Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

SINTEZĂ PRIVIND:

CARE ESTE ROLUL ACESTEI CARTE?

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare carta) protejează drepturile fundamentale de care se bucură cetățenii în Uniunea Europeană (UE). Aceasta este un instrument modern și cuprinzător al legislației UE, care protejează și promovează drepturile și libertățile oamenilor, având în vedere schimbările din societate, progresul social și evoluțiile științifice și tehnologice.

ASPECTE-CHEIE

Conţinut

Carta reafirmă - cu respectarea competențelor și sarcinilor UE și a principiului subsidiarității - drepturile stabilite pe baza tradițiilor constituționale și a obligațiilor internaționale comune ale statelor membre ale UE, care includ Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din Cartele sociale adoptate de UE și de către Consiliul Europei, precum și din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Conferind drepturilor fundamentale mai multă claritate și vizibilitate, carta instaurează securitate juridică în interiorul UE.

Carta conține un preambul și 54 de articole, grupate în șapte capitole:

capitolul I: demnitatea (demnitate umană, dreptul la viață, dreptul la integritate al persoanei, interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, interzicerea sclaviei și a muncii forțate);
capitolul II: libertățile (dreptul la libertate și la siguranță, respectarea vieții private și de familie, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie, libertatea de gândire, de conștiință și de religie, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de întrunire și de asociere, libertatea artelor și științelor, dreptul la educație, libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul de proprietate, dreptul de azil, protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare);
capitolul III: egalitatea (egalitatea în fața legii, nediscriminarea, diversitatea culturală, religioasă și lingvistică, egalitatea între bărbați și femei, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, integrarea persoanelor cu handicap);
capitolul IV: solidaritatea (dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii, dreptul de negociere și de acțiune colectivă, dreptul de acces la serviciile de plasament, protecția în cadrul concedierii nejustificate, condiții de muncă echitabile și corecte, interzicerea muncii copiilor și protecția tinerilor la locul de muncă, viața de familie și viața profesională, securitatea socială și asistența socială, protecția sănătății, accesul la serviciile de interes economic general, protecția mediului, protecția consumatorilor);
capitolul V: drepturile cetățenilor (dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European, dreptul de a alege și de a fi ales în cadrul alegerilor locale, dreptul la bună administrare, dreptul de acces la documente, Ombudsmanul European, dreptul de petiționare, libertatea de circulație și de ședere, protecția diplomatică și consulară);
capitolul VI: justiția (dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune);
capitolul VII: dispoziții generale.

Domeniul de aplicare

Carta se aplică instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE în toate acțiunile lor. Ea nu extinde competențele și sarcinile care le sunt conferite prin tratate. Carta se aplică, de asemenea, statelor membre atunci când acestea pun în aplicare legislația europeană.

Carta se aplică în corelare cu sistemele naționale și internaționale de protecție a drepturilor fundamentale, inclusiv cu Convenția europeană a drepturilor omului.

Rapoarte anuale

În fiecare an începând din 2010, Comisia Europeană publică un raport anual care monitorizează progresele înregistrate în aplicarea cartei. Începând din 2021, în urma strategiei de consolidare a aplicării cartei în UE (a se vedea sinteza), raportul privind carta se concentrează în fiecare an pe un domeniu tematic diferit de relevanță strategică reglementat de legislația UE.

CONTEXT

În 1999, Consiliul European a concluzionat că drepturile fundamentale aplicabile la nivelul UE trebuie consolidate într-o cartă, pentru a li se conferi o mai mare vizibilitate.
Carta a fost proclamată în mod oficial la Nisa, în decembrie 2000, de Parlamentul European, de Consiliul Uniunii Europene și de către Comisie.
Carta a dobândit un caracter juridic obligatoriu odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona (a se vedea sinteza), în decembrie 2009, ea având acum o forță juridică egală cu a tratatelor UE.

Pentru informații suplimentare, consultați:

Carta drepturilor fundamentale a UE (Comisia Europeană);
Drepturi fundamentale şi justiție (Portalul european e-justiție);

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (JO C 202, 7.6.2016, pp. 389-405)

Data ultimei actualizări: 14.01.2022

Top