Help Print this page 

Summaries of EU Legislation

Title and reference
Repartizarea competențelor în cadrul Uniunii Europene

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
Multilingual display
Text

Repartizarea competențelor în cadrul Uniunii Europene

 

SINTEZĂ

UE dispune numai de competențele care îi sunt atribuite prin tratate (principiul atribuirii). Conform acestui principiu, UE poate acționa numai în limitele competențelor care îi sunt atribuite de către țările UE în tratate pentru atingerea obiectivelor stabilite în acestea. Orice competență care nu este atribuită UE prin tratate aparține țărilor UE. Tratatul de la Lisabona clarifică repartizarea competențelor între UE și țările UE. Aceste competențe sunt împărțite în trei categorii principale:

  • competențe exclusive;
  • competențe partajate; și
  • competențe de sprijinire.

Trei tipuri principale de competențe

  • 1.

    Competențe exclusive (articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – TFUE): domenii în care numai UE poate să legifereze și să adopte acte obligatorii. Țările UE pot să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de UE pentru punerea în aplicare a acestor acte. Competența UE este exclusivă în următoarele domenii:

  • 3.

    Competențe de sprijinire (articolul 6 din TFUE): UE nu poate să intervină decât pentru a sprijini, coordona sau completa acțiunea țărilor UE. Actele UE obligatorii din punct de vedere juridic trebuie să nu necesite armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale țărilor UE. Competențele de sprijinire sunt legate de următoarele domenii politice:

Competențe speciale

UE poate să ia măsuri pentru a asigura coordonarea politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă ale țărilor UE la nivelul UE.

Politica externă și de securitate comună a UE se caracterizează prin particularități instituționale specifice, precum participarea limitată a Comisiei Europene și a Parlamentului European la procedura de decizie și la excluderea oricărei activități legislative. Politica respectivă este definită și pusă în aplicare de către Consiliul European (alcătuit din șefii de stat sau de guvern ai țărilor UE) și de către Consiliu (alcătuit din reprezentanți la nivel ministerial ai fiecărei țări a UE). Președintele Consiliului European și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate reprezintă UE în aspecte legate de politica externă și de securitate comună.

Exercitarea competenței

Exercitarea competențelor UE se află sub incidența a două principii fundamentale specificate în articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană:

  • proporționalitatea: conținutul și domeniul de aplicare al acțiunii UE nu poate depăși ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor tratatelor;
  • subsidiaritatea: în domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, UE poate acționa numai dacă – și în măsura în care – obiectivul acțiunii preconizate nu poate fi realizat în mod satisfăcător de țările UE, dar ar putea fi realizat mai bine la nivelul UE.

Data ultimei actualizări: 26.01.2016

Top