52018XC0409(01)

Language
- My EUR-Lex
- Sign in
- Register
- My recent searches (0)

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Search tips

Need more search options? Use the Advanced search

EUROPA
EUR-Lex home
EUR-Lex - 52018XC0409(01) - EN

Document 52018XC0409(01)

Help

Comunicarea Comisiei privind orientări tehnice referitoare la clasificarea deșeurilor

C/2018/1447

OJ C 124, 9.4.2018, p. 1–134 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

HTML

PDF

Official Journal

9.4.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 124/1

Comunicarea Comisiei privind orientări tehnice referitoare la clasificarea deșeurilor

(2018/C 124/01)

Scopul prezentei comunicări este de a oferi orientări tehnice cu privire la anumite aspecte ale Directivei 2008/98/CE privind deșeurile („Directiva-cadru privind deșeurile” sau „DCD”) (1) și ale Deciziei 2000/532/CE a Comisiei de stabilire a unei liste de deșeuri („lista europeană a deșeurilor”), astfel cum au fost revizuite în 2014 și în 2017 (2).

Mai precis, prezenta comunicare oferă autorităților naționale, inclusiv autorităților locale și întreprinderilor (de exemplu, în ceea ce privește aspectele legate de autorizare) clarificări și orientări privind interpretarea și aplicarea corectă a legislației UE relevante în materie de clasificare a deșeurilor, respectiv privind identificarea proprietăților periculoase, determinarea prezenței vreunor proprietăți periculoase în deșeuri și, în ultimă instanță, clasificarea deșeurilor ca periculoase sau nepericuloase.

Comunicarea a fost adoptată în urma discuțiilor și a consultărilor purtate cu statele membre și părțile interesate (3).

Comunicarea este structurată în trei capitole și conține patru anexe.

—	Capitolul 1 descrie contextul general al clasificării deșeurilor și cuprinde instrucțiuni cu privire la consultarea orientărilor.

—	În capitolul 2 sunt prezentate pe scurt părțile relevante din legislația UE în domeniul deșeurilor și se precizează relevanța acestora pentru definirea și clasificarea deșeurilor (periculoase).

—	Capitolul 3 prezintă etapele generale ale procesului de clasificare a deșeurilor, evidențiind conceptele de bază, fără a intra însă în discuții detaliate.

Pentru informații detaliate, se face trimitere la anexele corespunzătoare, unde sunt descrise pe larg aspectele specifice.

—	Anexa 1 oferă informații cu privire la lista deșeurilor și la selectarea rubricilor corespunzătoare din lista deșeurilor.

—	Anexa 2 prezintă diferitele surse de informații privind substanțele periculoase și clasificarea lor.

—	Anexa 3 descrie principiile de evaluare a proprietăților periculoase, de la HP 1 la HP 15.

—	Anexa 4 examinează conceptele de bază și se referă la standardele și metodele disponibile în ceea ce privește prelevarea de probe și analizele chimice ale deșeurilor.

Prezentul document oferă clarificări în conformitate cu legislația UE existentă și ținând seama de orientările în materie de clasificare a deșeurilor emise de diferite state membre ale UE.

Aceste orientări tehnice pot fi actualizate ori de câte ori este necesar, luând în considerare experiența dobândită cu ocazia punerii în aplicare a legislației UE relevante.

Orientările oferite în prezenta comunicare nu aduc atingere interpretării care poate fi dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Punctele de vedere exprimate în prezentele orientări tehnice nu pot aduce atingere poziției pe care Comisia ar putea să o adopte în fața CJUE.

ABREVIERI

ATP	Adaptarea la progresul tehnic
AEM	Agenția Europeană de Mediu
BDE	Difenileteri bromurați
BREF	Document de referință privind cele mai bune tehnici disponibile
BTEX	Benzen, toluen, etilbenzen și xilen
CAD	Criterii de admitere a deșeurilor
CEN	Comitetul European de Standardizare
C&E	Clasificare și etichetare
CLP	Clasificare, etichetare și ambalare
CLRTAP	Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi
DEEE	Deșeuri din echipamente electrice și electronice
ECHA	Agenția Europeană pentru Produse Chimice
FDS	Fișa cu date de securitate
GHS	Sistemul global armonizat
HAP	Hidrocarburi aromatice policiclice
ODS	Substanțe care diminuează stratul de ozon
ONU	Organizația Națiunilor Unite
POP	Poluant organic persistent
VSU	Vehicule scoase din uz

CUPRINS

ABREVIERI

INTRODUCERE

1.1.

Context

1.2.

Cui li se adresează prezentele orientări?

1.3.

Instrucțiuni de consultare a prezentelor orientări

CADRUL LEGISLATIV

2.1.

Legislația privind deșeurile

2.1.1.

Directiva-cadru privind deșeurile (DCD)

2.1.2.

Lista europeană a deșeurilor (LD)

2.1.3.

Regulamentul privind transferurile de deșeuri (RTD)

2.1.4.

Directiva privind depozitele de deșeuri

2.1.5.

Directiva privind deșeurile provenite din industriile extractive (Directiva privind deșeurile extractive)

2.1.6.

Regulamentul REACH

2.1.7.

Regulamentul privind clasificarea, etichetarea și ambalarea (Regulamentul CLP)

2.1.8.

Regulamentul privind poluanții organici persistenți (Regulamentul POP)

2.1.9.

Directiva Seveso III

PROCEDURI DE CLASIFICARE A DEȘEURILOR

3.1.

Abordare generală cu privire la clasificarea deșeurilor

3.1.1.

Etapa 1: Se aplică DCD?

3.1.2.

Etapa 2: Ce rubrică din LD se aplică?

3.2.

Atribuirea rubricii MH sau MNH

3.2.1.

Etapa 3: Sunt disponibile suficiente informații cu privire la compoziția deșeurilor pentru a se stabili dacă prezintă proprietăți periculoase, fie prin efectuarea de calcule, fie prin efectuarea de teste în conformitate cu etapa 4?

3.2.2.

Etapa 4: Deșeul prezintă vreuna dintre proprietățile periculoase de la HP 1 la HP 15?

3.2.3.

Etapa 5: Este probabil ca deșeurile să conțină vreunul dintre POP indicați în anexa la lista europeană a deșeurilor (punctul 2 liniuța 3) sau se știe acest lucru?

ANEXE:

ANEXA 1: Lista adnotată a deșeurilor

ANEXA 2: Surse de date și baza de informații privind substanțele periculoase

ANEXA 3: Abordări specifice pentru determinarea proprietăților periculoase (de la HP 1 la HP 15)

ANEXA 4: Prelevarea de probe și analiza chimică a deșeurilor

124

ANEXA 5: Surse și referințe externe

134

1. INTRODUCERE

1.1. Context

Clasificarea deșeurilor ca periculoase sau nepericuloase și, în special, înțelegerea situațiilor și a condițiilor în care deșeurile trebuie considerate periculoase este o decizie fundamentală în întregul lanț de gestionare a deșeurilor, de la generare la tratarea finală. Atunci când un deșeu este clasificat în mod corect ca fiind periculos, acesta trebuie să se supună mai multor obligații importante, referitoare, de exemplu, la etichetare și ambalare, dar și la tratamentul conform disponibil.

UE a învățat din experiența dobândită în contextul aplicării legislației privind deșeurile și a ținut seama de progresele științifice și economice la revizuirea, în 2014 și în 2017, a cadrului de clasificare a deșeurilor și a listei proprietăților care fac ca deșeurile să fie considerate periculoase. Actualizarea acestei legislații, care ține cont și de modificările fundamentale ale legislației UE în materie de produse chimice care au intervenit în ultimii ani, presupune noi provocări pentru autorități și pentru întreprinderile din sector.

Astfel cum s-a subliniat în Comunicarea Comisiei cu privire la opțiunile pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile [COM(2018) 32 final], modul în care sunt puse în aplicare și executate normele privind clasificarea deșeurilor are consecințe importante asupra viitoarelor opțiuni de gestionare a deșeurilor, cum ar fi fezabilitatea și viabilitatea economică a metodei de colectare și reciclare sau asupra alegerii între reciclare și eliminare. Aceste discrepanțe pot avea un impact asupra ratei de utilizare a materiilor prime secundare. Prezentul document de orientare privind clasificarea deșeurilor este un prim instrument propus în comunicare, pentru a veni în sprijinul operatorilor de deșeuri și al autorităților competente să adopte o abordare comună în ceea ce privește caracterizarea și clasificarea deșeurilor, minimizând astfel de discrepanțe și impacturi.

1.2. Cui li se adresează prezentele orientări?

Prezentul document oferă orientări autorităților naționale, inclusiv autorităților locale, și întreprinderilor (de exemplu, pentru aspectele legate de autorizare) referitoare la interpretarea și aplicarea legislației UE relevante în ceea ce privește clasificarea deșeurilor, în special a Directivei-cadru privind deșeurile (4) și a listei europene a deșeurilor (5).

1.3. Instrucțiuni de consultare a prezentelor orientări

Contextul general și cadrul legislativ specific sunt prezentate în capitolele 1 și 2.

Capitolul 3 oferă informații cu privire la etapele de bază ale procesului de clasificare, fără să furnizeze însă informații specifice cu privire la derularea etapelor necesare ale procesului de clasificare, ci, mai degrabă, o imagine generală a acestora. Pentru anumite etape, se face trimitere la anexa corespunzătoare, unde pot fi găsite informații mai detaliate.

2. CADRUL LEGISLATIV

2.1. Legislația privind deșeurile

2.1.1. Directiva-cadru privind deșeurile (DCD)

Directiva-cadru privind deșeurile definește conceptul de deșeuri și precizează cum ar trebui să se asigure gestionarea deșeurilor.

Deșeurile periculoase sunt definite ca deșeuri care prezintă una sau mai multe dintre cele cincisprezece proprietăți periculoase enumerate în anexa III la DCD. Articolul 7 din respectiva directivă-cadru constituie temeiul juridic al întocmirii listei deșeurilor.

Caseta 1:

Directiva-cadru privind deșeurile

Directiva 2008/98/CE privind deșeurile (denumită în continuare DCD) este principalul document legislativ privind deșeurile la nivelul UE. Fiind o directivă, DCD se transpune în legislația națională a statelor membre prin intermediul unor acte legislative distincte.

Domeniul de aplicare al directivei este determinat de definiția dată „deșeurilor” la articolul 3 alineatul (1) din DCD, respectiv:

„orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă sau are intenția sau obligația să le arunce”.

În multe cazuri, este ușor de stabilit dacă o substanță sau un obiect constituie un „deșeu” în conformitate cu DCD. Există însă cazuri în care decizia respectivă este mai dificilă. Pentru îndrumări detaliate privind definirea conceptului de „deșeuri”, inclusiv informații cu privire la excluderile din domeniul de aplicare al DCD și exemple din jurisprudența obligatorie a CJUE, puteți consulta Ghidul privind interpretarea principalelor dispoziții ale Directivei 2008/98/CE (Guidance on the interpretation of key provisions of Directive 2008/98/EC (6), denumit în continuare „Ghidul DCD”). În cazul în care o substanță sau un obiect îndeplinește criteriile pentru a fi considerat deșeu, acesta intră sub incidența legislației în domeniul deșeurilor, inclusiv a normelor privind clasificarea deșeurilor (cu excepția situației în care este exclus în mod explicit din domeniul de aplicare al DCD).

DCD definește noțiunea de „deșeuri periculoase” la articolul 3 alineatul (2) după cum urmează:

„deșeuri care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase enumerate în anexa III”.

Decizia dacă o substanță sau un obiect poate fi considerat „deșeu” în sensul DCD este o decizie importantă și la fel de importantă este decizia privind clasificarea sa ca „deșeu nepericulos” sau ca „deșeu periculos”.

Gestionarea deșeurilor periculoase face obiectul unor condiții stricte, referitoare în special la:

—	obligația de a furniza dovezi pentru urmărirea deșeurilor în conformitate cu sistemul instituit de statul membru în cauză (articolul 17 din DCD);

—	interzicerea amestecării deșeurilor (articolul 18 din DCD, a se vedea pentru mai multe informații Ghidul DCD).

—	obligații specifice de etichetare și de ambalare (articolul 19 din DCD).

Legislația UE stabilește, de asemenea, că deșeurile periculoase trebuie să fie tratate doar în instalații de tratare special concepute în acest sens, care au obținut o autorizație specială, astfel cum se prevede la articolele 23-25 din Directiva-cadru privind deșeurile, dar și în conformitate cu alte acte legislative, cum ar fi Directiva privind depozitele de deșeuri (7) și Directiva privind emisiile industriale (8).

Proprietățile deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase, prevăzute în anexa III la DCD, au fost adaptate recent, pentru a ține seama de progresele științifice, prin Regulamentul (UE) nr. 1357/2014 al Comisiei (9), care se aplică de la 1 iunie 2015, și prin Regulamentul (UE) 2017/997 al Consiliului (10), care se aplică de la 5 iulie 2018. Regulamentele UE se aplică direct în statele membre, fără să fie nevoie să fie transpuse în legislația națională. Proprietățile periculoase sunt abordate în detaliu în anexa 3 la prezentul document.

În contextul clasificării deșeurilor, articolul 7 din DCD constituie temeiul juridic pentru întocmirea listei deșeurilor (a se vedea mai jos) și pentru punerea sa în aplicare. Statele membre pot introduce rubrici suplimentare în documentele naționale care să reflecte lista deșeurilor.

Articolul 7 din DCD

Articolul 7 alineatele (2) și (3) din DCD conține dispoziții pentru cazul în care un stat membru consideră periculos un deșeu care este enumerat în lista deșeurilor ca fiind nepericulos și viceversa. Cele două alineate se citesc după cum urmează:

„(2) Un stat membru poate considera că anumite deșeuri sunt periculoase în cazul în care, chiar dacă nu figurează pe lista de deșeuri, acestea prezintă una sau mai multe dintre proprietățile enumerate în anexa III. Statul membru notifică astfel de situații Comisiei fără întârziere. Acesta le consemnează în raportul prevăzut la articolul 37 alineatul (1) și furnizează Comisiei toate informațiile relevante. În lumina notificărilor primite, lista este reexaminată pentru a determina dacă aceasta trebuie adaptată.

(3) În cazul în care un stat membru deține dovezi conform cărora anumite deșeuri care figurează pe listă ca fiind periculoase nu prezintă niciuna din proprietățile enumerate în anexa III, acesta le poate trata ca nepericuloase. Statul membru notifică fără întârziere situațiile de acest tip Comisiei și furnizează Comisiei toate dovezile necesare. În lumina notificărilor primite, lista este reexaminată pentru a determina dacă aceasta trebuie adaptată.”

Articolul 7 alineatele (2) și (3) nu precizează autoritatea competentă sau procedura relevantă pentru astfel de decizii; aceasta este o chestiune lăsată la latitudinea organizării interne juridice și administrative a fiecărui stat membru [cu toate acestea, operatorii economici sau alte entități private nu sunt considerați „state membre” și nu au dreptul să ia o decizie în temeiul articolului 7 alineatele (2) și (3) din DCD].

Caseta 2:

Articolul 7 din DCD

2.1.2. Lista europeană a deșeurilor (LD)

Lista europeană a deșeurilor conține dispoziții suplimentare pentru evaluarea proprietăților periculoase și pentru clasificarea deșeurilor.

Aceasta prezintă lista deșeurilor, structurată în capitole, secțiuni și rubrici. Rubricile din listă pot fi grupate în „rubrici pentru deșeuri absolut periculoase”, „rubrici pentru deșeuri absolut nepericuloase” și „rubrici în oglindă”.

Caseta 3:

Lista europeană a deșeurilor

Decizia 2000/532/CE a Comisiei (11) stabilește lista europeană a deșeurilor (LD). LD este documentul fundamental pentru clasificarea deșeurilor. O versiune consolidată a LD există din anul 2000 și a fost revizuită prin Decizia 2014/955/UE a Comisiei (12), pentru a o adapta la progresele științifice și a o alinia la evoluțiile din legislația privind substanțele chimice. Fiind instituită printr-o decizie a UE, LD este obligatorie în toate elementele sale, se adresează statelor membre și nu trebuie transpusă în legislația națională. Unele state membre au publicat documente de orientare care reflectă LD pentru a veni în ajutorul întreprinderilor și al autorităților care pun în aplicare LD în statul membru respectiv, în special în cazurile în care statele membre invocă articolul 7 alineatul (2) sau alineatul (3), a se vedea caseta 2 de mai sus.

Clasificarea deșeurilor în conformitate cu LD înseamnă în primul rând că fiecare deșeu trebuie clasificat prin atribuirea unui număr din șase cifre (a se vedea în detaliu anexa 1).

O clasificare integrală și conformă permite întreprinderilor și autorităților competente să ia o decizie cu privire la caracterul periculos sau nu al deșeurilor (a se vedea în detaliu 2.3.1). În acest sens, LD recunoaște trei tipuri de rubrici:

—	„rubrici pentru deșeuri absolut periculoase”: deșeurile care sunt încadrate în categoria rubricilor pentru deșeuri absolut periculoase nu pot fi alocate în categoria deșeurilor nepericuloase și sunt periculoase fără să necesite o evaluare suplimentară;

—	„rubrici pentru deșeuri absolut nepericuloase”: deșeurile care sunt încadrate în categoria rubricilor pentru deșeuri absolut nepericuloase nu pot fi alocate în categoria deșeurilor periculoase și sunt nepericuloase fără să necesite o evaluare suplimentară;

—	„rubrici în oglindă”, în care deșeurile cu aceeași proveniență ar putea fi alocate conform LD fie în categoria deșeurilor periculoase, fie în categoria deșeurilor nepericuloase, în funcție de specificitățile cazului și de compoziția deșeurilor.

2.1.3. Regulamentul privind transferurile de deșeuri (RTD)

Regulamentul privind transferurile de deșeuri transpune în legislația UE dispozițiile Convenției de la Basel și ale Deciziei C(2001)107/final a OCDE.

Procedurile de transfer depind de tipul de deșeuri, de destinația lor și de operațiunile de tratare a acestora.

Caseta 4:

Regulamentul privind transferurile de deșeuri

Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 privind transferurile de deșeuri („Regulamentul privind transferurile de deșeuri” sau „RTD”) (13) transpune în legislația UE dispozițiile Convenției de la Basel și ale Deciziei C(2001) 107 final a OCDE. Regulamentul, care se aplică direct în toate statele membre, stabilește procedurile, condițiile și cerințele care trebuie îndeplinite în cursul transferurilor transfrontaliere de deșeuri, inclusiv al transferurilor între statele membre. În conformitate cu articolele 34 și 36 din regulament, se interzic exportul de deșeuri pentru o operațiune de eliminare în afara UE/AELS, precum și exportul de deșeuri periculoase din UE în orice țară care nu intră sub incidența deciziei OCDE.

Există două proceduri de control pentru transferul de deșeuri, și anume:

—	cerințele generale de informare prevăzute la articolul 18, care se aplică, în mod normal, transferurilor de deșeuri destinate recuperării deșeurilor enumerate în anexa III (deșeurile enumerate „verzi”) sau în anexa IIIA; și

—	procedura de notificare prealabilă și de acord preliminar scris pentru orice alt tip de transfer de deșeuri.

În contextul identificării deșeurilor în vederea aplicării procedurii și a documentației corecte, clasificarea deșeurilor se efectuează în conformitate cu listele conținute în anexele III-IV la RTD (listele încorporate de acorduri internaționale). Aceste liste prevăd o abordare în materie de clasificare diferită de cea din lista europeană a deșeurilor.

Cu toate acestea, clasificarea deșeurilor în conformitate cu DCD și cu LD este relevantă și în contextul Regulamentului privind transferurile de deșeuri, de exemplu ca un criteriu pe baza căruia se ia decizia dacă deșeurile pot fi exportate în anumite țări din afara UE cărora nu li se aplică decizia OCDE [articolul 36 alineatul (1) din RTD]. Clasificarea deșeurilor în conformitate cu rubricile enumerate în anexele III-IV (și anume Convenția de la Basel și codurile OCDE) și cu rubricile din LD (anexa V partea 2 din RTD) trebuie indicată în documentele de notificare și de circulație utilizate în cadrul procedurii de notificare și în conformitate cu instrucțiunile prevăzute la punctul 25 din anexa IC. De asemenea, identificarea deșeurilor trebuie efectuată în documentul prevăzut în anexa VII în cazul transferurilor de deșeuri care fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la articolul 18.

În ceea ce privește transferurile de deșeuri care fac obiectul procedurii de notificare prealabilă și acord preliminar scris, codurile care trebuie utilizate pentru caracteristicile periculoase (coduri H) și operațiunile de tratare (coduri D și R) în documentele de notificare și de circulație (anexele IA și IB) sunt cele stabilite în anexele III și, respectiv, IV la Convenția de la Basel.

2.1.4. Directiva privind depozitele de deșeuri

Directiva privind depozitele de deșeuri cuprinde norme privind gestionarea, condițiile de autorizare, închiderea și întreținerea ulterioară a depozitelor de deșeuri. Decizia 2003/33/CE a Consiliului precizează criteriile de admitere a deșeurilor în diferitele categorii de depozite de deșeuri, astfel cum sunt specificate în Directiva privind depozitele de deșeuri.

Analizele efectuate în contextul criteriilor de admitere a deșeurilor (CAD) nu pot fi de obicei utilizate pentru clasificarea deșeurilor în conformitate cu LD.

Caseta 5:

Directiva privind depozitele de deșeuri

Directiva 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri („Directiva privind depozitele de deșeuri”) (14) cuprinde norme privind gestionarea, condițiile de autorizare, închiderea și întreținerea ulterioară a depozitelor de deșeuri. Decizia 2003/33/CE a Consiliului precizează criteriile de admitere a deșeurilor în diferitele categorii de depozite de deșeuri, astfel cum sunt specificate în Directiva privind depozitele de deșeuri.

Clasificarea deșeurilor ca periculoase în conformitate cu LD și cu anexa III la DCD este importantă și în sensul Directivei privind depozitele de deșeuri, întrucât deșeurile periculoase ar trebui, ca regulă generală, să fie eliminate în depozitele de deșeuri pentru deșeuri periculoase, iar deșeurile nepericuloase ar trebui să fie eliminate în depozitele de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase sau inerte. Deșeurile periculoase stabile, nereactive pot fi eliminate în depozitele de deșeuri pentru deșeuri nepericuloase în cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite în anexa II la Directiva privind depozitele de deșeuri și în CAD. Apendicele B la Decizia 2003/33/CE a Consiliului afirmă în mod clar rolul „caracterizării de bază” și concluziile care rezultă cu privire la periculozitatea deșeurilor și la admiterea deșeurilor în depozitele de deșeuri și ilustrează această abordare în figura 1.

Cu toate acestea, clasificarea deșeurilor ca periculoase sau nepericuloase, în conformitate cu principiile din DCD și în temeiul LD nu trebuie să fie confundată cu evaluarea deșeurilor în vederea stabilirii conformității lor cu criteriile de admitere a deșeurilor, astfel cum sunt prevăzute în anexa II la Directiva privind depozitele de deșeuri și în Decizia 2003/33/CE a Consiliului (Decizia privind criteriile de admitere a deșeurilor – CAD).

2.1.5. Directiva privind deșeurile provenite din industriile extractive (Directiva privind deșeurile extractive)

Directiva privind deșeurile extractive stabilește cadrul pentru gestionarea corespunzătoare a deșeurilor provenite din industriile extractive.

Cu toate că este exclusă din domeniul de aplicare al DCD, periculozitatea deșeurilor provenite din industriile extractive ar trebui să fie stabilită în conformitate cu LD.

Caseta 6:

Directiva privind deșeurile extractive

Obiectivul Directivei 2006/21/CE privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive (denumită în continuare „Directiva privind deșeurile extractive”) (15) este de a garanta că deșeurile provenite din industriile extractive sunt gestionate într-un mod care împiedică sau reduce pe cât posibil orice efect negativ asupra mediului și orice risc pentru sănătatea umană. Cu toate că deșeurile provenite din industriile extractive, în cazul în care intră sub incidența Directivei privind deșeurile extractive, sunt excluse în mod explicit din sfera de aplicare a DCD [articolul 2 alineatul (2) litera (d) din DCD], clasificarea în conformitate cu LD este totuși relevantă: conform Directivei privind deșeurile extractive, operatorii trebuie să elaboreze un plan de gestionare a deșeurilor care să prevadă măsurile necesare pentru gestionarea corespunzătoare a deșeurilor relevante. În conformitate cu planul de gestionare a deșeurilor, gradul de periculozitate a deșeurilor provenite din industriile extractive ar trebui clasificat în conformitate cu criteriile din LD.

2.1.6. Regulamentul REACH

Regulamentul REACH prevede norme privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice în UE.

Deșeurile nu constituie o substanță, un articol sau un amestec în sensul Regulamentului REACH. Cu toate acestea, informațiile generate în cadrul REACH pot fi relevante pentru clasificarea deșeurilor.

Caseta 7:

Regulamentul REACH

Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice („REACH”) (16) a intrat în vigoare în 2007. REACH este actul legislativ general privind substanțele chimice la nivelul UE, care se aplică substanțelor (ca atare, în amestecuri sau în articole). Scopul REACH este de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, inclusiv promovarea unor metode alternative pentru evaluarea pericolelor pe care le prezintă substanțele, precum și libera circulație a substanțelor pe piața internă, asigurând totodată sporirea competitivității și a inovației. REACH definește și utilizează o serie de procese care au obiectivul primordial de a asigura utilizarea în siguranță a substanțelor chimice:

—	înregistrarea substanțelor [impune obligația prezentării de informații cu privire la proprietățile și utilizările substanțelor, sub rezerva anumitor condiții, Agenției Europene pentru Produse Chimice (ECHA)];

—	îmbunătățirea comunicării în cadrul lanțului de aprovizionare, prin intermediul fișelor extinse cu date de securitate (FDS extinse);

—	evaluarea substanțelor de către autoritățile publice, cu scopul de a oferi siguranță în ceea ce privește buna funcționare a procesului de înregistrare și de a aduce clarificări suplimentare care să răspundă preocupărilor legate de anumite substanțe;

—	restrângerea utilizării substanțelor pentru care a fost stabilit un risc inacceptabil;

—	autorizarea – aplicabilă anumitor substanțe care prezintă motive de îngrijorare deosebită (SVHC) și care nu pot fi introduse pe piață și utilizate decât sub rezerva acordării unei autorizații specifice și pe o perioadă limitată, precum și cu îndeplinirea anumitor condiții.

Este important de menționat că, în conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din Regulamentul REACH, deșeurile (astfel cum sunt definite în DCD) nu sunt considerate a fi o substanță, un amestec sau un articol în conformitate cu REACH; REACH nu prevede obligații directe pentru producătorii sau deținătorii de deșeuri (deși stadiul de deșeu trebuie luat în considerare în raportul de securitate chimică care trebuie prezentat ca parte a dosarului de înregistrare pentru substanțele fabricate sau importate în UE în cantități de peste 10 t/an).

Cu toate acestea, informațiile referitoare la substanțele chimice care sunt generate și comunicate în contextul REACH, în special informațiile privind pericolele și privind utilizarea lor ulterioară în clasificare în conformitate cu Regulamentul CLP, sunt esențiale (a se vedea anexa 2) pentru clasificarea deșeurilor.

De remarcat că metodele de testare care trebuie utilizate în sensul Regulamentului REACH sunt indicate în Regulamentul (CE) nr. 440/2008 („Regulamentul privind metodele de testare”). Unele metode de testare prevăzute în acest regulament sau adaptările acestora pot fi aplicate în contextul clasificării deșeurilor.

2.1.7. Regulamentul privind clasificarea, etichetarea și ambalarea (Regulamentul CLP)

Regulamentul CLP stabilește criteriile pe baza cărora se clasifică pericolele prezentate de substanțe și amestecuri.

Deșeurile nu sunt considerate o substanță, un amestec sau un articol în sensul Regulamentului CLP. Cu toate acestea, proprietățile periculoase aplicabile deșeurilor sunt legate de criteriile prevăzute în Regulamentul CLP. În plus, clasificarea substanțelor în conformitate cu Regulamentul CLP poate fi, de asemenea, relevantă pentru clasificarea deșeurilor.

Caseta 8:

Regulamentul CLP

Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (denumit în continuare „Regulamentul CLP”) (17) adaptează, pentru UE, sistemul internațional de clasificare a substanțelor chimice al Organizației Națiunilor Unite (Sistemul global armonizat – GHS). În acest context, regulamentul stabilește criterii detaliate pentru evaluarea substanțelor și determinarea clasificării gradului lor de pericol.

La fel ca Regulamentul REACH, articolul 1 alineatul (3) din Regulamentul CLP prevede că deșeurile nu sunt considerate substanțe, amestecuri sau articole; prin urmare, obligațiile prevăzute în Regulamentul CLP nu se aplică producătorilor sau deținătorilor de deșeuri.

Cu toate că anexa III la DCD se bazează pe Regulamentul CLP, ea nu conține o transpunere integrală, în oglindă, a fiecăruia dintre criteriile prevăzute în Regulamentul CLP. În schimb, în ceea ce privește clasificarea deșeurilor, ar trebui remarcat faptul că unele dintre criteriile HP din anexa III la DCD se referă în mod direct la clasele de pericol, categoriile de pericol, frazele de pericol și criteriile de clasificare asociate acestora prevăzute în Regulamentul CLP. Multe dintre rubricile în oglindă se referă în mod specific la „substanțe periculoase”. Clasificarea substanțelor se face în conformitate cu Regulamentul CLP, în timp ce prezența substanțelor periculoase conținute în deșeuri trebuie să fie evaluată în conformitate cu anexa III la DCD (a se vedea în detaliu 2.3.2 și anexa 3). În plus, tabelul 3.1 din anexa VI partea 3 la Regulamentul CLP prevede o serie de clasificări armonizate oficiale ale substanțelor. În cazul în care este disponibilă, o astfel de clasificare armonizată trebuie să fie utilizată pentru clasificarea deșeurilor (în ceea ce privește acest aspect specific, a se vedea anexa 2 secțiunea 2.1.1).

2.1.8. Regulamentul privind poluanții organici persistenți (Regulamentul POP)

Regulamentul POP are drept scop protejarea mediului și a sănătății umane împotriva poluanților organici persistenți (denumiți în continuare „POP”).

Deșeurile care conțin anumiți POP, astfel cum se indică în anexa la LD (punctul 2 liniuța 3), în concentrații superioare pragului relevant din Regulamentul POP trebuie să fie clasificate ca periculoase.

Caseta 9:

Regulamentul POP

Regulamentul (CE) nr. 850/2004 privind poluanții organici persistenți (Regulamentul POP) (18) are printre altele obiectivul de a asigura protecția mediului și a sănătății umane de anumite substanțe specificate care sunt transportate peste frontierele internaționale la distanțe mari de locul lor de proveniență, care persistă în mediu și care se pot bioacumula în organismele vii, prin punerea în aplicare a acordurilor internaționale relevante. Domeniul de aplicare al regulamentului este restrâns la substanțele enumerate în anexele la regulamentul respectiv.

Conform articolului 7 din Regulamentul POP, deșeurile care sunt formate din poluanți organici persistenți, care conțin sau sunt contaminate cu astfel de poluanți peste anumite valori-limită (limita de concentrație menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a) – așa-numita „valoare-limită scăzută din punctul de vedere al conținutului de POP”) (19), se elimină sau se recuperează, fără întârziere nejustificată și în conformitate cu dispozițiile Regulamentului POP în așa fel încât să se garanteze distrugerea sau transformarea ireversibilă a conținutului de poluant organic persistent, astfel încât deșeurile rămase și emisiile să nu prezinte caracteristicile poluanților organici persistenți. Se interzic operațiunile de eliminare sau de recuperare care pot duce la recuperarea, reciclarea, reclamarea sau reutilizarea poluanților organici persistenți.

La clasificarea rubricilor în oglindă, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/955/UE a Comisiei, trebuie să țină seama de existența anumitor POP. Deșeurile care conțin anumiți POP [astfel cum sunt indicați în anexa la LD (punctul 2 liniuța 3) (20)] în concentrații superioare pragurilor relevante din Regulamentul POP sunt considerate periculoase, fără să fie necesară o evaluare suplimentară (a se vedea exemplul din anexa 1 secțiunea 1.4.10).

