Egalitate de tratament pentru lucrătorii temporari

Legislația europeană îmbunătățește protecția lucrătorilor care își desfășoară activitatea prin agent de muncă temporară, asigurând egalitatea de tratament în ceea ce privește condițiile de muncă și de angajare de bază. Aceasta stabilește un cadru pentru utilizarea muncii temporare în vederea contribuirii în mod efectiv la crearea de locuri de muncă și la dezvoltarea unor forme de muncă flexibile.

ACT

Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară.

SINTEZĂ

Lucrătorii temporari sunt angajați de către un agent de muncă temporară și plasați temporar la dispoziția unor întreprinderi utilizatoare. În ceea ce privește condițiile de muncă și de angajare de bază, lucrătorii temporari și lucrătorii recrutați direct de către întreprindere pentru același loc de muncă sunt îndreptățiți, ca regulă generală, la egalitate de tratament.

Această directivă se aplică întreprinderilor publice și private care sunt agenți de muncă temporară sau întreprinderi utilizatoare angajate în activități economice, indiferent dacă au sau nu un scop lucrativ. În urma consultărilor cu partenerii sociali, statele membre pot stabili că această directivă nu se aplică în cazul contractelor de muncă încheiate în cadrul unor anumite programe publice, în special de formare profesională, integrare sau reconversie profesională.

Condițiile de muncă și de angajare

Principiul egalității de tratament se aplică în cazul condițiilor de bază de muncă și angajare cu privire la:

• durata timpului de lucru, orele suplimentare, pauzele, perioadele de repaus, munca pe timp de noapte, concediile și sărbătorile legale;
• remunerație.

De asemenea, lucrătorii beneficiază de egalitate de tratament în ceea ce privește:

• protecția femeilor însărcinate și a mamelor care alăptează;
• protecția copiilor și a tinerilor;
• egalitatea de tratament între femei și bărbați;
• protecție împotriva discriminării pe considerente de sex, rasă sau origine etnică, religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

Cu toate acestea, statele membre pot autoriza partenerii sociali să definească condiții de muncă și de angajare specifice pentru lucrătorii temporari.

În urma consultărilor cu partenerii sociali, statele membre pot, de asemenea, să ofere opțiunea derogării de la principiul remunerației egale pentru lucrătorii temporari care au un contract de muncă pe durată nedeterminată și care continuă să fie remunerați între două misiuni de muncă temporară.

Accesul la un loc de muncă, la formare profesională și la servicii

Lucrătorii temporari trebuie să aibă libertatea de a încheia un contract de muncă cu întreprinderea utilizatoare la finalul misiunii de muncă temporară. În consecință, aceștia trebuie să fie informați cu privire la locurile de muncă vacante pentru angajare permanentă. Trebuie încurajată participarea acestora la programe de formare, atât la agentul de muncă temporară, cât și în întreprinderea utilizatoare.

Lucrătorilor temporari trebuie să li se acorde acces la structurile și serviciile colective ale întreprinderii utilizatoare (în special cantine, spațiile pentru îngrijirea copiilor și serviciile de transport), în principiu, în condiții identice cu cele aplicate altor lucrători.

Reprezentarea și informarea

Organismele care îi reprezintă pe lucrători se constituie potrivit unui prag calculat pe baza numărului de angajați dintr-o întreprindere sau organizație. La acest calcul se va ține cont de lucrătorii temporari la nivelul agentului de muncă temporară la care sunt angajați, la nivelul întreprinderii utilizatoare la dispoziția cărora sunt puși sau la nivelul ambelor companii.

Atunci când o întreprindere utilizatoare prezintă organismelor care reprezintă lucrătorii situația încadrării personalului, aceasta trebuie să ofere informații cu privire la utilizarea lucrătorilor temporari.

Sancțiuni

Statele membre trebuie să stabilească sancțiuni eficace, proporționale și cu caracter de descurajare în cazul încălcării legislației naționale adoptate în temeiul acestei directive. De asemenea, acestea trebuie să asigure existența unor căi de atac juridice sau administrative în cazul nerespectării obligațiilor stabilite prin această directivă.

Context

Statele membre au avut obligația de a revizui restricțiile sau interdicțiile aplicabile muncii prin agent de muncă temporară până cel târziu la data de 5 decembrie 2011. Aceste limitări pot fi justificate numai de interesul general.

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor cu privire la aplicarea Directivei 2008/104/CE privind munca prin agent de muncă temporară [ COM(2014) 176 final din 21.3.2014 - nepublicat în Jurnalul Oficial].

Concluzia raportului Comisiei este că, în general, directiva a fost implementată și aplicată corect, dar încă nu a fost pe deplin îndeplinit dublul obiectiv al acesteia. Într-adevăr, pe de o parte, amploarea utilizării anumitor derogări de la principiul egalității de tratament poate să conducă, în cazuri specifice, la o situație în care aplicarea directivei să nu aibă efecte reale asupra îmbunătățirii protecției lucrătorilor temporari. Pe de altă parte, revizuirea restricțiilor și a interdicțiilor privind utilizarea muncii temporare a servit, în majoritatea cazurilor, la legitimarea statu-quoului, în loc să ofere un impuls către o regândire a rolului muncii temporare pe piețe ale muncii moderne și flexibile.

Comisia va continua să monitorizeze aplicarea directivei, lucrând în strânsă legătură cu statele membre și cu partenerii sociali pentru a se asigura că obiectivele acesteia sunt îndeplinite. Dat fiind faptul că directiva a fost pusă în aplicare recent de statele membre și că este necesar mai mult timp pentru a acumula experiență în aplicarea acesteia, Comisia consideră că nu sunt necesare modificări în stadiul actual.

Ultima actualizare: 17.06.2014