Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Protecția lucrătorilor salariați în cazul în care angajatorul intră în insolvență

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
Multilingual display
Text

Protecția lucrătorilor salariați în cazul în care angajatorul intră în insolvență

Directiva vizează garantarea plății salariilor lucrătorilor în cazul în care angajatorul lor se află în situație de insolvență. De fapt, ea obligă țările UE la punerea în practică a instituțiilor de garantare și stabilește modalitățile specifice pentru cazurile de insolvență a angajatorilor transfrontalieri.

SINTEZĂ

Directiva protejează lucrătorii salariați care înregistrează neplata unei creanțe salariale, în relație cu un angajator care se află în stare de insolvență.

Starea de insolvență apare ca urmare a formulării unei cereri privind deschiderea unei proceduri judiciare care implică lipsirea, în tot sau în parte, a angajatorului de activele sale și numirea unui judecător sindic, în cazul în care autoritatea judiciară competentă:

  • a hotărât instituirea procedurii; sau
  • a constatat că întreprinderea sau unitatea angajatorului a fost definitiv închisă și că activele financiare disponibile sunt insuficiente.

Țările UE pot, în mod excepțional, să excludă creanțele anumitor categorii de salariați dacă alte forme de garantare le oferă acestora o protecție echivalentă. Țările UE pot exclude din domeniul de protecție al directivei personalul de serviciu casnic încadrat la o persoană fizică și pescarii remunerați în cotă-parte.

Cu toate acestea, în afara acestor excepții, toți lucrătorii pot beneficia de prezenta directivă, oricare ar fi durata contractului de muncă sau raportul de muncă. Astfel, ea se aplică lucrătorilor cu fracțiune de normă, cu contract pe durată determinată și cu contracte interimare.

Instituțiile de garantare

Țările UE trebuie să instituie instituții de garantare care asigură plata creanțelor neachitate ale lucrătorilor și, dacă este necesar, compensații pentru încetarea raporturilor de muncă. Acestea pot stabili plafoane ale plăților efectuate de către instituție, care nu se pot situa mai jos de un nivel compatibil din punct de vedere social cu obiectivul social al prezentei directive.

Perioada minimă de remunerare de către instituția de garantare trebuie calculată în funcție de:

  • o perioadă minimă de referință de șase luni, care va presupune plata creanțelor în termen de cel puțin trei luni;
  • o perioadă de referință de cel puțin 18 luni, care va presupune plata creanțelor în termen de cel puțin opt săptămâni. În acest caz, perioadele cele mai favorabile lucrătorului sunt reținute în vederea efectuării calculului.

Angajatorii trebuie să contribuie la finanțarea acestor instituții, cu excepția cazului în care finanțarea este asigurată în întregime de către autoritățile publice.

Asigurări sociale

Țările UE pot să prevadă că garantarea plății nu se aplică contribuțiilor:

  • de asigurări sociale;
  • de tipul sistemelor suplimentare de siguranță profesionale sau interprofesionale, care există în afara sistemelor naționale obligatorii de asigurări sociale.

În plus, dacă angajatorul nu a plătit cotizațiile obligatorii de asigurări sociale, însă acestea au fost reținute la sursă din remunerațiile plătite, lucrătorii beneficiază în totalitate de drepturile care le revin pe lângă instituțiile de asigurări.

Interesele lucrătorilor salariați sunt protejate cu privire la pensie pentru limită de vârstă, inclusiv cu privire la pensiile de urmaș în cadrul sistemelor suplimentare de asigurări sociale. Această protecție se aplică, de asemenea, lucrătorilor care și-au încetat activitatea în întreprindere înainte de apariția insolvenței.

Situații transnaționale

Dacă activitatea angajatorului aflat în situație de insolvență se desfășura pe teritoriile a cel puțin două țări ale UE, autoritatea competentă pentru plata creanțelor este instituția din statul pe al cărui teritoriu lucrătorul își exercită de obicei activitatea.

De asemenea, extinderea drepturilor lucrătorilor în cadrul instituțiilor de garantare este stabilită de dreptul rațional care reglementează instituția de garantare.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Directiva a intrat în vigoare la 17 noiembrie 2008.

ACT

Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (versiune codificată) (JO L 283, 28.10.2008, p. 36-42)

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 28 februarie 2011 privind punerea în practică și aplicarea anumitor prevederi ale Directivei 2008/94/CE privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului [COM(2011) 84 final din 28 februarie 2011] – Dispozitivul de protecție a salariaților stabilit prin Directiva 2008/94/CE și-a demonstrat eficacitatea și utilitatea. În fapt, 3,4 milioane de lucrători au putut beneficia de intervenția instituțiilor de garantare în perioada 2008-2011, în special în contextul crizei economice mondiale.

Data ultimei actualizări: 11.12.2015

Top