Help Print this page 
Title and reference
Proceduri legislative

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Languages and formats available
BG ES CS DA DE ET EL EN FR GA HR IT LV LT HU MT NL PL PT RO SK SL FI SV
HTML html ES html CS html DA html DE html EL html EN html FR html IT html HU html NL html PL html PT html RO html FI html SV
Multilingual display
Text

Proceduri legislative

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona urmăreşte consolidarea capacităţii Uniunii Europene (UE) de a lua decizii şi de a acţiona, garantând totodată legitimitatea deciziilor adoptate. Aşadar, acesta reformează procesul de luare a deciziilor al UE, în special prin modificarea procedurilor legislative în vigoare.

Articolul 289 din Tratatul privind funcţionarea UE nu mai face nicio altă referire decât la două tipuri de proceduri legislative:

  • procedura legislativă ordinară;
  • procedurile legislative speciale.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona introduce „clauze pasarelă”. Aceste clauze permit, în anumite condiţii, generalizarea procedurii legislative ordinare la domenii aflate iniţial în afara sferei sale de aplicare.

PROCEDURA LEGISLATIVĂ ORDINARĂ

Procedura legislativă ordinară înlocuieşte procedura anterioară de codecizie. Această procedură este mai legitimă din punct de vedere democratic. Ea implică intervenţia Parlamentului European în calitate de colegiuitor alături de Consiliu. În timp, aceasta a devenit, în plus, procedura legislativă cea mai utilizată. Aşadar, Tratatul de la Lisabona consacră această tendinţă, schimbându-i denumirea şi instituind-o ca procedură de drept comun. De asemenea, în conformitate cu tratatele anterioare, Tratatul de la Lisabona extinde procedura legislativă ordinară la noi domenii politice (a se vedea fişa „extinderea votului cu majoritate calificată şi a procedurii legislative ordinare”).

Modalităţile de aplicare a procedurii legislative ordinare sunt identice cu cele din procedura anterioară de codecizie. Acestea sunt descrise amănunţit în articolul 294 din Tratatul privind funcţionarea UE. Consiliul şi Parlamentul sunt situate pe picior de egalitate. Cele două instituţii adoptă actele legislative fie în primă lectură, fie în a doua lectură. Dacă în urma celei de a doua lecturi cele două instituţii nu au ajuns încă la un acord, se convoacă un comitet de conciliere.

În plus, regula de vot în cadrul procedurii legislative ordinare este majoritatea calificată. Pentru a facilita adoptarea deciziilor şi pentru a consolida eficacitatea procedurii, Tratatul de la Lisabona a redefinit majoritatea calificată (a se vedea fişa „Consiliul Uniunii Europene”).

PROCEDURILE LEGISLATIVE SPECIALE

Procedurile legislative speciale înlocuiesc procedurile anterioare de consultare, de cooperare şi de aviz conform. Obiectivul este simplificarea procesului de luare a deciziilor al UE, sporind claritatea şi eficacitatea acestuia. Aşa cum o indică denumirea lor, aceste proceduri sunt derogatorii de la procedura legislativă ordinară şi constituie, aşadar, nişte excepţii.

În cadrul procedurilor legislative speciale, Consiliul UE este, în practică, singurul legiuitor. Parlamentul European doar participă la această procedură. Rolul său se limitează astfel la consultare sau la aprobare, după caz.

Spre deosebire de procedura legislativă ordinară, Tratatul privind funcţionarea UE nu descrie în mod precis procedurile legislative speciale. Modalităţile de punere în practică a acestora sunt definite de la caz la caz, prin articolele din Tratatul privind UE şi din Tratatul privind funcţionarea UE care prevăd aplicarea lor.

CLAUZELE PASARELĂ

Tratatul de la Lisabona a introdus clauze pasarelă, pentru a se putea aplica procedura legislativă ordinară la domenii pentru care tratatele prevedeau aplicarea procedurii legislative speciale. În plus, aceste clauze permit şi aplicarea votului cu majoritate calificată în cazul actelor care trebuie adoptate în unanimitate.

Există două tipuri de clauze pasarelă:

  • clauza pasarelă generală, care se aplică tuturor politicilor europene; activarea acestei clauze trebuie autorizată printr-o decizie a Consiliului European, care hotărăşte în unanimitate (a se vedea fişa „revizuirea tratatelor”);
  • clauzele pasarelă specifice anumitor politici europene.

Clauzele pasarelă specifice au câteva particularităţi procedurale, comparativ cu clauza pasarelă generală. Drept exemplu, parlamentele naţionale nu dispun în general de dreptul de opoziţie, care li se recunoaşte prin clauza generală. În alte cazuri, aplicarea anumitor clauze specifice poate fi autorizată printr-o decizie a Consiliului, şi nu printr-o decizie a Consiliului European, aşa cum se procedează în cazul clauzei generale. Prin urmare, modalităţile de punere în practică a clauzelor specifice diferă de la caz la caz şi sunt descrise în articolele din tratate referitoare la aplicarea lor.

Există şase clauze pasarelă specifice care se aplică:

  • cadrului financiar multianual (articolul 312 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • politicii externe şi de securitate comune (articolul 31 din Tratatul privind UE);
  • cooperării judiciare în domeniul dreptului familiei (articolul 81 din Tratatul privind funcţionarea UE). Aceasta este singura clauză specifică pentru care parlamentele naţionale îşi păstrează dreptul de opoziţie;
  • formelor de cooperare consolidată, în domenii care se supun votului în unanimitate sau unei proceduri legislative speciale (articolul 333 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • în domeniul social (articolul 153 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • în domeniul mediului (articolul 192 din Tratatul privind funcţionarea UE).

Ultima actualizare: 26.02.2010

Top