Help Print this page 
Title and reference
Acordurile

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Acordurile

Acordurile fac parte din legislaţia secundară a Uniunii Europene (UE). Acestea sunt rezultatul unui acord de voinţă între UE şi o ţară terţă sau al unui acord de cooperare între instituţiile europene.

Acordurile împreună cu actele unilaterale constituie legislaţia secundară a Uniunii Europene (UE). Acestea generează drepturi şi obligaţii. Prin acorduri se înţelege rezultatul unui acord de voinţă încheiat între instituţiile europene sau între acestea şi o parte terţă. Astfel, spre deosebire de actele unilaterale, acordurile nu sunt rezultatul unei proceduri legislative sau al voinţei unice a unei instituţii.

De asemenea, tratatele fondatoare prevăd două tipuri principale de acorduri:

  • acordurile internaţionale;
  • acordurile interinstituţionale.

Acordurile internaţionale

Acordurile internaţionale sunt acordurile încheiate între UE, pe de-o parte, şi o ţară sau o organizaţie terţă, pe de altă parte. Articolul 216 (FR) din Tratatul privind funcţionarea UE prezintă cazurile în care UE este abilitată să încheie astfel de acorduri.

De asemenea, acordurile internaţionale au o aplicabilitate obligatorie în întreaga UE. Acordurile internaţionale au o valoare juridică superioară în raport cu actele unilaterale ale legislaţiei secundare, care trebuie, prin urmare, să fie conforme cu primele.

Acordurile interinstituţionale

Acordurile interinstituţionale sunt încheiate între instituţiile europene. Obiectivul acestor acorduri este de a organiza şi facilita cooperarea între instituţii, şi anume între Comisie, Parlament şi Consiliu.

Acest tip de acord este rezultatul unei practici instituţionale, dar a fost consacrat în tratatele fondatoare ale UE doar odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Astfel, articolul 295 din Tratatul privind funcţionarea UE recunoaşte existenţa acordurilor interinstituţionale şi precizează că acestea pot avea, de asemenea, un caracter obligatoriu. Caracterul obligatoriu al acordului depinde de voinţa autorilor actului de a-şi asuma relaţii de obligativitate.

Acordurile interinstituţionale pot lua, de exemplu, forma unor coduri de conduită, linii directoare sau declaraţii.

Ultima actualizare: 27.08.2010

Top