Help Print this page 
Title and reference
Sistemul de recunoaștere a calificărilor profesionale

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Sistemul de recunoaștere a calificărilor profesionale

Această directivă instituie un sistem de recunoaștere a calificărilor profesionale, pentru a contribui la flexibilizarea piețelor muncii, a continua liberalizarea în domeniul prestării de servicii, a încuraja recunoașterea automată a calificărilor și a simplifica procedurile administrative.

ACT

Directiva 2005/36/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind recunoașterea calificărilor profesionale [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Această directivă se aplică tuturor resortisanților statelor membre ale Uniunii Europene (UE) care doresc să exercite o profesie reglementată , fie cu titlu independent, fie în calitate de salariat, într-un stat membru altul decât cel în care și-au obținut calificările profesionale.

Directiva distinge între libertatea de a presta servicii și libertatea de stabilire pe baza unor criterii identificate de Curtea de Justiție: durata, frecvența, periodicitatea și continuitatea prestării de servicii.

LIBERTATEA DE A PRESTA SERVICII

Orice resortisant UE care este stabilit legal într-un stat membru poate presta servicii cu caracter temporar și ocazional în alt stat membru, cu titlul său profesional original, fără a fi necesar să solicite recunoașterea calificărilor pe care le deține. Cu toate acestea, dacă profesia în cauză nu este reglementată în statul membru respectiv, prestatorul de servicii trebuie să facă dovada unei experiențe profesionale de doi ani.

Statul membru gazdă poate solicita ca prestatorul să facă, înainte de a furniza orice servicii pe teritoriul său, o declarație (de reînnoit o dată pe an), care să includă informații privind asigurarea sau alte documente, cum ar fi dovada naționalității, domiciliul legal și calificările profesionale.

În cazul în care statul membru gazdă solicită o înregistrare pro forma la asociația profesională competentă, acest lucru se face automat. La primirea declarației prealabile, autoritatea competentă trebuie să trimită dosarul solicitantului la organizația sau organismul profesional. Pentru profesiile care au implicații în materie de sănătate sau siguranță publică și care nu beneficiază de recunoaștere automată, statul membru gazdă poate efectua o verificare prealabilă a calificărilor profesionale ale prestatorului de servicii, în limitele principiului proporționalității.

În cazul în care prestarea serviciului se realizează conform titlului profesional din statul membru de stabilire sau conform titlurilor de calificare ale prestatorului de servicii, autoritățile competente din statul membru gazdă îi pot solicita acestuia să le furnizeze destinatarilor serviciului în cauză unele informații, în special privind asigurarea împotriva riscurilor pecuniare care decurg din responsabilitatea profesională.

În ceea ce privește atât prestarea temporară de servicii, cât și stabilirea permanentă în alt stat membru, autoritățile în cauză trebuie să asigure un schimb proactiv de informații legate de orice fapte grave care decurg din stabilirea unui individ pe teritoriul lor și care ar putea avea consecințe asupra exercitării activităților profesionale în cauză. Acest schimb de informații trebuie să respecte legislația în vigoare privind protecția datelor.

LIBERTATEA DE STABILIRE

Libertatea de stabilire se aplică atunci când titularul unei calificări profesionale beneficiază de libertatea efectivă de a se stabili în alt stat membru pentru a exercita acolo o activitate profesională de manieră stabilă.

Sistemul general de recunoaștere a calificărilor

Sistemul general se aplică profesiilor care nu sunt reglementate de norme specifice de recunoaștere și anumitor situații în care titularul calificării profesionale nu îndeplinește condițiile prevăzute în alte sisteme de recunoaștere. Acest sistem se bazează pe principiul recunoașterii reciproce, fără a aduce atingere aplicării unor măsuri compensatorii în cazul în care există diferențe semnificative între formarea dobândită de persoana în cauză și formarea necesară în statul membru gazdă. Măsura compensatorie poate lua forma unui stagiu de adaptare sau a unei probe de aptitudini . Solicitantul are posibilitatea de a alege între cele două măsuri, dacă nu există o derogare specifică în acest sens.

