Informarea lucrătorilor asupra condițiilor lor de muncă

În Uniunea Europeană (UE), există o obligație generală ca fiecare angajator să pună la dispoziția fiecărui lucrător un document care să conțină elementele esențiale ale contractului sau raportului său de muncă.

ACT

Directiva Consiliului 91/533/CEE din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă.

SINTEZĂ

În Uniunea Europeană (UE), există o obligație generală ca fiecare angajator să pună la dispoziția fiecărui lucrător un document care să conțină elementele esențiale ale contractului sau raportului său de muncă.

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva asigură că angajatorii le furnizează lucrătorilor anumite informații esențiale, precum:

• identitatea părților și locul de muncă;
• natura postului;
• data începerii contractului și durata acestuia;
• cuantumul plății;
• orele de lucru normale;
• acordurile colective care reglementează condițiile de muncă ale lucrătorului.

Directiva nu se aplică lucrătorilor cu un contract de mai puțin de o lună sau pentru o săptămână de lucru de mai puțin de opt ore.

ASPECTE-CHEIE

Angajatorul trebuie să-i furnizeze lucrătorului un document care să conțină informațiile necesare în termen de două luni de la începerea activității.

Legislația națională a fiecărei țări a UE decide dacă un contract de muncă există și, dacă da, care sunt elementele contractului respectiv. Definiția termenilor „lucrător”, „contract” și „raport de muncă” este lăsată așadar în sarcina legislației naționale.

Dacă un angajator îi solicită unui lucrător să își exercite activitatea într-o altă țară a UE („lucrător care își desfășoară activitatea în străinătate”), acesta trebuie să îi ofere lucrătorului respectiv documentul care conține informațiile necesare, înainte de plecare. Documentul respectiv trebuie să precizeze anumite informații suplimentare, precum moneda plății și durata angajării. Aceste prevederi nu se aplică dacă durata muncii în afara țării este de cel mult o lună.

Angajatorul trebuie să îi ofere lucrătorului un document scris în termen de o lună de la orice modificare a circumstanțelor.

Directiva nu împiedică țările UE să introducă legi care să fie mai favorabile lucrătorilor.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Începând cu 30 iunie 1993.

CONTEXT

Noile forme de muncă au dus la o creștere a numărului de tipuri de raporturi de muncă. Directiva urmărește să le furnizeze lucrătorilor o protecție îmbunătățită pentru a evita insecuritatea în ceea ce privește elementele raportului de muncă și pentru a crea o mai mare transparență pe piața muncii.

Pentru informații suplimentare, consultați Condiții de lucru - Condiții de lucru individuale pe site-ul Comisiei Europene.

ACTE CONEXE

Decizia 2014/51/UEa Consiliului din 28 ianuarie 2014 de autorizare a ratificării de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a Convenției din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă pentru personalul casnic (Convenția nr. 189) (JO L 32, 1.2.2014, pp. 32-32).

Data ultimei actualizări: 23.07.2015