Sănătatea și securitatea lucrătorilor din industria extractivă

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 92/91/CEE – cerințele minime de îmbunătățire a protecției securității și sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Obiectivul directivei este de a stabili cerințele minime pentru protejarea sănătății și a securității celor care lucrează – atât în zona terestră, cât și în cea marină – în industriile extractive de foraj*.

ASPECTE-CHEIE

Toate locurile de muncă utilizate pentru explorarea și extracția de minereuri prin forare trebuie să întrunească cerințele minime privind sănătatea și securitatea precizate în directivă și în anexa la aceasta, luând în considerare caracteristicile locului de muncă, activitatea, împrejurările sau un risc specific.

Obligațiile generale ale angajatorului

Angajatorii au obligația:

• să aplice considerentele de securitate în ceea ce privește locurile de muncă încă din etapa de proiectare;
• să se asigure că există un supraveghetor responsabil;
• să încredințeze lucrările care implică un risc special numai personalului calificat corespunzător;
• să se asigure că instrucțiunile de securitate pot fi înțelese de către toți lucrătorii la care se referă;
• să prevadă instalații de prim ajutor și să efectueze periodic exerciții de securitate.

Documentul referitor la sănătate și securitate

Înainte de a începe activitatea extractivă, angajatorul trebuie să se asigure că a fost întocmit un document referitor la securitate și sănătate și că acesta este ținut la zi (în conformitate cu articolele 6, 9 și 10 din Directiva 89/391/CEE, care prevede norme privind sănătatea și securitatea ocupațională). Acest document trebuie să demonstreze în special că:

• sunt determinate și evaluate riscurile la care sunt expuși lucrătorii la locul de muncă;
• s-au luat măsurile corespunzătoare; și
• locul de muncă este proiectat, utilizat și întreținut în conformitate cu cerințele de siguranță.

Dacă la același loc de muncă sunt prezenți lucrători din mai multe firme, angajatorul responsabil pentru locul de muncă respectiv, în conformitate cu legislația și/sau practica națională, trebuie să coordoneze măsurile privind sănătatea și securitatea care li se aplică acestor lucrători și să le înscrie în document.

Această coordonare nu aduce atingere răspunderii individuale a angajatorilor.

Raportarea accidentelor și a incidentelor periculoase

Angajatorul trebui să raporteze fără întârziere autorităților competente accidentele de muncă grave și mortale și incidentele periculoase.

Măsuri preventive și de comunicare

Pentru a proteja lucrătorii împotriva pericolelor (inclusiv a celor legate de incendii, explozii și atmosfere nocive), angajatorii trebuie:

• să ia măsuri preventive adecvate pentru
  • a evita, a detecta și a combate declanșarea și propagarea incendiilor și a exploziilor;
  • a evita formarea atmosferelor explozive și/sau nocive pentru sănătate;
• să efectueze exerciții de securitate periodice;
• să prevadă și să mențină mijloace adecvate de evacuare și salvare pentru a asigura faptul că lucrătorii pot părăsi locurile de muncă rapid și în siguranță în caz de pericol;
• să asigure sistemele de alarmă și alte mijloace de comunicare necesare care să permită, în caz de nevoie, declanșarea imediată a operațiilor de ajutorare, de evacuare și salvare;
• să informeze lucrătorii, pe înțelesul acestora, cu privire la toate măsurile luate în ceea ce privește securitatea și sănătatea lor.

Modificări ale locurilor de muncă

Dacă locurile de muncă sunt modificate, extinse și/sau transformate după data intrării în vigoare a acestei directive, angajatorii trebuie să se asigure că respectă cerințele minime cuprinse în anexa la directivă.

Examenul medical

Fiecare lucrător trebuie să fie supus unui examen medical înainte de începerea activităților prevăzute în directivă și, ulterior, în mod periodic.

Consultarea și participarea lucrătorilor

Angajatorii trebuie să asigure consultarea și participarea lucrătorilor cu privire la problemele reglementate de directivă.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 11 noiembrie 1992, iar țările UE au avut obligația de a o transpune în legislația proprie până la 3 noiembrie 1994.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune – domenii de activitate (Comisia Europeană);
• Directiva 92/91/CEE – industriile extractive – foraj (Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 92/91/CEE a Consiliului din 3 noiembrie 1992 privind cerințele minime de îmbunătățire a protecției securității și sănătății lucrătorilor din industria extractivă de foraj [a unsprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 348, 28.11.1992, pp. 9-24)

Modificările succesive aduse Directivei 92/91/CEE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENT CONEX

Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă (JO L 183, 29.6.1989, pp. 1-8)

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 15.01.2019