A se reține că:

—

prezența POP enumerați în anexele la Regulamentul POP, alții decât cei menționați în mod expres în anexa la LD (punctul 2 liniuța 3), chiar și în concentrații care depășesc valorile-limită stabilite în anexa IV la Regulamentul POP, nu conduce în mod automat la clasificarea unui deșeu ca deșeu periculos; clasificarea depinde de clasificarea gradului de pericol al substanței și trebuie să fie evaluată prin aplicarea normelor generale din anexa III la DCD, aplicabile proprietăților periculoase de la HP 1 la HP 15.

—	Acest impact asupra clasificării este independent de orice obligație prevăzută pentru producătorii și deținătorii de deșeuri conținând POP în conformitate cu Regulamentul POP.

2.1.9. Directiva Seveso III

Directiva Seveso III are drept obiectiv preîntâmpinarea accidentelor majore care implică substanțe periculoase și limitarea consecințelor acestora asupra mediului și a sănătății umane.

Directiva se aplică și deșeurilor. Operatorii care manipulează substanțe periculoase prezente în deșeuri în concentrații superioare anumitor praguri trebuie să clasifice deșeurile în funcție de proprietățile lor ca amestec. Sursele relevante de informații pot include clasificarea în conformitate cu legislația UE în materie de deșeuri.

Caseta 10:

Directiva Seveso III

Directiva 2012/18/UE privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase („Directiva Seveso III”) (21) are drept obiectiv principal prevenirea accidentelor majore care implică substanțe periculoase și limitarea consecințelor acestora asupra sănătății umane și a mediului, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de protecție pe întreg teritoriul Uniunii, într-o manieră consecventă și eficace.

Operatorii care manipulează substanțe periculoase ce depășesc anumite praguri sunt obligați să ia toate măsurile necesare pentru a preveni accidentele majore și a limita consecințele acestora. Cerințele includ furnizarea de informații către populația care ar putea fi afectată în cazul unui accident, furnizarea de rapoarte de securitate, instituirea unui sistem de management al securității și elaborarea unor planuri interne de urgență. Statele membre trebuie să se asigure, printre altele, că sunt instituite planuri de urgență pentru zonele învecinate și că sunt planificate măsuri de atenuare a efectelor.

Directiva Seveso III se aplică și deșeurilor, însă depozitele de deșeuri, inclusiv depozitarea subterană a deșeurilor, sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei Seveso III. Nota 5 din anexa I la Directiva Seveso III face trimitere la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 (Regulamentul CLP) și menționează în mod explicit deșeurile:

„În cazul substanțelor periculoase care nu intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1272/2008, inclusiv deșeuri, dar care totuși sunt prezente sau sunt susceptibile de a fi prezente într-un amplasament și care au sau ar putea avea, în condițiile constatate în amplasament, proprietăți echivalente în ceea ce privește potențialul de accidente majore, acestea sunt, în mod provizoriu, atribuite categoriei sau substanței periculoase nominalizate cea mai apropiată care intră în domeniul de aplicare a prezentei directive.”

3. PROCEDURI DE CLASIFICARE A DEȘEURILOR

3.1. Abordare generală cu privire la clasificarea deșeurilor

Evaluarea și clasificarea deșeurilor se aplică fiecărui flux distinct de deșeuri generat de un producător, în urma obținerii unui eșantion reprezentativ. În cazul în care se determină prezența mai multor tipuri de deșeuri, fiecare tip ar trebui să fie evaluat separat. În acest fel se garantează faptul că

—	niciun articol sau lot de deșeuri periculoase nu este clasificat în mod eronat drept nepericulos prin amestecarea (diluarea) sa cu alte deșeuri [a se vedea articolul 7 alineatul (4) din DCD];

—	fiecare articol sau lot de deșeuri periculoase este identificat la timp pentru a împiedica amestecarea sa cu alte deșeuri, de exemplu într-un coș, sac, stoc sau container (a se vedea articolul 18 din DCD).

Numai deșeurile municipale mixte provenite din gospodării sunt exceptate de la aceste cerințe.

Următorul capitol și următoarea diagramă (a se vedea Figura 2) oferă informații cu privire la abordarea generală în materie de clasificare a deșeurilor. Diagrama conține o trimitere la

—	capitolul relevant din prezentul document, în care este explicată în linii generale etapa de clasificare; și

—	anexa relevantă la prezentul document, în care se furnizează informații detaliate.

După finalizarea primelor două etape descrise mai jos, ar trebui să se cunoască dacă:

—	substanța sau obiectul în cauză intră sub incidența DCD și a LD; și

—	se aplică o rubrică LD „absolută” (periculoasă sau nepericuloasă) sau o „rubrică în oglindă” și, prin urmare, este necesară efectuarea unei evaluări suplimentare.

3.1.1. Etapa 1: Se aplică DCD?

Înainte ca deșeurile să fie clasificate, trebuie să se verifice dacă se aplică DCD:

—

în primul rând, trebuie să se verifice dacă substanța sau obiectul în cauză este un deșeu (astfel cum este definit în DCD).

Trebuie să se determine dacă obiectul sau substanța în cauză este considerată sau nu deșeu în sensul DCD ca o condiție preliminară pentru o evaluare suplimentară a periculozității sale. Pentru această evaluare, Ghidul DCD oferă indicații cu privire la definiția-cheie a conceptului de „eliminare” în sensul DCD și a conceptelor conexe din DCD, cum ar fi „subprodus” și „încetarea statutului de deșeu”.

—

în al doilea rând, trebuie să se verifice dacă anumite fluxuri de deșeuri specificate sunt excluse din sfera de aplicare a DCD.

Chiar dacă substanța sau obiectul este considerat ca fiind un deșeu, trebuie să se evalueze dacă se aplică una dintre excluderile din domeniul de aplicare prevăzute la articolul 2 din DCD. Textul articolului 2 din DCD este furnizat în caseta de mai jos. Orientări detaliate privind anumite excluderi sunt furnizate în Ghidul DCD.

În cazul în care evaluarea conduce la concluzia că se aplică o excludere, nu se aplică nici DCD, nici LD (un caz special îl constituie Directiva privind deșeurile extractive, astfel cum se descrie în capitolul 2.1.5, care nu intră în domeniul de aplicare al DCD, însă, în condițiile menționate în directiva respectivă, deșeurile trebuie să fie clasificate în conformitate cu LD).

Toate fluxurile de deșeuri care nu sunt excluse în mod explicit din sfera de aplicare a DCD se clasifică în conformitate cu DCD și LD și, prin urmare, în conformitate cu abordarea descrisă în prezenta notă tehnică orientativă. Acest lucru este valabil și pentru cazurile în care există dispoziții legislative suplimentare pentru un anumit flux de deșeuri [cum ar fi deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) în cazul Directivei 2012/19/UE privind DEEE (22) sau deșeurile de baterii în cazul Directivei 2006/66/CE privind bateriile (23)], astfel cum se menționează la articolul 2 alineatul (4) din DCD.\

Directiva 2008/98/CE

Articolul 2 – Excluderi din domeniul de aplicare

Se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive următoarele:

a.	efluenți gazoși emiși în atmosferă;

b.	soluri (in situ), inclusiv soluri contaminate neexcavate și clădiri legate permanent de sol;

c.	soluri necontaminate și alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităților de construcție, în cazul în care este sigur că respectivul material va fi utilizat pentru construcții în starea sa naturală și pe locul de unde a fost excavat;

d.	deșeurile radioactive;

e.	explozibili dezafectați;

materii fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidența alineatului (2) litera (b), paie și alte materii naturale nepericuloase provenite din agricultură sau silvicultură și care sunt folosite în agricultură sau silvicultură sau pentru producerea de energie din biomasă prin procese sau metode care nu dăunează mediului și nu pun în pericol sănătatea populației.

În măsura în care intră sub incidența altor acte legislative comunitare, se exclud din domeniul de aplicare al prezentei directive următoarele:

a.	ape uzate;

b.	subproduse de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1774/2002, cu excepția produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalație de producere a biogazului sau a compostului;

c.	carcase de animale care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii, și care sunt eliminate conform Regulamentului (CE) nr. 1774/2002;

deșeuri rezultate în urma activităților de prospectare, extracție, tratare și stocare a resurselor minerale, precum și a exploatării carierelor care intră sub incidența Directivei 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive.

Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute de alte acte legislative comunitare aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafață în scopul gestionării apelor și a căilor navigabile sau al prevenirii inundațiilor, al atenuării efectelor inundațiilor și ale secetei sau ale asanării terenurilor nu intră sub incidența prezentei directive în cazul în care se dovedește că respectivele sedimente sunt nepericuloase.

Prin intermediul unor directive speciale pot fi stabilite norme speciale pentru cazuri individuale, sau care completează dispozițiile prezentei directive, privind gestionarea anumitor categorii de deșeuri.

Caseta 11:

Articolul 2 din DCD – Excluderi din domeniul de aplicare

3.1.2. Etapa 2: Ce rubrică din LD se aplică?

LD cuprinde 20 de capitole (coduri de două cifre), împărțite în secțiuni (coduri de patru cifre) și rubrici (coduri de șase cifre).

Atribuirea unei anumite rubrici se face aplicând procedura de utilizare a listei deșeurilor. Această procedură creează o ordine de prioritate pentru capitole. O versiune adnotată a LD și procedura de utilizare a acesteia pot fi consultate în anexa 1.

Orice deșeu care poate fi identificat printr-o rubrică marcată cu asterisc (*) trebuie considerat periculos. Deșeurile definite de toate celelalte rubrici sunt considerate nepericuloase. Pentru a finaliza etapa 2 și a identifica rubrica sau rubricile aplicabile din LD,

—

rubrica sau rubricile corespunzătoare din LD trebuie evaluate pentru deșeurile în cauză, ținând seama de faptul că este posibil ca la nivelul statelor membre să fi fost introduse rubrici specifice în legislația națională în temeiul articolului 7 alineatul (2) sau al articolului 7 alineatul (3) din DCD;

—

ulterior, trebuie să se analizeze în care dintre următoarele tipuri de rubrici trebuie încadrate deșeurile în cauză.

—

Rubrică pentru deșeuri absolut periculoase (AH) [marcată cu un asterisc (*)]

Deșeurile care sunt încadrate în categoria rubricilor AH nu pot fi alocate în categoria rubricilor pentru deșeuri nepericuloase și sunt periculoase fără să necesite o evaluare suplimentară.

În cazul în care se atribuie o rubrică AH, deșeurile vor fi clasificate ca deșeuri periculoase și nu este necesară o evaluare suplimentară pentru a decide dacă deșeurile trebuie clasificate ca deșeuri periculoase. Cu toate acestea, va fi în continuare necesar să se continue cu etapele 3-5 (a se vedea capitolul 3.2) pentru a stabili proprietățile periculoase pe care le prezintă deșeurile în cauză, întrucât aceste informații pot fi necesare pentru îndeplinirea dispozițiilor prevăzute la articolul 19 din DCD privind etichetarea corectă a deșeurilor periculoase (de exemplu, pentru completarea unui document de însoțire pentru circulația deșeurilor). Pentru informații privind rubricile AH care nu prezintă proprietăți periculoase, a se vedea caseta 1 secțiunea 1.1 din anexa 1.

—

Rubrică pentru deșeuri absolut nepericuloase (ANH)

Deșeurile care sunt încadrate în categoria rubricilor ANH nu pot fi alocate în categoria rubricilor pentru deșeuri periculoase și ar trebui clasificate ca nepericuloase fără să necesite o evaluare suplimentară.

În cazul în care se atribuie o rubrică ANH, deșeurile vor fi clasificate ca deșeuri nepericuloase și nu este necesară o evaluare suplimentară pentru a decide dacă deșeurile trebuie clasificate ca deșeuri nepericuloase. Pentru informații privind rubricile ANH care prezintă proprietăți periculoase, a se vedea caseta 1 secțiunea 1.1 din anexa 1.

—

Rubrică în oglindă

Rubricile în oglindă pot fi definite ca două sau mai multe rubrici înrudite, în care una este pentru deșeuri periculoase, iar cealaltă nu. Spre deosebire de rubricile AH sau ANH, dacă deșeurile trebuie să fie alocate unui grup de rubrici alternative, trebuie efectuată o evaluare suplimentară în vederea alocării. Rubricile alternative se referă cel puțin la următoarele rubrici:

—	rubrica în oglindă pentru deșeuri periculoase (MH) [marcată cu un asterisc (*)];

—	rubrica în oglindă pentru deșeuri nepericuloase (MNH).

În cazul în care există posibilitatea de a atribui o rubrică MH sau MNH, este necesar să se continue cu etapele 3-5 (a se vedea capitolul 3.2) din procesul de clasificare pentru a stabili, în funcție de rezultatele acestor investigații, dacă să se atribuie rubrica MH sau MNH.

Informații suplimentare privind atribuirea rubricilor ANH, AH, MH și MNH sunt prezentate în anexa 1 secțiunea 1.

3.2. Atribuirea rubricii MH sau MNH

Următoarele capitole ar trebui utilizate atunci când alegeți o rubrică în oglindă corespunzătoare. În plus, acestea pot fi utilizate și pentru a stabili proprietățile periculoase ale unui deșeu asociat cu o rubrică AH, întrucât aceste informații pot fi necesare pentru îndeplinirea dispozițiilor prevăzute la articolul 19 din DCD privind etichetarea corectă a deșeurilor periculoase (de exemplu, pentru completarea unui document de însoțire pentru circulația deșeurilor).

După finalizarea etapelor 3-5, ar trebui să se cunoască în cele din urmă dacă deșeul în cauză conține elemente periculoase și prezintă una sau mai multe proprietăți periculoase (de la HP 1 la HP 15) și/sau dacă acesta conține vreun POP relevant. Prin urmare, pe baza acestor informații, se poate decide dacă deșeurile sunt periculoase sau nepericuloase. Diagrama de mai jos prezintă etapele necesare și se referă la capitolele următoare (și la anexele corespunzătoare pentru mai multe detalii).

3.2.1. Etapa 3: Sunt disponibile suficiente informații cu privire la compoziția deșeurilor pentru a se stabili dacă prezintă proprietăți periculoase, fie prin efectuarea de calcule, fie prin efectuarea de teste în conformitate cu etapa 4?

Obținerea unor informații suficiente privind prezența și conținutul de substanțe periculoase în deșeuri, pentru a putea determina dacă deșeurile ar putea să prezinte vreuna dintre proprietățile periculoase de la HP 1 la HP 15, constituie un pas important în procesul de clasificare a deșeurilor. Indiferent de metoda aleasă pentru evaluarea existenței proprietăților periculoase (efectuarea de calcule sau teste), este necesar să se cunoască anumite informații cu privire la compoziția deșeurilor, conform descrierii din etapa 4. Există mai multe moduri de a colecta informații cu privire la compoziția relevantă a deșeurilor, la prezența substanțelor periculoase și la proprietățile periculoase potențiale pe care le prezintă acestea:

—

informații privind procesul de fabricație/chimia generării deșeurilor și substanțele input și intermediarii folosiți în acest proces, inclusiv aprecieri ale experților (surse utile pot fi rapoartele BREF, manualele privind procesele industriale, descrierile de proces și listele de materii prime furnizate de producător etc.);

—	informații din partea producătorului inițial cu privire la substanța sau obiectul în cauză înainte ca acesta să devină deșeu, de exemplu fișele cu date de securitate (FDS), eticheta produsului sau fișele produselor (a se vedea mai multe detalii în anexa 2);

—	baze de date privind analizele deșeurilor disponibile la nivelul statelor membre;

—	prelevarea de probe și analiza chimică a deșeurilor (a se vedea anexa 4).

De îndată ce au fost culese informații cu privire la compoziția deșeurilor, devine posibil să se evalueze dacă substanțele identificate sunt clasificate ca fiind periculoase, adică dacă li se atribuie un cod de frază de pericol (a se vedea caseta 12). Pentru a stabili dacă substanțele conținute sunt clasificate ca periculoase și pentru a afla mai multe informații despre diferitele clase de pericol și categorii de substanțe în care pot fi încadrate în conformitate cu Regulamentul CLP, vă rugăm să consultați orientările prezentate în anexa 2.

Codurile frazelor de pericol

Decizia dacă substanțele identificate drept constituenți ai deșeurilor în cauză sunt considerate substanțe periculoase trebuie să fie luată în conformitate cu criteriile prevăzute în Regulamentul CLP. Pentru instrumente de informare utile în acest context, a se consulta anexa 2 la prezentul document.

A se remarca faptul că, în conformitate cu Regulamentul CLP, „frazele de pericol” introduse sunt definite după cum urmează:

„frază de pericol” înseamnă o frază alocată unei clase și categorii de pericol care descrie natura pericolelor prezentate de o substanță sau de un amestec periculos, inclusiv, când este cazul, gradul de periculozitate.

Un exemplu de cod corespunzător unei fraze de pericol și atribuit unei clase și categorii de pericol din tabelul 3.1 din anexa VI partea 3 la Regulamentul CLP este:

Fraza de pericol:	Descriere:	Clasa de pericol și categoria:
H330	Mortal în caz de inhalare	Toxicitate acută 2

Astfel, prima cifră după „H” reprezintă categoria de pericol (2 – pericole fizice, 3 – pericole pentru sănătate, 4 – pericole pentru mediu), a doua și a treia cifră sunt numere consecutive de grupare a codurilor de pericol. Informații cu privire la codurile frazelor de pericol atribuite substanțelor pot fi găsite în anexa 2.

Caseta 12:

Observații cu privire la criteriile CLP: codurile frazelor de pericol

Vă atragem atenția asupra faptului că, în cazul în care se are în vedere testarea directă a proprietăților periculoase (astfel cum se realizează, în mod obișnuit, pentru proprietățile periculoase fizice, a se vedea etapa 4), este posibil să nu fie necesară analiza chimică a deșeurilor în cauză. În schimb, celelalte surse de informații menționate anterior pot deja să indice dacă ar putea fi efectuată în mod rezonabil o testare directă țintită a anumitor proprietăți periculoase.

În cazul în care se are în vedere prelevarea de probe și analiza chimică a deșeurilor în cauză pentru a stabili compoziția lor chimică (de exemplu pentru a efectua calcule în vederea evaluării proprietăților periculoase, astfel cum se descrie în etapa 4), vă rugăm să consultați anexa 4.

Cei care se ocupă de clasificarea deșeurilor ar trebui să ia toate măsurile rezonabile pentru a stabili compoziția și proprietățile periculoase ale deșeurilor înainte de a ajunge la acest punct.

În cele din urmă, în cazul în care informațiile colectate cu privire la compoziția deșeurilor (ținând seama de toate opțiunile descrise mai sus) nu permit formularea unor concluzii sau evaluarea proprietăților periculoase pe care le prezintă deșeurile nici prin efectuarea de calcule, nici prin realizarea de teste ale deșeurilor, în conformitate cu etapa 4 următoare, operatorul ar trebui să ia în considerare clasificarea deșeurilor ca periculoase (dacă este necesar, după consultarea cu autoritatea competentă).

De remarcat că, deși sunt disponibile metode de testare directă pentru unele proprietăți periculoase, astfel cum se descrie în etapa 4, acestea nu sunt disponibile pentru toate proprietățile periculoase. Prin urmare, testarea directă nu poate fi utilizată pentru a clasifica pe deplin un deșeu cu o compoziție necunoscută ca fiind un deșeu nepericulos.

3.2.2. Etapa 4: Deșeul prezintă vreuna dintre proprietățile periculoase de la HP 1 la HP 15?

Astfel cum se menționează în capitolul 2.1.1 și se descrie în detaliu în anexa 3 la prezentul document, anexa III la DCD descrie 15 proprietăți ale deșeurilor (de la HP 1 la HP 15) care fac ca acestea să fie periculoase. Table 1 oferă o imagine de ansamblu a proprietăților periculoase menționate mai sus.

Tabelul 1

Proprietăți ale deșeurilor care fac ca acestea să fie periculoase (descriere preluată din DCD, anexa III)

Proprietăți periculoase
HP1	Explozive
HP2	Oxidante
HP3	Inflamabile
HP4	Iritante – iritarea pielii și leziuni oculare
HP5	Toxicitate asupra unui organ țintă specific (STOT)/toxicitate prin aspirare
HP6	Toxicitate acută
HP7	Cancerigene
HP8	Corozive
HP9	Infecțioase
HP10	Toxice pentru reproducere
HP11	Mutagene
HP12	Degajarea unui gaz cu toxicitate acută
HP13	Sensibilizante
HP14	Ecotoxice
HP15	Deșeuri capabile să dezvolte una dintre proprietățile periculoase menționate mai sus pe care deșeul inițial nu o prezintă în mod direct

Odată încheiată etapa 3, ar trebui să fie disponibile informații suficiente cu privire la compoziția deșeurilor în cauză. Aceasta înseamnă că ar trebui să fie disponibile suficiente informații cu privire la substanțele periculoase conținute în deșeuri și cu privire la modul lor de clasificare (de exemplu, dacă le este atribuit vreun cod relevant corespunzător unei fraze de pericol, în conformitate cu Regulamentul CLP) astfel încât să se poată aplica cel puțin una dintre următoarele metode pentru a determina dacă deșeurile prezintă proprietăți periculoase:

—	efectuarea de calcule pentru a vedea dacă substanțele care sunt prezente în deșeurile avute în vedere ating sau depășesc valorile-limită bazate pe codurile frazelor de pericol (luate una câte una, în funcție de proprietățile de la HP 4 la HP 14, a se vedea anexa 3);

—	efectuarea de teste pentru a vedea dacă deșeurile prezintă proprietăți periculoase sau nu.

Anexa 3 oferă o descriere detaliată și orientări cu privire la modul de evaluare a proprietăților periculoase individuale de la HP 1 la HP 15 prin efectuarea de calcule sau teste.

În ceea ce privește metoda bazată pe efectuarea de calcule, e demn de remarcat faptul că valorile corespunzătoare conținutului de substanțe periculoase din deșeuri, astfel cum au fost determinate, de exemplu, prin prelevarea de probe și analiza chimică a deșeurilor în cauză, trebuie să fie comparate cu limitele de concentrație enumerate în anexa III la DCD. Aceste limite de concentrație se referă la starea deșeurilor la momentul clasificării deșeurilor, adică greutatea în stare proaspătă a deșeurilor. Cu toate acestea, multe dintre metodele analitice specifică rezultatele pe baza greutății uscate. Prin urmare, valorile analitice exprimate pe baza substanței uscate trebuie să fie corectate pentru a ține seama de conținutul de umiditate al deșeurilor, în vederea determinării concentrației substanței în deșeul inițial, astfel cum va fi gestionat ulterior. Clasificatorii de deșeuri ar trebui să fie conștienți de faptul că laboratoarele exprimă adesea rezultatele pe baza greutății uscate și, așadar, ar trebui să fie atenți pentru a se asigura că știu ce bază a fost utilizată pentru obținerea rezultatelor analitice. Clasificarea deșeurilor trebuie să se efectueze pe baza greutății umede (fie cum a rezultat din testele inițiale, fie cum a fost obținută prin convertire, pornind de la valoarea corespunzătoare substanței uscate). În plus, ar trebui să se remarce în mod explicit că articolul 7 alineatul (4) din DCD nu permite diluarea sau amestecarea deșeurilor pentru a reduce concentrațiile inițiale de substanțe periculoase.

A se remarca, de asemenea, că valorile-limită de concentrație definite în anexa III la DCD nu se aplică aliajelor de metale pure în forma lor masivă, în măsura în care acestea nu sunt contaminate cu substanțe periculoase. Informații suplimentare privind clasificarea aliajelor de metale pot fi găsite în anexa 1 secțiunea 1.4.6.

Orientări suplimentare cu privire la prelevarea de probe și analizele chimice ale deșeurilor în vederea utilizării metodei de calcul pot fi găsite în anexa 4.

În unele cazuri, pentru anumite proprietăți periculoase (de exemplu, proprietăți fizice precum HP 1 „Explozive”, HP 2 „Oxidante” și HP 3 „Inflamabile”), poate fi necesar să se efectueze teste directe pentru a se stabili dacă deșeurile prezintă o anumită proprietate periculoasă.

În conformitate cu anexa la lista europeană a deșeurilor,

„În cazul în care proprietatea periculoasă a unui deșeu a fost evaluată pe baza unui test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, conform indicațiilor din anexa III la Directiva 2008/98/CE, rezultatele testului primează.”

În cele din urmă, în cazul în care deșeurile prezintă una sau mai multe dintre cele 15 proprietăți periculoase, trebuie atribuită rubrica MH corespunzătoare. În schimb, în cazul în care deșeurile nu prezintă nicio proprietate periculoasă, trebuie inițiată etapa 5 pentru a verifica dacă deșeurile conțin anumite POP în concentrații superioare valorilor-limită. Aceasta este ultima etapă înainte ca deșeurilor în cauză să li se poată atribui rubrica MH sau MNH.

3.2.3. Etapa 5: Este probabil ca deșeurile să conțină vreunul dintre POP indicați în anexa la lista europeană a deșeurilor (punctul 2 liniuța 3) sau se știe acest lucru?

Ultima etapă în clasificarea deșeurilor ca periculoase sau nepericuloase constă în a determina dacă deșeurile conțin vreunul din POP indicați în anexa la lista europeană a deșeurilor (punctul 2 liniuța 3), mai precis dacă valoarea corespunzătoare conținutului său de un anumit POP depășește valorile-limită relevante din Regulamentul POP. O prezentare detaliată, inclusiv o listă cu POP care trebuie avuți în vedere și limitele de concentrație respective, se regăsește în anexa 1 secțiunea 1.4.10.

În cazul în care deșeurile nu conțin POP relevanți sau conținutul de POP al acestora se situează sub limitele de concentrație, se atribuie rubrica MNH. În caz contrar, se atribuie rubrica MH.

(1) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(2) Decizia 2000/532/CE a Comisiei de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).

(3) Un exercițiu de consultare cu părțile interesate s-a derulat pe parcursul lunii iunie 2015, a se vedea http://ec.europa.eu/environment/waste/hazardous_index.htm La 30 iunie 2015 a avut loc la Bruxelles un atelier de lucru cu părțile interesate.

(4) Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3).

(5) Decizia 2000/532/CE a Comisiei de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).

(6) Comisia Europeană – Direcția Generală Mediu (2013): Ghid privind interpretarea principalelor dispoziții ale Directivei 2008/98/CE privind deșeurile, a se vedea http://ec.europa.eu/environment/waste/framework/pdf/guidance_doc.pdf

(7) Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).

(8) Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17).

(9) Regulamentul (UE) nr. 1357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 365, 19.12.2014, p. 89).

(10) Regulamentul (UE) 2017/997 al Consiliului din 8 iunie 2017 de modificare a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește proprietatea periculoasă HP 14 „Ecotoxice” (JO L 150, 14.6.2017, p. 1).

(11) Decizia 2000/532/CE a Comisiei de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 226, 6.9.2000, p. 3).

(12) Decizia 2014/955/UE a Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 370, 30.12.2014, p. 44).

(13) Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1).

(14) Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1).

(15) Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE – Declarația Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei (JO L 102, 11.4.2006, p. 15).

(16) Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1).

(17) Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1).

(18) Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 7).

(19) Ar trebui menționat faptul că unele state membre ale UE aplică valori-limită mai stricte pentru anumite POP.

(20) Poluanții POP enumerați în LD sunt așa-numiții „POP vechi”. Astfel, numai deșeurile care conțin „POP vechi” în concentrații care depășesc valoarea-limită scăzută din punctul de vedere al conținutului de POP sunt clasificate ca fiind periculoase.

(21) Directiva 2012/18/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanțe periculoase, de modificare și ulterior de abrogare a Directivei 96/82/CE a Consiliului (JO L 197, 24.7.2012, p. 1).

(22) Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 iulie 2012 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38).

(23) Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1).

ANEXE

la Comunicarea Comisiei privind orientări tehnice referitoare la clasificarea deșeurilor

CUPRINS

ANEXA 1: Lista adnotată a deșeurilor

1.1.

Structura listei deșeurilor

1.2.

Identificarea rubricii potrivite

1.2.1

Lista adnotată a deșeurilor

1.3.

Exemple de clasificare a rubricilor complexe

1.3.1.

Deșeuri de ambalaje și conținutul acestora

1.3.2.

Deșeuri din echipamente electrice și electronice (DEEE)

1.3.3.

Vehicule scoase din uz (VSU)

1.4.

Exemple de evaluare a constituenților specifici ai anumitor tipuri de deșeuri

1.4.1.

Constituenți organici și compuși chimici specifici

1.4.2.

Substanțe care diminuează stratul de ozon

1.4.3.

Azbest

1.4.4.

Deșeuri cu conținut de CaO și Ca(OH)2

1.4.5.

Deșeuri cu conținut de gudron de huilă și bitum

1.4.6.

Metale și aliaje

1.4.7.

Peroxizi organici

1.4.8.

Deșeuri de cauciuc

1.4.9.

Deșeuri de materiale plastice

1.4.10.

Deșeuri POP

ANEXA 2: Surse de date și bază de informații privind substanțele periculoase

2.1

Clasificarea substanțelor ca periculoase conform Regulamentului CLP

2.1.1

Clasificarea armonizată a substanțelor

2.1.2

Autoclasificările

2.1.3

Inventarul C & E ca instrument de căutare

2.2

Informații privind compoziția, proprietățile și gestionarea deșeurilor pentru substanțele/amestecurile care devin deșeuri

2.3

Alte surse de informații

ANEXA 3: Abordări specifice pentru determinarea proprietăților periculoase (HP 1-HP 15)

3.1.

Determinarea HP 1: exploziv

3.2.

Determinarea HP 2: oxidant

3.3.

Determinarea HP 3: inflamabil

3.4.

Determinarea HP 4: iritant – iritarea pielii și leziuni oculare

3.5.

Determinarea HP 5: toxicitate asupra unui organ-țintă specific (STOT)/toxicitate prin aspirare

3.6.

Determinarea HP 6: toxicitate acută

102

3.7.

Determinarea HP 7: cancerigen

105

3.8.

Determinarea HP 8: coroziv

106

3.9.

Determinarea HP 9: infecțios

108

3.10.

Determinarea HP 10: toxic pentru reproducere

111

3.11.

Determinarea HP 11: mutagen

113

3.12.

Determinarea HP 12: degajarea unui gaz cu toxicitate acută

114

3.13.

Determinarea HP 13: sensibilizant

118

3.14.

Determinarea HP 14: ecotoxic

119

3.15.

Determinarea HP 15: deșeuri capabile să dezvolte una dintre proprietățile periculoase menționate mai sus pe care deșeul inițial nu o prezintă în mod direct

122

ANEXA 4: Eșantionarea și analiza chimică a deșeurilor

124

4.1.

Eșantionarea

124

4.1.1.

Cadrul pentru eșantionare

124

4.1.2.

Metodologia de eșantionare

126

4.1.3.

Standarde de eșantionare pentru diferitele tipuri de deșeuri

128

4.1.4.

Strategii de eșantionare pentru a gestiona problema omogenității/eterogenității

128

4.1.5.

Abordarea statistică a eșantionării

128

4.2.

Analiza chimică a deșeurilor

129

4.2.1.

Substanțe care corespund celui mai defavorabil scenariu realist

131

4.2.2.

Rubrici generice

132

ANEXA 5: Surse și referințe externe

134

ANEXA 1

Lista adnotată a deșeurilor

1.1. Structura listei deșeurilor

Lista deșeurilor (LD), astfel cum a fost stabilită prin Decizia 2000/532/CE și astfel cum a fost modificată prin Decizia 2014/955/UE, se aplică de la 1 iunie 2015.

LD conține 20 de capitole (coduri de două cifre, cf. tabelul 1 de mai jos). Aceste capitole se împart apoi în secțiuni (coduri de patru cifre) și în rubrici (coduri de șase cifre). În continuare se prezintă câteva exemple de capitole, secțiuni și rubrici:

Capitol	:	20 DEȘEURI MUNICIPALE (DEȘEURI MENAJERE ȘI DEȘEURI ASIMILABILE, PROVENITE DIN COMERȚ, INDUSTRIE ȘI INSTITUȚII), INCLUSIV FRACȚIUNII COLECTATE SEPARAT
Secțiune	:	20 01 fracțiuni colectate separat (cu excepția celor de la secțiunea 15 01)
Rubrică	:	20 01 02 sticlă

La clasificarea unui deșeu trebuie să vă asigurați, în primul rând, că acesta se încadrează în domeniul de aplicare al titlului capitolului. Dacă se încadrează, verificați în continuare dacă deșeul se încadrează în domeniul de aplicare al titlului secțiunii. Abia după aceea puteți să căutați un cod corespunzător.

