Help Print this page 
Title and reference
Tratatul de la Lisabona: introducere

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Tratatul de la Lisabona: introducere

Tratatul de la Lisabona răspunde nevoii de a reforma structura și modul de funcționare a Uniunii Europene (UE). Extinderile succesive ale UE au dus numărul statelor membre la 28. Prin urmare, era necesară o adaptare a funcționării instituțiilor și a modalităților de luare a deciziilor la nivel european.

În plus, Tratatul de la Lisabona a permis reformarea mai multor politici ale UE. Acesta a redefinit și a consolidat acțiunile întreprinse la nivel european.

ISTORIC

O primă tentativă de reformă a avut loc odată cu elaborarea Tratatului de instituire a unei Constituții pentru Europa. Obiectivul era de a înlocui tratatele fondatoare ale UE cu o Constituție Europeană.

Constituția a fost semnată la Roma la 29 octombrie 2004. Totuși, înainte de a intra în vigoare, aceasta trebuia să fie ratificată de toate statele membre. Procesul de ratificare s-a soldat cu un eșec în mai multe state membre.

La 23 iulie 2007, o nouă conferință interguvernamentală a fost convocată la Lisabona, pentru a găsi o alternativă la Tratatul constituțional și pentru a continua reformele. Ideea unei Constituții Europene a fost, prin urmare, abandonată și au avut loc noi negocieri pentru elaborarea unui tratat de modificare.

La 13 decembrie 2007, cei 27 de șefi de stat sau de guvern din UE au semnat la Lisabona noul tratat de modificare. Tratatul de la Lisabona a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, după ce a fost ratificat de toate statele membre în conformitate cu cerințele lor constituționale.

DIFERENȚELE FAȚĂ DE TRATATUL DE INSTITUIRE A UNEI CONSTITUȚII PENTRU EUROPA

Tratatul de la Lisabona este, în mare parte, inspirat de Tratatul constituțional. Majoritatea reformelor instituționale și politice avute în vedere în Constituție sunt reluate în Tratatul de la Lisabona, dar prezentate sub o formă diferită.

Tratatul constituțional era menit, într-adevăr, să abroge tratatele fondatoare ale UE, pentru a le înlocui cu un text unic: Constituția pentru Europa. În schimb, Tratatul de la Lisabona nu înlocuiește tratatele fondatoare, doar le modifică, cum au făcut și tratatele de la Amsterdam și Nisa anterior. Astfel, Tratatul de la Lisabona se prezintă sub forma unei serii de amendamente aduse tratatelor fondatoare.

Această schimbare de formă nu are consecințe în plan juridic, dar are un efect semnificativ în plan simbolic și politic. Ideea unei Constituții Europene a fost abandonată, iar dreptul european rămâne stabilit de tratatele internaționale.

Astfel, UE se bazează în continuare pe cele două tratate fondatoare: Tratatul privind Uniunea Europeană și Tratatul de instituire a Comunității Europene. Tratatul de instituire a Comunității Europene a fost totuși redenumit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

CONTRIBUȚIILE ADUSE DE TRATATUL DE LA LISABONA

Tratatul de la Lisabona:

  • reformează instituțiile și îmbunătățește procesul decizional al UE;
  • consolidează dimensiunea democratică a UE;
  • reformează politicile interne ale UE;
  • consolidează politica externă a UE.

Aspecte instituționale

Reforma instituțiilor UE era necesară datorită creșterii numărului de state membre. Tratatul de la Lisabona modifică astfel normele privind compoziția Comisiei, a Parlamentului European, a Comitetului Regiunilor și a Comitetului Economic și Social European.

În plus, Tratatul de la Lisabona reformează procesul decizional din cadrul Consiliului. Acesta elimină efectiv vechiul sistem de vot ponderat și introduce o nouă definiție a majorității calificate pentru votarea deciziilor.

Tratatul de la Lisabona creează, de asemenea, două noi funcții în arhitectura instituțională a UE:

De asemenea, Tratatul de la Lisabona și-a propus să clarifice și să îmbunătățească funcționarea UE. Acesta elimină vechea structură bazată pe piloni în favoarea unei noi repartizări a competențelor între UE și statele membre. Tratatul de la Lisabona simplifică, de asemenea, procedurile legislative și tipologia actelor juridice adoptate în cadrul UE.

În plus, Tratatul de la Lisabona conferă o mai mare flexibilitate funcționării UE. Acesta introduce o serie de clauze instituționale menite să faciliteze construcția europeană în anumite domenii politice. S-a facilitat, de asemenea, punerea în aplicare a cooperării consolidate între statele membre.

Consolidarea democrației europene

Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este de a consolida democrația europeană, mai ales cu scopul de a accentua legitimitatea deciziilor și de a apropia UE de cetățenii săi. Astfel, puterile Parlamentului European au fost consolidate în mod semnificativ. De asemenea, Tratatul de la Lisabona conferă parlamentelor naționale un rol mai important în cadrul UE.

În plus, Tratatul de la Lisabona instituie inițiativa cetățenească, care permite cetățenilor să participe mai activ la construcția europeană.

Politicile interne ale UE

Una dintre cele mai importante modificări se referă la spațiul european de libertate, securitate și justiție. Tratatul de la Lisabona sporește competențele UE în ceea ce privește:

  • controlul la frontiere, azilul și imigrația;
  • cooperarea judiciară în materie civilă;
  • cooperarea judiciară în materie penală;
  • cooperarea polițienească.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona clarifică competențele UE în domeniul politicilor economice, sociale și energetice. Acesta stabilește ca nou obiectiv crearea unui spațiu european de cercetare.

Politica externă a UE

Acțiunea UE pe plan internațional a fost consolidată. Mai întâi de toate, Tratatul de la Lisabona conferă o mai mare coerență și vizibilitate politicii externe și de securitate comune a UE. UE dobândește astfel personalitate juridică, ceea ce îi permite să negocieze și să fie parte contractantă la tratatele internaționale. În plus, UE este reprezentată de acum înainte pe scena internațională de Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate.

De asemenea, politica de securitate și apărare comună face acum obiectul unei secțiuni a tratatelor fondatoare. Obiectivele pe termen lung vizează instituirea unei apărări europene comune.

Ultima actualizare: 20.05.2014

Top