Help Print this page 
Title and reference
Sănătatea și securitatea la muncă: expunerea la zgomot

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Sănătatea și securitatea la muncă: expunerea la zgomot

 

SINTEZĂ

Directiva se aplică activităților în timpul cărora lucrătorii sunt expuși, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva stabilește cerințele minime privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătate și securitate generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz.

ASPECTE-CHEIE

La locul de muncă, valorile-limită de expunere la zgomot, care trebuie să nu fie depășite, se referă în principal la o expunere zilnică sau săptămânală la 87 de decibeli (dB), luând în considerare orice atenuare datorată protecției auditive.

Valorile de expunere care declanșează acțiunea – nivelurile în decibeli la care un angajator trebuie să ia anumite măsuri – sunt stabilite la o expunere zilnică sau săptămânală între 80 dB (valoarea inferioară) și 85 dB (valoarea superioară).

Angajatorul are o responsabilitate de a evalua și, dacă este necesar, de a măsura nivelurile de zgomot la care sunt expuși lucrătorii, acordând o atenție deosebită:

nivelului, tipului și duratei, inclusiv zgomotului intermitent*;

valorilor-limită de expunere și valorilor de expunere care declanșează acțiunea;

impacturilor asupra lucrătorilor din grupe de risc deosebit;

impacturilor rezultate din interacțiuni între zgomot și substanțe ototoxice din mediul profesional, vibrațiilor sau semnalelor de avertizare și altor sunete legate de siguranță;

informațiilor privind emisia de zgomot furnizate de producători;

echipamentelor alternative care ar putea reduce zgomotul;

zgomotului peste orele de lucru normale;

informațiilor obținute în urma supravegherii sănătății; și

disponibilității mijloacelor de protecție auditivă.

În măsura posibilului, factorii de risc trebuie să fie eliminați la sursă sau reduși la minimum, luând în considerare:

alte metode de lucru cu mai puțină expunere la zgomot;

alegerea unor echipamente adecvate;

proiectarea locurilor de muncă;

formarea profesională, consultarea și participarea lucrătorilor;

utilizarea elementelor de compartimentare, a spațiilor-tampon, a căptușelilor fonoabsorbante, a tampoanelor și a dublajelor fonoizolante;

întreținerea locului de muncă și a echipamentelor; și

organizarea muncii, programele de lucru și perioadele de odihnă.

Expunerea lucrătorului nu poate depăși, în niciun caz, valorile-limită de expunere.

Locurile de muncă în care se depășesc valorile de expunere care declanșează acțiunea trebuie să fie marcate în mod corespunzător, iar accesul la acestea să fie limitat. Angajatorul trebuie să pună la dispoziția lucrătorilor mijloace de protecție auditivă individuale. Utilizarea de mijloace de protecție auditivă este obligatorie atunci când nivelul de zgomot depășește valoarea superioară de expunere care declanșează acțiunea.

Atunci când nivelurile de zgomot prezintă un risc pentru sănătate, țările UE trebuie să asigure supravegherea adecvată a sănătății lucrătorilor. Lucrătorii a căror expunere la zgomot depășește valorile superioare de expunere care declanșează acțiunea au dreptul de a beneficia de un control al auzului, iar cei a căror expunere la zgomot depășește valorile inferioare de expunere care declanșează acțiunea au dreptul la un control audiometric preventiv.

În cazul diagnosticării unei deteriorări a auzului, un medic va aprecia dacă este probabil ca deteriorarea să fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de muncă. În acest caz:

lucrătorul trebuie să fie informat;

angajatorul trebuie să revizuiască evaluarea riscurilor și măsurile pentru reducerea acestora;

angajatorul trebuie să țină cont de avizul medicului, inclusiv de posibilitatea de reevaluare a lucrătorului; și

angajatorul trebuie să continue supravegherea și să reexamineze sănătatea oricărui alt lucrător care suferă o expunere asemănătoare.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva a intrat în vigoare la 15 februarie 2003.

TERMENI-CHEIE

* Zgomot intermitent: zgomot de mare intensitate și de scurtă durată, cum ar fi o lovitură de ciocan.

ACT

Directiva 2003/10/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 februarie 2003 privind cerințele minime de securitate și sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenți fizici (zgomot) [a șaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2003/10/CE

15.2.2003

14.2.2006 Pentru sectorul muzicii și divertismentului: 15.2.2008. Pentru personalul de la bordul navelor maritime: 15.2.2011

JO L 42, 15.2.2003, pp. 38-44

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

Directiva 2007/30/CE

28.6.2007

31.12.2012

JO L 165, 27.6.2007, pp. 21-24

Regulamentul (CE) nr. 1137/2008

11.12.2008

JO L 311, 21.11.2008, pp. 1-54

Modificările și corecturile succesive aduse Directivei 2003/10/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Data ultimei actualizări: 02.10.2015

Top