Pentru exemplul menționat anterior, al deșeurilor încadrate la rubrica 20 01 02, aceasta înseamnă că deșeul:

—	trebuie să provină din gospodării sau să fie un deșeu provenit din comerț, industrie sau instituții asimilabil deșeurilor menajere (pentru a se încadra la capitolul 20);

—	trebuie să fie colectat separat (pentru a se încadra la secțiunea 20 01); și

—	trebuie să fie din sticlă;

—	dar nu trebuie să fie un ambalaj de sticlă, pentru că deșeurile de ambalaje sunt excluse din secțiunea 20 01 prin titlul acesteia și trebuie să se încadreze la o rubrică din capitolul 15, rezervat deșeurilor de ambalaje.

Ordinea de prioritate a capitolelor din LD, astfel cum este stabilită în LD

Capitolele (codurile de două cifre) se pot împărți în trei categorii diferite care trebuie să fie examinate într-o ordine predeterminată, specificată în anexa la LD, atunci când se încearcă identificarea rubricii efective sau a rubricii „în oglindă” care corespunde cel mai bine deșeului investigat:

01-12 și 17-20

capitole legate de sursa deșeurilor

13-15

capitole legate de tipul deșeurilor

capitol destinat deșeurilor nespecificate în altă parte în listă

Mai întâi, este important să se examineze capitolele 01-12 și 17-20 (cu excepția rubricilor generale din acestea, ale căror coduri se termină în 99), care identifică un deșeu prin trimitere la sursa acestuia sau la sectorul industrial de proveniență. În loc să se aibă în vedere tipul general de industrie în care apare deșeul, se recomandă să se țină seama de procesul industrial specific. Un exemplu în acest sens este cel al deșeurilor provenite din industria autovehiculelor: în funcție de proces, deșeurile se pot încadra la capitolul 12 (deșeuri rezultate din modelarea și tratarea mecanică și fizică a suprafețelor metalelor și materialelor plastice), la capitolul 11 (deșeuri rezultate din tratarea chimică a suprafețelor și din acoperiri ale metalelor și ale altor materiale; hidrometalurgia neferoasă) sau la capitolul 08 [deșeuri rezultate din fabricarea, formularea, distribuția și utilizarea (FFDU) produselor de acoperire (vopsele, lacuri și emailuri vitrifiate), a adezivilor, a masticurilor și a cernelurilor tipografice]. Codul 99 de la aceste capitole nu trebuie să fie utilizat în această etapă.

În cazul în care nu se găsește un cod corespunzător în capitolele 01-12 și 17-20, următoarele capitole care trebuie să fie verificate, în conformitate cu ordinea de prioritate definită, sunt capitolele 13-15 (cu excepția rubricilor generale, ale căror coduri se termină în 99). Aceste capitole sunt legate de natura deșeului propriu-zis, de exemplu deșeuri de ambalaje.

Dacă nu se aplică niciunul dintre aceste coduri, deșeul trebuie să fie identificat în conformitate cu capitolul 16 (cu excepția rubricilor generale, ale căror coduri se termină în 99), care reprezintă un ansamblu de fluxuri de deșeuri diverse care nu pot fi asociate precis unui anumit proces sau sector, cum sunt deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) sau vehiculele scoase din uz.

În cazul în care deșeul nu poate fi încadrat în mod rezonabil în niciuna dintre rubricile capitolului 16, trebuie să se găsească un cod adecvat cu terminația 99 (deșeuri nespecificate) în secțiunea de listă care corespunde sursei de deșeuri identificate în prima etapă.

Identificarea rubricii celei mai potrivite este o etapă importantă în clasificarea deșeurilor și presupune un raționament riguros și corect din partea operatorului, bazat pe cunoștințele sale cu privire la originea și procesul care generează deșeul, precum și la compoziția sa potențială. În anexa 1.2 se prezintă informații mai detaliate despre modul de aplicare a listei și a ordinii de prioritate predefinite pentru aceasta și se sintetizează informațiile furnizate anterior sub forma unei diagrame (a se vedea figura 1).

Tabelul 1

Capitolele LD

COD	DESCRIEREA CAPITOLULUI	PRIORITATE
01	DEȘEURI REZULTATE DIN EXPLORAREA ȘI EXPLOATAREA MINELOR ȘI CARIERELOR, PRECUM ȘI DIN TRATAREA FIZICĂ ȘI CHIMICĂ A MINERALELOR	A
02	DEȘEURI PROVENITE DIN AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ, ACVACULTURĂ, SILVICULTURĂ, VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT, PRECUM ȘI DIN PREPARAREA ȘI PRELUCRAREA ALIMENTELOR
03	DEȘEURI REZULTATE DIN PRELUCRAREA LEMNULUI ȘI FABRICAREA DE PANOURI ȘI MOBILĂ, CELULOZĂ, HÂRTIE ȘI CARTON
04	DEȘEURI PROVENITE DIN INDUSTRIA PIELĂRIEI, A BLĂNĂRIEI ȘI DIN INDUSTRIA TEXTILĂ
05	DEȘEURI REZULTATE DIN RAFINAREA PETROLULUI, PURIFICAREA GAZULUI NATURAL ȘI TRATAREA PIROLITICĂ A CĂRBUNELUI
06	DEȘEURI REZULTATE DIN PROCESELE CHIMIEI ANORGANICE
07	DEȘEURI DIN PROCESELE CHIMICE ORGANICE
08	DEȘEURI PROVENIND DE LA FABRICAREA, FORMULAREA, DISTRIBUȚIA ȘI UTILIZAREA (FFDU) PRODUSELOR DE ACOPERIRE (VOPSELE, LACURI ȘI EMAILURI VITRIFIATE), ADEZIVILOR, MASTICURILOR ȘI CERNELURILOR TIPOGRAFICE
09	DEȘEURI PROVENIND DIN INDUSTRIA FOTOGRAFICĂ
10	DEȘEURI PROVENITE DIN PROCESELE TERMICE
11	DEȘEURI REZULTATE DIN TRATAREA CHIMICĂ A SUPRAFEȚELOR ȘI DIN ACOPERIRI ALE METALELOR ȘI ALE ALTOR MATERIALE; HIDROMETALURGIA NEFEROASĂ
12	DEȘEURI PROVENITE DE LA MODELAREA ȘI TRATAREA FIZICĂ ȘI MECANICĂ DE SUPRAFAȚĂ A METALELOR ȘI A MATERIALELOR PLASTICE
13	ULEIURI ȘI COMBUSTIBILI LICHIZI UZAȚI (CU EXCEPȚIA ULEIURILOR COMESTIBILE ȘI A CELOR MENȚIONATE LA CAPITOLELE 05 ȘI 12)	B
14	DEȘEURI DE SOLVENȚI ORGANICI, AGENȚI DE RĂCIRE ȘI AGENȚI DE PROPULSARE (CU EXCEPȚIA CAPITOLELOR 07 ȘI 08)
15	AMBALAJE ȘI DEȘEURI DE AMBALAJE; MATERIALE ABSORBANTE, MATERIALE DE LUSTRUIRE, MATERIALE FILTRANTE ȘI ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECȚIE, NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE
16	DEȘEURI NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE ÎN LISTĂ	C
17	DEȘEURI DIN CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI (INCLUSIV PĂMÂNT EXCAVAT DIN SITURI CONTAMINATE)	A
18	DEȘEURI PROVENITE DIN ACTIVITĂȚI DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ SAU VETERINARĂ ȘI/SAU DIN CERCETĂRI CONEXE (CU EXCEPȚIA DEȘEURILOR DE LA PREPARAREA HRANEI ÎN BUCĂTĂRII SAU RESTAURANTE, CARE NU PROVIN DIRECT DIN ACTIVITĂȚILE DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ)
19	DEȘEURI PROVENITE DE LA INSTALAȚII DE TRATARE A REZIDUURILOR, DE LA STAȚIILE EX-SITU DE EPURARE A APELOR REZIDUALE ȘI DE LA PREPARAREA APEI PENTRU CONSUMUL UMAN ȘI A APEI PENTRU UZ INDUSTRIAL
20	DEȘEURI MUNICIPALE (DEȘEURI MENAJERE ȘI DEȘEURI ASIMILABILE, PROVENITE DIN COMERȚ, INDUSTRIE ȘI INSTITUȚII), INCLUSIV FRACȚIUNI COLECTATE SEPARAT

Tipuri de rubrici din LD

Orice rubrică marcată cu un asterisc (*) se consideră a fi deșeu periculos. Astfel cum s-a arătat deja în capitolul 3.1.2, cele 842 de rubrici existente în total în LD pot fi împărțite în rubrici pentru deșeuri absolut periculoase (AH), absolut nepericuloase (ANH), rubrici în oglindă pentru deșeuri periculoase (MH) și rubrici în oglindă pentru deșeuri nepericuloase (MNH) (cf. tabelul 2). Prin urmare, orice deșeu este fie periculos, fie nepericulos.

Tabelul 2

Numărul de rubrici din LD

842 de rubrici în lista deșeurilor
408 rubrici pentru deșeuri periculoase		434 de rubrici pentru deșeuri nepericuloase
230 AH	178 MH	188 MNH	246 ANH

— Rubrica pentru deșeuri absolut periculoase (AH)

Deșeurilor încadrate la rubricile AH nu li se pot atribui rubrici alternative pentru deșeuri nepericuloase, fiind considerate periculoase fără nicio evaluare suplimentară.

Rubricile AH sunt marcate cu roșu închis în lista adnotată a deșeurilor (cf. tabelul 3 din secțiunea 1.2.1 a prezentei anexe).

În cazul în care se atribuie o rubrică AH, deșeul va fi clasificat ca periculos, fără a fi nevoie de o evaluare suplimentară pentru a decide dacă deșeul trebuie să fie clasificat ca periculos. Totuși, va fi în continuare necesar să se parcurgă etapele 3-4 (a se vedea capitolul 3.2), pentru a se stabili ce proprietăți periculoase prezintă deșeul în cauză, întrucât aceste informații pot fi necesare pentru îndeplinirea dispozițiilor prevăzute la articolul 19 din DCD privind etichetarea corectă a deșeurilor periculoase (de exemplu, prin completarea unui document de însoțire pentru mișcările deșeurilor).

— Rubrica pentru deșeuri absolut nepericuloase (ANH)

Deșeurilor încadrate la rubricile ANH nu li se pot atribui rubrici alternative pentru deșeuri periculoase, fiind considerate nepericuloase fără nicio evaluare suplimentară.

Rubricile ANH sunt marcate cu negru în lista adnotată a deșeurilor (cf. tabelul 3 din secțiunea 1.2.1 a prezentei anexe).

În cazul în care se atribuie o rubrică ANH, deșeul va fi clasificat ca nepericulos, fără a fi nevoie de o evaluare suplimentară pentru a decide dacă deșeul trebuie să fie clasificat ca nepericulos.

— Rubrica în oglindă

Rubricile în oglindă pot fi definite ca două sau mai multe rubrici înrudite, dintre care una este pentru deșeuri periculoase, iar cealaltă pentru deșeuri nepericuloase. Uneori, obiectului unei rubrici în oglindă îi pot corespunde mai multe rubrici alternative înrudite. Spre deosebire de rubricile AH și ANH, dacă un deșeu urmează să fie încadrat într-un grup de rubrici alternative, trebuie să se întreprindă etape suplimentare pentru evaluarea alocării. Rubricile alternative constau cel puțin în următoarele rubrici:

—	Rubrică în oglindă pentru deșeuri periculoase (MH) Rubricile MH sunt marcate cu portocaliu în lista adnotată a deșeurilor (cf. tabelul 3 din secțiunea 1.2.1).

—	Rubrică în oglindă pentru deșeuri nepericuloase (MNH) Rubricile MNH sunt marcate cu albastru închis în lista adnotată a deșeurilor (cf. tabelul 3 din secțiunea 1.2.1).

Rubricile în oglindă pot fi împărțite în următoarele subcategorii:

—

Decizia de a încadra un deșeu la o rubrică MH sau la o rubrică MNH alternativă este determinată de o referire generală la substanțe periculoase; de exemplu:

10 12 09*	deșeuri solide rezultate din epurarea gazelor, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 12 10	deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 12 09	MNH

—

Decizia de a încadra un deșeu la o rubrică MH sau la o rubrică MNH alternativă este determinată de o referire specifică la anumite substanțe periculoase; de exemplu:

16 01 11*	plăcuțe de frână cu conținut de azbest	MH
16 01 12	plăcuțe de frână, altele decât cele specificate la 16 01 11	MNH

—

În cazul rubricilor care fac trimitere la mai multe rubrici, atribuirea unei rubrici poate să depindă de originea deșeului în cauză sau de anumite proprietăți ale sale, precum și de substanțele periculoase pe care ar putea să le conțină; de exemplu:

17 06 01*	materiale izolante cu conținut de azbest	MH
17 06 03*	alte materiale izolante constând din sau cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 06 04	materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 și 17 06 03	MNH

Adesea, dar nu obligatoriu, rubricile în oglindă corespondente pot fi recunoscute prin cuvintele de referință „altele decât cele specificate la …”, care diferențiază rubricile MH și MNH.

În cazul în care trebuie să se aleagă între atribuirea unei rubrici MH și atribuirea unei rubrici MNH, este necesară parcurgerea etapelor 3-5 ale procesului de clasificare (cf. capitolul 3.2), pentru a se determina prezența și conținutul de substanțe periculoase în concentrații relevante sau pentru a se stabili dacă deșeul prezintă în mod direct proprietăți periculoase, în vederea încadrării corecte a fluxului de deșeuri analizat la o rubrică MH sau MNH.

Deșeuri care prezintă proprietăți periculoase încadrate la o rubrică pentru deșeuri absolut nepericuloase

Vă rugăm să rețineți faptul că un deșeu încadrat la o rubrică ANH este clasificat ca nepericulos fără să se realizeze nicio altă evaluare a proprietăților sale periculoase. Singura excepție de la acest principiu este descrisă la articolul 7 alineatul (2) din DCD, în care se prevede că, dacă autoritatea competentă a statului membru în cauză consideră, pe baza unor dovezi corespunzătoare, că un deșeu căruia i s-a atribuit un cod ANH trebuie să fie clasificat de fapt ca periculos, deșeul respectiv va fi clasificat ca periculos. Acest lucru trebuie să fie comunicat Comisiei, în vederea unor eventuale modificări ulterioare ale LD.

Deșeuri care prezintă proprietăți nepericuloase încadrate la o rubrică pentru deșeuri absolut periculoase

În cazul în care deșeului în cauză i se poate atribui doar o rubrică AH, deșeul este clasificat ca periculos. Singura excepție de la acest principiu apare atunci când statul membru relevant consideră deșeul în cauză ca nepericulos, pe baza prezentării unor dovezi corespunzătoare în acest sens, în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din DCD. Acest lucru trebuie să fie comunicat Comisiei, în vederea unor eventuale modificări ulterioare ale LD.

Alegerea uneia dintre rubricile în oglindă – evaluarea proprietăților periculoase

Etapele descrise în capitolul 3.2 sunt necesare doar dacă deșeul respectiv urmează să fie încadrat la o rubrică MH sau MNH sau dacă trebuie să fie evaluate proprietățile periculoase ale unui deșeu încadrat la o rubrică AH, de exemplu pentru completarea unui document de însoțire.

Caseta 1:

Evaluarea proprietăților periculoase: ANH, AH, rubrici în oglindă

1.2. Identificarea rubricii potrivite

Pentru clasificarea unui deșeu, este esențial să se depună toate eforturile posibile pentru a identifica:

—	sursa acestuia (activitatea sau procesul specific care l-a produs);

—	tipul acestuia (sau tipurile, dacă este vorba de un amestec).

După obținerea acestor informații, trebuie să consultați întreaga listă a deșeurilor și să urmați instrucțiunile de mai jos. Selectarea rubricii celei mai potrivite pentru deșeu, dintre cele 842 de rubrici disponibile în total în cadrul LD, este un exercițiu complex. În primul rând, trebuie să se examineze întreaga listă, iar deșeul trebuie să corespundă celor descrise la rubrica, secțiunea și capitolul selectate în cele din urmă, astfel cum se arată în exemplul pentru rubrica 20 01 02 din capitolul anterior.

Modul în care este concepută lista permite identificarea mai multor rubrici; prin urmare, pentru a alege rubrica cea mai potrivită va trebui să parcurgeți și etapele de evaluare din capitolul 3.2.

Titlurile capitolelor și ale secțiunilor limitează domeniul de aplicare al secțiunilor și al rubricilor din cadrul lor și pot semnala inclusiv anumite excluderi. Este important să se consulte aceste titluri înainte de selectarea rubricilor.

În figura 1 din anexa 1 se prezintă o diagramă care vă va îndruma în acest proces și care trebuie să fie utilizată împreună cu instrucțiunile. Procesul se desfășoară în etape și poate fi necesar să fie parcurs de mai multe ori.

ETAPA A1: Prima etapă cuprinde următorii pași:

—	Comparați activitatea sau procesul specific care a produs deșeul cu titlurile capitolelor 01-12 și 17-20. Dacă procesul sau activitatea se încadrează în domeniul de aplicare al unuia sau al mai multor titluri de capitole, analizați titlurile secțiunilor din cadrul acestora.

—	Dacă procesul sau activitatea se încadrează în domeniul de aplicare al titlului unui capitol și al unei secțiuni, căutați în secțiunea respectivă o rubrică ce corespunde în mod clar tipului de deșeu în cauză.

—	În această etapă nu trebuie să utilizați rubricile generale cu codul XX XX 99.

—	Dacă nu găsiți nicio rubrică adecvată, treceți la etapa A2.

Proces specific sau activitate specifică

Proces sau activitate care nu corespunde industriei în general și nici unui tip general de activitate comercială.

Poate fi necesar ca întreprinderile să își încadreze fiecare activitate sau etapă de proces la un capitol diferit.

De exemplu, deșeurile rezultate în diversele etape ale unui proces de fabricare de automobile se pot încadra la capitolele 12 (deșeuri provenite de la modelarea și tratarea de suprafață a metalelor), 11 (deșeuri anorganice cu conținut de metale, provenite din tratarea și acoperirea metalelor) și 08 (deșeuri provenind de la utilizarea substanțelor de acoperire).

ETAPA A2: A doua etapă cuprinde următorii pași:

—	Comparați tipul specific de deșeu cu titlurile capitolelor 13-15. Dacă deșeul se încadrează în domeniul de aplicare al unuia sau al mai multor titluri de capitole, analizați titlurile secțiunilor din cadrul acestora.

—	Dacă tipul de deșeu se încadrează în domeniul de aplicare al titlului unui capitol și al unei secțiuni, căutați în secțiunea respectivă o rubrică ce corespunde în mod clar tipului de deșeu în cauză.

—	Puteți utiliza rubrica generală cu codul XX XX 99, dacă este cazul.

—	Dacă nu găsiți nicio rubrică adecvată, treceți la etapa A3.

Atribuirea unui cod general de tip XX XX 99 trebuie să fie ultima soluție și să fie evitată cât mai mult posibil.

ETAPA A3: A treia etapă cuprinde următorii pași:

—	Verificați dacă deșeul se încadrează în domeniul de aplicare al unui titlu de secțiune din capitolul 16.

—	Dacă tipul de deșeu se încadrează în domeniul de aplicare al titlului unei secțiuni, căutați în secțiunea respectivă o rubrică ce corespunde în mod clar tipului de deșeu în cauză.

—	Dacă nu găsiți nicio rubrică adecvată, treceți la etapa A4.

ETAPA A4: Etapa finală cuprinde următorii pași:

—	Reveniți la etapa A1 și alegeți rubrica generală cu codul XX XX 99 dintr-un capitol și o secțiune care se potrivesc cu procesul sau activitatea care a produs deșeul.

—	Înainte de atribuirea unei rubrici cu codul XX XX 99, asigurați-vă că ați parcurs etapele A1-A3.

În urma parcurgerii etapelor A1-A4, deșeul în cauză trebuie să fie încadrat fie la o rubrică AH sau ANH, fie la cea mai potrivită dintre rubricile în oglindă. În cazul acestora din urmă, este necesar să se parcurgă etapa 3 (cf. capitolul 3.2) din procedura de clasificare, pentru a se lua decizia finală cu privire la atribuirea rubricii MH sau a rubricii MNH.

Diagrama prezentată în figura 1 din anexa 1 are doar rolul de a oferi asistență pentru încadrarea unui anumit flux de deșeuri la cea mai potrivită rubrică sau pereche de rubrici în oglindă; rețineți faptul că procesul de clasificare trebuie să fie considerat un proces în etape, putând fi necesar să fie parcurs de mai multe ori.

Secțiunile următoare au rolul de a oferi asistență suplimentară în acest context:

—	în secțiunea 1.2.1 este inclusă o versiune adnotată a LD;

—	secțiunea 1.3 conține exemple specifice de rubrici complexe, care ilustrează procedura de clasificare;

—	secțiunea 1.4 prezintă exemple de clasificare a unor constituenți specifici ai anumitor tipuri de deșeuri.

Clasificarea amestecurilor de deșeuri

Atunci când sunt prezente mai multe tipuri de deșeuri, fiecare dintre acestea trebuie să fie examinat separat. În acest mod se asigură faptul că eventualele articole sau loturi de deșeuri periculoase:

—	nu sunt clasificate în mod eronat ca nepericuloase prin amestecarea (diluarea) lor cu alte deșeuri [a se vedea articolul 7 alineatul (4) din DCD];

—	sunt identificate la timp, pentru a preveni amestecarea lor cu alte deșeuri, de exemplu într-o pubelă, într-un sac, într-o stivă sau într-un container pentru deșeuri (a se vedea articolul 18 din DCD).

Doar deșeurile municipale amestecate provenite de la gospodării sunt exceptate de la aceste cerințe.

Lista pune la dispoziție un număr mic de rubrici pentru amestecurile de deșeuri. Ca regulă generală (pentru a respecta criteriile DCD privind amestecarea), acestea sunt rezervate acelor deșeuri provenite din întreprinderi care sunt produse în cadrul unui proces ca amestec de deșeuri unic, și nu acelor deșeuri (sau articole de deșeuri) care sunt produse separat și apoi se combină cu alte deșeuri (de exemplu, prin plasarea în același container).

1.2.1. Lista adnotată a deșeurilor

Tabelul 3 prezintă toate rubricile din LD, cu specificarea clară a rubricilor ANH, AH, MNH și MH.

Rețineți că interpretarea tipurilor de rubrici din următoarea listă adnotată a deșeurilor reprezintă una dintre interpretările posibile, care stabilește un echilibru între punctele de vedere ale diverselor state membre. În statele membre există diferite interpretări, care pot fi, de asemenea, consultate (1).

