Concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva 2002/77/CE privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Aceasta conferă fiecărei companii dreptul de a furniza sau de a exploata servicii și rețele de comunicații electronice fără nicio restricție.

ASPECTE-CHEIE

• Directiva se referă la „serviciile de comunicații electronice” și la „rețelele de comunicații electronice”. Acestea înlocuiesc termenii anteriori de „servicii de telecomunicații” și „rețele de telecomunicații”. Schimbarea asigură o singură definiție generală pentru toate serviciile și rețelele, indiferent dacă sunt furnizate prin cablu, radio, mijloace optice sau alte mijloace electromagnetice, și acoperă rețelele fixe, fără fir, de televiziune prin cablu și prin satelit.
• Aceasta nu acoperă serviciile care furnizează sau exercită un control editorial asupra conținutului transmis.
• Directiva elimină capacitatea statelor membre ale Uniunii Europene (UE) de a acorda sau de a menține drepturi exclusive sau speciale pentru o companie de a furniza rețele de comunicații electronice sau servicii accesibile publicului.
• Acesta solicită statelor membre să se asigure că:
  • orice societate poate furniza servicii sau rețele electronice fără restricții;
  • o autorizație generală de furnizare de servicii sau rețele se bazează pe criterii obiective, nediscriminatorii, proporționale și transparente;
  • întreprinderile publice integrate pe verticală* care furnizează rețele electronice și care se află într-o poziție dominantă nu fac discriminări în favoarea propriilor activități;
  • orice refuz al unei cereri de furnizare de servicii sau rețele este explicat pe deplin, iar întreprinderea are dreptul de a contesta decizia în fața unui organism independent, a unei instanțe sau a unui tribunal.

Directiva desființează drepturile exclusive sau speciale pentru:

• utilizarea frecvențelor radio (acestea trebuie alocate pe baza unor criterii obiective, transparente, nediscriminatorii și proporționale);
• serviciile de informații și de informații telefonice;
• rețelele de televiziune prin satelit autorizate.

Normele privind televiziunea prin cablu prevăd că o societate care furnizează rețele electronice publice nu poate utiliza aceeași denumire juridică dacă:

• este controlată de guvern sau are drepturi speciale;
• are un rol dominant pe piață;
• exploatează o rețea de televiziune prin cablu în temeiul unor drepturi speciale sau exclusive.

Directiva a abrogat Directivele 90/388/CEE și 94/46/CE ale Comisiei.

DE CÂND SE APLICĂ DIRECTIVA?

Se aplică de la 7 octombrie 2002, iar statele membre au avut obligația de a o transpune în legislația națională până la 24 iulie 2003.

CONTEXT

Politica UE în domeniul comunicațiilor electronice îmbunătățește concurența, stimulează inovarea și consolidează drepturile consumatorilor în cadrul pieței unice europene.

Directiva face parte din cadrul de reglementare care a intrat în vigoare la 25 iulie 2003. Celelalte componente sunt:

• Directiva 2002/19/CE privind accesul la rețelele de comunicații electronice și la infrastructura asociată și interconectarea acestora (directiva privind accesul), abrogată ulterior și reformată prin Directiva (UE) 2018/1972 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (sinteza);
• Directiva 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor (Directiva privind serviciul universal), abrogată și reformată ulterior prin Directiva (UE) 2018/1972 menționată mai sus (sinteza);
• Directiva 2002/58/CE privind protecția vieții private în sectorul comunicațiilor electronice (Directiva privind confidențialitatea și comunicațiile electronice) (sinteza);
• Decizia 2002/676/CE privind un cadru de reglementare pentru politica în domeniul spectrului de frecvențe radio (decizia privind spectrul de frecvențe radio) (sinteza).

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva 2002/77/CE a Comisiei din 16 septembrie 2002 privind concurența pe piețele de rețele și servicii de comunicații electronice (JO L 249, 17.9.2002, pp. 21-26).

DOCUMENTE CONEXE

Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 de instituire a Codului european al comunicațiilor electronice (reformare) (JO L 321, 17.12.2018, pp. 36-214).

Modificările succesive aduse Directivei (UE) 2018/1972 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a treia – Politicile și acțiunile interne ale Uniunii – Titlul VII – Norme comune privind concurența, impozitarea și apropierea legislațiilor – Capitolul 1 – Regulile de concurență – Secțiunea 1 – Regulile aplicabile întreprinderilor – Articolul 106 (ex-articolul 86 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 90-91).

Decizia nr. 676/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind cadrul de reglementare pentru politica de gestionare a spectrului de frecvențe radio în Comunitatea Europeană (decizia privind spectrul de frecvențe radio) (JO L 108, 24.4.2002, pp. 1-6).

Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, pp. 37-47).

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 10.02.2022