rapoartele lor privind drepturile omului informaţii privind respectarea drepturilor fundamentale ale femeilor. Reprezentanţii şi trimişii speciali ai UE, ale căror mandate includ şi drepturile femeilor, au şi ei responsabilitatea de a întocmi rapoarte pe această temă.

În cadrul cooperării sale bilaterale şi multilaterale pentru apărarea drepturilor omului, UE va acorda prioritate combaterii violenţei împotriva femeilor şi fetelor tinere. Societatea civilă, inclusiv domeniul juridic şi cel educaţional, va fi implicată îndeaproape. Accentul se va pune pe cooperarea din cadrul Instrumentului european pentru democraţie şi drepturile omului. Scopul acestei cooperări este de a sprijini programele din societatea civilă, vizând:

  • promovarea accesului la justiţie şi la serviciile de îngrijire;
  • prevenirea violenţei;
  • consolidarea capacităţilor administraţiilor naţionale, ale organizaţiilor relevante din societatea civilă şi ale altor părţi interesate implicate în demersurile privind violenţa împotriva femeilor, cauzele şi consecinţele acesteia.

Ultima actualizare: 24.09.2010

Top