Tabelul 3

Lista adnotată a deșeurilor

COD	DESCRIEREA CAPITOLULUI	TIPUL RUBRICII
1	DEȘEURI REZULTATE DIN EXPLORAREA ȘI EXPLOATAREA MINELOR ȘI CARIERELOR, PRECUM ȘI DIN TRATAREA FIZICĂ ȘI CHIMICĂ A MINERALELOR
01 01	deșeuri din extracția mineralelor
01 01 01	deșeuri rezultate din extracția minereurilor metalifere	ANH
01 01 02	deșeuri rezultate din extracția minereurilor nemetalifere	ANH
01 03	deșeuri rezultate din prelucrarea fizică și chimică a mineralelor metalifere
01 03 04*	reziduuri acide rezultate din procesarea minereurilor cu sulfuri	MH B
01 03 05*	alte reziduuri cu conținut de substanțe periculoase	MH
01 03 06	reziduuri, altele decât cele specificate la 01 03 04 și 01 03 05	MNH
01 03 07*	alte deșeuri care conțin substanțe periculoase, rezultate din procesarea fizică și chimică a minereurilor metalifere	MH
01 03 08	deșeuri sub formă de praf și pulberi, altele decât cele specificate la 01 03 07	MNH
01 03 09 (2)	nămoluri roșii rezultate din producerea aluminei, altele decât deșeurile menționate la 01 03 10	MNH
01 03 10* (3)	nămoluri roșii rezultate din producerea aluminei, care conțin substanțe periculoase, altele decât deșeurile menționate la 01 03 07	MH A
01 03 99	deșeuri nespecificate	ANH C
01 04	deșeuri rezultate din prelucrarea fizică și chimică a mineralelor nemetalifere
01 04 07*	deșeuri cu conținut de substanțe periculoase rezultate din procesarea fizică și chimică a mineralelor nemetalifere	MH
01 04 08	deșeuri de pietriș și spărturi de piatră, altele decât cele menționate la 01 04 07	MNH
01 04 09	deșeuri de nisip și argilă	ANH
01 04 10	deșeuri sub formă de praf și pulberi, altele decât cele specificate la 01 04 07	MNH
01 04 11	deșeuri rezultate din prelucrarea potasei și a sărurilor minerale, altele decât cele menționate la 01 04 07	MNH
01 04 12	reziduuri și alte deșeuri rezultate din spălarea și purificarea mineralelor, altele decât cele specificate la 01 04 07 și 01 04 11	MNH
01 04 13	deșeuri de la tăierea și șlefuirea pietrei, altele decât cele specificate la 01 04 07	MNH
01 04 99	deșeuri nespecificate	ANH
01 05	nămoluri de foraj și alte deșeuri de foraj
01 05 04	nămoluri și deșeuri de foraj pe bază de apă dulce	ANH
01 05 05*	deșeuri și nămoluri de foraj cu conținut de ulei	MH B
01 05 06*	nămoluri de foraj și alte deșeuri de foraj cu conținut de substanțe periculoase	MH
01 05 07	nămoluri de foraj și deșeuri cu conținut de baritină, altele decât cele specificate la 01 05 05 și 01 05 06	MNH
01 05 08	nămoluri de foraj și deșeuri cu conținut de cloruri, altele decât cele specificate la 01 05 05 și 01 05 06	MNH
01 05 99	deșeuri nespecificate	ANH
2	DEȘEURI PROVENITE DIN AGRICULTURĂ, HORTICULTURĂ, ACVACULTURĂ, SILVICULTURĂ, VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT, PRECUM ȘI DIN PREPARAREA ȘI PRELUCRAREA ALIMENTELOR
02 01	deșeuri provenite din agricultură, horticultură, acvacultură, silvicultură, vânătoare și pescuit
02 01 01	nămoluri de la spălare și curățare	ANH
02 01 02	deșeuri de țesuturi animale	ANH
02 01 03	deșeuri de țesuturi vegetale	ANH
02 01 04	deșeuri de materiale plastice (cu excepția ambalajelor)	ANH
02 01 06	materii fecale, urină și gunoi de grajd de la animale (inclusiv resturi de paie), efluente, colectate separat și tratate în afara incintei	ANH
02 01 07	deșeuri din exploatarea forestieră	ANH
02 01 08*	deșeuri agrochimice cu conținut de substanțe periculoase	MH
02 01 09	deșeuri agrochimice, altele decât cele specificate la 02 01 08	MNH
02 01 10	deșeuri de metal	ANH
02 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
02 02	deșeuri rezultate din prepararea și prelucrarea cărnii, a peștelui și a altor alimente de origine animală
02 02 01	nămoluri de la spălare și curățare	ANH
02 02 02	deșeuri de țesuturi animale	ANH
02 02 03	materii care sunt improprii pentru consum ori procesare	ANH
02 02 04	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă	ANH
02 02 99	deșeuri nespecificate	ANH
02 03	deșeuri din prepararea și prelucrarea fructelor, legumelor, cerealelor, uleiurilor alimentare, a pudrei de cacao, a cafelei, ceaiului și tutunului; producția de conserve; producția de drojdii și extracte de drojdii, prepararea și fermentarea melaselor
02 03 01	nămoluri de la spălare, curățare, decojire, centrifugare și separare	ANH
02 03 02	deșeuri de agenți de conservare	ANH
02 03 03	deșeuri de la extracția cu solvenți	ANH
02 03 04	materii care sunt improprii pentru consum ori procesare	ANH
02 03 05	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă	ANH
02 03 99	deșeuri nespecificate	ANH
02 04	deșeuri rezultate din prelucrarea zahărului
02 04 01	pământ rezultat din curățarea și spălarea sfeclei de zahăr	ANH
02 04 02	carbonat de calciu fără altă specificație	ANH
02 04 03	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă	ANH
02 04 99	deșeuri nespecificate	ANH
02 05	deșeuri provenite din industria produselor lactate
02 05 01	materii care sunt improprii pentru consum ori procesare	ANH
02 05 02	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă	ANH
02 05 99	deșeuri nespecificate	ANH
02 06	deșeuri provenite din industria de panificație, patiserie și cofetărie
02 06 01	materii care sunt improprii pentru consum ori procesare	ANH
02 06 02	deșeuri de agenți de conservare	ANH
02 06 03	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă	ANH
02 06 99	deșeuri nespecificate	ANH
02 07	deșeuri rezultate din producția de băuturi alcoolice și nealcoolice (cu excepția cafelei, a ceaiului și a pudrei de cacao)
02 07 01	deșeuri de la spălarea, curățarea și prelucrarea mecanică a materiei prime	ANH
02 07 02	deșeuri de la distilarea băuturilor alcoolice	ANH
02 07 03	deșeuri de la tratamente chimice	ANH
02 07 04	materii care sunt improprii pentru consum ori procesare	ANH
02 07 05	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă	ANH
02 07 99	deșeuri nespecificate	ANH
3	DEȘEURI REZULTATE DIN PRELUCRAREA LEMNULUI ȘI FABRICAREA DE PANOURI ȘI MOBILĂ, CELULOZĂ, HÂRTIE ȘI CARTON
03 01	deșeuri rezultate din prelucrarea lemnului și din fabricarea panourilor și a mobilei
03 01 01	deșeuri de scoarță și de plută	ANH
03 01 04*	rumeguș, așchii, resturi, lemn, plăci din așchii de lemn și furnir cu conținut de substanțe periculoase	MH
03 01 05	rumeguș, talaș, așchii, resturi de placă aglomerată din lemn și furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04	MNH
03 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
03 02	deșeuri rezultate din produsele de protecție a lemnului
03 02 01*	agenți de conservare organici nehalogenați pentru lemn	AH
03 02 02*	agenți de conservare organoclorurați pentru lemn	AH
03 02 03*	agenți de conservare organometalici pentru lemn	AH
03 02 04*	agenți de conservare anorganici pentru lemn	AH
03 02 05*	alți agenți de conservare pentru lemn cu conținut de substanțe periculoase	AH B
03 02 99	alți agenți de conservare pentru lemn nespecificați	ANH B
03 03	deșeuri rezultate din fabricarea și prelucrarea hârtiei, a cartonului și a pastei de hârtie
03 03 01	deșeuri de scoarță și de lemn	ANH
03 03 02	nămoluri de leșie verde (de la recuperarea soluțiilor de fierbere)	ANH
03 03 05	nămoluri de la eliminarea cernelii din procesul de reciclare a hârtiei	ANH
03 03 07	deșeuri mecanice de la fierberea hârtiei și cartonului reciclate	ANH
03 03 08	deșeuri de la sortarea hârtiei și cartonului destinate reciclării	ANH
03 03 09	deșeuri de nămol de caustificare	ANH
03 03 10	rebuturi de fibre, nămoluri de fibre, materiale de etanșare și de acoperire rezultate din separare mecanică	ANH
03 03 11	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 03 03 10	ANH
03 03 99	deșeuri nespecificate	ANH
4	DEȘEURI PROVENITE DIN INDUSTRIA PIELĂRIEI, A BLĂNĂRIEI ȘI DIN INDUSTRIA TEXTILĂ
04 01	deșeuri provenite din industria pielăriei și a blănăriei
04 01 01	deșeuri de la șeruire	ANH
04 01 02	deșeuri de la cenușărit	ANH
04 01 03*	deșeuri de la degresare cu conținut de solvenți fără fază lichidă	AH B
04 01 04	flotă de tăbăcire cu conținut de crom	ANH
04 01 05	flotă de tăbăcire fără crom	ANH
04 01 06	nămoluri, în special de la epurarea efluenților în incintă cu conținut de crom	ANH
04 01 07	nămoluri, în special de la epurarea efluenților în incintă fără crom	ANH
04 01 08	deșeuri de piele tăbăcită (ștuțuri, răzături, tăieturi, praf de lustruit) cu conținut de crom	ANH
04 01 09	deșeuri de la apretare și finisare	ANH
04 01 99	deșeuri nespecificate	ANH B
04 02	deșeuri din industria textilă
04 02 09	deșeuri de la materialele compozite (textile impregnate, elastomeri, plastomeri)	ANH
04 02 10	materii organice provenite din produse naturale (de exemplu, grăsime, ceară)	ANH
04 02 14*	deșeuri de la finisare, cu conținut de solvenți organici	MH
04 02 15	deșeuri de la finisare, altele decât cele specificate la 04 02 14	MNH
04 02 16*	coloranți și pigmenți cu conținut de substanțe periculoase	MH
04 02 17	coloranți și pigmenți, alții decât cei specificați la 04 02 16	MNH
04 02 19*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
04 02 20	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 04 02 19	MNH
04 02 21	deșeuri de fibre textile neprocesate	ANH
04 02 22	deșeuri de fibre textile procesate	ANH
04 02 99	deșeuri nespecificate	ANH
5	DEȘEURI REZULTATE DIN RAFINAREA PETROLULUI, PURIFICAREA GAZULUI NATURAL ȘI TRATAREA PIROLITICĂ A CĂRBUNELUI
05 01	deșeuri rezultate din rafinarea petrolului
05 01 02*	nămoluri rezultate din desalinizare	AH
05 01 03*	nămoluri provenite din rezervor	AH
05 01 04*	nămoluri acide alchilice	AH
05 01 05*	scurgeri de petrol	AH
05 01 06*	nămoluri conținând hidrocarburi, provenite de la operațiunile de întreținere a instalațiilor și echipamentelor	AH
05 01 07*	gudroane acide	AH
05 01 08*	alte gudroane	AH
05 01 09*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
05 01 10	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 05 01 09	MNH
05 01 11*	deșeuri de la spălarea combustibililor cu baze	AH
05 01 12*	acizi cu conținut de uleiuri	AH
05 01 13	nămoluri de la apa de alimentare a cazanului	ANH
05 01 14	deșeuri de la coloanele de răcire	ANH
05 01 15*	argile de filtrare uzate	AH
05 01 16	deșeuri cu conținut de sulf de la desulfurarea petrolului	ANH
05 01 17	bitum	ANH
05 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
05 06	deșeuri care provin de la tratarea pirolitică a cărbunelui
05 06 01*	gudroane acide	AH
05 06 03*	alte gudroane	AH
05 06 04	deșeuri de la coloanele de răcire	ANH
05 06 99	deșeuri nespecificate	ANH
05 07	deșeuri provenite din purificarea și transportul gazului natural
05 07 01*	deșeuri cu conținut de mercur	AH B
05 07 02	deșeuri cu conținut de sulf	ANH
05 07 99	deșeuri nespecificate	ANH B
6	DEȘEURI REZULTATE DIN PROCESELE CHIMIEI ANORGANICE
06 01	deșeuri provenite de la fabricarea, formularea, distribuirea și utilizarea (FFDU) acizilor
06 01 01*	acid sulfuric și acid sulfuros	AH
06 01 02*	acid clorhidric	AH
06 01 03*	acid fluorhidric	AH
06 01 04*	acid fosforic și acid fosforos	AH
06 01 05*	acid azotic și acid azotos	AH
06 01 06*	alți acizi	AH
06 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
06 02	deșeuri care provin de la fabricarea, formularea, distribuirea și utilizarea (FFDU) bazelor
06 02 01*	hidroxid de calciu	AH
06 02 03*	hidroxid de amoniu	AH
06 02 04*	hidroxid de sodiu și de potasiu	AH
06 02 05*	alte baze	AH
06 02 99	deșeuri nespecificate	ANH
06 03	deșeuri care provin de la FFDU a sărurilor și a soluțiilor acestora și a oxizilor metalici
06 03 11*	săruri solide și soluții cu conținut de cianuri	MH
06 03 13*	săruri solide și soluții cu conținut de metale grele	MH
06 03 14	săruri solide și soluții, altele decât cele specificate la 06 03 11 și 06 03 13	MNH
06 03 15*	oxizi metalici cu conținut de metale grele	MH
06 03 16	oxizi metalici, alții decât cei specificați la 06 03 15	MNH
06 03 99	deșeuri nespecificate	ANH
06 04	deșeuri cu conținut de metale, altele decât cele menționate la 06 03
06 04 03*	deșeuri cu conținut de arsen	AH B
06 04 04*	deșeuri cu conținut de mercur	AH B
06 04 05*	deșeuri cu conținut de alte metale grele	AH B
06 04 99	deșeuri nespecificate	ANH B
06 05	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă
06 05 02*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
06 05 03	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 06 05 02	MNH
06 06	deșeuri provenite din FFDU a produselor chimice cu conținut de sulf, din procesele chimice cu sulf și din procesele de desulfurare
06 06 02*	deșeuri cu conținut de sulfuri periculoase	MH
06 06 03	deșeuri cu conținut de sulfuri, altele decât cele specificate la 06 06 02	MNH
06 06 99	deșeuri nespecificate	ANH
06 07	deșeuri provenite de la FFDU a halogenilor și din procese chimice cu halogeni
06 07 01*	deșeuri cu conținut de azbest de la electroliză	AH B
06 07 02*	cărbune activ de la producerea clorului	AH
06 07 03*	nămol de sulfat de bariu cu conținut de mercur	AH B
06 07 04*	soluții și acizi, de exemplu acid de contact	AH
06 07 99	deșeuri nespecificate	ANH B
06 08	deșeuri provenite de la FFDU a siliciului și a derivaților siliciului
06 08 02*	deșeuri cu conținut de clorosilani periculoși	MH
06 08 99	deșeuri nespecificate	ANH
06 09	deșeuri provenite de la FFDU a produselor chimice conținând fosfor și din procesele chimice cu fosfor
06 09 02	zgură fosforoasă	ANH
06 09 03*	deșeuri de reacții pe bază de calciu care conțin sau sunt contaminate cu substanțe periculoase	MH
06 09 04	deșeuri de reacții pe bază de calciu, altele decât cele specificate la 06 09 03	MNH
06 09 99	deșeuri nespecificate	ANH
06 10	deșeuri provenite de la FFDU a produselor chimice cu conținut de azot, din procese chimice cu azot și din producția de îngrășăminte
06 10 02*	deșeuri cu conținut de substanțe periculoase	MH
06 10 99	deșeuri nespecificate	ANH
06 11	deșeuri provenite din fabricarea pigmenților anorganici și a opacizanților
06 11 01	deșeuri de reacții pe bază de calciu de la producerea bioxidului de titan	ANH
06 11 99	deșeuri nespecificate	ANH
06 13	deșeuri din procese chimice anorganice nespecificate în altă parte
06 13 01*	produse fitosanitare anorganice, agenți de conservare a lemnului și alte biocide	AH
06 13 02*	cărbune activ uzat (cu excepția 06 07 02)	AH
06 13 03	negru de fum	ANH
06 13 04*	deșeuri de la procesele cu azbest	AH
06 13 05*	funingine	AH
06 13 99	deșeuri nespecificate	ANH
7	DEȘEURI DIN PROCESELE CHIMICE ORGANICE
07 01	deșeuri provenite de la fabricarea, formularea, distribuirea și utilizarea (FFDU) produselor organice de bază
07 01 01*	lichide apoase de spălare și soluții-mamă	AH
07 01 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate	AH
07 01 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice	AH
07 01 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 01 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 01 09*	turte de filtrare halogenate și absorbanți uzați halogenați	AH
07 01 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați	AH
07 01 11*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 01 12	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 07 01 11	MNH
07 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
07 02	deșeuri care provin de la FFDU a materialelor plastice, a cauciucului și a fibrelor sintetice
07 02 01*	lichide apoase de spălare și soluții-mamă	AH
07 02 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate	AH
07 02 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice	AH
07 02 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 02 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 02 09*	turte de filtrare halogenate și absorbanți uzați halogenați	AH
07 02 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați	AH
07 02 11*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 02 12	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 07 02 11	MNH
07 02 13	deșeuri de materiale plastice	ANH
07 02 14*	deșeuri de aditivi cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 02 15	deșeuri de aditivi, altele decât cele specificate la 07 02 14	MNH
07 02 16*	deșeuri cu conținut de siliconi periculoși	MH
07 02 17	deșeuri cu conținut de siliconi, altele decât cele specificate la 07 02 16	MNH
07 02 99	deșeuri nespecificate	ANH
07 03	deșeuri care provin de la FFDU a vopselelor și pigmenților organici (cu excepția secțiunii 06 11)
07 03 01*	lichide apoase de spălare și soluții-mamă	AH
07 03 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate	AH
07 03 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice	AH
07 03 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 03 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 03 09*	turte de filtrare halogenate și absorbanți uzați halogenați	AH
07 03 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați	AH
07 03 11*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 03 12	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 07 03 11	MNH
07 03 99	deșeuri nespecificate	ANH
07 04	deșeuri care provin de la FFDU a produselor fitosanitare organice (cu excepția rubricilor 02 01 08 și 02 01 09), a conservanților pentru lemn (cu excepția secțiunii 03 02) și a altor biocide
07 04 01*	lichide apoase de spălare și soluții-mamă	AH
07 04 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate	AH
07 04 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice	AH
07 04 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 04 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 04 09*	turte de filtrare halogenate și absorbanți uzați halogenați	AH
07 04 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați	AH
07 04 11*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 04 12	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 07 04 11	MNH
07 04 13*	deșeuri solide cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 04 99	deșeuri nespecificate	ANH
07 05	deșeuri care provin de la FFDU a produselor farmaceutice
07 05 01*	lichide apoase de spălare și soluții-mamă	AH
07 05 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate	AH
07 05 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice	AH
07 05 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 05 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 05 09*	turte de filtrare halogenate și absorbanți uzați halogenați	AH
07 05 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați	AH
07 05 11*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 05 12	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 07 05 11	MNH
07 05 13*	deșeuri solide cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 05 14	deșeuri solide, altele decât cele specificate la 07 05 13	MNH
07 05 99	deșeuri nespecificate	ANH
07 06	deșeuri care provin de la FFDU a grăsimilor, săpunurilor, detergenților, dezinfectanților și cosmeticelor
07 06 01*	lichide apoase de spălare și soluții-mamă	AH
07 06 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate	AH
07 06 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice	AH
07 06 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 06 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 06 09*	turte de filtrare halogenate și absorbanți uzați halogenați	AH
07 06 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați	AH
07 06 11*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 06 12	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 07 06 11	MNH
07 06 99	deșeuri nespecificate	ANH
07 07	deșeuri care provin de la FFDU a produselor chimice rezultate din chimia fină și a produselor chimice nespecificate în altă parte
07 07 01*	lichide apoase de spălare și soluții-mamă	AH
07 07 03*	solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice halogenate	AH
07 07 04*	alți solvenți, soluții de spălare și soluții-mamă organice	AH
07 07 07*	reziduuri halogenate din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 07 08*	alte reziduuri din blazul coloanelor de distilare și reacție	AH
07 07 09*	turte de filtrare halogenate și absorbanți uzați halogenați	AH
07 07 10*	alte turte de filtrare și absorbanți uzați	AH
07 07 11*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
07 07 12	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 07 07 11	MNH
07 07 99	deșeuri nespecificate	ANH
8	DEȘEURI PROVENIND DE LA FABRICAREA, FORMULAREA, DISTRIBUȚIA ȘI UTILIZAREA (FFDU) PRODUSELOR DE ACOPERIRE (VOPSELE, LACURI ȘI EMAILURI VITRIFIATE), ADEZIVILOR, MASTICURILOR ȘI CERNELURILOR TIPOGRAFICE
08 01	deșeuri care provin de la FFDU și din decaparea vopselelor și a lacurilor
08 01 11*	deșeuri de vopsele și lacuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 01 12	deșeuri de vopsele și lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 11	MNH
08 01 13*	nămoluri care provin din vopsele sau lacuri cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 01 14	nămoluri de la vopsele sau lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 13	MNH
08 01 15*	nămoluri apoase cu conținut de vopsele sau lacuri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 01 16	nămoluri apoase cu conținut de vopsele sau lacuri, altele decât cele specificate la 08 01 15	MNH
08 01 17*	deșeuri care provin din decaparea vopselelor sau lacurilor cu conținut de solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 01 18	deșeuri de la îndepărtarea vopselelor sau lacurilor, altele decât cele specificate la 08 01 17	MNH
08 01 19*	suspensii apoase cu conținut de vopsele sau lacuri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 01 20	suspensii apoase cu conținut de lacuri sau vopsele, altele decât cele specificate la 08 01 19	MNH
08 01 21*	deșeuri de la îndepărtarea vopselelor și lacurilor	AH
08 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
08 02	deșeuri care provin de la FFDU a altor produse de acoperire (inclusiv materiale ceramice)
08 02 01	deșeuri de pulberi de acoperire	ANH
08 02 02	nămoluri apoase cu conținut de materiale ceramice	ANH
08 02 03	suspensii apoase cu conținut de materiale ceramice	ANH
08 02 99	deșeuri nespecificate	ANH
08 03	deșeuri care provin de la FFDU a cernelurilor tipografice
08 03 07	nămoluri apoase cu conținut de cerneluri	ANH
08 03 08	deșeuri lichide apoase cu conținut de cerneluri	ANH
08 03 12*	deșeuri de cerneluri cu conținut de substanțe periculoase	MH
08 03 13	deșeuri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 12	MNH
08 03 14*	nămoluri de cerneluri cu conținut de substanțe periculoase	MH
08 03 15	nămoluri de cerneluri, altele decât cele specificate la 08 03 14	MNH
08 03 16*	deșeuri de soluții de gravare	AH
08 03 17*	deșeuri de tonere de imprimare cu conținut de substanțe periculoase	MH
08 03 18	deșeuri de tonere de imprimante, altele decât cele specificate la 08 03 17	MNH
08 03 19*	ulei de dispersie	AH
08 03 99	deșeuri nespecificate	ANH
08 04	deșeuri care provin de la FFDU a adezivilor și chiturilor (inclusiv a produselor de impermeabilizare)
08 04 09*	deșeuri de adezivi și de masticuri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 04 10	deșeuri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 09	MNH
08 04 11*	nămoluri de adezivi și masticuri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 04 12	nămoluri de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 11	MNH
08 04 13*	nămoluri apoase cu conținut de adezivi sau masticuri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 04 14	nămoluri apoase cu conținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 13	MNH
08 04 15*	deșeuri lichide apoase cu conținut de adezivi și cleiuri care conțin solvenți organici sau alte substanțe periculoase	MH
08 04 16	deșeuri lichide apoase cu conținut de adezivi și cleiuri, altele decât cele specificate la 08 04 15	MNH
08 04 17*	ulei de colofoniu	AH
08 04 99	deșeuri nespecificate	ANH
08 05	deșeuri nespecificate în altă parte în capitolul 08
08 05 01*	deșeuri de izocianați	AH
9	DEȘEURI PROVENIND DIN INDUSTRIA FOTOGRAFICĂ
09 01	deșeuri din industria fotografică
09 01 01*	developanți pe bază de apă și soluții de activare	AH
09 01 02*	soluții de developare pe bază de apă pentru plăcile offset	AH
09 01 03*	soluții de developare pe bază de solvenți	AH
09 01 04*	soluții de fixare	AH
09 01 05*	soluții de albire și soluții de albire fixatoare	AH
09 01 06*	deșeuri cu conținut de argint de la tratarea în incintă a deșeurilor fotografice	AH B
09 01 07	film și hârtie fotografică cu conținut de argint sau compuși de argint	ANH
09 01 08	film și hârtie fotografică fără argint sau compuși de argint	ANH
09 01 10	aparate fotografice de unică folosință fără baterii	ANH
09 01 11*	aparate fotografice de unică folosință cu baterii, incluse la 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03	MH B
09 01 12	aparate fotografice de unică folosință cu baterii, altele decât cele specificate la 09 01 11	MNH
09 01 13*	deșeuri apoase lichide de la recuperarea în incintă a argintului, altele decât cele specificate la 09 01 06	AH
09 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
10	DEȘEURI PROVENITE DIN PROCESELE TERMICE
10 01	deșeuri provenite din centrale electrice și alte instalații de combustie (cu excepția capitolului 19)
10 01 01	cenușă de vatră, zgură și praf de cazan (exclusiv praful de cazan specificat la 10 01 04)	ANH
10 01 02	cenușă zburătoare de la arderea cărbunelui	ANH
10 01 03	cenușă zburătoare de la arderea turbei și a lemnului netratat	ANH
10 01 04*	cenuși zburătoare și praf de cazan de hidrocarburi	AH
10 01 05	deșeuri solide pe bază de calciu de la desulfurarea gazelor de ardere	ANH
10 01 07	nămoluri pe bază de calciu de la desulfurarea gazelor de ardere	ANH
10 01 09*	acid sulfuric	AH
10 01 13*	cenușă zburătoare de la hidrocarburile emulsionate utilizate drept combustibil	AH
10 01 14*	cenușă de vatră, zgură și praf de cazan de la coincinerare cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 01 15	cenușă de vatră, zgură și praf de cazan de la coincinerare, altele decât cele specificate la 10 01 14	MNH
10 01 16*	cenușă zburătoare de la coincinerare cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 01 17	cenușă zburătoare de la coincinerare, alta decât cea specificată la 10 01 16	MNH
10 01 18*	deșeuri de la spălarea gazelor care conțin substanțe periculoase	MH
10 01 19	deșeuri de la spălarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 01 05, 10 01 07 și 10 01 18	MNH
10 01 20*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 01 21	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 10 01 20	MNH
10 01 22*	nămoluri apoase provenite din spălarea cazanelor de ardere, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 01 23	nămoluri apoase de la spălarea cazanului de ardere, altele decât cele specificate la 10 01 22	MNH
10 01 24	nisipuri de la paturile fluidizate	ANH
10 01 25	deșeuri de la depozitarea combustibilului și de la pregătirea cărbunelui de ardere pentru instalațiile termice	ANH
10 01 26	deșeuri de la epurarea apelor de răcire	ANH
10 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 02	deșeuri provenite din industria fierului și oțelului
10 02 01	deșeuri de la procesarea zgurii	ANH
10 02 02	zgură neprocesată	ANH
10 02 07*	deșeuri solide rezultate din epurarea gazelor, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 02 08	deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 02 07	MNH
10 02 10	cruste de țunder	ANH
10 02 11*	deșeuri de la epurarea apei de răcire cu conținut de ulei	MH
10 02 12	deșeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 02 11	MNH
10 02 13*	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 02 14	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 02 13	MNH
10 02 15	alte nămoluri și turte de filtrare	MNH A
10 02 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 03	deșeuri din pirometalurgia aluminiului
10 03 02	resturi de anozi	ANH
10 03 04*	zguri de la topirea primară	AH
10 03 05	deșeuri de alumină	ANH
10 03 08*	zguri saline de la topirea secundară	AH
10 03 09*	scorii negre de la topirea secundară	AH
10 03 15*	cruste care sunt inflamabile sau emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantități periculoase	MH B
10 03 16	cruste, altele decât cele specificate la 10 03 15	MNH B
10 03 17*	deșeuri cu conținut de gudroane de la producerea anozilor	MH B
10 03 18	deșeuri cu conținut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 03 17	MNH B
10 03 19*	praf din gazele de ardere cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 03 20	praf din gaze de ardere, altul decât cel specificat la 10 03 19	MNH
10 03 21*	alte particule și praf (inclusiv praf de la morile cu bile) cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 03 22	alte particule și praf (inclusiv praful de la morile cu bile), altele decât cele specificate la 10 03 21	MNH
10 03 23*	deșeuri solide rezultate din epurarea gazelor, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 03 24	deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 23	MNH
10 03 25*	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 03 26	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 03 25	MNH
10 03 27*	deșeuri de la epurarea apei de răcire cu conținut de ulei	MH
10 03 28	deșeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 03 27	MNH
10 03 29*	deșeuri de la epurarea zgurilor saline și a scoriilor negre, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 03 30	deșeuri de la epurarea zgurilor saline și a scoriilor negre, altele decât cele specificate la 10 03 29	MNH
10 03 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 04	deșeuri din pirometalurgia plumbului
10 04 01*	zguri de la topirea primară și secundară	AH
10 04 02*	scorii și cruste de la topirea primară și secundară	AH
10 04 03*	arseniat de calciu	AH
10 04 04*	praf din gazele de ardere	AH
10 04 05*	alte particule și praf	AH
10 04 06*	deșeuri solide de la epurarea gazelor	AH
10 04 07*	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor	AH
10 04 09*	deșeuri de la epurarea apei de răcire cu conținut de ulei	MH
10 04 10	deșeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 04 09	MNH
10 04 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 05	deșeuri din pirometalurgia zincului
10 05 01	zguri de la topirea primară și secundară	ANH
10 05 03*	praf din gazele de ardere	AH
10 05 04	alte particule și praf	ANH
10 05 05*	deșeuri solide de la epurarea gazelor	AH
10 05 06*	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor	AH
10 05 08*	deșeuri de la epurarea apei de răcire cu conținut de ulei	MH
10 05 09	deșeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 05 08	MNH
10 05 10*	scorii și cruste care sunt inflamabile sau emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantități periculoase	MH B
10 05 11	scorii și cruste, altele decât cele specificate la 10 05 10	MNH B
10 05 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 06	deșeuri din pirometalurgia cuprului
10 06 01	zguri de la topirea primară și secundară	ANH
10 06 02	scorii și cruste de la topirea primară și secundară	ANH
10 06 03*	praf din gazele de ardere	AH
10 06 04	alte particule și praf	ANH
10 06 06*	deșeuri solide de la epurarea gazelor	AH
10 06 07*	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor	AH
10 06 09*	deșeuri de la epurarea apei de răcire cu conținut de ulei	MH
10 06 10	deșeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 06 09	MNH
10 06 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 07	deșeuri din pirometalurgia argintului, aurului și a platinei
10 07 01	zguri de la topirea primară și secundară	ANH
10 07 02	scorii și cruste de la topirea primară și secundară	ANH
10 07 03	deșeuri solide de la epurarea gazelor	ANH
10 07 04	alte particule și praf	ANH
10 07 05	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor	ANH
10 07 07*	deșeuri de la epurarea apei de răcire cu conținut de ulei	MH
10 07 08	deșeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 07 07	MNH
10 07 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 08	deșeuri din pirometalurgia altor metale neferoase
10 08 04	particule și praf	ANH
10 08 08*	zgură salină de la topirea primară și secundară	AH
10 08 09	alte zguri	ANH
10 08 10*	scorii și cruste care sunt inflamabile sau emit, în contact cu apa, gaze inflamabile în cantități periculoase	MH B
10 08 11	scorii și cruste, altele decât cele specificate la 10 08 10	MNH B
10 08 12*	deșeuri cu conținut de gudroane de la producerea anozilor	MH B
10 08 13	deșeuri cu conținut de carbon de la producerea anozilor, altele decât cele specificate la 10 08 12	MNH B
10 08 14	resturi de anozi	ANH
10 08 15*	praf din gazele de ardere cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 08 16	praf din gaze de ardere, altul decât cel specificat la 10 08 15	MNH
10 08 17*	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 08 18	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 08 17	MNH
10 08 19*	deșeuri de la epurarea apei de răcire cu conținut de ulei	MH
10 08 20	deșeuri de la epurarea apelor de răcire, altele decât cele specificate la 10 08 19	MNH
10 08 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 09	deșeuri din turnarea metalelor feroase
10 09 03	zgură de topitorie	ANH
10 09 05*	miezuri și forme de turnare care nu au fost folosite la turnare cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 09 06	miezuri și forme de turnare care nu au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 05	MNH
10 09 07*	miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 09 08	miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 09 07	MNH
10 09 09*	praf din gazele de ardere cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 09 10	praf din gaze de ardere, altul decât cel specificat la 10 09 09	MNH
10 09 11*	alte reziduuri cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 09 12	alte particule decât cele specificate la 10 09 11	MNH
10 09 13*	deșeuri de lianți cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 09 14	deșeuri de lianți, altele decât cele specificate la 10 09 13	MNH
10 09 15*	deșeuri de agenți pentru detectarea fisurilor, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 09 16	deșeuri de agenți pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 09 15	MNH
10 09 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 10	deșeuri din turnarea metalelor neferoase
10 10 03	zgură de topitorie	ANH
10 10 05*	miezuri și forme de turnare care nu au fost folosite la turnare cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 10 06	miezuri și forme de turnare care nu au fost folosite la turnare, altele decât cele specificate la 10 10 05	MNH
10 10 07*	miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 10 08	miezuri și forme de turnare care au fost folosite la turnare, altele decât cele menționate la rubrica 10 10 07	MNH
10 10 09*	praf din gazele de ardere cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 10 10	praf din gaze de ardere, altul decât cel specificat la 10 10 09	MNH
10 10 11*	alte reziduuri cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 10 12	alte particule decât cele specificate la 10 10 11	MNH
10 10 13*	deșeuri de lianți cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 10 14	deșeuri de lianți, altele decât cele specificate la 10 10 13	MNH
10 10 15*	deșeuri de agenți pentru detectarea fisurilor, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 10 16	deșeuri de agenți pentru detectarea fisurilor, altele decât cele specificate la 10 10 15	MNH
10 10 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 11	deșeuri de la fabricarea sticlei și a produselor din sticlă
10 11 03	deșeuri din fibre de sticlă	ANH
10 11 05	particule și praf	ANH
10 11 09*	deșeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 11 10	deșeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice, altele decât cele menționate la rubrica 10 11 09	MNH
10 11 11*	deșeuri de sticlă sub formă de particule fine și pudră de sticlă cu conținut de metale grele (de exemplu, de la tuburile catodice)	MH
10 11 12	deșeuri de sticlă, altele decât cele specificate la 10 11 11	MNH
10 11 13*	nămoluri de la șlefuirea și polizarea sticlei cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 11 14	nămoluri de la șlefuirea și polizarea sticlei, altele decât cele specificate la 10 11 13	MNH
10 11 15*	deșeuri solide de la epurarea gazelor de ardere, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 11 16	deșeuri solide de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 15	MNH
10 11 17*	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 11 18	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 17	MNH
10 11 19*	deșeuri solide de la epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 11 20	deșeuri solide de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 10 11 19	MNH
10 11 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 12	deșeuri de la fabricarea produselor de ceramică, a cărămizilor, a țiglelor și a materialelor de construcții
10 12 01	deșeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice	ANH
10 12 03	particule și praf	ANH
10 12 05	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor	ANH
10 12 06	forme declasate	ANH
10 12 08	deșeuri ceramice, de cărămizi, țigle și materiale de construcție (după procesarea termică)	ANH
10 12 09*	deșeuri solide rezultate din epurarea gazelor, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 12 10	deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 12 09	MNH
10 12 11*	deșeuri de la smălțuire cu conținut de metale grele	MH
10 12 12	deșeuri de la smălțuire, altele decât cele specificate la 10 12 11	MNH
10 12 13	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă	ANH
10 12 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 13	deșeuri de la fabricarea cimentului, a varului și ghipsului și a articolelor și produselor derivate
10 13 01	deșeuri de la prepararea amestecurilor, anterior procesării termice	ANH
10 13 04	deșeuri de la calcinarea și hidratarea varului	ANH
10 13 06	particule și praf (cu excepția 10 13 12 și 10 13 13)	MNH
10 13 07	nămoluri și turte de filtrare de la epurarea gazelor	ANH
10 13 09*	deșeuri de la fabricarea azbocimenturilor, cu conținut de azbest	MH
10 13 10	deșeuri de la producerea azbocimenturilor, altele decât cele specificate la 10 13 09	MNH
10 13 11	deșeuri de materiale compozite pe bază de ciment, altele decât cele specificate la 10 13 09 și 10 13 10	MNH
10 13 12*	deșeuri solide rezultate din epurarea gazelor, cu conținut de substanțe periculoase	MH
10 13 13	deșeuri solide de la epurarea gazelor, altele decât cele specificate la 10 13 12	MNH
10 13 14	deșeuri de beton și nămoluri cu beton	ANH
10 13 99	deșeuri nespecificate	ANH
10 14	deșeuri din crematorii
10 14 01*	deșeuri de la spălarea gazelor cu conținut de mercur	AH B
11	DEȘEURI REZULTATE DIN TRATAREA CHIMICĂ A SUPRAFEȚELOR ȘI DIN ACOPERIRI ALE METALELOR ȘI ALE ALTOR MATERIALE; HIDROMETALURGIA NEFEROASĂ
11 01	deșeuri provenite din tratarea chimică a suprafețelor și din acoperirea metalelor și a altor materiale (de exemplu, procese galvanice, de zincare, de decapare, de gravare, de fosfatare, de degresare alcalină și de fabricare a anozilor)
11 01 05*	acizi de decapare	AH
11 01 06*	acizi nespecificați	AH
11 01 07*	baze de decapare	AH
11 01 08*	nămoluri cu conținut de fosfați	AH
11 01 09*	nămoluri și turte de filtrare cu conținut de substanțe periculoase	MH
11 01 10	nămoluri și turte de filtrare, altele decât cele specificate la 11 01 09	MNH
11 01 11*	lichide apoase de clătire cu conținut de substanțe periculoase	MH
11 01 12	lichide apoase de clătire, altele decât cele specificate la 11 01 11	MNH
11 01 13*	deșeuri de degresare cu conținut de substanțe periculoase	MH
11 01 14	deșeuri de degresare, altele decât cele specificate la 11 01 13	MNH
11 01 15*	eluați și nămoluri de la sisteme de membrane sau de la schimbători de ioni, cu conținut de substanțe periculoase	AH B
11 01 16*	rășini schimbătoare de ioni saturate sau uzate	AH
11 01 98*	alte deșeuri cu conținut de substanțe periculoase	MH A
11 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
11 02	deșeuri provenite din procesele hidrometalurgice ale metalelor neferoase
11 02 02*	nămoluri provenite din hidrometalurgia zincului (inclusiv jarosit și goethit)	AH
11 02 03	deșeuri de la producerea anozilor pentru procesele de electroliză în soluție	ANH
11 02 05*	deșeuri provenite din procesele de hidrometalurgie a cuprului, cu conținut de substanțe periculoase	MH
11 02 06	deșeuri de la procesele de hidrometalurgie a cuprului, altele decât cele specificate la 11 02 05	MNH
11 02 07*	alte deșeuri cu conținut de substanțe periculoase	MH A
11 02 99	deșeuri nespecificate	ANH
11 03	nămoluri și solide provenite din procesele de călire
11 03 01*	deșeuri cu conținut de cianuri	AH B
11 03 02*	alte deșeuri	AH
11 05	deșeuri provenite din procesele de galvanizare la cald
11 05 01	zinc dur	ANH
11 05 02	cenușă de zinc	ANH
11 05 03*	deșeuri solide de la epurarea gazelor	AH
11 05 04*	baie uzată	AH
11 05 99	deșeuri nespecificate	ANH
12	DEȘEURI PROVENITE DE LA MODELAREA ȘI TRATAREA FIZICĂ ȘI MECANICĂ DE SUPRAFAȚĂ A METALELOR ȘI A MATERIALELOR PLASTICE
12 01	deșeuri provenite de la modelarea și tratarea mecanică și fizică de suprafață a metalelor și a materialelor plastice
12 01 01	pilitură și șpan feros	ANH
12 01 02	praf și suspensii de metale feroase	ANH
12 01 03	pilitură și șpan neferos	ANH
12 01 04	praf și suspensii de metale neferoase	ANH
12 01 05	pilitură și șpan de materiale plastice	ANH
12 01 06*	uleiuri minerale de ungere uzate cu conținut de halogeni (cu excepția emulsiilor și soluțiilor)	AH
12 01 07*	uleiuri minerale de ungere uzate fără halogeni (cu excepția emulsiilor și soluțiilor)	AH
12 01 08*	emulsii și soluții de ungere uzate cu conținut de halogeni	AH
12 01 09*	emulsii și soluții de ungere uzate fără halogeni	AH
12 01 10*	uleiuri sintetice de ungere uzate	AH
12 01 12*	ceruri și grăsimi uzate	AH
12 01 13	deșeuri de la sudură	ANH
12 01 14*	nămoluri de la mașini-unelte, cu conținut de substanțe periculoase	MH
12 01 15	nămoluri de la mașini-unelte, altele decât cele specificate la 12 01 14	MNH
12 01 16*	deșeuri de material de sablare, cu conținut de substanțe periculoase	MH
12 01 17	deșeuri de material de sablare, altele decât cele specificate la 12 01 16	MNH
12 01 18*	nămoluri metalice (de la mărunțire, honuire și lepuire) cu conținut de ulei	AH B
12 01 19*	uleiuri de ungere ușor biodegradabile	AH
12 01 20*	piese de polizare uzate, mărunțite, precum și materiale de polizare mărunțite, cu conținut de substanțe periculoase	MH
12 01 21	piese de polizare uzate și materiale de polizare, altele decât cele specificate la 12 01 20	MNH
12 01 99	deșeuri nespecificate	ANH B
12 03	deșeuri provenite din degresarea cu apă și cu abur (cu excepția celor din capitolul 11)
12 03 01*	lichide apoase de spălare	AH
12 03 02*	deșeuri de la degresarea cu abur	AH
13	ULEIURI ȘI COMBUSTIBILI LICHIZI UZAȚI (cu excepția uleiurilor comestibile și a celor menționate la capitolele 05, 12 și 19)
13 01	uleiuri hidraulice uzate
13 01 01*	uleiuri hidraulice cu conținut de PCB	AH B
13 01 04*	emulsii clorurate	AH
13 01 05*	emulsii neclorurate	AH
13 01 09*	uleiuri hidraulice minerale clorurate	AH
13 01 10*	uleiuri hidraulice minerale neclorurate	AH
13 01 11*	uleiuri hidraulice sintetice	AH
13 01 12*	uleiuri hidraulice ușor biodegradabile	AH
13 01 13*	alte uleiuri hidraulice	AH
13 02	uleiuri uzate de motor, de transmisie și de ungere
13 02 04*	uleiuri minerale clorurate de motor, de transmisie și de ungere	AH
13 02 05*	uleiuri minerale neclorurate de motor, de transmisie și de ungere	AH
13 02 06*	uleiuri sintetice de motor, de transmisie și de ungere	AH
13 02 07*	uleiuri de motor, de transmisie și de ungere ușor biodegradabile	AH
13 02 08*	alte uleiuri de motor, de transmisie și de ungere	AH
13 03	uleiuri izolante și de transmitere a căldurii uzate
13 03 01*	uleiuri izolante și de transmitere a căldurii cu conținut de PCB	AH B
13 03 06*	uleiuri minerale clorurate izolante și de transmitere a căldurii, altele decât cele specificate la 13 03 01	AH
13 03 07*	uleiuri minerale neclorurate izolante și de transmitere a căldurii	AH
13 03 08*	uleiuri sintetice izolante și de transmitere a căldurii	AH
13 03 09*	uleiuri izolante și de transmitere a căldurii ușor biodegradabile	AH
13 03 10*	alte uleiuri izolante și de transmitere a căldurii	AH
13 04	uleiuri de santină
13 04 01*	uleiuri de santină din navigația pe apele interioare	AH
13 04 02*	uleiuri de santină din colectoarele de debarcader	AH
13 04 03*	uleiuri de santină din alte tipuri de navigație	AH
13 05	conținutul separatoarelor apă/ulei
13 05 01*	solide din paturile de nisip și separatoarele ulei/apă	AH
13 05 02*	nămoluri de la separatoarele ulei/apă	AH
13 05 03*	nămoluri de intercepție	AH
13 05 06*	ulei de la separatoarele ulei/apă	AH
13 05 07*	ape uleioase de la separatoarele ulei/apă	AH
13 05 08*	amestecuri de deșeuri de la paturile de nisip și separatoarele ulei/apă	AH
13 07	combustibili lichizi uzați
13 07 01*	ulei combustibil și combustibil diesel	AH
13 07 02*	benzină	AH
13 07 03*	alți combustibili (inclusiv amestecuri)	AH
13 08	uleiuri uzate, nespecificate în altă parte
13 08 01*	nămoluri sau emulsii de la desalinizare	AH
13 08 02*	alte emulsii	AH
13 08 99*	deșeuri nespecificate	AH
14	DEȘEURI DE SOLVENȚI ORGANICI, AGENȚI DE RĂCIRE ȘI AGENȚI DE PROPULSARE (cu excepția capitolelor 07 și 08)
14 06	deșeuri de solvenți organici, agenți de răcire și agenți de propulsare pentru formarea spumei și a aerosolilor
14 06 01*	clorofluorocarburi, HCFC, HFC	AH
14 06 02*	alți solvenți și amestecuri de solvenți halogenați	AH
14 06 03*	alți solvenți și amestecuri de solvenți	AH
14 06 04*	nămoluri sau deșeuri solide cu conținut de solvenți halogenați	AH B
14 06 05*	nămoluri sau deșeuri solide conținând alți solvenți	AH B
15	AMBALAJE ȘI DEȘEURI DE AMBALAJE; MATERIALE ABSORBANTE, MATERIALE DE LUSTRUIRE, MATERIALE FILTRANTE ȘI ÎMBRĂCĂMINTE DE PROTECȚIE, NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE
15 01	ambalaje și deșeuri de ambalaje (inclusiv deșeuri municipale de ambalaje colectate separat)
15 01 01	ambalaje de hârtie și carton	MNH B
15 01 02	ambalaje de materiale plastice	MNH B
15 01 03	ambalaje de lemn	MNH B
15 01 04	ambalaje metalice	MNH B
15 01 05	ambalaje de materiale compozite	MNH B
15 01 06	ambalaje amestecate	MNH B
15 01 07	ambalaje de sticlă	MNH B
15 01 09	ambalaje din materiale textile	MNH B
15 01 10*	ambalaje care conțin reziduuri de substanțe periculoase sau sunt contaminate cu substanțe periculoase	MH B
15 01 11*	ambalaje metalice care conțin o matriță poroasă solidă formată din materiale periculoase (de exemplu, azbest), inclusiv containere goale pentru stocarea sub presiune	MH B
15 02	absorbanți, materiale filtrante, materiale de lustruire și îmbrăcăminte de protecție
15 02 02*	absorbanți, materiale filtrante (inclusiv filtre de ulei nespecificate în altă parte), materiale de lustruire și îmbrăcăminte de protecție contaminate cu substanțe periculoase	MH
15 02 03	absorbanți, materiale filtrante, materiale de lustruire și îmbrăcăminte de protecție, altele decât cele specificate la 15 02 02	MNH
16	DEȘEURI NESPECIFICATE ÎN ALTĂ PARTE ÎN LISTĂ
16 01	vehicule scoase din uz de la diverse mijloace de transport (inclusiv mașini de teren) și deșeuri de la dezmembrarea vehiculelor casate și de la întreținerea vehiculelor (cu excepția celor de la capitolele 13, 14 și secțiunile 16 06 și 16 08)
16 01 03	anvelope scoase din uz	ANH
16 01 04*	vehicule scoase din uz	AH A
16 01 06	vehicule scoase din uz fără lichide sau alte componente periculoase	ANH A
16 01 07*	filtre de ulei	AH
16 01 08*	componente cu conținut de mercur	MH A
16 01 09*	componente cu conținut de PCB	MH A
16 01 10*	componente explozive (de exemplu, airbaguri)	AH
16 01 11*	plăcuțe de frână cu conținut de azbest	MH
16 01 12	plăcuțe de frână, altele decât cele specificate la 16 01 11	MNH
16 01 13*	lichide de frână	AH
16 01 14*	fluide antigel cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 01 15	lichide antigel, altele decât cele specificate la 16 01 14	MNH
16 01 16	rezervoare pentru gaz lichefiat	ANH
16 01 17	metale feroase	ANH
16 01 18	metale neferoase	ANH
16 01 19	materiale plastice	ANH
16 01 20	sticlă	ANH
16 01 21*	componente periculoase, altele decât cele specificate la 16 01 07-16 01 11, 16 01 13 și 16 01 14	AH
16 01 22	alte componente nespecificate	MNH
16 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
16 02	deșeuri din echipamente electrice și electronice
16 02 09*	transformatoare și condensatoare cu conținut de PCB	MH B
16 02 10*	echipamente casate cu conținut de PCB sau contaminate cu PCB, altele decât cele specificate la 16 02 09	MH B
16 02 11*	echipamente casate cu conținut de clorofluorocarburi, HCFC și HFC	MH B
16 02 12*	echipamente casate cu conținut de azbest liber	MH B
16 02 13*	echipamente casate cu conținut de componente periculoase (3), altele decât cele specificate la 16 02 09-16 02 12	MH B
16 02 14	echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 09-16 02 13	MNH B
16 02 15*	componente periculoase demontate din echipamente casate	MH B
16 02 16	componente demontate din echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 15	MNH B
16 03	loturi declasate și produse nefolosite
16 03 03*	deșeuri anorganice cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 03 04	deșeuri anorganice, altele decât cele specificate la 16 03 03	MNH
16 03 05*	deșeuri organice cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 03 06	deșeuri organice, altele decât cele specificate la 16 03 05	MNH
16 03 07* (4)	mercur metalic	AH
16 04	deșeuri de explozivi
16 04 01*	deșeuri de muniție	AH
16 04 02*	deșeuri de artificii	AH
16 04 03*	alte deșeuri de explozivi	AH
16 05	butelii de gaze sub presiune și produse chimice expirate
16 05 04*	butelii de gaze sub presiune (inclusiv haloni), cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 05 05	butelii de gaze sub presiune cu conținut de alte substanțe decât cele specificate la 16 05 04	MNH
16 05 06*	substanțe chimice de laborator constând din substanțe periculoase sau conținând substanțe periculoase, inclusiv amestecurile de substanțe chimice de laborator	MH
16 05 07*	substanțe chimice anorganice de laborator expirate, constând din sau conținând substanțe periculoase	MH
16 05 08*	substanțe chimice organice de laborator expirate, constând din sau conținând substanțe periculoase	MH
16 05 09	substanțe chimice expirate, altele decât cele specificate la 16 05 06, 16 05 07 sau 16 05 08	MNH
16 06	baterii și acumulatori
16 06 01*	baterii cu plumb	AH
16 06 02*	baterii cu Ni-Cd	AH
16 06 03*	baterii cu conținut de mercur	AH
16 06 04	baterii alcaline (cu excepția 16 06 03)	ANH
16 06 05	alte baterii și acumulatoare	ANH
16 06 06*	electroliți colectați separat din baterii și acumulatoare	AH
16 07	deșeuri provenite de la curățarea cisternelor și butoaielor de depozitare și transport (cu excepția capitolelor 05 și 13)
16 07 08*	deșeuri cu conținut de țiței	AH B
16 07 09*	deșeuri cu conținut de alte substanțe periculoase	AH B
16 07 99	deșeuri nespecificate	ANH B
16 08	catalizatori uzați
16 08 01	catalizatori uzați cu conținut de aur, argint, reniu, rodiu, paladiu, iridiu sau platină (cu excepția 16 08 07)	MNH
16 08 02*	catalizatori uzați cu conținut de metale tranziționale periculoase ori compuși ai metalelor tranziționale periculoase	MH
16 08 03	catalizatori uzați cu conținut de metale tranziționale sau compuși ai metalelor tranziționale, nespecificați	MNH
16 08 04	catalizatori uzați de la cracare catalitică (cu excepția 16 08 07)	MNH
16 08 05*	catalizatori uzați cu conținut de acid fosforic	AH B
16 08 06*	lichide uzate folosite drept catalizatori	AH
16 08 07*	catalizatori uzați contaminați cu substanțe periculoase	MH
16 09	substanțe oxidante
16 09 01*	permanganați, de exemplu permanganat de potasiu	AH
16 09 02*	cromați, de exemplu cromat de potasiu, bicromat de potasiu sau de sodiu	AH
16 09 03*	peroxizi, de exemplu peroxidul de hidrogen	AH
16 09 04*	alte substanțe oxidante nespecificate	AH
16 10	deșeuri lichide apoase care urmează să fie tratate ex situ
16 10 01*	deșeuri lichide apoase cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 10 02	deșeuri lichide apoase, altele decât cele specificate la 16 10 01	MNH
16 10 03*	concentrate apoase cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 10 04	concentrate apoase, altele decât cele specificate la 16 10 03	MNH
16 11	deșeuri din materiale de căptușire și refractare
16 11 01*	materiale de căptușire și refractare pe bază de carbon rezultate din procesele metalurgice, cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 11 02	materiale de căptușire și refractare pe bază de carbon din procesele metalurgice, altele decât cele specificate la 16 11 01	MNH
16 11 03*	alte materiale de căptușire și refractare rezultate din procesele metalurgice, cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 11 04	alte materiale de căptușire și refractare din procesele metalurgice, altele decât cele specificate la 16 11 03	MNH
16 11 05*	materiale de căptușire și refractare provenite din procesele nemetalurgice, cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 11 06	materiale de căptușire și refractare din procesele nemetalurgice, altele decât cele specificate la 16 11 05	MNH
17	DEȘEURI DIN CONSTRUCȚII ȘI DEMOLĂRI (INCLUSIV PĂMÂNT EXCAVAT DIN SITURI CONTAMINATE)
17 01	beton, cărămizi, țigle și materiale ceramice
17 01 01	beton	MNH A
17 01 02	cărămizi	MNH A
17 01 03	țigle și produse ceramice	MNH A
17 01 06*	amestecuri de beton, cărămizi, țigle sau materiale ceramice cu conținut de substanțe periculoase sau fracții separate din acestea	MH
17 01 07	amestecuri de beton, cărămizi, țigle și produse ceramice, altele decât cele specificate la 17 01 06	MNH
17 02	lemn, sticlă și materiale plastice
17 02 01	lemn	MNH
17 02 02	sticlă	MNH
17 02 03	materiale plastice	MNH
17 02 04*	sticlă, materiale plastice și lemn cu conținut de sau contaminate cu substanțe periculoase	MH
17 03	amestecuri bituminoase, gudron de huilă și produse gudronate
17 03 01*	asfalturi cu conținut de gudron de huilă	MH
17 03 02	asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01	MNH
17 03 03*	gudron de huilă și produse gudronate	AH
17 04	metale (inclusiv aliajele lor)
17 04 01	cupru, bronz, alamă	MNH A
17 04 02	aluminiu	MNH A
17 04 03	plumb	MNH A
17 04 04	zinc	MNH A
17 04 05	fier și oțel	MNH A
17 04 06	staniu	MNH A
17 04 07	amestecuri metalice	MNH A
17 04 09*	deșeuri metalice contaminate cu substanțe periculoase	MH A
17 04 10*	cabluri cu conținut de ulei, gudron și alte substanțe periculoase	MH
17 04 11	cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10	MNH
17 05	pământ (inclusiv pământ excavat din situri contaminate), pietriș și nămoluri de dragare
17 05 03*	pământ și pietre cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 05 04	pământ și pietre, altele decât cele specificate la 17 05 03	MNH
17 05 05*	nămoluri de la dragare cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 05 06	nămoluri de la dragare, altele decât cele specificate la 17 05 05	MNH
17 05 07*	resturi de balast cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 05 08	resturi de balast, altele decât cele specificate la 17 05 07	MNH
17 06	materiale izolante și materiale de construcții cu conținut de azbest
17 06 01*	materiale izolante cu conținut de azbest	MH
17 06 03*	alte materiale izolante constând din sau cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 06 04	materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 și 17 06 03	MNH
17 06 05*	materiale de construcție cu conținut de azbest	AH B
17 08	materiale de construcții pe bază de ghips
17 08 01*	materiale de construcții pe bază de ghips, contaminate cu substanțe periculoase	MH
17 08 02	materiale de construcții pe bază de gips, altele decât cele specificate la 17 08 01	MNH
17 09	alte deșeuri de la construcții și demolări
17 09 01*	deșeuri de la construcții și demolări cu conținut de mercur	MH
17 09 02*	deșeuri de la construcții și demolări cu conținut de PCB (de exemplu, masticuri cu conținut de PCB, dușumele pe bază de rășini cu conținut de PCB, elemente cu cleiuri de glazură cu conținut de PCB, condensatori cu conținut de PCB)	MH
17 09 03*	alte deșeuri de la construcții și demolări (inclusiv amestecuri de deșeuri) cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 09 04	deșeuri amestecate de la construcții și demolări, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 și 17 09 03	MNH
18	DEȘEURI PROVENITE DIN ACTIVITĂȚI DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ SAU VETERINARĂ ȘI/SAU DIN CERCETĂRI CONEXE (cu excepția deșeurilor de la prepararea hranei în bucătării sau restaurante, care nu provin direct din activitățile de asistență medicală)
18 01	deșeuri provenite din maternități, de diagnostic, tratament sau prevenire a bolilor la om
18 01 01	obiecte ascuțite (cu excepția 18 01 03)	MNH B
18 01 02	fragmente și organe umane, inclusiv recipiente de sânge și sânge conservat (cu excepția 18 01 03)	MNH B
18 01 03*	deșeuri a căror colectare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor	MH B
18 01 04	deșeuri a căror colectare și eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor (de exemplu, îmbrăcăminte, mulaje de ghips, lenjerie, îmbrăcăminte de unică folosință, scutece)	MNH B
18 01 06*	chimicale constând din sau conținând substanțe periculoase	MH
18 01 07	chimicale, altele decât cele specificate la 18 01 06	MNH
18 01 08*	medicamente citotoxice și citostatice	MH B
18 01 09	medicamente, altele decât cele specificate la 18 01 08	MNH B
18 01 10*	deșeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice	AH
18 02	deșeuri provenite din cercetarea, diagnosticarea, tratamentul sau prevenirea bolilor la animale
18 02 01	obiecte ascuțite (cu excepția 18 02 02)	MNH B
18 02 02*	deșeuri a căror colectare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor	MH B
18 02 03	deșeuri a căror colectare și eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor	MNH B
18 02 05*	chimicale constând din sau conținând substanțe periculoase	MH
18 02 06	chimicale, altele decât cele specificate la 18 02 05	MNH
18 02 07*	medicamente citotoxice și citostatice	MH B
18 02 08	medicamente, altele decât cele specificate la 18 02 07	MNH B
19	DEȘEURI PROVENITE DE LA INSTALAȚII DE TRATARE A REZIDUURILOR, DE LA STAȚIILE EX SITU DE EPURARE A APELOR REZIDUALE ȘI DE LA PREPARAREA APEI PENTRU CONSUMUL UMAN ȘI A APEI PENTRU UZ INDUSTRIAL
19 01	deșeuri de la incinerarea sau piroliza deșeurilor
19 01 02	materiale feroase din cenușile de ardere	ANH
19 01 05*	turte de filtrare de la epurarea gazelor	AH
19 01 06*	deșeuri lichide apoase de la epurarea gazelor și alte deșeuri lichide apoase	AH
19 01 07*	deșeuri solide de la epurarea gazelor	AH
19 01 10*	cărbune activ uzat de la epurarea gazelor de ardere	AH
19 01 11*	cenușă de vatră și zgură cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 01 12	cenușă de vatră și zgură, alta decât cea specificată la 19 01 11	MNH
19 01 13*	cenuși zburătoare cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 01 14	cenușă zburătoare, alta decât cea specificată la 19 01 13	MNH
19 01 15*	praf de cazan cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 01 16	praf de cazan, altul decât cel specificat la 19 01 15	MNH
19 01 17*	deșeuri de piroliză cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 01 18	deșeuri de piroliză, altele decât cele specificate la 19 01 17	MNH
19 01 19	nisipuri de la paturile fluidizate	ANH
19 01 99	deșeuri nespecificate	ANH
19 02	deșeuri provenite din tratamentele fizico-chimice ale deșeurilor (în special decromatare, decianurare, neutralizare)
19 02 03	deșeuri preamestecate conținând numai deșeuri nepericuloase	ANH
19 02 04*	deșeuri preamestecate conținând cel puțin un deșeu periculos	AH
19 02 05*	nămoluri rezultate din tratarea fizico-chimică, cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 02 06	nămoluri de la tratarea fizico-chimică, altele decât cele specificate la 19 02 05	MNH
19 02 07*	ulei și concentrate de la separare	AH
19 02 08*	deșeuri lichide combustibile cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 02 09*	deșeuri solide combustibile cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 02 10	deșeuri combustibile, altele decât cele specificate la 19 02 08 și 19 02 09	MNH
19 02 11*	alte deșeuri cu conținut de substanțe periculoase	AH B
19 02 99	deșeuri nespecificate	ANH
19 03	deșeuri stabilizate/solidificate
19 03 04*	deșeuri marcate ca periculoase, parțial stabilizate, altele decât cele menționate la 19 03 08	MH B
19 03 05	deșeuri stabilizate, altele decât cele specificate la 19 03 04	MNH B
19 03 06*	deșeuri încadrate ca periculoase, solidificate	MH B
19 03 07	deșeuri solidificate, altele decât cele specificate la 19 03 06	MNH B
19 03 08* (5)	mercur parțial stabilizat	AH
19 04	deșeuri vitrificate și deșeuri provenite din vitrificare
19 04 01	deșeuri vitrificate	ANH
19 04 02*	cenușă zburătoare și alte deșeuri de la epurarea gazelor de ardere	AH
19 04 03*	fază solidă nevitrificată	AH
19 04 04	deșeuri lichide apoase de la vitrificarea deșeurilor	ANH
19 05	deșeuri de la tratarea aerobă a deșeurilor solide
19 05 01	fracția necompostată din deșeurile municipale și similare	ANH
19 05 02	fracția necompostată din deșeurile animale și vegetale	ANH
19 05 03	compost fără specificarea provenienței	ANH
19 05 99	deșeuri nespecificate	ANH
19 06	deșeuri de la tratarea anaerobă a deșeurilor
19 06 03	faza lichidă de la epurarea anaerobă a deșeurilor municipale	ANH
19 06 04	faza fermentată de la epurarea anaerobă a deșeurilor municipale	ANH
19 06 05	faza lichidă de la epurarea anaerobă a deșeurilor animale și vegetale	ANH
19 06 06	faza fermentată de la epurarea anaerobă a deșeurilor animale și vegetale	ANH
19 06 99	deșeuri nespecificate	ANH
19 07	levigate din depozitele de deșeuri
19 07 02*	levigate din depozitele de deșeuri cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 07 03	levigate din depozite de deșeuri, altele decât cele specificate la 19 07 02	MNH
19 08	deșeuri de la instalațiile de epurare a apelor reziduale, nespecificate în altă parte
19 08 01	reziduuri de cernere	ANH
19 08 02	deșeuri de la deznisipatoare	ANH
19 08 05	nămoluri de la epurarea apelor uzate orășenești	ANH
19 08 06*	rășini schimbătoare de ioni saturate sau uzate	AH
19 08 07*	soluții și nămoluri de la regenerarea schimbătorilor de ioni	AH
19 08 08*	deșeuri de la sistemele cu membrană cu conținut de metale grele	MH
19 08 09	amestec de grăsimi și uleiuri de la separarea amestecurilor ulei/apă conținând numai uleiuri și grăsimi comestibile	MNH B
19 08 10*	amestecuri de grăsimi și uleiuri de la separarea ulei/apă, altele decât cele specificate la 19 08 09	MH B
19 08 11*	nămoluri cu conținut de substanțe periculoase rezultate din epurarea biologică a apelor reziduale industriale	MH
19 08 12	nămoluri rezultate din epurarea biologică a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 11	MNH
19 08 13*	nămoluri cu conținut de substanțe periculoase rezultate din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale	MH
19 08 14	nămoluri de la alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 13	MNH
19 08 99	deșeuri nespecificate	MNH
19 09	deșeuri provenite din prepararea apei pentru consumul uman sau a apei de uz industrial
19 09 01	deșeuri solide de primă filtrare și de declorurare	ANH
19 09 02	nămoluri de la limpezirea apei	ANH
19 09 03	nămoluri de la decarbonatare	ANH
19 09 04	cărbune activ uzat	ANH
19 09 05	rășini schimbătoare de ioni saturate sau uzate	ANH
19 09 06	soluții și nămoluri de la regenerarea schimbătorilor de ioni	ANH
19 09 99	deșeuri nespecificate	ANH
19 10	deșeuri provenite din sfărâmarea deșeurilor cu conținut de metale
19 10 01	deșeuri de fier și oțel	ANH
19 10 02	deșeuri neferoase	ANH
19 10 03*	fracții de șpan ușor și praf cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 10 04	fracții de șpan ușor și praf, altele decât cele specificate la 19 10 03	MNH
19 10 05*	alte fracții cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 10 06	alte fracții decât cele specificate la 19 10 05	MNH
19 11	deșeuri de la regenerarea hidrocarburilor
19 11 01*	argile de filtrare uzate	AH
19 11 02*	gudroane acide	AH
19 11 03*	deșeuri lichide apoase	AH
19 11 04*	deșeuri de la spălarea combustibililor cu baze	AH
19 11 05*	nămoluri rezultate din epurarea efluenților în incintă, cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 11 06	nămoluri de la epurarea efluenților în incintă, altele decât cele specificate la 19 11 05	MNH
19 11 07*	deșeuri de la spălarea gazelor de ardere	AH
19 11 99	deșeuri nespecificate	ANH
19 12	deșeuri provenite din tratarea mecanică a deșeurilor (de exemplu, sortare, sfărâmare, compactare, peletizare), nespecificate în altă parte
19 12 01	hârtie și carton	ANH
19 12 02	metale feroase	ANH
19 12 03	metale neferoase	ANH
19 12 04	materiale plastice și de cauciuc	ANH
19 12 05	sticlă	ANH
19 12 06*	deșeuri din lemn cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 12 07	lemn, altul decât cel specificat la 19 12 06	MNH
19 12 08	materiale textile	ANH
19 12 09	minerale (de exemplu nisip, pietre)	ANH
19 12 10	deșeuri combustibile (combustibili derivați din rebuturi)	ANH
19 12 11*	alte deșeuri (inclusiv amestecuri de materiale) rezultate din tratarea mecanică a deșeurilor cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 12 12	alte deșeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanică a deșeurilor, altele decât cele specificate la 19 12 11	MNH
19 13	deșeuri provenite de la decontaminarea solurilor și a apelor subterane
19 13 01*	deșeuri solide rezultate în urma remedierii solului, cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 13 02	deșeuri solide de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 01	MNH
19 13 03*	nămoluri rezultate în urma decontaminării solului, cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 13 04	nămoluri de la remedierea solului, altele decât cele specificate la 19 13 03	MNH
19 13 05*	nămoluri rezultate din remedierea apelor subterane, cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 13 06	nămoluri de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 05	MNH
19 13 07*	deșeuri lichide apoase și concentrate apoase provenite de la decontaminarea apelor subterane, cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 13 08	deșeuri lichide apoase și concentrate apoase de la remedierea apelor subterane, altele decât cele specificate la 19 13 07	MNH
20	DEȘEURI MUNICIPALE (DEȘEURI MENAJERE ȘI DEȘEURI ASIMILABILE, PROVENITE DIN COMERȚ, INDUSTRIE ȘI INSTITUȚII), INCLUSIV FRACȚIUNI COLECTATE SEPARAT
20 01	fracțiuni colectate separat (cu excepția celor de la secțiunea 15 01)
20 01 01	hârtie și carton	ANH
20 01 02	sticlă	ANH
20 01 08	deșeuri biodegradabile de la bucătării și cantine	ANH
20 01 10	îmbrăcăminte	ANH
20 01 11	materiale textile	ANH
20 01 13*	solvenți	AH
20 01 14*	acizi	AH
20 01 15*	alcali	AH
20 01 17*	substanțe chimice fotografice	AH
20 01 19*	pesticide	AH
20 01 21*	tuburi fluorescente și alte deșeuri cu conținut de mercur	AH A
20 01 23*	echipamente casate cu conținut de clorofluorocarburi	AH A
20 01 25	uleiuri și grăsimi comestibile	MNH B
20 01 26*	uleiuri și grăsimi, altele decât cele specificate la 20 01 25	MH B
20 01 27*	vopsele, cerneluri, adezivi și rășini cu conținut de substanțe periculoase	MH
20 01 28	vopsele, cerneluri, adezivi și rășini, altele decât cele specificate la 20 01 27	MNH
20 01 29*	detergenți cu conținut de substanțe periculoase	MH
20 01 30	detergenți, alții decât cei specificați la 20 01 29	MNH
20 01 31*	medicamente citotoxice și citostatice	MH
20 01 32	medicamente, altele decât cele specificate la 20 01 31	MNH B
20 01 33*	baterii și acumulatoare incluse la 16 06 01, 16 06 02 sau 16 06 03 și baterii și acumulatoare nesortate conținând aceste baterii	MH B
20 01 34	baterii și acumulatoare, altele decât cele specificate la 20 01 33	MNH B
20 01 35*	echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele menționate la 20 01 21 și 20 01 23, cu conținut de componente periculoase (3)	MH B
20 01 36	echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 și 20 01 35	MNH B
20 01 37*	deșeuri din lemn cu conținut de substanțe periculoase	MH
20 01 38	lemn, altul decât cel specificat la 20 01 37	MNH
20 01 39	materiale plastice	ANH
20 01 40	metale	ANH
20 01 41	deșeuri de la curățatul coșurilor	ANH
20 01 99	alte fracții nespecificate	ANH
20 02	deșeuri din grădini și parcuri (inclusiv deșeurile din cimitire)
20 02 01	deșeuri biodegradabile	ANH
20 02 02	pământ și pietre	ANH
20 02 03	alte deșeuri nebiodegradabile	ANH
20 03	alte deșeuri municipale
20 03 01	deșeuri municipale amestecate	ANH
20 03 02	deșeuri din piețe	ANH
20 03 03	reziduuri stradale	ANH
20 03 04	nămolul din fosele septice	ANH
20 03 06	deșeuri de la curățarea canalizării	ANH
20 03 07	deșeuri voluminoase	ANH
20 03 99	alte deșeuri municipale nespecificate	ANH

