Help Print this page 
Title and reference
Combaterea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Combaterea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi

Diferenţa de remunerare între femei şi bărbaţi continuă să reprezinte o realitate în cadrul Uniunii Europene (UE). În această comunicare, Comisia, după analizarea cauzelor acestei situații, instituie un anumit număr de modalități care să permită stoparea acestei inegalităţi şi lansează un apel la mobilizarea tuturor părţilor interesate.

ACT

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 18 iulie 2007 intitulată Combaterea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi [COM(2007) 424 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Tratatul de la Roma conţinea, încă din 1957, principiul remunerării egale a lucrătorilor de sex masculin şi celor de sex feminin. Articolul 157 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene prevede că statele membre trebuie să asigure aplicarea principiului remunerării egale pentruaceeaşi muncă prestată sau pentru o muncă de aceeaşi valoare. De altfel, reducerea diferenţei de remunerare se numără printre obiectivele Strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă.

În practică, situaţia rămâne totuşi problematică. În cadrul Uniunii Europene, femeile continuă să câștige în medie cu 16,2% pe ora de lucru mai puțin față de bărbați (Eurostat 2011), în ciuda probelor de progrese semnificative privind formarea și experiența profesională. Aceste cifre demonstrează existența continuă a diferenței de reumunerare între bărbați și femei, care până în prezent se reduce într-un ritm foarte lent.

Majoritatea factorilor care se află la originea acestei diferenţe nu pot fi atribuiţi unor factori obiectivi. În cadrul tuturor statelor membre, femeile au rezultate şcolare superioare şi reprezintă majoritatea persoanelor care posedă o diplomă de învăţământ superior. Este aşadar inexplicabil faptul că femeile nu obţin condiţii mai favorabile pe piaţa muncii şi că potenţialul lor productiv nu este pus în valoare pe deplin.

Lupta împotriva diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi depăşeşte cu mult cadrul de intervenţie al Comisiei Europene. Iată de ce este necesară mobilizarea activă a tuturor părţilor interesate, în special statele membre şi partenerii sociali, în mâinile cărora sunt concentrate principiile esenţiale ale puterii de decizie şi de acţiune.

Un fenomen complex şi persistent

Diferenţele de remunerare pot fi explicate prin intermediul unor factori, cum ar fi:

  • caracteristici individuale (vârstă, nivel de educaţie, experienţă dobândită);
  • caracteristici ale forţei de muncă (profesie, tipul contractului sau condiţiile de muncă);
  • caracteristici care ţin direct de întreprindere (sectorul de activitate, mărimea).

Pot exista, de asemenea, cazuri de practici de discriminare vădită, în care o femeie este mai puţin remunerată pentru aceeaşi muncă decât un coleg de sex masculin.

Între altele, diferenţa de remunerare reflectă inegalităţi care există pe piaţa muncii. Printre acestea, putem aminti:

  • segregarea orizontală: femeile se concentrează într-un număr mult mai restrâns de sectoare şi de profesii decât bărbaţii, sectoare şi profesii în general mai puţin remunerate şi valorizate;
  • segregarea verticală: femeile sunt angajate îndeosebi în posturi mai puţin remunerate şi se confruntă cu mai multe obstacole în avansarea profesională (doar o treime dintre cadrele din totalul întreprinderilor din UE sunt femei);
  • tradiţiile şi stereotipurile: acestea influenţează în special alegerea filierelor educaţionale, evaluarea şi clasificarea profesiilor, precum şi participarea la forţa de muncă;
  • dificultatea concilierii vieţii private şi a vieţii profesionale, care duce adeseori, în cazul femeilor, la recurgerea la muncă cu jumătate de normă şi la întreruperi repetate în cariera profesională, ceea ce are efecte negative asupra evoluţiei profesionale a acestora.

Statisticile indică faptul că diferenţa de remunerare se adânceşte odată cu vârsta, nivelul de studii şi numărul de ani de experienţă: diferenţele de remunerare depăşesc 30 % pentru grupa de vârstă 50-59 de ani (în comparaţie cu 7 % pentru femeile sub 30 de ani), ele depăşesc 30 % în cazul celor care deţin diplome de învăţământ superior, în timp ce această cifră nu însumează decât 13 % în cazul lucrătorilor care şi-au finalizat studiile din ciclul secundar inferior. În final, ele pot fi de 32 % în cazul lucrătorilor care au o vechime mai mare de treizeci de ani într-o întreprindere, în timp ce diferenţa de remunerare se limitează la 22 % în cazul angajaţilor cu o vechime în muncă între unul şi cinci ani.

Combaterea inegalităţii salariale între femei şi bărbaţi

În vederea contribuirii în mod eficace la reducerea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi, Comisa pune în evidenţă următoarele piste de acţiune:

  • aplicarea mai eficientă a legislaţiei existente, însoţită de acţiuni de sensibilizare a opiniei publice;
  • exploatarea pe deplin a Strategiei europene pentru creştere şi locuri de muncă, în special datorită sprijinului financiar european sub toate formele sale (Fonduri structurale);
  • promovarea egalităţii salariale pe lângă angajatori, făcând apel la responsabilitatea socială a acestora;
  • susţinerea schimbului de bune practici la nivel comunitar, prin asocierea partenerilor sociali în cadrul schimbului.

Context

Eliminarea diferenţei de remunerare între femei şi bărbaţi este unul dintre elementele centrale ale politicii europene în materie de egalitate între sexe și este vizată de multe dintre instrumentele și liniile indicatoare legislative ale Uniunii:

  • legislația aferentă punerii în aplicare a principiului șanselor egale și tratamentului egal al brăbaților și femeilor privind locul de muncă și încadrarea în forța de muncă;
  • Strategia pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015, care respectă Foaia de parcurs pe aceeași temă (2006-2010);
  • Pactul european pentru egalitatea între femei şi bărbaţi adoptat de Consiliu în 2006 și 2011; etc.

ACTE CONEXE

Recomandarea Comisiei 2014/124/UE din 7 martie 2014 referitoare la consolidarea principiului egalității de remunerare între bărbațiși femei prin transparență [Jurnalul Oficial L 69 din 08.3.2014]

Recomandarea furnizează liniile indicatoare pentru statele membre pentru a le ajuta să-și îmbunătățească procesul de punere în aplicare a principiului egalității de remunerare între femei și bărbați. Măsurile propuse sunt următoarele:

  • promovarea transparenței salariale;
  • consolidarea rolului organismelor naționale responsabile pentru promovarea egalității, în ceea ce privește discriminarea salarială;
  • intensificarea controlului privind punerea în aplicare a principiului egalității de remunerare și a măsurilor de combatere a discriminării salariale;
  • efectuarea de campanii de sensibilizare privind principiul egalității de remunerare.

Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă ( COM(2013) 861 final )[Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 21 septembrie 2010, Strategie pentru egalitatea între femei și brăbați 2010-2015 [ COM(2010) 491 final - Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului Europeanși a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punereaîn aplicare a principiului egalității deșanseîn muncăși al egalității de tratamentîntre bărbațiși femeiîn materie deîncadrareîn muncăși de muncă( JO L 204 din 26.7.2006, p. 23 ).

Ultima actualizare: 10.06.2014

Top