Help Print this page 
Title and reference
Parlamentul European

Summaries of EU legislation: direct access to the main summaries page.
Multilingual display
Text

Parlamentul European

INTRODUCERE

Parlamentul European este instituția în care cetățenii UE sunt reprezentați direct. La fiecare cinci ani, cetățenii aleg membrii Parlamentului European, pentru fiecare stat membru fiind stabilit un anumit număr.

Competențele Parlamentului European au fost dezvoltate prin intermediul revizuirilor aduse tratatelor europene. Acum, Parlamentul exercită aceeași putere legislativă ca și Consiliul în mai multe arii de competență UE. Acesta decide bugetul Uniunii împreună cu Consiliul. Și asigură controlul politic asupra Comisiei.

COMPONENȚĂ

Alocarea numărului de locuri pentru fiecare stat membru din cadrul Parlamentului este un subiect complex, care s-a aflat adesea în centrul dezbaterilor atunci când au fost revizuite tratatele. În primul rând, aceste alocări trebuie să respecte o proporție satisfăcătoare între numărul de locuri alocate statelor membre și populațiile acestora. Apoi, trebuie să permită Parlamentului să reflecteze asupra chestiunilor politice importante, chiar și pentru statele membre mai puțin populate. În cele din urmă, numărul total de parlamentari nu trebuie să depășească o anumită limită, astfel încât eficiența activității Parlamentului să nu fie afectată.

De la Tratatul de la Lisabona, alocarea numărului de locuri între statele membre nu mai figurează în tratate. Acum, acesta trebuie decis printr-o decizie adoptată în unanimitate de Consiliul European, la inițiativa Parlamentului și cu aprobarea acestuia.

Tratatul stabilește regulile de bază referitoare la componența Parlamentului.

  • numărul maxim de reprezentanți este stabilit la 751, inclusiv președintele Parlamentului;
  • numărul minim de locuri pentru fiecare stat membru este stabilit la 6;
  • numărul maxim de locuri pentru fiecare stat membru este stabilit la 96;
  • alocarea locurilor trebuie să se bazeze pe principiul proporționalității descrescătoare. Cu alte cuvinte, cu cât este mai mare populația unui stat, cu atât este mai mare numărul de reprezentanți pe care acesta îi va avea și cu atât este mai mare numărul de locuitori reprezentați de un reprezentant al respectivului stat.

Ca urmare a aderării Croației la Uniune în iulie 2013, numărul de reprezentanți europeni a ajuns temporar la 766. După alegerile europene din mai 2014, numărul acestora a revenit la 751, 12 țări pierzând câte un loc (România, Grecia, Belgia, Portugalia, Republica Cehă, Ungaria, Austria, Bulgaria, Irlanda, Croația, Lituania și Letonia), iar Germania pierzând trei.

SFERĂ DE RESPONSABILITATE

Tratatul de la Lisabona a consolidat natura democratică a UE prin extinderea prerogativelor Parlamentului European. Procedura de codecizie, prin care Parlamentul ocupă o poziție egală cu Consiliul, a fost redenumită procedură legislativă ordinară. Peste 40 de domenii noi întrebuințează acum procedura legislativă ordinară, inclusiv agricultura, securitatea energetică, imigrația, justiția, afacerile interne, sănătatea publică și fondurile structurale (a se vedea documentul proceduri legislative). De asemenea, Parlamentul intervine asupra actelor adoptate în domeniul procedurilor legislative speciale, oferindu-și opinia (procedură consultativă) sau acordul (procedură de aprobare).

La nivel internațional, aprobarea din partea Parlamentului este necesară pentru numeroase tipuri de acorduri cu țările sau organizațiile internaționale terțe, cum ar fi acordurile de asociere sau acordurile în domeniile acoperite de procedura legislativă specială (de exemplu, acordurile comerciale). Acesta trebuie consultat, de asemenea, pentru toate celelalte tipuri de acorduri internaționale.

Prin Tratatul de la Lisabona, capacitățile bugetare ale Parlamentului au fost consolidate. Totodată, acesta acționează de pe o poziție egală cu cea a Consiliului pentru întreaga procedură de adoptare a bugetului anual al Uniunii Europene și nu numai pentru cheltuielile neobligatorii. Înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul nu avea ultimul cuvânt în ceea ce privește cheltuielile obligatorii, în special pentru agricultură sau acorduri internaționale (aproximativ 45% din bugetul total al Uniunii), singurul lucru pe care îl putea face fiind să sugereze modificări. Procedura a fost simplificată și constă dintr-o lectură a Parlamentului și o lectură a Consiliului sau, în caz contrar, o lectură a comitetului de conciliere (articolul 314 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene).

De asemenea, s-a înregistrat o creștere a competențelor Parlamentului de control politic la nivelul Comisiei Europene. Președintele este ales la propunerea Consiliului European. Rezultatele alegerilor europene trebuie luate în considerare. Inaugurarea Comisiei în ansamblul său depinde apoi de aprobarea Parlamentului. Această aprobare presupune, de asemenea, numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care este concomitent vicepreședintele Comisiei Europene. În conformitate cu articolul 234 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene, Parlamentul poate, de asemenea, să oblige Comisia să demisioneze, printr-o moțiune de cenzură.

În final, Parlamentul dobândește responsabilități suplimentare referitoare la revizuirea tratatelor fondatoare ale Uniunii. Acesta are drept de inițiativă și, prin urmare, poate propune o revizuire a tratatelor. Acesta participă la Convenția care examinează proiectele depuse pentru un proces de revizuire standard a tratatelor și trebuie să fie consultat pentru modificarea tratatelor în cadrul procedurii simplificate de revizuire.

TABEL DE SINTEZĂ

-

Articole

Subiect

Tratatul privind UE

14

Rolul și componența Parlamentului

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

223 până la 234

Funcționarea Parlamentului European

ACTE CONEXE

2013/312/UE: Decizia Consiliului European din 28 iunie 2013 de stabilire a componenței Parlamentului European [Jurnalul Oficial L 181 din 29/06/2013].

Ultima actualizare: 08.05.2014

Top