1.3. Exemple de clasificare a rubricilor complexe

Prezentul capitol prezintă informații și exemple suplimentare, care oferă orientări privind metodele de caracterizare care trebuie urmate pentru unele dintre rubricile mai problematice și mai complexe – în special deșeurile de ambalaje, deșeurile provenite de la echipamentele electrice și electronice (DEEE) și vehiculele scoase din uz (VSU).

1.3.1. Deșeuri de ambalaje și conținutul acestora

Deșeurile de ambalaje colectate separat trebuie să fie încadrate la secțiunea 15 01. Deșeurile de acest tip nu trebuie să fie clasificate la secțiunea 20 01, întrucât titlul secțiunii 20 01 exclude în mod explicit secțiunea 15 01. Secțiunea 15 01 cuprinde următoarele rubrici MNH:

15 01 01	ambalaje de hârtie și carton	MNH
15 01 02	ambalaje de materiale plastice	MNH
15 01 03	ambalaje de lemn	MNH
15 01 04	ambalaje metalice	MNH
15 01 05	ambalaje de materiale compozite	MNH
15 01 06	ambalaje amestecate	MNH
15 01 07	ambalaje de sticlă	MNH
15 01 09	ambalaje din materiale textile	MNH

Sunt incluse și următoarele rubrici MNH:

15 01 10*	ambalaje care conțin reziduuri de substanțe periculoase sau sunt contaminate cu substanțe periculoase	MH
15 01 11*	ambalaje metalice care conțin o matriță poroasă solidă formată din materiale periculoase (de exemplu, azbest), inclusiv containere goale pentru stocarea sub presiune	MH

Înainte de a decide care rubrică pentru deșeuri de ambalaje este cea mai adecvată, trebuie să se evalueze dacă este cazul ca deșeul să fie încadrat la deșeuri de ambalaje sau să fie clasificat în funcție de conținut. Figura 2 din prezenta anexă, care se bazează pe Ghidul privind clasificarea deșeurilor din Regatul Unit (6) (denumit în continuare „Ghidul din Regatul Unit”), prezintă o diagramă care facilitează luarea acestei decizii. Rețineți că se pot institui derogări de la diagrama prezentată în figura 2, de exemplu în cazul ambalajelor amestecate provenite de la gospodării, după ce se vor lua în considerare convențiile și abordările specifice ale statelor membre. De exemplu, Ghidul privind clasificarea deșeurilor din Flandra (7) (denumit în continuare „Ghidul OVAM”) specifică faptul că pot fi clasificate ca nepericuloase deșeurile de ambalaje amestecate care sunt curățate la o întreprindere autorizată și, deci, se poate considera că nu conțin reziduuri periculoase.

Pentru ca deșeul să se încadreze la secțiunea 15 01, este necesar să se stabilească dacă ambalajul/recipientul este efectiv gol (cf. etapele P1 și P2 din figura 2). Se sugerează ca sintagma „efectiv gol” să fie înțeleasă în sensul că tot conținutul de produs a fost eliminat efectiv. Eliminarea se poate face prin scurgere sau prin răzuire. Prezența în deșeul de ambalaje a unor reziduuri minime de conținut nu exclude calificarea acestuia ca „efectiv gol” și nu împiedică încadrarea lui la secțiunea 15 01, destinată deșeurilor de ambalaje.