În cazul în care accesul la sau exercitarea unei profesii sunt reglementate în statul membru gazdă, și anume sunt condiționate de deținerea unor titluri de calificare profesională specifice, autoritatea competentă din statul membru în cauză acordă accesul la profesia respectivă și la exercitarea acesteia în aceleași condiții ca cele care se aplică resortisanților săi. Cu toate acestea, solicitantul trebuie să dețină o calificare profesională dobândită în alt stat membru care să ateste un nivel de formare cel puțin echivalent cu nivelul imediat inferior celui necesar în statul membru gazdă.

Pe de altă parte, în cazul în care accesul la o profesie nu este condiționat de deținerea unor titluri de calificare profesională specifice în statul membru al solicitantului, pentru accesul la profesia în cauză într-un stat membru gazdă în care acesta este reglementat, este necesar să se facă dovada, pe lângă calificarea respectivă, și a exercitării cu normă întreagă a profesiei pe o perioadă de doi ani în decursul ultimilor 10 ani.

Directiva distinge cinci niveluri de calificări profesionale:

  • atestat de competență eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine, care certifică fie că titularul a dobândit cunoștințele generale corespunzătoare unei formări la nivel de învățământ secundar sau liceal, fie că a urmat cursuri de formare profesională care nu fac obiectul unui certificat sau al unei diplome, fie că a trecut un examen special fără formare prealabilă, fie că are o experiență profesională de trei ani;
  • certificat care corespunde unui ciclu de studii liceale tehnice sau profesionale, sau cu caracter general, completat de o formare profesională;
  • diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învățământ postliceal cu o durată de cel puțin un an sau a unor cursuri de formare care pregătesc pentru un nivel comparabil de responsabilități și funcții;
  • diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învățământ postliceal sau universitar cu o durată de cel puțin trei ani și de cel mult patru ani;
  • diplomă care atestă absolvirea unor cursuri de formare la nivel de învățământ postliceal sau universitar cu o durată de cel puțin patru ani.

Statul membru gazdă poate condiționa recunoașterea calificărilor de îndeplinirea de către solicitant a unei măsuri compensatorii (o probă de aptitudini sau un stagiu de adaptare de cel mult trei ani) în următoarele trei cazuri:

  • durata formării este mai scurtă cu cel puțin un an decât cea necesară în statul membru gazdă;
  • formarea a acoperit discipline semnificativ diferite față de cele incluse în titlul de calificare necesar în statul membru gazdă;
  • profesia, așa cum este ea definită în statul membru gazdă, include una sau mai multe activități profesionale reglementate care nu există în cazul profesiei corespunzătoare din statul membru de origine al solicitantului și necesită o formare specifică care acoperă materii semnificativ diferite față de cele incluse în formarea solicitantului.

Directiva le permite asociațiilor profesionale reprezentative, atât la nivel național, cât și la nivel european, să propună platforme comune pentru a compensa diferențele semnificative constatate între cerințele de formare ale diferitelor state membre. Platforma reprezintă o modalitate prin care se asigură că celor în cauză nu li se impun măsuri suplimentare, garantând în același timp un nivel de calificare adecvat. Platforma este un fel de măsură compensatorie predefinită. Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind platformele comune la sfârșitul anului 2010.

Sistemul recunoașterii automate a calificărilor atestate de experiența profesională în anumite activități industriale, artizanale și comerciale

Activitățile industriale, artizanale și comerciale enumerate în directivă (capitolul II) beneficiază de recunoașterea automată, în condițiile enunțate, a calificărilor atestate de experiența profesională.

Elementele luate în considerare la recunoașterea experienței profesionale sunt durata și forma acesteia (cu titlu independent sau în calitate de salariat). Formarea prealabilă este, de asemenea, luată în considerare și poate reduce durata experienței profesionale necesare. Orice formare prealabilă trebuie însă dovedită printr-un certificat recunoscut de statul membru sau considerat valabil de un organism profesional competent.

Exercitarea tuturor acestor activități profesionale trebuie să îndeplinească condițiile menționate în:

  • lista I din anexa IV privind diferite sectoare, cum ar fi industriile: textilă, chimică și petrolieră, tipărire, fabricare, construcții etc.;
  • lista II din anexa IV privind sectoare cum ar fi fabricarea echipamentelor de transport, activitățile legate de transport, serviciile poștale, telecomunicațiile, atelierele fotografice etc.;
  • lista III din anexa IV privind sectoare cum ar fi restaurante și hoteluri, servicii personale, comunitare și de recreere etc.

