Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Acorduri și convenții internaționale ale UE

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
Multilingual display
Text

Acorduri și convenții internaționale ale UE

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Articolul 216 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene

Articolul 207 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene

CE SPUN TRATATELE UE DESPRE CONVENȚIILE ȘI ACORDURILE UE?

  • Convențiile și acordurile internaționale împreună cu actele unilaterale (adică reglementările, directivele,deciziile, avizele și recomandările) constituie legislaţia secundară a UE.
  • Acestea sunt tratate de drept public internațional și generează drepturi şi obligaţii între părțile contractante, potrivit celor negociate între acestea.
  • Spre deosebire de actele unilaterale, acordurile nu sunt rezultatul unei proceduri legislative sau al voinţei unice a unei instituţii.

ASPECTE-CHEIE

Acordurile internaţionale (convenții, tratate)

Acordurile internaţionale sunt încheiate între UE, pe de-o parte, și o altă entitate, aparținând dreptului public internațional, adică un stat sau o organizație internațională, pe de altă parte. Articolul 216 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) invocă cazurile în care UE este autorizată să încheie astfel de acorduri. În urma negocierii și semnării și potrivit subiectului în cauză, acestea pot necesita a fi ratificate de un act de legislație secundară.

De asemenea, acordurile internaţionale au o aplicabilitate obligatorie în întreaga UE. Acordurile internaţionale au o valoare juridică superioară în raport cu actele unilaterale ale legislaţiei secundare, care trebuie, prin urmare, să fie conforme cu primele.

În plus, articolul 207 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene guvernează politica comercială a UE — o competență-cheie externă a UE și un element central al relațiilor sale cu restul lumii.

Exemple de acorduri internaționale includ:

Dacă obiectul acordului nu intră în competența exclusivă a UE, atunci și țările UE trebuie să semneze acordul. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de „acorduri mixte”. Acest lucru înseamnă că, în plus față de UE, țările UE devin părți contractante în relația cu părțile contractante din afara UE. Acordurile mixte pot necesita, de asemenea, ca un act intern al UE să fie adoptat pentru a împărți obligațiile dintre țările UE și UE.

DOCUMENTE PRINCIPALE

Articolul 216 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (JO C 202, 7.6.2016, p. 144)

Articolul 207 al Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (JO C 202, 7.6.2016, pp. 140–141)

Data ultimei actualizări: 16.08.2016

Top