Pentru a răspunde la întrebarea dacă ambalajul este efectiv gol, se pot utiliza metode practice aplicate în statele membre. De exemplu, în Austria, în domeniul ambalajelor, „golirea completă” a unui ambalaj presupune golirea corespunzătoare a acestuia („fără urme”, cum ar fi resturi de pudră, substanțe vâscoase și picături; curățare cu peria sau cu spatula), cu excepția reziduurilor care nu pot fi evitate, fără a se aplica măsuri suplimentare (cum ar fi încălzirea). Sintagma nu include curățarea recipientelor. Se consideră că un recipient a fost golit complet dacă în cazul unei noi încercări de golire, cum ar fi răsturnarea recipientului, nu mai curg picături sau resturi solide.

Atunci când ambalajul conține materiale reziduale care nu pot fi înlăturate prin metodele standard uzuale (de exemplu, din cauza dimensiunii deschizăturii sau a naturii materialului), deșeul nu poate fi clasificat ca deșeu de ambalaje, ci ca deșeu de materiale reziduale (de exemplu, o cutie metalică cu lac solidificat pe jumătate goală poate fi încadrată la rubrica 08 01 11*).

În cazul în care recipientele devenite deșeu sunt spălate pentru a se înlătura conținutul, trebuie să țină seama și de alte aspecte pentru a se asigura utilizarea unei metode care nu afectează mediul.

Dacă ambalajul este efectiv gol, trebui să se verifice dacă este vorba de un ambalaj metalic care conține o matriță poroasă solidă formată din materiale periculoase (de exemplu, azbest în vechile materiale de ambalare ignifugate), inclusiv în cazul recipientelor sub presiune goale (etapa P3 din figura 2). Ambalajele metalice de acest tip trebuie să fie încadrate la codul 15 01 11*.

În ceea ce privește etapele P4a și P4b din figura 2 de mai sus, trebuie precizat că un ambalaj care este efectiv gol, dar care mai poate să conțină mici cantități de reziduuri, poate fi periculos fie pentru că 1. prezintă proprietăți periculoase din cauza reziduurilor rămase; fie pentru că 2. prezintă proprietăți periculoase din cauza materialului de ambalare propriu-zis (materialul din care este confecționat ambalajul), care este contaminat cu substanțe periculoase din procesul de producție (de exemplu, cu agenți de impregnare, stabilizatori, agenți de ignifugare, plastifianți, pigmenți) sau în timpul fazei de utilizare.

În consecință, în etapa P4a trebuie să se evalueze dacă deșeul prezintă proprietăți periculoase din cauza reziduurilor rămase, iar în etapa P4b dacă materialul de ambalare propriu-zis prezintă proprietăți periculoase. Calculele care stabilesc dacă s-au depășit limitele de prag definite în anexa III la DCD, stabilite pe baza codurilor frazelor de pericol, trebuie să se bazeze pe masa deșeului de la momentul clasificării (cu alte cuvinte, se face o comparație între cantitatea de substanțe periculoase conținute și masa totală a ambalajului efectiv gol, plus reziduul rămas). Dacă proprietățile periculoase pot fi atribuite reziduului sau materialului de ambalare propriu-zis, deșeul se va încadra la rubrica 15 01 10*. În caz contrar, trebuie să se atribuie o rubrică pentru deșeuri nepericuloase, în funcție de materialul ambalajului (codurile 15 01 01-15 01 09) (8).

1.3.2. Deșeuri din echipamente electrice și electronice (DEEE)

În LD există două capitole care se referă explicit la DEEE:

16	deșeuri nespecificate în altă parte în listă
20	deșeuri municipale (deșeuri menajere și deșeuri asimilabile, provenite din comerț, industrie și instituții), inclusiv fracțiuni colectate separat

În conformitate cu structura prezentată în secțiunea 1.1 a prezentei anexe, capitolul 20 din LD are prioritate față de capitolul 16. În secțiunea 20 01, DEEE colectate separat, provenite din surse municipale, pot fi încadrate la următoarele rubrici de deșeuri periculoase:

20 01 21*	tuburi fluorescente și alte deșeuri cu conținut de mercur	AH
20 01 23*	echipamente casate cu conținut de clorofluorocarburi	AH
20 01 35*	echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele menționate la 20 01 21 și 20 01 23, cu conținut de componente periculoase	MH

Rubricile MNH sunt următoarele:

20 01 36

echipamente electrice și electronice casate, altele decât cele specificate la 20 01 21, 20 01 23 și 20 01 35

MNH

În cazul în care un DEEE provine dintr-o sursă comercială/industrială și nu poate fi considerat „deșeu asimilabil provenit din comerț, industrie și instituții”, acesta nu poate fi încadrat la o rubrică din capitolul 20. În schimb, în capitolul 16 există următoarele rubrici MH:

16 02 09*	transformatoare și condensatoare cu conținut de PCB	MH
16 02 10*	echipamente casate cu conținut de PCB sau contaminate cu PCB, altele decât cele specificate la 16 02 09*	MH
16 02 11*	echipamente casate cu conținut de clorofluorocarburi, HCFC și HFC	MH
16 02 12*	echipamente casate cu conținut de azbest liber	MH
16 02 13*	echipamente casate cu conținut de componente periculoase, altele decât cele specificate la 16 02 09-16 02 12	MH
16 02 15*	componente periculoase demontate din echipamente casate	MH

Rubricile MNH sunt următoarele:

16 02 14	echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 09-16 02 13	MNH
16 02 16	componente demontate din echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 15	MNH

Dacă în LD există rubrici mai precise pentru caracterizarea anumitor fracțiuni de DEEE, respectivele rubrici ar trebui să fie utilizate în vederea clasificării – de exemplu, bateriile și acumulatorii care provin de la DEEE pot fi încadrate la secțiunea 16 06 (baterii și acumulatori). În plus, pentru fracțiunile generate în timpul procesului de tratare a DEEE se vor utiliza rubrici diferite de capitolele 16 și 20 din LD (figura 3) (9).

Rețineți că valorile-prag bazate pe codurile frazelor de pericol se referă la starea deșeului de la momentul clasificării acestuia (adică starea în care deșeul este de obicei transferat și apoi gestionat). În cazul DEEE, aceasta ar putea însemna că, dacă trebuie să fie clasificate aparate întregi, calculul limitelor de concentrație aplicate pentru substanța periculoasă trebuie să se bazeze pe masa aparatului. În cazul în care trebuie să fie clasificate fracțiuni separate (de exemplu, după tratarea selectivă), calculul limitelor de concentrație aplicate trebuie să se bazeze pe masa fracțiilor separate.

Etichetarea și ținerea evidenței pentru DEEE și pentru baterii

Rețineți că obligațiile referitoare la etichetare și la ținerea evidențelor care derivă din dispozițiile DCD nu se aplică fracțiunilor separate ale deșeurilor periculoase produse de gospodării decât după acceptarea acestora pentru colectare, eliminare sau recuperare de către o instituție sau o întreprindere care a obținut o autorizație sau a fost înregistrată în conformitate cu DCD. Deoarece punctele de colectare instituite în temeiul Directivei privind DEEE sau al Directivei privind bateriile, în conformitate cu condițiile prealabile ale celor două directive, nu fac obiectul cerințelor de înregistrare sau de autorizare, obligațiile menționate nu se aplică la aceste puncte de colectare, ci doar după ce DEEE sau bateriile uzate sunt acceptate pentru colectare, eliminare sau recuperare într-o instalație de tratare a deșeurilor.

Caseta 2:

Cerințe privind etichetarea și ținerea evidenței pentru DEEE și pentru baterii

1.3.3. Vehicule scoase din uz (VSU)

Vehiculele scoase din uz fac obiectul capitolului 16 din LD, în special al secțiunii 16 01. Pentru vehiculele întregi sunt relevante două rubrici:

16 01 04*	vehicule scoase din uz	AH
16 01 06	vehicule scoase din uz fără lichide sau alte componente periculoase	ANH

Procesele de tratare în cadrul unei unități pentru VSU sunt descrise în figura 4. În funcție de etapele de tratare, fracțiunilor provenite inițial de la VSU li se aplică diferite rubrici din LD (nu din secțiunea 16 01).

1.4. Exemple de evaluare a constituenților specifici ai anumitor tipuri de deșeuri

Prezentul capitol prezintă informații suplimentare și exemple privind evaluarea constituenților specifici ai anumitor tipuri de deșeuri. În cele ce urmează, vor fi investigate anumite tipuri de deșeuri sau anumiți poluanți și vor fi explicate dificultățile întâmpinate la clasificare. Vor fi prezentate principalele rubrici din LD utilizate pentru clasificare. Trebuie precizat faptul că rubricile descrise nu sunt singurele care se pot aplica.

Se pot face trimiteri și la ghidurile elaborate de statele membre, cum ar fi Ghidul din Regatul Unit sau Ghidul OVAM (10), care prezintă exemple suplimentare privind uleiurile uzate și solurile contaminate.

1.4.1. Constituenți organici și compuși chimici specifici

Următorul exemplu oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor care conțin ingrediente organice și compuși chimici specifici, cum ar fi HAP (hidrocarburi aromatice policiclice), BTEX (benzen, toluen, etilbenzen și xilen) sau alte hidrocarburi.

Informații generale

Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP) descriu substanțe (printre ale căror componente se pot număra, de exemplu, acenaftena, antracenul, fluorenul, pirenul etc.) care se găsesc adesea împreună, grupate câte două sau mai multe (11).

BTEX (acronimul pentru benzen, toluen, etilbenzen și xilen) este un grup de compuși organici volatili înrudiți (12). În unele definiții existente în literatura de specialitate, acesta este numit doar BTX, etilbenzenul nefiind inclus.

Hidrocarburile sunt compuși formați din hidrogen și carbon în diferite combinații, care sunt prezenți în produsele petroliere și în gazul natural. Unele hidrocarburi sunt poluanți atmosferici importanți, unele pot fi cancerigene, iar altele contribuie la smogul fotochimic (13).

Originea principală

HAP se formează atunci când produse precum cărbunele, petrolul, gazul și deșeurile sunt arse, dar procesul de combustie nu este complet. Se pot menționa ca exemple vaporii generați de gazele de eșapament ale vehiculelor, de instalațiile de producere a cărbunelui sau de alte instalații în care se arde cărbune, petrol, păcură sau lemn. Cea mai mare parte a HAP se utilizează în cercetare, însă unele HAP se utilizează pentru a produce coloranți, materiale plastice și pesticide. Unele se utilizează în medicamente (14).

BTEX sunt formate din substanțe chimice existente în natură care se găsesc în principal în produse petroliere, cum ar fi benzine sau naftă. BTEX pot pătrunde în mediu în urma scurgerilor rezervoarelor subterane, a umplerii excesive a rezervoarelor, precum și a scurgerilor de combustibil generate de accidente auto și depozite de deșeuri.

Benzenul se găsește în benzină și în produse precum cauciucul sintetic, materialele plastice, nailonul, insecticidele, vopselele, coloranții, adezivii pe bază de rășină, ceara de mobilă, detergenții și produsele cosmetice. Printre alte surse se numără gazele de eșapament ale autovehiculelor, emisiile industriale și fumul de țigară. Toluenul se găsește în mod natural în componența multor produse petroliere și se utilizează ca solvent pentru vopsele, acoperiri, gume, uleiuri și rășini. Xilenii se utilizează în benzină și ca solvenți în industria tipografică, în industria cauciucului și în cea a pielăriei (15).

Deșeurile cu conținut de hidrocarburi provin de la amplasamentele industriale și instalațiile de ardere, de la autovehicule și de la alte echipamente care funcționează cu benzină, de exemplu aeronave sau echipamente pentru construcții (16).

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

Tabelul 4 prezintă codul (codurile) frazelor de pericol și codurile claselor și categoriilor de pericol pentru benzen, toluen, etilbenzen și xileni.

Tabelul 4

Codul (codurile) frazelor de pericol și codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol pentru BTEX conform tabelului 3 din partea 3 a anexei VI la Regulamentul CLP

Identificarea chimică internațională	Nr. CAS	Codul (codurile) frazelor de pericol	Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol
benzen	71-43-2	H225 H350 H340 H372 ** H304 H319 H315	Flam. Liq. 2 Carc. 1A Muta. 1B STOT RE 1 Asp. Tox. 1 Eye Irrit. 2 Skin Irrit. 2
toluen	108-88-3	H225 H361d * H304 H373 H315 H336	Flam. Liq. 2 Repr. 2 Asp. Tox. 1 STOT RE 2 * Skin Irrit. 2 STOT SE 3
etilbenzen	100-41-4	H225 H304 H332 H373 (organe de auz)	Flam. Liq. 2 Asp. Tox. 1 Acute Tox. 4 * STOT RE 2
o-xilen p-xilen m-xilen xilen	95-47-6 106-42-3 108-38-3 1330-20-7	H226 H332 H312 H315	Flam. Liq. 3 Acute Tox. 4 * Acute Tox. 4 * Skin Irrit. 2
Conform tabelului 3 din CLP: Un asterisc () indică o clasificare minimă. Clasificarea poate fi detaliată suplimentar pe baza informațiilor noi. Două asteriscuri () indică faptul că informațiile privind calea de expunere nu sunt concludente. Trei asteriscuri (**) indică faptul că, pentru a nu se pierde informațiile din clasificarea armonizată pentru efectele asupra fertilității și asupra dezvoltării conform Directivei 67/548/CEE, clasificările au fost transpuse numai pentru efectele clasificate conform acestei directive.

În ceea ce privește compușii organici, în analiza practică a deșeurilor se aplică deseori parametri de sumă precum HAP, BTEX și hidrocarburi [cele din urmă fiind uneori numite și „uleiuri minerale” sau hidrocarburi totale din petrol (HTP)]. Regulamentul CLP nu recunoaște acești compuși ca intrări pentru grupe de substanțe care ar putea fi clasificate.

În LD se precizează că „după caz, se poate ține seama, la stabilirea proprietăților periculoase ale deșeurilor, de următoarele note incluse în anexa VI la Regulamentul (CE) nr. 1272/2008: 1.1.3.1. Note privind identificarea, clasificarea și etichetarea substanțelor: notele B, D, F, J, L, M, P, Q, R și U”. În această privință, sunt relevante notele M și L. Prin urmare, benzo(a)pirenul poate fi utilizat drept compus marker reprezentativ pentru cancerigenitatea HAP în anumite rubrici referitoare la gudronul de huilă. Pentru codul (codurile) frazelor de pericol și codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol ale benzo(a)pirenului, consultați tabelul 5. Mai multe informații privind utilizarea HAP și a benzo(a)pirenului în exemplul gudronului de huilă se găsesc în secțiunea 1.4.5 de mai jos.

Tabelul 5

Codul (codurile) frazelor de pericol și codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol pentru benzo(a)piren conform tabelului 3 din partea 3 a anexei VI la Regulamentul CLP

Identificarea chimică internațională

Nr. CAS

Codul (codurile) frazelor de pericol

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol

benzo(a)piren

benzo(def)crizen

50-32-8

H350

H340

H360FD

H317

H400

H410

Carc. 1B

Muta. 1B

Repr. 1B

Skin Sens. 1

Aquatic Acute 1

Aquatic Chronic 1

1.4.2. Substanțe care diminuează stratul de ozon

Următoarea secțiune oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor cu conținut de substanțe care diminuează stratul de ozon (ODS).

Informații generale

Substanțele care diminuează stratul de ozon conțin de obicei clor, fluor, brom, carbon și hidrogen în proporții variate și sunt descrise adesea prin termenul generic de hidrocarburi halogenate. Clorofluorocarburile (CFC), tetraclormetanul și metilcloroformul sunt gaze rezultate în urma activității umane care au un efect puternic de diminuare a stratului de ozon. Un alt grup important de hidrocarburi halogenate rezultate în urma activității umane sunt halonii, care conțin carbon, brom, fluor și, în unele cazuri, clor. Cele mai multe substanțe despre care se știe că prezintă un potențial semnificativ de diminuare a stratului de ozon sunt reglementate de Protocolul de la Montreal, care are drept scop eliminarea treptată a ODS. În legislația UE, acestui protocol îi corespunde Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (17) (a se vedea paragraful de mai jos).

Aceste substanțe prezintă un potențial semnificativ de afectare a stratului de ozon, din două motive. Primul motiv este că nu se descompun în straturile mai joase ale atmosferei, putând rămâne în atmosferă perioade îndelungate. Al doilea motiv este că acestea conțin clor și/sau brom, favorizând astfel reacțiile naturale care distrug ozonul (18).

Originea principală

Substanțele care diminuează stratul de ozon au fost și continuă să fie utilizate în multe aplicații, de exemplu pentru refrigerare, climatizare, expandarea spumelor, curățarea componentelor electronice și fabricarea de solvenți, precum și drept componente ale extinctoarelor.

Principalele surse ale deșeurilor cu conținut de ODS care ridică probleme practice de clasificare sunt spumele provenite de la frigiderele casate și de la deșeurile din construcții și din demolări (de exemplu, deșeuri cu conținut de PCB).

Rubrici aplicabile din LD

În continuare se prezintă o listă neexhaustivă a principalelor rubrici aplicabile pentru deșeurile cu conținut de ODS:

14 06 01*	clorofluorocarburi, HCFC, HFC	AH
14 06 02*	alți solvenți și amestecuri de solvenți halogenați	AH
16 02 11*	echipamente casate cu conținut de clorofluorocarburi, HCFC și HFC	MH
16 02 14	echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 09-16 02 13	MNH
16 05 04*	butelii de gaze sub presiune (inclusiv haloni), cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 05 05	butelii de gaze sub presiune cu conținut de alte substanțe decât cele specificate la 16 05 04	MNH
17 06 03*	alte materiale izolante constând din sau cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 06 04	materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 și 17 06 03	MNH
20 01 23*	echipamente casate cu conținut de clorofluorocarburi, HCFC și HFC	AH

Pot fi aplicabile și alte rubrici, de exemplu 15 01 10* (ambalaje care conțin reziduuri de substanțe periculoase sau sunt contaminate cu substanțe periculoase) în cazul ambalajelor care conțin reziduuri de ODS – de exemplu, tuburile de aerosoli consumate.

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

Anexa I (substanțe reglementate) și anexa II (substanțe noi) la Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 prezintă o listă de substanțe care trebuie clasificate ca ODS și potențialul lor de diminuare a stratului de ozon.

Dintre rubricile de mai sus, cele mai relevante sunt cele cu codurile 14 06 01* și 14 06 02*, care sunt rubrici AH. În consecință, deșeurile care se încadrează la aceste rubrici sunt clasificate drept periculoase fără a se mai efectua o altă evaluare (chiar dacă nu prezintă proprietăți periculoase). Cu toate acestea, proprietățile periculoase vor trebui să fie evaluate, de exemplu pentru completarea unui document de însoțire.

În cazul spumelor izolante vechi, precum cele utilizate în construcții, care ar putea conține ODS, trebuie stabilit dacă acestea se încadrează la rubrica MH (17 06 03*) sau la rubrica MNH (17 06 04). Pentru a decide dacă deșeul se încadrează într-o rubrică MH sau într-o rubrică MNH, proprietatea periculoasă relevantă este HP 14 „ecotoxic” (cf. secțiunea 3.14). Întrucât metoda de clasificare armonizată pentru HP 14 disponibilă în prezent la nivelul UE (a se vedea secțiunea 3.14) intră în vigoare la 5 iulie 2018, înainte de această dată, pentru evaluarea deșeurilor cu conținut de ODS, trebuie să se țină seama de metodele utilizate în prezent în statele membre.

Ca măsură provizorie, unele state membre aplică o limită de concentrație de 0,1 %, care derivă din vechea legislație a UE privind produsele chimice [Directiva privind substanțele periculoase (19) sau, respectiv, Directiva privind preparatele periculoase (20)]. Aceasta din urmă prevedea că limita de concentrație generică a substanțelor (dintr-un preparat) care sunt clasificate ca periculoase pentru stratul de ozon (N, R 59) și care determină clasificarea amestecului drept periculos pentru stratul de ozon este de 0,1 %. Pentru a stabili dacă deșeul se încadrează într-o rubrică MH sau într-o rubrică MNH, acest lucru înseamnă că deșeurile cu conținut de cel puțin 0,1 % ODS vor trebui să fie clasificate ca deșeuri periculoase de tip HP 14. Prin urmare, limita de concentrație de 0,1 % este asociată unei singure substanțe ODS și nu ansamblului de substanțe de acest fel.

1.4.3. Azbest

Următorul exemplu oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor cu conținut de azbest.

Informații generale

„Azbest” este denumirea mineralogică prin care se descriu anumiți silicați fibroși care aparțin grupului mineralogic al serpentinelor și amfiboliților, minerale care cristalizează în așa-numita formă azbestiformă. Mineralele care intră sub incidența acestei definiții sunt: amosit, crocidolit, antofilit, crisotil, actinolit sub formă de fibre și tremolit (21).

Originea principală

Utilizarea azbestului, inclusiv a crisotilului, este complet interzisă în practică în UE din 2005 (a se vedea restricția de la poziția 6 din anexa XVII la Regulamentul REACH). Cu toate acestea, azbestul continuă să fie o substanță care prezintă motive de îngrijorare, întrucât există numeroase utilizări înregistrate ale acestuia și încă se mai poate găsi, printre altele, în izolații, drept constituent al cimentului, în clădiri industriale, în instalații, în locuințe private, în nave, în sisteme de încălzire și în echipamente de lucru.

Rubrici aplicabile din LD

În continuare se prezintă o listă neexhaustivă a principalelor rubrici aplicabile pentru deșeurile cu conținut de azbest:

06 07 01*	deșeuri cu conținut de azbest de la electroliză	MH
06 13 04*	deșeuri de la procesele cu azbest (22)	AH
10 13 09*	deșeuri de la fabricarea azbocimenturilor, cu conținut de azbest (22)	MH
10 13 10	deșeuri de la producerea azbocimenturilor, altele decât cele specificate la 10 13 09 (22)	MNH
15 01 11*	ambalaje metalice care conțin o matriță poroasă solidă formată din materiale periculoase (de exemplu, azbest), inclusiv containere goale pentru stocarea sub presiune	MH
16 01 11*	plăcuțe de frână cu conținut de azbest	MH
16 02 12*	echipamente casate cu conținut de azbest liber	MH
17 06 01*	materiale izolante cu conținut de azbest	MH
17 06 05*	materiale de construcție cu conținut de azbest	AH

Trebuie precizat că se pot aplica și alte rubrici din LD care nu menționează literal azbestul, de exemplu în cazul solurilor contaminate cu conținut de fibre de azbest și al deșeurilor din demolări cu conținut de ciment cu azbest (17 05 03* și 17 05 04).

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

Pentru a decide dacă produsul se încadrează într-o rubrică MH sau într-o rubrică MNH, proprietatea periculoasă relevantă este HP 7 „cancerigen”. Conform Regulamentului CLP, azbestul se încadrează în clasa de pericol „Carc. 1A” și la codul categoriei „STOT RE 1”, care corespunde codurilor frazelor de pericol H350 și H372. În conformitate cu anexa III la DCD (cf. secțiunea 3.7 din anexa 3), limita de concentrație pentru H350 este de 0,1 %.

În consecință, deșeurile cu conținut de azbest mai mare sau egal cu 0,1 % vor trebui clasificate ca fiind deșeuri periculoase de tip HP 7. Trebuie precizat că identificarea deșeurilor de azbest se face de obicei pe baza cunoștințelor privind materialul și a avizului experților. Este posibil însă ca în statele membre să fie instituite metode de determinare a acestui tip de deșeuri; de exemplu, metoda oficială pentru determinarea azbestului în Italia este decretul ministerial din 6 septembrie 1994, publicat în Monitorul Oficial nr. 288 din 10 decembrie 1994, care prevede utilizarea tehnicii DRX, SEM sau FT-IR, considerându-se că tehnica DRX este cea mai adecvată pentru materialul în vrac și pentru deșeuri.

Materialele cu conținut de azbest, de exemplu o foaie de material izolant, se clasifică în conformitate cu codul corespunzător deșeului de azbest respectiv. Statele membre pot furniza orientări suplimentare în acest sens și pot impune ca azbestul să fie evaluat/clasificat separat de deșeurile cu care este amestecat.

1.4.4. Deșeuri cu conținut de CaO și Ca(OH)2

Următorul exemplu oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor care conțin oxid de calciu, CaO, și hidroxid de calciu, Ca(OH)2.

Informații generale

CaO (numit și var sau var nestins) poate exista sub formă de cristale inodore, de aglomerate albe sau alb-cenușii sau de pulbere granulară. Produsul comercial poate avea o tentă gălbuie sau maronie, din cauza conținutului de fier.

Ca(OH)2 (numit și var stins) este o substanță moale sub formă de pulbere sau granule, necombustibilă.

Originea principală

Oxidul de calciu și hidroxidul de calciu se utilizează în industrii și aplicații similare:

—	ca materie primă la prepararea hipocloritului de calciu, a clorurii de var și a sărurilor de calciu. Se utilizează și ca liant pentru fabricarea mai multor produse, cum ar fi cimentul și alte materiale pentru construcții și pentru pavaje;

—	pentru epurarea apei și a efluenților de ape uzate proveniți din diferite industrii;

—	ca agenți de epurare și de neutralizare în industria chimică și petrochimică;

—	procesele de ardere generează volume mari de oxid de calciu și de hidroxid de calciu, care pot fi găsite în cenușa rezultată;

—

pot fi implicate în diferite operațiuni din următoarele industrii: fabricarea fierului și a oțelului (precum și a altor metale), sinteza amoniacului, rafinarea minereurilor metalifere, fabricarea produselor chimice fine (de exemplu, produse farmaceutice, lubrifianți), industria celulozei și hârtiei, fabricarea produselor din piele etc.

Rubrici aplicabile din LD

Există multe rubrici care ar putea fi atribuite deșeurilor cu conținut de CaO/Ca(OH)2. În continuare se prezintă o listă neexhaustivă. Rubricile relevante pentru deșeurile cu conținut de CaO/Ca(OH)2 figurează, în principal, la următoarele secțiuni:

10 01	deșeuri provenite din centrale electrice și alte instalații de combustie (cu excepția capitolului 19)
10 02	deșeuri provenite din industria fierului și oțelului
10 13	deșeuri de la fabricarea cimentului, a varului și ghipsului și a articolelor și produselor derivate

Consultați anexa 1, secțiunea 1.2.1 de mai sus, pentru a verifica ce rubrici din secțiunile de mai sus sunt menționate ca rubrici ANH, AH, MNH sau MH.

Atunci când CaO/Ca(OH)2 se utilizează pentru epurarea gazului de ardere din procesele de eliminare termică a deșeurilor, se poate aplica următoarea rubrică în cazul reziduurilor solide (ținând seama și de posibila prezență a altor substanțe periculoase în gazul de ardere):

19 01 07*

deșeuri solide de la epurarea gazelor

Se pot aplica și alte rubrici în cazul deșeurilor cu conținut de CaO/Ca(OH)2.De exemplu, deșeurilor cu conținut de Ca(OH)2 rezultate din fabricarea, formularea, distribuirea și utilizarea bazelor trebuie să li se atribuie rubrica 06 02 01* hidroxid de calciu.

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

Atunci când alegeți rubrica potrivită pentru un deșeu cu conținut de CaO/Ca(OH)2, rețineți că rubricile nepericuloase absolute indică deșeuri nepericuloase. Aceasta înseamnă că nu este necesară o evaluare suplimentară a proprietăților periculoase pentru a se stabili dacă deșeurile ar trebui să fie încadrate la o rubrică periculoasă sau la una nepericuloasă. De exemplu, zgurii din industria fierului și a oțelului i se pot atribui următoarele rubrici:

10 02 01	deșeuri de la procesarea zgurii	ANH
10 02 02	zgură neprocesată	ANH

Chiar dacă s-ar depăși limita de concentrație a conținutului de CaO din zgurile menționate anterior provenite din industria fierului și a oțelului, astfel cum a fost stabilită în anexa III la DCD, deșeul ar trebui clasificat ca nepericulos, cu excepția cazului în care statul membru aplică articolul 7 din DCD (a se vedea caseta 2 din capitolul 2).

În multe autoclasificări sau fișe cu date de securitate realizate în cadrul Regulamentului CLP, oxidului de calciu (CaO) și hidroxidului de calciu [Ca(OH)2] li se atribuie codurile frazelor de pericol H315, H318 și H335. Există însă și alte autoclasificări, care folosesc coduri ale altor fraze de pericol [a se vedea anexa 2 privind sursele de date care trebuie consultate pentru a verifica diferitele autoclasificări ale CaO și Ca(OH)2]. Rețineți că informațiile colectate exclusiv din autoclasificări ar putea să nu fie suficiente pentru clasificarea deșeurilor.

Pentru a decide dacă deșeul se încadrează într-o rubrică MH sau într-o rubrică MNH, proprietățile periculoase relevante sunt HP 4 „iritant – iritarea pielii și leziuni oculare” și HP 5 „toxicitate asupra unui organ-țintă specific (STOT)/toxicitate prin aspirare”. Limitele de concentrație corespunzătoare sunt stabilite în anexa III la DCD (cf. anexele 3.4 și 3.5) și sunt afișate, de asemenea, în tabelul 6. Rețineți că tabelul 6 se bazează pe codurile frazelor de pericol atribuite oxidului de calciu și hidroxidului de calciu care au fost preluate din autoclasificări. În cazul în care aplicabilitatea acestor coduri ale frazelor de pericol poate fi validată prin utilizarea unor informații suplimentare (de exemplu, informații provenite din procesul de generare a deșeurilor), consecința va fi următoarea:

—	dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca H318 [de exemplu, CaO și Ca(OH)2] este mai mare sau egală cu 10 %,

deșeul ar trebui clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

În plus:

—	dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca H335 [de exemplu, CaO și Ca(OH)2] este mai mare sau egală cu 20 %,

deșeul ar trebui clasificat ca deșeu periculos de tip HP 5.

Conform primei liniuțe din anexa la LD, dacă testarea unui deșeu prin aplicarea metodelor (pe animale nevertebrate) menționate în Regulamentul privind metodele de testare arată că deșeul respectiv nu prezintă aceste proprietăți periculoase, rezultatele testului au întâietate.

Pentru mai multe informații, consultați anexele 3.4 și 3.5.

Tabelul 6

Codurile frazelor de pericol și limitele de concentrație pentru CaO și Ca(OH)2

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol

Codul (codurile) frazelor de pericol din autoclasificări

Limita de concentrație (totalul substanțelor)

CaO

Eye Dam. 1

STOT SE 3

H318

H335

≥ 10 %

≥ 20 %

Ca(OH)2

Eye Dam. 1

STOT SE 3

H318

H335

≥ 10 %

≥ 20 %

1.4.5. Deșeuri cu conținut de gudron de huilă și bitum

Următorul exemplu oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor cu conținut de gudron de huilă.

Informații generale

Gudronul de huilă este un material vâscos format din compuși complecși cu greutate moleculară mare, rezultați, de exemplu, din distilarea distructivă a lemnului sau a cărbunelui (23).

„Bitum” este un termen generic aplicat substanțelor inflamabile naturale cu o culoare, duritate și volatilitate variabile, compuse în general dintr-un amestec de hidrocarburi, care practic nu conțin compuși oxigenați (24). Bitumul se produce la distilarea țițeiului în timpul rafinării petrolului:

„În lume, bitumul de petrol este cunoscut sub diferite denumiri. De exemplu, termenul «bitum» se utilizează de obicei în Europa și este sinonim cu termenul «asfalt» sau «beton asfaltic» utilizat în America de Nord. În afara Americii de Nord, termenul «asfalt» se utilizează pentru a descrie amestecuri ale bitumului cu materiale minerale. […]

Produsele derivate din cărbune, cum ar fi gudronul de huilă sau smoala de gudron de cărbune, diferă foarte mult față de bitum. Acestea se produc prin piroliza la temperatură foarte ridicată (> 800 °C) a cărbunelui bituminos și diferă substanțial de bitum din punctul de vedere al compoziției, al caracteristicilor fizice și al riscurilor potențiale pentru sănătate.” (25)

Originea principală

Cea mai mare parte a gudronului de huilă se distilează pentru a se obține produse rafinate, printre care creozot, smoală de huilă, naftalină brută și uleiuri antracenice. O parte din gudronul de huilă brut se utilizează drept combustibil pentru furnalele înalte din industria siderurgică, datorită disponibilității crescute și puterii calorifice superioare. În industria aluminei și în producția și prelucrarea aluminiului, gudronul de huilă se utilizează în mai multe etape ale procesului de producție, în special la fabricarea anozilor. Alte aplicații sunt în sectoarele mari din domeniul construcțiilor și în diferite industrii conexe cărbunelui.