Sistemul recunoașterii automate a calificărilor pentru profesiile de medic, asistent medical, medic stomatolog, medic veterinar, moașă, farmacist și arhitect

Recunoașterea automată a titlurilor de calificare pe baza coordonării condițiilor minime de formare profesională acoperă următoarele profesii: medici, asistenți medicali generaliști, medici stomatologi, medici veterinari, moașe, farmaciști și arhitecți (capitolul III din directivă).

În scopul recunoașterii, directiva prevede condițiile minime de formare profesională pentru fiecare dintre aceste profesii, inclusiv durata minimă a studiilor. Titlurile de calificare conforme cu directiva emise de statele membre sunt enumerate în anexa V. Aceste titluri de calificare le permit titularilor să își exercite profesia în orice stat membru.

Directiva le permite statelor membre să autorizeze formarea cu frecvență parțială pentru toate aceste profesii, cu condiția ca durata totală, nivelul și calitatea acesteia să nu fie inferioare celor ale formărilor continue pe bază de program integral.

Fără a aduce atingere drepturilor specifice dobândite pentru profesiile în cauză, și mai ales celor ale arhitecților (anexa VI), chiar în cazul în care titlurile de calificare pentru aceste activități profesionale deținute de resortisanții statelor membre nu corespund tuturor cerințelor de formare descrise, fiecare stat membru trebuie să le recunoască drept dovadă suficientă. Cu toate acestea, aceste calificări trebuie să ateste absolvirea unor cursuri de formare care au început înainte de datele de referință prevăzute în anexa V și trebuie să fie însoțite de dovada că titularul lor s-a dedicat activităților în cauză cel puțin trei ani consecutivi în cursul ultimilor cinci ani.

Procedura de recunoaștere reciprocă a titlurilor de calificare profesională

Autorității competente din statul membru trebuie să i se înainteze o cerere, însoțită de anumite documente și certificate. Autoritatea competentă are la dispoziție o lună pentru a confirma primirea dosarului și a atrage atenția asupra oricăror documente lipsă, dacă este cazul. În principiu, trebuie adoptată o decizie în termen de trei luni de la data la care a fost primit dosarul complet. Acest termen limită poate fi însă prelungit cu o lună în cazurile care țin de sistemul general de recunoaștere a calificărilor. Orice respingere trebuie motivată. Respingerea sau neadoptarea unei decizii, în termenul anterior menționat, pot fi contestate în fața instanțelor naționale.

Resortisanții statelor membre trebuie să poată utiliza titlul care le-a fost conferit, chiar și o formă prescurtată a acestuia, precum și titlul profesional corespunzător din statul membru gazdă. În cazul în care o profesie este reglementată în statul membru gazdă de o asociație sau o organizație (a se vedea anexa I), resortisanții statelor membre trebuie să devină membri ai acelei organizații sau asociații pentru a putea utiliza titlul profesional.

Statele membre pot pretinde solicitanților să dețină cunoștințele lingvistice necesare pentru exercitarea profesiei. Această dispoziție trebuie să fie aplicată în mod proporțional, eliminându-se impunerea sistematică a unor teste lingvistice înainte ca o profesie să poată fi exercitată.

Pentru a facilita aplicarea dispozițiilor anterior menționate, directiva solicită o colaborare strânsă între autoritățile competente din statul membru gazdă și cele din statul membru de origine. În plus, actul legislativ solicită introducerea următoarelor dispoziții:

  • fiecare stat membru trebuie să desemneze un coordonator care să faciliteze punerea în aplicare a directivei;
  • statele membre trebuie să desemneze puncte de contact care au sarcina de a le furniza cetățenilor orice informație relevantă privind recunoașterea calificărilor profesionale și de a-i ajuta să beneficieze de drepturile lor, în special prin intermediul contactelor cu autoritățile care hotărăsc în privința solicitărilor de recunoaștere a calificărilor;
  • statele membre trebuie să numească reprezentanți în comitetul pentru recunoașterea calificărilor profesionale;
  • Comisia trebuie să consulte, în mod corespunzător, experți din grupurile profesionale implicate.

Statele membre trebuie să prezinte Comisiei, o dată la doi ani, un raport privind punerea în aplicare a sistemului. În cazul în care, la aplicarea unei dispoziții din directivă, se întâmpină dificultăți majore într-un anumit domeniu, Comisia trebuie să examineze aceste dificultăți în colaborare cu statul membru în cauză.

