Izvoarele nescrise de drept european: legislaţia complementară

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Articolul 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană

CARE ESTE ROLUL ARTICOLULUI 19 DIN TRATATUL PRIVIND UNIUNEA EUROPEANĂ?

• Articolul 19 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) descrie rolul și componența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).
• Acesta constituie temeiul legal al legislației complementare prin desemnarea CJUE drept instanța finală în vederea asigurării interpretării și aplicării corecte a legislației UE, fie în privința acțiunilor îndreptate direct către aceasta, fie în cadrul solicitărilor pentru hotărâri preliminare* (pentru mai multe informații, consultați sinteza privind Procedura întrebărilor preliminare).

ASPECTE-CHEIE

Ce semnifică legislația complementară?

• Legislaţia complementară reuneşte izvoarele nescrise ale legislației UE, spre deosebire de izvoarele primare și secundare.
• Aceste surse sunt utilizate în principal de Curtea de Justiţie a UE ca norme de drept în cazul în care legislaţia primară şi cea secundară nu rezolvă problema.

Care sunt izvoarele complementare de drept?

• Sursele complementare includ jurisprudența relevantă* a CJUE, dreptul internațional* și principiile generale de drept. Aceste trei izvoare se suprapun.
• Jurisprudența CJUE
  • În ceea ce privește interpretarea legislației UE, CJUE trebuie adeseori să fie creativă pentru a completa lacunele lăsate de legislaţia primară şi/sau de legislaţia secundară.
  • Hotărârile acesteia asigură o interpretare oficială și obligatorie din punct de vedere juridic a legislației UE și, prin urmare, sunt considerate un izvor de drept (inclusiv de către CJUE în sine).
• Dreptul internaţional
  • Dreptul internațional (inclusiv acordurile internaționale încheiate de UE și țările UE) este folosit de către CJUE la dezvoltarea jurisprudenței sale, în măsura în care normele acestuia se aplică UE și nu sunt incompatibile cu structura specifică a UE.
  • În afară de angajamentele juridice ale UE și ale țărilor UE, dreptul internațional este și o sursă de inspirație pentru CJUE în ceea ce privește întocmirea principiilor generale de drept.
• Principiile generale de drept
  • Fiind elaborate din jurisprudenţa CJUE, principiile generale i-au permis Curţii de Justiţie să instituie norme în diferite domenii care nu sunt menţionate în tratate.
  • Principiile generale ale legislației UE pot fi comune tuturor sistemelor juridice naționale ale țărilor UE și compatibile cu obiectivele UE, sau specifice UE, chiar dacă se bazează pe principii consacrate doar în anumite sisteme juridice naționale.

Drepturile fundamentale

• Drepturile fundamentale [articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)] sunt o categorie specială a izvoarelor de drept:
  • parțial primare – articolul 6 alineatul (1) din TUE recunoaște Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ca având aceeași valoare juridică precum tratatele;
  • parțial secundare – articolul 6 alineatul (3) din TUE recunoaște în mod explicit „drepturile fundamentale, garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, așa cum rezultă acestea din tradițiile constituționale comune ale statelor membre” ca principii generale ale legislației UE.

TERMENI-CHEIE

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul III – Dispoziții privind instituțiile – articolul 19 (JO C 202, 7.6.2016, p. 27)

DOCUMENT CONEX

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea întâi – Principiile – Titlul I – Categorii și domenii de competențe ale Uniunii – Articolul 6 (JO C 202, 7.6.2016, pp. 52-53)

Data ultimei actualizări: 12.03.2018