Producția mondială de bitum este de aproximativ 87 de milioane de tone pe an și se cunosc peste 250 de aplicații ale bitumului. Cea mai mare parte a bitumului se utilizează în sectorul construcțiilor, în special pentru pavaje și acoperișuri (26).

Rubrici aplicabile din LD

În continuare se prezintă o listă neexhaustivă a principalelor rubrici aplicabile în cazul deșeurilor cu conținut de gudron de huilă:

17 03 01*	asfalturi cu conținut de gudron de huilă	MH
17 03 02	asfalturi, altele decât cele specificate la 17 03 01	MNH
17 03 03*	gudron de huilă și produse gudronate	AH

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor (27)

Pericolele potențiale ale deșeurilor cu conținut de gudron de huilă depind de concentrația de HAP, despre care se știe că au efecte cancerigene (mari în cazul gudronului de huilă și relativ mici în cazul bitumului). A se consulta deci și secțiunea 1.4.1.

Există teste-indicator care identifică dacă deșeul cu conținut de gudron de huilă prezintă concentrații semnificative de componente HAP. Testele vor indica prezența HAP, dar nu vor efectua o măsurare. În Ghidul OVAM se oferă câteva exemple:

—	utilizarea unui marker pentru HAP, în combinație cu utilizarea unei lămpi cu UV;

—	aplicarea de vopsea albă prin pulverizare;

—	adăugarea unei picături de clorură de metilen.

Atunci când în urma efectuării oricăruia dintre aceste teste se obține un rezultat pozitiv, se presupune că materialul conține gudron și, prin urmare, este periculos, cu excepția cazului în care deținătorul fluxului de deșeuri poate demonstra că HAP sunt prezente într-o concentrație sub limitele prevăzute în anexa III la DCD, astfel încât fluxul de deșeuri poate fi clasificat ca nepericulos. Însă clasificarea ca (ne)periculos nu trebuie să se efectueze în exclusivitate pe baza prezenței HAP, ci ar trebui să țină seama de toate substanțele prezente în fluxul de deșeuri.

Gudronul de huilă și distilatele acestuia (de exemplu, uleiurile de gudron) pot prezenta proprietăți cancerigene. În cazul în care concentrația acestor materiale este mai mare sau egală cu 0,1 %, deșeul va prezenta proprietatea periculoasă HP 7 „cancerigen” (cf. secțiunea 3.7).

De obicei, determinarea conținutului de gudron de huilă nu se face în cursul testării deșeului. Rețineți că tabelul 3 din partea 3 a anexei VI la Regulamentul CLP utilizează benzo(a)pirenul drept compus marker pentru cancerigenitate în cazul anumitor poziții referitoare la gudronul de huilă, în care concentrația benzo(a)pirenului este mai mare sau egală cu 50 ppm (mg/kg).

Orice eșantionare de beton asfaltic ar trebui să asigure faptul că straturile cu diferite concentrații de benzo(a)piren sunt evaluate în mod adecvat și reprezentativ (28).

1.4.6. Metale și aliaje

Următorul exemplu oferă o îndrumare generală privind clasificarea deșeurilor cu conținut de metale și aliaje.

Originea principală

Deșeurile metalice provin din diferite sectoare, cum ar fi DEEE, VSU, construcții și demolări, precum și din mai multe utilizări industriale.

Rubrici aplicabile din LD

Deși rubricile 17 04 01-17 04 09* se referă în mod specific la metale separate, doar deșeurile provenite din construcții și demolări ar trebui să corespundă acestor rubrici. Atât timp cât deșeurile respective nu sunt contaminate cu nicio substanță periculoasă (contaminare externă, de exemplu, vopsea) care nu este asociată metalului sau aliajului în sine, rubricile MNH 17 04 01-17 04 07 pot fi atribuite conform conținutului de metale din deșeu. În caz contrar, se aplică rubrica în oglindă pentru deșeuri periculoase 17 04 09*.

Dacă deșeul respectiv nu provine din construcții sau din demolări, sunt aplicabile alte capitole din LD, de exemplu în cazul deșeurilor metalice rezultate din tratarea suprafețelor se aplică secțiunea 12 01 (deșeuri rezultate din modelarea și tratarea mecanică și fizică a suprafețelor metalelor și materialelor plastice).

În toate cazurile, deșeurile trebuie încadrate în rubrica cea mai adecvată din LD, în conformitate cu ordinea de prioritate prezentată în secțiunea 1.2.

În consecință, deșeurilor metalice din instalațiile de tratare a reziduurilor nu li se pot atribui rubricile de la capitolul 17 din LD, dar li se pot atribui următoarele exemple de rubrici, printre altele:

19 10	deșeuri provenite din sfărâmarea deșeurilor cu conținut de metale
19 10 01	deșeuri de fier și oțel	ANH
19 10 02	deșeuri neferoase	ANH
19 10 05*	alte fracții cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 12	deșeuri provenite din tratarea mecanică a deșeurilor (de exemplu, sortare, sfărâmare, compactare, peletizare), nespecificate în altă parte
19 12 02	metale feroase	ANH
19 12 03	metale neferoase	ANH
19 12 11*	alte deșeuri (inclusiv amestecuri de materiale) rezultate din tratarea mecanică a deșeurilor cu conținut de substanțe periculoase	MH

În plus, există rubrici nepericuloase specifice pentru metale în capitolele 15 (deșeuri de ambalaje) și 20 (deșeuri municipale) din LD.

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

În LD, aliajele de metale pure sunt exceptate în mod specific de la clasificarea ca periculoase:

„Limitele de concentrație definite în anexa III la Directiva 2008/98/CE nu se aplică aliajelor de metale pure în forma lor masivă (necontaminate cu substanțe periculoase). Aliajele din deșeuri care sunt considerate deșeuri periculoase sunt enumerate în mod expres în această listă și sunt marcate cu un asterisc (*).”

În plus, trebuie să se acorde o atenție deosebită pentru evitarea clasificării eronate a deșeurilor metalice ca deșeuri. Regulamentul (UE) nr. 333/2011 al Consiliului stabilește criterii de determinare a condițiilor în care anumite tipuri de deșeuri metalice (deșeuri de fier, oțel și aluminiu) nu mai constituie deșeuri. Există o legislație similară pentru deșeurile din cupru [Regulamentul (UE) nr. 715/2013 al Comisiei]. Operatorii pot decide voluntar dacă utilizează acest stadiu de încetare a statutului de deșeu pentru deșeurile metalice care îndeplinesc criteriile respective. În cazul în care le îndeplinesc, metalele/aliajele nu pot fi considerate deșeu conform definiției din DCD, iar clasificarea conform prezentului ghid tehnic orientativ nu este aplicabilă.

În cazul metalelor masive, este puțin probabil ca rubricile periculoase să fie utilizate, cu excepția cazului în care există o indicii temeinice cu privire la faptul că, în timpul procesului de tratare, fracțiile metalice au fost contaminate cu substanțe nemetalice periculoase într-o asemenea măsură încât deșeul prezintă proprietăți periculoase.

Ar trebui să fie tratate ca periculoase numai aliajele în formă masivă care sunt menționate în mod specific ca periculoase sau contaminate cu substanțe nemetalice periculoase. Conform Ghidului din Regatul Unit, singurul „aliaj” menționat în mod specific în LD și căruia îi corespunde o rubrică AH este:

18 01 10*

deșeuri de amalgam de la tratamentele stomatologice

Rețineți că diagramele privind evaluarea proprietăților periculoase, astfel cum sunt prezentate în anexa 3, nu reamintesc în mod specific faptul că limitele de concentrație definite în anexa III la DCD nu se aplică aliajelor de metale pure în formă masivă.

1.4.7. Peroxizi organici

Următorul exemplu oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor cu conținut de peroxizi organici.

Informații generale

Regulamentul CLP definește peroxizii organici în secțiunea 2.15 din anexa I:

„Peroxid organic înseamnă o substanță organică lichidă sau solidă care conține structura bivalentă «-O-O-» și poate fi considerată ca derivat al peroxidului de hidrogen, în care unul sau ambii atomi de hidrogen au fost înlocuiți cu radicali organici. Termenul peroxid organic include amestecuri (preparate) cu peroxizi organici care conțin cel puțin un peroxid organic. Peroxizii organici sunt substanțe sau amestecuri instabile termic care pot suferi o descompunere exotermă autoaccelerată. În plus, pot prezenta una sau mai multe din proprietățile următoare:

—	sunt susceptibile de descompunere explozivă;

—	ard cu rapiditate;

—	sunt sensibile la șoc sau fricțiune;

—	reacționează periculos cu alte substanțe.”

Originea principală

Industria materialelor plastice și industria cauciucului sunt utilizatori importanți ai peroxizilor organici. Peroxizii organici și amestecurile care conțin peroxizi organici se utilizează, de exemplu, ca acceleratori, activatori, catalizatori, agenți de reticulare, agenți de polimerizare, întăritori, inițiatori și promotori. Alte aplicații pot fi utilizarea ca agenți de înălbire (de exemplu, înălbirea făinii), ca ingrediente farmaceutice active și ca agenți sinergici de ignifugare.

Rubrici aplicabile din LD

Există multe rubrici în care ar putea fi încadrate deșeurile cu conținut de peroxizi organici. În continuare se prezintă o listă neexhaustivă:

16 09 03*	peroxizi, de exemplu peroxidul de hidrogen	AH
16 09 04*	alte substanțe oxidante nespecificate	AH

Toate rubricile menționate anterior sunt rubrici periculoase absolute, ceea ce înseamnă că nu este necesară o evaluare a proprietăților periculoase pentru a determina dacă deșeul trebuie clasificat ca periculos în cazul în care una dintre aceste rubrici este atribuită deșeurilor cu conținut de peroxizi organici. Cu toate acestea, evaluarea proprietăților periculoase va fi necesară în continuare, de exemplu pentru completarea documentului de însoțire.

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

Pentru a lua decizia de încadrare la o rubrică MH sau la o rubrică MNH în domeniul peroxizilor organici, cele mai relevante sunt proprietățile periculoase HP 1 și HP 3.

La determinarea HP 1 „exploziv” (secțiunea 3.1 din anexa 3), trebuie luate în considerare valorile-limită pentru peroxizii organici. Un deșeu cu conținut de peroxizi organici clasificat prin codul pentru clasa frazei de pericol H240 sau H241 trebuie să fie evaluat în ceea ce privește proprietatea periculoasă HP 1, cu excepția cazului în care următoarele afirmații sunt valabile:

—	nu este prezentă nicio altă substanță periculoasă căreia să îi fie atribuie coduri ale frazelor de pericol menționate în tabelul 8 (a se vedea secțiunea 3.1 din anexa 3) și

—

este îndeplinit unul dintre următoarele criterii:

—	deșeul conține > 1 % dar ≤ 7 % peroxid de hidrogen, iar conținutul de oxigen disponibil (Oi) al peroxidului (peroxizilor) organic(i) este ≤ 0,5 %;

—	deșeul conține ≤ 1 % peroxid de hidrogen, iar conținutul de oxigen disponibil (Oi) al peroxidului (peroxizilor) organic(i) este ≤ 1 %.

Conținutul de oxigen disponibil, Oi (%) pentru orice peroxizi organici dați trebuie să fie calculat conform secțiunii 2.15 din anexa I la Regulamentul CLP:

Oi (%) = Σ [16 × (ni × ci / mi)]

unde:

ni: numărul grupărilor peroxid pe moleculă de peroxid organic i

ci: concentrația (% de masă) de peroxid organic i în deșeu

mi: masa moleculară a peroxidului organic i, în grame

„Σ” înseamnă că deșeul conține mai mult de un peroxid organic, iar oxigenul disponibil de la fiecare se însumează. Aceasta include toți peroxizii organici și nu se limitează la cei clasificați ca H240 sau H241.

Ghidul din Regatul Unit oferă un exemplu de calcul pentru metil etil peroxid, care este prezentat în cele ce urmează. Un deșeu conține 2,9 % metil etil peroxid (C2H5-O-O-CH3) și 3 % peroxid de hidrogen. Concentrația peroxidului de hidrogen este > 1 % și ≤ 7 % (a se vedea criteriul de mai sus). Metil etil peroxidul are o masă moleculară de 76 g (astfel, „mi” este 76) și prezintă o grupa funcțională peroxi (astfel, „ni” este 1). La aplicarea acestor valori în formula „Oi (%) = Σ [16 × (ni × ci / mi)]” pentru o concentrație („ci”) de 2,9 % în deșeu, metil etil peroxidul are un conținut de oxigen disponibil (Oi) de 0,61 % (16 × 1 × 2,9/76). Aceasta depășește limita de oxigen disponibil de 0,5 % pentru criteriul (i), prin urmare trebuie să îi fie atribuită proprietatea periculoasă HP 1.

Peroxizii organici trebuie să fie avuți în vedere în mod specific la determinarea HP 3 „inflamabil”. Un deșeu cu conținut de substanțe autoreactive sau de peroxizi organici clasificat ca H240 sau H241 poate prezenta proprietatea periculoasă HP 3 „inflamabil” ca rezultat al evaluării pentru proprietatea periculoasă HP 1 „exploziv”, clasificând deșeul în ansamblu ca H242. Pentru mai multe informații, consultați secțiunea 3.3.

Orientări suplimentare privind peroxizii organici conform Regulamentului CLP se găsesc direct în Regulamentul CLP sau în ghidul tehnic orientativ corespunzător (numit în continuare „Ghidul CLP al ECHA”) (29).

1.4.8. Deșeuri de cauciuc

Următorul exemplu oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor de cauciuc.

Informații generale

Deșeurile de cauciuc sunt, în principal, produse aflate la sfârșitul ciclului de viață rezultate din utilizarea anvelopelor și a produselor de cauciuc de uz general.

Originea principală

Producția anuală de anvelope și de produse de cauciuc de uz general în 2013 a fost de ~ 4,67 milioane de tone și respectiv ~ 2,57 milioane de tone. Din anvelope și din produsele de cauciuc de uz general rezultă cantități relevante de deșeuri de cauciuc. În 2012, cantitatea de anvelope scoase din uz a fost de 2 765 kt. Nu sunt disponibile informații specifice pentru produsele de cauciuc de uz general (30).

Rubrici aplicabile din LD

În continuare se prezintă o listă neexhaustivă a principalelor rubrici aplicabile pentru deșeurile care conțin cauciuc și pentru deșeurile de anvelope (precum și alte deșeuri organice):

16 01 03	anvelope scoase din uz	ANH
16 03 05*	deșeuri organice cu conținut de substanțe periculoase	MH
16 03 06	deșeuri organice, altele decât cele specificate la 16 03 05	MNH
19 12 04	materiale plastice și de cauciuc	ANH

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

Majorității deșeurilor de cauciuc li se atribuie rubrici ANH. Codul pentru deșeuri 16 03 06 este o rubrică MNH corespunzătoare rubricii MH 16 03 05* (deșeuri organice cu conținut de substanțe periculoase) de la capitolul 16 (deșeuri nespecificate în altă parte în listă), secțiunea 16 03 (loturi declasate și produse nefolosite). Această rubrică periculoasă poate fi utilizată pentru produsele din cauciuc cu uleiuri sau solvenți neutilizate sau pentru loturile de cauciuc declasate care sunt contaminate, de exemplu cu uleiuri sau solvenți. În ultimă instanță, deșeurilor din cauciuc care provin de la FFDU a materialelor plastice, a cauciucului și a fibrelor sintetice li se poate atribui codul pentru deșeuri 07 02 99.

1.4.9. Deșeuri de materiale plastice

Următorul exemplu oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor de materiale plastice.

Informații generale

Un material plastic este un solid organic, compus în principal dintr-un amestec de polimer sau combinație de polimeri cu masă moleculară mare cu alte substanțe, cum ar fi aditivi, stabilizatori, materiale de umplere etc. Polimerul este un lanț format din mai multe unități moleculare repetitive de monomer. Monomerii materialelor plastice sunt compuși organici naturali sau sintetici. Termenul „rășină” se utilizează uneori ca sinonim pentru un polimer comercial (31).

Originea principală

UE este unul dintre principalii actori la nivel mondial în producția de mase plastice, iar în 2012 a produs aproximativ 57 de milioane de tone de materiale plastice. În 2012, cererea prelucrătorilor din UE a fost de aproximativ 46 de milioane de tone, iar cantitatea de deșeuri de materiale plastice după consum a fost de aproximativ 25 de milioane de tone (32).

Deșeurile de materiale plastice rezultă din produsele din material plastic aflate la sfârșitul ciclului de viață provenite din aplicații industriale și gospodărești. Generarea de deșeuri de material plastic după utilizare este dominată de deșeurile de ambalaje de materiale plastice. Alte sectoare relevante sunt, în special, următoarele: clădiri și construcții, autovehicule, DEEE și agricultură (33).

Rubrici aplicabile din LD

În continuare se prezintă o listă neexhaustivă a principalelor rubrici aplicabile pentru deșeurile care conțin materiale plastice:

Ambalaje de materiale plastice

15 01 02	ambalaje de materiale plastice	MNH
15 01 05	ambalaje de materiale compozite	MNH
15 01 06	ambalaje amestecate	MNH
15 01 10*	ambalaje care conțin reziduuri de substanțe periculoase sau sunt contaminate cu substanțe periculoase	MH

Deșeuri de materiale plastice de la construcții și demolări

17 02 03	materiale plastice	MNH
17 02 04*	sticlă, materiale plastice și lemn cu conținut de sau contaminate cu substanțe periculoase	MH

Rubrici care (pot) conțin(e) materiale plastice, dar care nu menționează explicit materialele plastice, cum ar fi:

17 04 10*	cabluri cu conținut de ulei, gudron și alte substanțe periculoase	MH
17 04 11	cabluri, altele decât cele specificate la 17 04 10	MNH
17 06 03*	alte materiale izolante constând din sau cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 06 04	materiale izolante, altele decât cele specificate la 17 06 01 și 17 06 03	MNH
17 09 03*	alte deșeuri de la construcții și demolări (inclusiv amestecuri de deșeuri) cu conținut de substanțe periculoase	MH
17 09 04	deșeuri amestecate de la construcții și demolări, altele decât cele specificate la 17 09 01, 17 09 02 și 17 09 03	MNH

Deșeuri de materiale plastice din aplicații pentru autovehicule

16 01 19	materiale plastice	ANH
19 10 03*	fracții de șpan ușor și praf cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 10 04	fracții de șpan ușor și praf, altele decât cele specificate la 19 10 03	MNH

Materiale plastice din DEEE

19 12 04

materiale plastice și de cauciuc

ANH

Rubrici care (pot) conțin(e) materiale plastice, dar care nu menționează explicit materialele plastice, cum ar fi:

16 02 15*	componente periculoase demontate din echipamente casate
16 02 16	componente demontate din echipamente casate, altele decât cele specificate la 16 02 15
19 10 03*	fracții de șpan ușor și praf cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 10 04	fracții de șpan ușor și praf, altele decât cele specificate la 19 10 03	MNH
19 10 05*	alte fracții cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 10 06	alte fracții decât cele specificate la 19 10 05	MNH
19 12 11*	alte deșeuri (inclusiv amestecuri de materiale) rezultate din tratarea mecanică a deșeurilor cu conținut de substanțe periculoase	MH
19 12 04	materiale plastice și de cauciuc	MNH
19 12 12	alte deșeuri (inclusiv amestecuri de materiale) de la tratarea mecanică a deșeurilor, altele decât cele specificate la 19 12 11	MNH

Agricultură

02 01 04

deșeuri de materiale plastice (cu excepția ambalajelor)

ANH

Pe lângă sectoarele menționate anterior, alte rubrici pentru materiale plastice se găsesc în diferite capitole ale LD. Exemple în acest sens sunt:

07 02 13	deșeuri de materiale plastice	ANH
07 02 16*	deșeuri cu conținut de siliconi periculoși	MH
07 02 17	deșeuri cu conținut de siliconi, altele decât cele specificate la 07 02 16	MNH
12 01 05	pilitură și șpan de materiale plastice	ANH
12 01 16*	deșeuri de material de sablare, cu conținut de substanțe periculoase	MH
12 01 17	deșeuri de material de sablare, altele decât cele specificate la 12 01 16	MNH
20 01 39	materiale plastice	ANH

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

De obicei, materialele plastice nu conțin în matricea materialului doar polimeri de materiale plastice, ci și o varietate de diferiți aditivi pentru îmbunătățirea performanței și a utilizării sau a proprietăților de prelucrare ale produsului finit. Aditivii sunt un grup diferit de substanțe chimice speciale, care fie sunt încorporați în matricea materialului plastic anterior sau în timpul prelucrării, fie sunt aplicați pe suprafața produselor finite după prelucrare (34).

Un anumit deșeu de material plastic căruia i se poate atribui o rubrică în oglindă poate fi periculos fie din cauza aditivilor pe care îi conține, fie din cauza contaminării sale cu substanțe periculoase, de exemplu uleiuri sau solvenți.

În mod obișnuit, aditivii relevanți din deșeurile de materiale plastice sunt, de exemplu, stabilizatori sau pigmenți (de exemplu, compuși de cadmiu, crom, plumb sau staniu, bisfenol A, compuși ai nonilfenolului), agenți de ignifugare (PCCS, PCCM, PBDE, HBCD etc.), plastifianți (ftalați, PCCS, PCCM etc.) și o gamă variată de alți aditivi care pot fi incluși în conținut (35).

În ceea ce privește codul pentru deșeuri 15 01 10*, rețineți că acestea pot fi periculoase din cauză că: 1. ambalajul este periculos atunci când conține reziduuri de substanțe periculoase (de obicei, nu din plastic); SAU din cauză că 2. materialul plastic în sine (din care este fabricat ambalajul) conține substanțe periculoase (a se vedea și exemplul privind deșeurile de ambalaje de la secțiunea 1.3.1 de mai sus).

1.4.10. Deșeuri POP

Următorul exemplu oferă orientări generale privind clasificarea deșeurilor cu conținut de POP.

Informații generale

Poluanții organici persistenți (POP) sunt substanțe chimice organice. Aceștia prezintă o combinație specifică de proprietăți fizice și chimice, cum ar fi aceea că odată eliberați în mediu persistă perioade îndelungate de timp, capătă o răspândire considerabilă în mediu, se acumulează în țesutul adipos al organismelor vii, inclusiv la om, și sunt toxice atât pentru om, cât și pentru fauna sălbatică.

Originea principală

POP sunt un grup de substanțe sau grupe de substanțe diferite cu origini diferite. Multe POP sunt sau au fost pesticide sau substanțe chimice produse în mod intenționat, care au fost utilizate pentru diferitele aplicații tehnice sau agricole. Alte POP sunt produse accidental ca subproduse, de exemplu în cursul proceselor de fabricație sau de incinerare.

Aspecte care trebuie avute în vedere la clasificarea deșeurilor

Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți și Protocolul la Convenția regională CEE-ONU privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi (CLRTAP) sunt instrumente internaționale ale căror liste de substanțe POP sunt modificate continuu. De îndată ce noile substanțe/grupe de substanțe sunt clasificate în Convenție ca POP, acestea sunt incluse ulterior în Regulamentul POP.

Dispozițiile specifice pentru POP privind deșeurile se stabilesc în temeiul Regulamentului POP menționat anterior. În conformitate cu articolul 7, deșeurile formate din POP, care conțin sau sunt contaminate cu acestea peste valorile-limită specifice [limita de concentrație menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a) – așa-numita „valoare-limită pentru un conținut de POP redus”] trebuie eliminate sau recuperate, fără întârzieri nejustificate și în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Regulamentul POP, într-un mod care să asigure distrugerea sau transformarea ireversibilă a conținutului de POP, astfel încât deșeurile rămase și eliberările să nu prezinte caracteristici ale POP. Operațiunile de eliminare sau de valorificare care pot duce la recuperarea, reciclarea, regenerarea sau reutilizarea POP sunt interzise.

Conform LD, în cazul rubricilor în oglindă se aplică următoarele:

„Deșeurile care conțin dibenzo-p-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF), DDT [1,1,1-tricloro-2,2′-bis(p-clorofenil)etan], clordan, hexaclorciclohexani (inclusiv lindan), dieldrin, endrin, heptaclor, hexaclorbenzen, clordecon, aldrin, pentaclorbenzen, mirex, toxafen, hexabromdifenil și/sau PCB care depășesc limitele de concentrație indicate în anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului se clasifică drept deșeuri periculoase.”

Astfel, deșeurile cu conținut de POP menționate în LD (punctul 2 a treia liniuță), POP în concentrații care depășesc valorile-limită stabilite în Regulamentul POP (cf. tabelul 7) se clasifică drept periculoase. Pentru deșeurile care conțin alte POP, periculozitatea ar trebui evaluată prin aplicarea limitelor de concentrație incluse în anexa III la DCD.

Tabelul 7

Valori-limită stabilite în Regulamentul POP pentru POP-urile care sunt menționate în LD

Substanță	Nr. CAS	Nr. CE	Concentrația-limită menționată la articolul 7 alineatul (4) litera (a)
dibenzo-p-dioxine policlorurate și dibenzofurani policlorurați (PCDD/PCDF)			15 μg/kg (36)
DDT [1,1,1-triclor-2,2-bis(4-clorfenil)etan]	50-29-3	200-024-3	50 mg/kg
clordan	57-74-9	200-349-0	50 mg/kg
hexaclorciclohexani, inclusiv lindan	58-89-9	210-168-9	50 mg/kg
	319-84-6	200-401-2
	319-85-7	206-270-8
	608-73-1	206-271-3
dieldrin	60-57-1	200-484-5	50 mg/kg
endrin	72-20-8	200-775-7	50 mg/kg
heptaclor	76-44-8	200-962-3	50 mg/kg
hexaclorbenzen	118-74-1	200-273-9	50 mg/kg
clordecon	143-50-0	205-601-3	50 mg/kg
aldrin	309-00-2	206-215-8	50 mg/kg
pentaclorobenzen	608-93-5	210-172-5	50 mg/kg
bifenili policlorurați (PCB)	1336-36-3 și altele	215-648-1	50 mg/kg (37)
mirex	2385-85-5	219-196-6	50 mg/kg
toxafen	8001-35-2	232-283-3	50 mg/kg
hexabromobifenil	36355-01-8	252-994-2	50 mg/kg

Deșeurile care intră sub incidența obligațiilor de la articolul 7 din Regulamentul POP, întrucât conțin POP în concentrații care depășesc valoarea-limită pentru un conținut de POP redus, nu sunt în mod necesar deșeuri periculoase. De exemplu, un deșeu cu conținut de pentaBDE (utilizare istorică principală în spumele poliuretanice flexibile pentru autovehicule și tapițerie) într-o concentrație de 5 % ar trebui tratat conform articolului 7 din Regulamentul POP (limita de concentrație pentru suma POP-BDE este de 0,1 %), dar nu este un deșeu periculos (valoarea-limită pentru pentaBDE este de 10 %). Rețineți că toate obligațiile pentru producătorii sau deținătorii de deșeuri care derivă din Regulamentul POP trebuie să fie îndeplinite indiferent dacă rezultatul clasificării deșeului conform listei europene a deșeurilor determină considerarea sa ca periculos sau nepericulos.

Rețineți că pentru deșeurile clasificate ca periculoase doar pe baza conținutului de POP poate fi dificil de completat documentul de însoțire, întrucât de obicei proprietățile periculoase de la HP 1 la HP 15 trebuie să fie înregistrate și raportate.

(1) A se vedea, de exemplu, rubricile marcate în tabel cu A, B și C. În cazul rubricilor marcate cu „A”, interpretarea din Ghidul BMU diferă de interpretarea prezentată mai sus – a se vedea http://www.bmub.bund.de/fileadmin/bmu-import/files/abfallwirtschaft/downloads/application/pdf/avv_erlaeuterungen.pdf În cazul rubricilor marcate cu „B”, interpretarea din Ghidul din Regatul Unit diferă de interpretarea prezentată mai sus – a se vedea https://www.gov.uk/government/publications/waste-classification-technical-guidance În cazul rubricilor marcate cu „C”: rubricile cu coduri de tip „xx xx 99” sunt considerate în unele state membre ca rubrici în oglindă pentru deșeuri nepericuloase (MNH) – a se vedea documentul Classification réglementaire des déchets – Guide d'application pour la caractérisation en dangerosité, disponibil la adresa http://www.ineris.fr/centredoc/rapport-drc-15-149793-06416a-guidehp-vf2-1456135314.pdf

(2) Rubrică introdusă de Decizia 2014/955/UE.

(3) Rubrică introdusă de Decizia 2014/955/UE.

(4) Rubrică introdusă de Decizia 2014/955/UE.

(5) Rubrică introdusă de Decizia 2014/955/UE a Comisiei.

(#)	Componentele periculoase provenite din echipamentele electrice și electronice pot include acumulatori și baterii, conform mențiunii de la secțiunea 16 06, fiind marcate ca periculoase; comutatoarele cu mercur, sticla de la tuburile catodice și alte tipuri de sticlă activată etc.

(6) DRAFT Waste Classification – Guidance on the classification and assessment of waste (1st edition 2015) Technical Guidance WM3, document elaborat de Agenția pentru Resurse Naturale din Țara Galilor, de Agenția pentru Protecția Mediului din Scoția (SEPA), Agenția pentru Mediu din Irlanda de Nord (NIEA) și de Agenția pentru Mediu din Regatul Unit, disponibil la adresa: https://www.gov.uk/government/publications/waste-classification-technical-guidance

(7) Openbare Vlaamse Afvalstoffen Maatschappij (OVAM) (2015): Europese afvalstoffenlijst EURAL Handleiding, Mechelen, Belgia.

(8) Pe baza documentului elaborat de Agenția pentru Resurse Naturale din Țara Galilor, de Agenția pentru Protecția Mediului din Scoția (SEPA), de Agenția pentru Mediu din Irlanda de Nord (NIEA) și de Agenția pentru Mediu din Regatul Unit (2015): DRAFT Waste Classification – Guidance on the classification and assessment of waste (1st edition 2015) Technical Guidance WM3, disponibil la adresa: https://www.gov.uk/government/publications/waste-classification-technical-guidance, denumit în prezentul document „Ghidul din Regatul Unit”.

(9) Informații suplimentare privind etapele de tratare și fracțiunile rezultate în urma tratării sunt disponibile în documentul elaborat de Ministerul Mediului și Transporturilor din Baden-Wuerttemberg (2003): Handbook „How to apply the European Waste List 2001/118/EC”, Stuttgart, Germania, publicat la adresa: http://abag-itm.de/fileadmin/Dateien/ABAG/Informationsschriften/Band_B/Band_B_englisch.pdf

(10) Openbare Vlaamse Afvalstoffen Maatschappij (OVAM) (2015): Europese afvalstoffenlijst EURAL Handleiding, Mechelen, Belgia, denumit în prezentul document „Ghidul OVAM”.

(11) Informații preluate de pe site-ul web al Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (2008): Polycyclic Aromatic Hydrocarbons (PAHs), disponibile la adresa: http://www.epa.gov/osw/hazard/wastemin/minimize/factshts/pahs.pdf.

(12) Agenția Europeană de Mediu (AEM) – Environmental Terminology and Discovery Service (ETSA) (2015), document disponibil la adresa: http://glossary.eea.europa.eu/, accesare la 4.7.2015.

(13) A se vedea nota de subsol 12.

(14) A se vedea nota de subsol 11.

(15) Agenția pentru substanțe toxice și registrul bolilor (ATSDR), Departamentul pentru sănătate și servicii umane din SUA (2014): BTEX – Benzene, Toluene, Ethylbenzene and Xylenes, document disponibil la adresa: http://www.odh.ohio.gov/~/media/ODH/ASSETS/Files/eh/HAS/btex.ashx

(16) A se vedea nota de subsol 12.

(17) Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, p. 1).

(18) A se vedea documentul publicat de Agenția Europeană de Mediu (2014): Ozone-depleting substances 2013 – Aggregated data reported by companies on the import, export, production, destruction and feedstock and process agent use of ozone-depleting substances in the European Union, disponibil la adresa: http://www.eea.europa.eu/publications/ozone-depleting-substances-2013

(19) Directiva 67/548/CEE a Consiliului din 27 iunie 1967 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase (JO 196, 16.8.1967, p. 1).

(20) Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (JO L 200, 30.7.1999, p. 1).

(21) Ghidul OVAM.

(22) Aceste activități sunt interzise în Europa. Prin urmare, această rubrică nu mai este foarte relevantă pentru clasificarea deșeurilor.