De la 20 octombrie 2007, Comisia elaborează, o dată la cinci ani, un raport privind punerea în aplicare a directivei.

Context

Această directivă este un răspuns la recomandările Consiliului European de la Stockholm din 2001 prin care se solicita Comisiei să conceapă un sistem mai uniform, transparent și flexibil în vederea îndeplinirii obiectivelor strategiei de la Lisabona.

Directiva reunește într-un text unic cele trei directive privind sistemul general de recunoaștere a calificărilor profesionale (recunoașterea diplomelor, a certificatelor și a altor titluri atestând formarea în învățământul postliceal de lungă durată; recunoașterea altor diplome, certificate și a altor titluri atestând alte formări profesionale; și mecanismul pentru recunoașterea calificărilor pentru artizanat, comerț și anumite servicii).

Actul legislativ consolidează, de asemenea, douăsprezece directive sectoriale care acoperă profesiile de medic, asistent medical (Directiva 77/452/CEE), medic stomatolog (Directiva 78/686/CEE), medic veterinar (Directiva 78/1026/CEE), moașă (Directiva 80/154/CEE), arhitect și farmacist (recunoașterea reciprocă a diplomelor din domeniul farmaciei și calificări în domeniul farmaciei).

Directivele speciale privind prestarea serviciilor de către avocați (Directiva 77/249/CEE) și stabilirea avocaților nu sunt incluse în acest exercițiu, deoarece nu se referă la recunoașterea unor calificări profesionale, ci la autorizația de a exercita o profesie.

REFERINȚE

Act

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Directiva 2005/36/CE

20.10.2005

20.10.2007

JO L 255 din 30.9.2005

Act(e) de modificare

Intrarea în vigoare

Termen de transpunere în legislația statelor membre

Jurnalul Oficial

Directiva 2006/100/CE

1.1.2007

1.1.2007

JO L 363 din 20.12.2006

Regulamentul (CE) nr. 1137/2008

11.12.2008

-

JO L 311 din 21.11.2008

Modificările și corectările succesive aduse Directivei 2005/36/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

MODIFICĂRI ALE ANEXELOR

Anexa II – Lista formărilor care au o structură specială prevăzute la articolul 11 litera (c) punctul (ii):

Directiva 2006/100/CE [Jurnalul Oficial L 363 din 20.12.2006];

Regulamentul (CE) nr. 1430/2007 [Jurnalul Oficial L 320 din 6.12.2007];

Regulamentul (CE) nr. 755/2008 [Jurnalul Oficial L 205 din 1.8.2008];

Regulamentul (CE) nr. 279/2009 [Jurnalul Oficial L 93 din 7.4.2009];

Regulamentul (UE) nr. 213/2011 [Jurnalul Oficial L 59 din 4.3.2011];

Regulamentul (UE) nr. 623/2012 [Jurnalul Oficial L 180 din 12.7.2012]

Anexa III – Lista formărilor reglementate prevăzute la articolul 13 alineatul (2) paragraful al treilea:

Regulamentul (CE) nr. 1430/2007 [Jurnalul Oficial L 320 din 6.12.2007].

Anexa V – Recunoașterea pe baza coordonării condițiilor minime de formare:

Directiva 2006/100/CE [Jurnalul Oficial L 363 din 20.12.2006].

Regulamentul (UE) nr. 213/2011 [Jurnalul Oficial L 59 din 4.3.2011]

Anexa VI – Drepturi dobândite aplicabile profesiilor recunoscute pe baza coordonării condițiilor minime de formare profesională:

Directiva 2006/100/CE [Jurnalul Oficial L 363 din 20.12.2006].

ACTE CONEXE

Decizia 2007/172/CE a Comisiei din 19 martie 2007 de instituire a grupului de coordonatori pentru recunoașterea calificărilor profesionale [Jurnalul Oficial L 79 din 20.3.2007].

Rolul acestui grup de experți este să faciliteze punerea în aplicare a directivei și să dezvolte o piață internă în domeniul profesiilor reglementate în ceea ce privește calificările. Comisia consultă grupul de experți, care este alcătuit din coordonatori la nivel național, membri supleanți și un reprezentant al Comisiei.

Ultima actualizare: 14.01.2014

Top