(23) Agenția Europeană de Mediu (AEM) - Environmental Terminology and Discovery Service (SDTM) (2015), document disponibil la adresa: http://glossary.eea.europa.eu/, accesare la 4 iulie 2015.

(24) A se vedea nota de subsol 21.

(25) Asphalt Insitute and Eurobitume (2015): The Bitumen Industry – A Global Perspective, document disponibil la adresa: http://eurobitume.eu/pdf/The_bitumen_industry/The_bitumen_Industry.html

(26) A se vedea nota de subsol 25.

(27) Informațiile din prezenta secțiune au fost extrase, printre altele, din lucrarea elaborată de David O'Farrell, Cumbria County Council (2011): Dealing with tar bound arisings, disponibilă la adresa: http://www.soci.org/~/media/Files/Conference%20Downloads/2011/Recycling%20and%20Re%20using%20Asphalt%20Mar%2011/David_OFarrell_Presentation.ashx

(28) Pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(29) Metodele specifice de testare sunt menționate în Regulamentul CLP (seriile de teste de la A la H, astfel cum sunt descrise în Recomandările ONU privind transportul substanțelor periculoase, Manualul de teste și criterii, partea a II-a). Informații mai detaliate se găsesc în Ghidul privind aplicarea criteriilor CLP, versiunea cea mai recentă (iulie 2017) fiind disponibilă la adresa: https://echa.europa.eu/documents/10162/23036412/clp_en.pdf/58b5dc6d-ac2a-4910-9702-e9e1f5051cc5

(30) Informații preluate de la industria europeană de anvelope și cauciuc (2014).

(31) Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare (2014): End of waste criteria for waste plastics for conversion. Technical proposal. Final draft report, DG JRC, IPTS, Sevilla, Spania.

(32) Plastic Europe (2013): Plastics the facts 2013. An analysis of European latest plastics production, demand and waste data.

(33) A se vedea nota de subsol 32.

(34) Jan J. C. Bart (2005): Additives in Polymers: Industrial Analysis and Applications, Wiley.

(35) Pentru detalii, a se vedea Comisia Europeană Study to assess possibility of granting a derogation given to specific types of plastic and rubber waste in the EU waste list, studiu realizat de BIPRO, 2015.

(36) Limita se calculează în PCDD și PCDF, în conformitate cu factorii de echivalență toxică (TEF), astfel cum sunt precizați în Regulamentul (CE) nr. 850/2004.

(37) Acolo unde este cazul, ar trebui aplicată metoda de calcul stabilită în standardele europene EN 12766-1 și EN 12766-2.

ANEXA 2

Surse de date și bază de informații privind substanțele periculoase

După ce s-a analizat ce substanțe sunt prezente în deșeul în cauză, trebuie să se analizeze dacă substanțele identificate sunt periculoase și să se verifice modul în care se stabilește clasificarea chimică a acestora. Anexa 2 oferă orientări atât pentru a analiza dacă substanțele identificate sunt periculoase, cât și pentru clasificarea lor. Aceasta descrie în continuare sursele de date, oferind informații relevante în acest scop. Sursele de date importante sunt prezentate în figura 5. Se face trimitere la capitolul respectiv din prezentul document (caseta gri) și la sursa oficială (caseta albastră). Explicații suplimentare privind sursele de date, inclusiv informații privind ordinea lor de prioritate, sunt prezentate în paragrafele de mai jos.

2.1. Clasificarea substanțelor ca periculoase conform Regulamentului CLP

În numeroase cazuri, criteriul decisiv pentru atribuirea rubricilor MH sau MNH este prezența „substanțelor periculoase” în conformitate cu criteriile HP și cu pragurile aferente prevăzute în anexa III la DCD (consultați în detaliu anexa 3 la prezentul document). Regulamentul CLP al UE stabilește criteriile de evaluare a pericolelor fizice, a pericolelor pentru sănătatea umană și a pericolelor pentru mediu pe care le prezintă substanțele. O substanță periculoasă este o substanță căreia îi corespunde un cod al frazei de pericol atunci când este clasificată pe baza Regulamentului CLP. Informațiile privind codurile frazelor de pericol care corespund substanțelor pot fi obținute din clasificările armonizate, iar atunci când nu sunt disponibile, se pot obține parțial și din autoclasificări (utilizate sub responsabilitatea operatorului și sub rezerva examinării de către autoritățile competente, având în vedere faptul că autoclasificările nu sunt armonizate), astfel cum se descrie în următoarele secțiuni.

2.1.1. Clasificarea armonizată a substanțelor

Unele substanțe sunt clasificate „oficial” printr-o decizie oficială la nivelul UE. Acestea sunt numite „clasificări armonizate” și sunt prevăzute în tabelul 3 din partea 3 a anexei VI la Regulamentul CLP.

O clasificare armonizată oferă informații privind clasificarea chimică și etichetarea unei substanțe:

Codul frazei de pericol	Codul atribuit clasei și categoriei de pericol. De exemplu, o substanță cancerigenă poate fi clasificată ca „H350” sau „H351”.
Clasa de pericol	Natura pericolului. De exemplu, o substanță cancerigenă este încadrată în clasa „Carc.”
Categoria de pericol	O subcategorie a clasei de pericol, care descrie gravitatea pericolului. De exemplu, o substanță cancerigenă poate fi încadrată în categoria „1A”, „1B” sau „2”.

Clasele și categoriile de pericol prevăzute în tabelul 3 din partea 3 a anexei VI la Regulamentul CLP au prioritate juridică față de alte surse de informații privind respectivele clase și categorii de pericol și trebuie să fie utilizate pentru clasificare. Rețineți că o clasificare armonizată poate fi incompletă atunci când vizează doar clasele și categoriile de pericol menționate. Pentru informații privind terminologia, consultați Ghidul CLP al ECHA.

Tabelul 3 din partea 3 a anexei VI la Regulamentul CLP se actualizează regulat prin adaptări la progresul tehnic (APT). Acesta conține două tipuri de clasificări armonizate:

—	clasificări armonizate pentru substanțe specifice (cum ar fi, de exemplu, „cromat de plumb”); și

—	clasificări armonizate pentru grupe de substanțe (cum ar fi, de exemplu, „compuși cu plumb”).

Clasificările armonizate se găsesc în Inventarul clasificării și etichetării (C & E), gestionat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (cf. secțiunea 2.1.3). În cazul în care există o clasificare armonizată pentru o substanță specifică, aceasta ar trebui să aibă prioritate față de clasificările armonizate pentru grupurile de substanțe.

2.1.2. Autoclasificările

Producătorii, importatorii și utilizatorii din aval ai substanțelor sunt obligați să realizeze autoclasificări în conformitate cu Regulamentul CLP (astfel cum se prevede în CLP și, în cadrul înregistrării substanțelor, în conformitate cu REACH), stabilite prin aplicarea criteriilor de clasificare din CLP.

Pot exista mai multe clasificări pentru aceeași substanță, din următoarele cauze:

—	diferențele de compoziție, formă sau stare de agregare a substanței introduse pe piață;

—

informațiile identificate de producător sau de fabricant sunt insuficiente pentru a evalua respectiva clasă sau categorie de pericol [pe care le vor raporta ca „data lacking” (date insuficiente), „inconclusive” (neconcludente) sau „conclusive but not sufficient for classification” (concludente, dar insuficiente pentru clasificare)];

—	producătorul, importatorul sau utilizatorul din aval are acces la date diferite sau suplimentare sau a generat astfel de date.

Autoclasificările pot fi utilizate pentru a identifica ce clase și categorii de pericol au fost deja identificate de alți notificatori, care merg dincolo de clasificarea armonizată, și ar trebui să servească ca bază generală de informații. Se recomandă să se consulte în special autoclasificările cu cel mai mare număr de notificatori. În acest moment se depun eforturi pentru a-i determina pe notificatori să se pună de acord asupra autoclasificărilor. Cu toate acestea, dacă nu este disponibilă o clasificare armonizată și există doar autoclasificări pentru substanțele vizate, deținătorul de deșeuri ar trebui să facă tot posibilul pentru a atribui o clasificare, pe baza autoclasificărilor publicate în inventarul C & E și ținând seama în special de clasificarea transmisă operatorului care generează deșeul prin intermediul fișei cu datele de securitate (FDS) a substanței sau a amestecului relevant.

2.1.3. Inventarul C & E ca instrument de căutare

Inventarul C & E (1) gestionat de ECHA poate fi utilizat pentru a căuta clasificarea substanțelor sau a grupurilor de substanțe care sunt relevante în contextul clasificării deșeurilor (și, dacă este cazul, pentru verificarea respectivelor informații). Acest inventar permite căutarea cu ușurință a clasificărilor armonizate pentru substanțe sau grupuri de substanțe, întrucât conține informații prevăzute în tabelul 3 din partea 3 a anexei VI la Regulamentul CLP. De asemenea, inventarul conține autoclasificările furnizate în cadrul înregistrării substanțelor conform REACH și notificările substanțelor neînregistrate (de exemplu, importatorii de substanțe în volume mici, care nu au obligația de a le înregistra). Atunci când în inventarul C & E nu există o clasificare armonizată și sunt raportate mai multe autoclasificări, baza de date a ECHA pentru substanțele înregistrate (2) poate veni în sprijinul informațiilor obținute din inventarul C & E.

În plus, inventarul C & E este tradus în toate limbile UE.

Cu toate acestea, ar trebui reținut faptul că inventarul C & E face obiectul unor modificări regulate, iar informațiile pe care acesta le conține ar trebui să fie luate în considerare cu prudență (de exemplu, convergența clasificărilor pe substanțe este o activitate regulată continuă în cadrul inventarului C & E).

În continuare se prezintă, cu titlu de exemplu, rubrica armonizată pentru „cromat de plumb” (număr CAS 7758-97-6), astfel cum apare în inventarul C & E.

Astfel cum se arată în figura 6, „cromatul de plumb” se clasifică drept:

—	Carc. 1B	H350
—	Repr. 1A	H360Df
—	STOT RE 2	H373**
—	Aquatic Acute 1	H400
—	Aquatic Chronic 1	H410

Pentru a evalua dacă deșeul în cauză prezintă proprietăți periculoase (a se vedea capitolul 3.2.2 și anexa 3) din cauza conținutului de substanță periculoasă „cromat de plumb”, trebuie avute în vedere informațiile privind clasa de pericol, categoria de pericol și codurile frazelor de pericol pentru „cromatul de plumb”.

2.2. Informații privind compoziția, proprietățile și gestionarea deșeurilor pentru substanțele/amestecurile care devin deșeuri

Pentru substanțele și amestecurile care sunt clasificate ca periculoase conform CLP, precum și pentru amestecurile neclasificate care conțin substanțe periculoase peste anumite limite, furnizorul trebuie să prezinte o FDS. FDS trebuie să îndeplinească anumite cerințe, să respecte un format definit la articolul 31 din Regulamentul REACH și să includă informații privind:

—	clasificarea substanței sau a amestecului conform titlului II din Regulamentul CLP (secțiunea 2 din FDS); aceasta poate fi o clasificare armonizată sau o autoclasificare (a se vedea secțiunea 2.1);

—	compoziția/ingredientele (secțiunea 3 din FDS);

—	„considerațiile privind eliminarea” (secțiunea 13 din FDS);

—	scenariile de expunere (în anexă).

Având aceste informații la dispoziție, FDS poate fi un instrument util de informare pentru etapele ulterioare ale evaluării care trebuie parcurse în cadrul clasificării conform LD, după ce un produs a devenit deșeu.

Rețineți că, în cazul în care produsul care devine deșeu este un amestec de două sau mai multe substanțe (de exemplu, un recipient care conține lac), informațiile privind clasificarea pentru amestecuri reprezintă o sursă valoroasă de informații în general; în al doilea rând, trebuie utilizate clasificările substanțelor componente individuale, și nu clasificarea chimică generală a amestecului. Secțiunea 3 a unei FDS pentru amestecuri furnizează clasificări conform CLP pentru constituenții periculoși ai amestecului. Aceste informații pot fi validate sau completate prin intermediul căutărilor în inventarul C & E (cf. secțiunea 2.1.3).

Rețineți că pentru substanțele și amestecurile la care nu este obligatorie o FDS, precum și în cazul anumitor articole, este posibil să existe fișe voluntare cu informații referitoare la produs care nu respectă cerințele prevăzute în FDS, dar care pot furniza informații privind compoziția și practicile de eliminare recomandate.

Se recomandă verificări suplimentare în cazul în care:

—	este posibil ca informațiile furnizate să fie perimate (un produs se elimină după o perioadă de timp considerabilă de la data ultimei livrări);

—	există motive pentru a crede că informațiile sunt incomplete, inadecvate sau inexacte;

—	informațiile privind procesul de generare a deșeurilor sugerează că este posibil ca în deșeu să fie prezente și alte substanțe (de exemplu, contaminanți), care nu sunt incluse în FDS.

2.3. Alte surse de informații

Pe lângă sursele de informații prezentate în capitolele precedente, pot exista și alte documente de specialitate utile pentru a determina eventuala prezență a anumitor substanțe în deșeuri și pentru a evalua concentrația respectivelor substanțe. Decizia privind sursele care pot fi consultate trebuie se ia de la caz la caz. În general, printre aceste surse se pot număra:

—	documentele BREF;

—	manualele privind procesele industriale;

—	agendele sectoriale ale Agenției pentru Protecția Mediului din SUA;

—	informațiile privind procesul și substanța, primite de la producătorul deșeului (descrieri ale procesului);

—	bazele de date privind compoziția tipică a anumitor deșeuri (3).

(1) https://echa.europa.eu/ro/regulations/clp/cl-inventory

(2) http://echa.europa.eu/de/information-on-chemicals/registered-substances

(3) De asemenea, ar trebui reținut faptul că în unele state membre, de exemplu în Germania, bazele de date care se referă în mod specific la compoziția, proprietățile fizico-chimice și clasificarea fluxurilor de deșeuri sunt puse la dispoziția publicului.

ANEXA 3

Abordări specifice pentru determinarea proprietăților periculoase (HP 1-HP 15)

3.1. Determinarea HP 1: exploziv

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 1 „exploziv” astfel:

„deșeuri care, printr-o reacție chimică, pot să degaje gaze la o asemenea temperatură, presiune și viteză încât să producă pagube în mediul ambiant. Din această categorie fac parte deșeurile pirotehnice, deșeurile explozive sub formă de peroxid organic și deșeurile autoreactive explozive.”

În ceea ce privește HP 1, este important de reținut faptul că domeniul de aplicare al DCD exclude „deșeurile explozive declasate” (a se vedea secțiunea 3.1.1). Prin urmare, se recomandă să verificați în primul rând dacă deșeul relevant vizat face obiectul regulilor din DCD și din LD.

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor și categoriilor de pericol și unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 1 [a se vedea tabelul 8 din prezentul document], evaluarea acestuia în ceea ce privește HP 1 are loc, dacă este necesar și proporțional, conform metodelor de testare. Dacă prezența unei substanțe, a unui amestec sau a unui articol indică faptul că deșeul este exploziv, acesta este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 1.”

Deșeul cu conținut de substanțe cărora le corespund codurile claselor, categoriilor și frazelor de pericol din tabelul 8 poate fi testat pentru a verifica dacă prezintă sau nu prezintă respectiva proprietate periculoasă. Alternativ, un deșeu care conține astfel de substanțe poate fi pur și simplu considerat ca fiind deșeu periculos de tip HP 1.

Tabelul 8

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 1 „exploziv”

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere
Unst. Expl.	H200	Explozivi instabili
Expl. 1,1	H201	Exploziv; pericol de explozie în masă
Expl. 1,2	H202	Exploziv; pericol grav de proiectare
Expl. 1,3	H203	Exploziv; pericol de incendiu, detonare sau proiectare
Expl. 1,4	H204	Pericol de incendiu sau de proiectare
Self-react. A	H240	Pericol de explozie în caz de încălzire
Org. Perox. A	H240	Pericol de explozie în caz de încălzire
Self-react. B	H241	Pericol de incendiu sau de explozie în caz de încălzire
Org. Perox. B	H241	Pericol de incendiu sau de explozie în caz de încălzire

Dacă se știe despre un produs care a devenit deșeu că este exploziv, acesta trebuie considerat tot de tip HP 1.

Unele substanțe pot fi explozive în anumite condiții, de exemplu cele cărora le corespund codurile frazelor de pericol H205 Pericol de explozie în masă în caz de incendiu sau EUH001 Exploziv în stare uscată. Aceste substanțe nu determină considerarea unui deșeu ca fiind periculos de tip HP 1, dar prezența lor în deșeu ar putea determina ca deșeul să prezinte proprietatea periculoasă HP 15; pentru mai multe detalii, a se vedea secțiunea 1.2.1.

Un deșeu care conține o substanță clasificată drept H240 sau H241 ar trebui să fie avut în vedere pentru clasificarea ca HP 3 „inflamabil”, dacă deșeul nu este deșeu periculos de tip HP 1.

Figura 7 prezintă procesul de evaluare pentru HP 1 (1).

Metode de testare

Partea A din anexa la Regulamentul privind metodele de testare oferă următoarea metodă de testare care poate fi avută în vedere la evaluarea proprietății HP 1 „exploziv”:

—	A.14. Proprietăți explozive

Deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 8 ar trebui testate pentru proprietăți explozive conform Ghidului CLP al ECHA.

În Ghidul CLP al ECHA există secțiuni separate pentru testarea amestecurilor care conțin:

—	peroxizi organici;

—	substanțe și amestecuri autoreactive;

—	explozivi.

Regulamentul CLP clasifică substanțele și amestecurile autoreactive în una din cele șapte categorii de „tipurile A-G”, a se vedea Ghidul CLP al ECHA. Deșeurile care conțin un peroxid organic sau o substanță autoreactivă, dacă deșeul este clasificat prin testare ca fiind de tip A (H240) sau de tip B (H241), prezintă proprietatea periculoasă HP 1. În caz contrar, un deșeu clasificat ca fiind de tip C, D, E sau F (H242) prezintă proprietatea periculoasă HP 3.

Un deșeu care conține o altă substanță menționată în tabelul 8, dacă deșeul este clasificat prin testare ca fiind „exploziv instabil” (H200), diviziunea 1.1 (H201), 1.2 (H202), 1.3 (H203) sau 1.4 (H204), prezintă proprietatea periculoasă HP 1.

În secțiunea 1.4.7 din anexa 1 este prezentat un exemplu detaliat privind evaluarea peroxizilor organici ca deșeuri periculoase de tip HP 1.

3.2. Determinarea HP 2: oxidant

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 2 „oxidant” astfel:

„deșeuri care, în general prin aport de oxigen, pot să provoace combustia altor materiale sau să contribuie la aceasta.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor și categoriilor de pericol și unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 2 [a se vedea tabelul 9 din prezentul document], evaluarea acestuia în ceea ce privește HP 2 are loc, dacă este necesar și proporțional, conform metodelor de testare. Dacă prezența unei substanțe indică faptul că deșeul este oxidant, acesta este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 2.”

Un deșeu care conține substanțe cărora le corespund codurile claselor, categoriilor și frazelor de pericol din tabelul 9 poate fi testat pentru a verifica dacă prezintă sau nu prezintă respectiva proprietate periculoasă. Alternativ, un deșeu care conține astfel de substanțe poate fi considerat, pur și simplu, deșeu periculos de tip HP 2.

Tabelul 9

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 2 „oxidant”

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere
Ox. Gas 1	H270	Poate provoca sau agrava un incendiu; oxidant
Ox. Liq. 1	H271	Poate provoca un incendiu sau o explozie; oxidant puternic
Ox. Sol. 1	H271	Poate provoca un incendiu sau o explozie; oxidant puternic
Ox. Liq. 2 Ox. Liq. 3	H272	Poate agrava un incendiu; oxidant
Ox. Sol. 2 Ox. Sol. 3	H272	Poate agrava un incendiu; oxidant

Atunci când:

—	deșeul conține doar una dintre aceste substanțe;

—	substanței respective îi este atribuită o limită de concentrație specifică în tabelul 3 din partea 3 a anexei VI la CLP. Rețineți că nu există limite de concentrație generice aplicabile acestei clase de pericol;

—	substanța respectivă este prezentă în deșeu sub limita specificată,

se poate presupune că deșeul nu este un deșeu periculos de tip HP 2.

Un exemplu este „acidul azotic”, care este menționat ca H272, Ox. Liq. 3, cu o limită de concentrație specifică ≥ 65 %. Dacă un deșeu conține „acid azotic” într-o concentrație mai mare de 65 %, acesta trebuie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 2 (pe lângă HP 8). Singura substanță care, conform celei de a 10 ATP a CLP (2), mai are o limită de concentrație specifică pentru proprietățile oxidante este peroxidul de hidrogen, cu o limită de 50 %.

Metodă de calcul pentru gaze oxidante

Dacă un deșeu conține o substanță căreia i s-a atribuit codul H270, se poate calcula dacă acesta prezintă sau nu proprietatea periculoasă HP 2. Metoda de calcul este prezentată în standardul ISO 10156 (astfel cum a fost modificat) și ar trebui aplicată conform Ghidului CLP al ECHA.

Figura 8 prezintă procesul de evaluare pentru HP 2 (3).

Metode de testare

Partea A din anexa la Regulamentul privind metodele de testare oferă următoarele metode de testare care pot fi avute în vedere la evaluarea proprietății HP 2 „oxidant”:

—	A.17. Proprietăți oxidante (solide)

—	A.21. Proprietăți oxidante (lichide)

Deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 9 ar trebui testate pentru proprietăți oxidante conform Ghidului CLP al ECHA. În Ghidul CLP al ECHA există secțiuni separate pentru testarea amestecurilor care conțin:

—	gaze oxidante;

—	lichide oxidante;

—	solide oxidante.

Un deșeu care conține o substanță oxidantă și care a fost clasificat prin testare cu codul H270, H271 sau H272 prezintă proprietatea periculoasă HP 2.

3.3. Determinarea HP 3: inflamabil

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 3 „inflamabil” în cadrul a 6 liniuțe:

— „deșeuri lichide inflamabile :

deșeuri lichide cu un punct de aprindere sub 60 °C sau deșeuri de păcură, motorină și uleiuri ușoare de încălzire cu un punct de aprindere > 55 °C și ≤ 75 °C;

— deșeuri lichide și solide inflamabile de materiale piroforice :

deșeuri solide sau lichide care, chiar în cantități mici, tind să se aprindă în cinci minute de la contactul cu aerul;

— deșeuri solide inflamabile :

deșeuri solide care sunt ușor combustibile sau care, prin frecare, pot să provoace sau să întrețină un incendiu;

— deșeuri gazoase inflamabile :

deșeuri gazoase care sunt inflamabile în aer la o temperatură de 20 °C și la o presiune normală de 101,3 kPa;

— deșeuri care reacționează cu apa :

deșeuri care, în contact cu apa, emană gaze inflamabile în cantități periculoase;

— alte deșeuri inflamabile :

aerosoli inflamabili, deșeuri capabile de autoîncălzire și inflamabile, peroxizi organici inflamabili și deșeuri autoreactive inflamabile.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul dintre codurile claselor și categoriilor de pericol și unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 3 [a se vedea tabelul 10 din prezentul document], evaluarea acestuia are loc, dacă este necesar și proporțional, conform metodelor de testare. Dacă prezența unei substanțe indică faptul că deșeul este inflamabil, acesta este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 3”.

Un deșeu care conține substanțe cărora le corespund codurile claselor, categoriilor și frazelor de pericol din tabelul 10 poate fi testat pentru a verifica dacă prezintă sau nu respectiva proprietate periculoasă. Alternativ, un deșeu care conține astfel de substanțe, cu excepția unor cantități nesemnificative, poate fi considerat, pur și simplu, deșeu periculos de tip HP 3.

Tabelul 10

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere
Flam. Gas 1	H220	Gaz extrem de inflamabil
Flam. Gas 2	H221	Gaz inflamabil
Aerosol 1	H222	Aerosol extrem de inflamabil
Aerosol 2	H223	Aerosol inflamabil
Flam. Liq. 1	H224	Lichid și vapori extrem de inflamabili
Flam. Liq.2	H225	Lichid și vapori foarte inflamabili
Flam. Liq. 3	H226	Lichid și vapori inflamabili
Flam. Sol. 1 Flam. Sol. 2	H228	Solid inflamabil
Self-react. CD Self-react. EF Org. Perox. CD Org. Perox. EF	H242	Pericol de incendiu în caz de încălzire
Pyr. Liq. 1 Pyr. Sol. 1	H250	Se aprinde spontan în contact cu aerul
Self-heat.1	H251	Autoîncălzire: pericol de aprindere
Self-heat. 2	H252	Se autoîncălzește, în cantități mari; pericol de aprindere
Water-react. 1	H260	În contact cu apa degajă gaze inflamabile care se pot aprinde spontan
Water-react. 2 Water-react. 3	H261	În contact cu apa degajă gaze inflamabile

Dacă un deșeu conține substanțe cărora li s-a atribuit codul H220 sau H221, se poate calcula dacă acesta prezintă sau nu proprietatea periculoasă HP 3 (liniuța a patra). Metoda de calcul este prezentată în standardul ISO 10156 și ar trebui aplicată conform Ghidului CLP al ECHA.

Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde codul H260 sau H261, adică o substanță care, la adăugarea de apă, poate elibera un gaz foarte inflamabil la un debit mai mare de 1 litru de gaz pe kilogram de substanță pe oră, se poate calcula concentrația minimă de substanță din deșeu care ar determina încadrarea sa în categoria deșeurilor periculoase de tip HP 3 (a cincea liniuță). Sub această concentrație, nu se consideră a fi deșeu periculos de tip HP 3 (a cincea liniuță). La cantități mai mari sau egale cu această concentrație, deșeul se consideră a fi deșeu periculos de tip HP 3 sau poate fi testat. Exemple de substanțe și de calcul sunt menționate în Ghidul din Regatul Unit și sunt prezentate în secțiunea următoare.

În secțiunea 1.4.7 este prezentat un exemplu succint privind evaluarea peroxizilor organici ca deșeuri periculoase de tip HP 3, bazat pe evaluarea HP1. Figura 9 prezintă procesul de determinare a HP 3 (4).

Metodă de calcul pentru HP 3 (a cincea liniuță)

Astfel cum s-a precizat deja, unei substanțe îi corespunde codul H260 sau H261 în cazul în care poate degaja, la adăugarea de apă, un gaz foarte inflamabil la un debit mai mare de 1 litru de gaz pe kilogram de substanță pe oră.

Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde codul H260 sau H261, se poate calcula limita de concentrație pentru substanța din deșeu care l-ar încadra în categoria deșeurilor periculoase de tip HP 3 (a cincea liniuță). Această metodă de calcul constă în calcularea cantității de substanță reactivă necesară pentru generarea unui litru de gaz inflamabil, pe baza raportului stoichiometric și prin folosirea volumului unui mol de gaz la presiune și temperatură normală. Limita de concentrație pentru un litru se preia din metoda de testare A.12. Inflamabilitate (contactul cu apa), conform descrierii din partea A a anexei la Regulamentul privind metodele de testare.

Sub această concentrație, deșeul nu este considerat deșeu periculos de tip HP 3 (a cincea liniuță). La cantități mai mari sau egale cu această concentrație, deșeul ar trebui să fie considerat deșeu periculos de tip HP 3 sau ar putea fi testat. Un exemplu privind modul de calcul este preluat din Ghidul din Regatul Unit și este prezentat mai jos în caseta 3 (5).

Metodă de calcul pentru HP 3 (a cincea liniuță)

Scrieți o ecuație de echilibru pentru reacția în urma căreia se produce gazul. Forma generală a acestei ecuații ar trebui să fie după cum urmează:

→

unde R este substanța H260/H261, W este apa, P este un produs de reacție și G este gazul degajat; r, w, p și g sunt rapoartele stoichiometrice care echilibrează ecuația.

Atribuiți mase moleculare și rapoarte stoichiometrice substanțelor din ecuație.

Împărțiți (r × masa molară a lui R) la (g × 22,4). Se obține masa lui R care va degaja 1 litru de gaz. 1 mol de gaz ocupă 22,4 litri la presiune și temperatură normale.

Împărțiți această cantitate (în grame) la 1 000 (pentru a transforma în kilograme) și înmulțiți-o cu 100 pentru a obține procente de greutate și, astfel, limita de concentrație pentru proprietatea periculoasă HP 3 (a cincea liniuță) a substanței R.

Exemplu de calcul: Un deșeu conține carbură de aluminiu. Carbura de aluminiu este o substanță clasificată H260, care reacționează cu apa pentru a forma gazul metan.

Al4C3	+	6H2O	→	2Al2O3	+	3CH4
carbură de aluminiu		apă		oxid de aluminiu		metan
144 g		18 g		102 g		16 g
1 mol		6 mol		2 mol		3 mol

r = 1 mol de Al4C3, R = 144 g; g = 3 moli de CH4.

Limita de concentrație pentru carbura de aluminiu în deșeu = [144 / (3 × 22,4)] / 1 000 × 100, ceea ce înseamnă 0,21 % (aproximativ 0,2 %).

Caseta 3:

Metodă de calcul pentru HP 3 (a cincea liniuță)

Valorile-limită rezultate din calcul pentru unele substanțe clasificate H260 și H261 sunt prezentate în tabelul 11.

Tabelul 11

Exemple de substanțe din cauza cărora deșeul poate prezenta proprietatea periculoasă HP 3 „inflamabil” (a cincea liniuță) și concentrațiile-limită ale acestora (6)

Denumirea substanței	Codurile frazelor de pericol asociate cu HP 3 (a cincea liniuță)	Ecuația	Limita de concentrație pentru clasificarea ca deșeu periculos de tip H3-A (a cincea liniuță) (%) (7)
litiu	H260	2Li + 2H2O → 2LiOH + H2	0,1
sodiu	H260	2Na + 2H2O → 2NaOH + H2	0,2
pulbere de magneziu (piroforică)	H261	Mg + 2H2O → Mg(OH)2 + H2	0,1
pulbere de aluminiu (piroforică) pulbere de aluminiu (stabilizată)	H261	2Al + 6H2O → 2Al(OH)3 + 3H2	0,1
potasiu	H260	2K + 2H2O → 2KOH + H2	0,4
calciu	H261	Ca + 2H2O → Ca(OH)2 + H2	0,2
pulbere de zinc/praf de zinc (piroforic)	H260	Zn + 2H2O → Zn(OH)2 + H2	0,3
pulbere de zirconiu (piroforică)	H260	Zr + 4H2O → Zr(OH)4 + 2H2	0,2
carbură de aluminiu	H260	Al4C3 + 6H2O → 2Al2O3 + 3CH4	0,2
hidrură de litiu și aluminiu	H260	LiAlH4+ H2O → LiAl(OH)2 + 4H2	0,1
hidrură de sodiu	H260	NaH + H2O → NaOH + H2	0,1
hidrură de calciu	H260	CaH2 + 2H2O → Ca(OH)2 + 2H2	0,1
carbură de calciu	H260	CaC2 + H2O → Ca(OH)2 + C2H2	0,3
fosfură de calciu	H260	Ca3P2 + 6H2O → 2PH3 + 3Ca(OH)2	0,4
fosfură de aluminiu	H260	AlP + 3H2O → PH3 + Al(OH)3	0,3
fosfură de magneziu	H260	Mg3P2 + 6H2O → 2PH3 + 3Mg(OH)2	0,3
difosfură de trizinc	H260	Zn3P2 + 6H2O → 2PH3 + 3Zn(OH)2	0,6
dietil(etilmetilsilanolat)aluminiu	H260	(C2H5)2Si(CH3)2C2H5Al + 2H2O → 2C2H6 + Al(OH)2Si(CH3)2C2H5	0,4

Metode de testare

Partea A din anexa la Regulamentul privind metodele de testare prezintă următoarele metode de testare care pot fi avute în vedere la evaluarea proprietății HP 3 „inflamabil”:

—	A.10. Inflamabilitate (solide)

—	A.11. Inflamabilitate (gaze)

—	A.12. Inflamabilitate (contactul cu apa)

Deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 10 ar trebui testate pentru proprietăți inflamabile conform Ghidului CLP al ECHA. În Ghidul CLP al ECHA există secțiuni separate pentru testarea amestecurilor care conțin:

—	gaze inflamabile;

—

aerosoli;

—	lichide inflamabile;

—	solide inflamabile;

—	substanțe și amestecuri autoreactive;

—	lichide piroforice;

—	solide piroforice;

—	substanțe și amestecuri care se autoîncălzesc;

—	substanțe care reacționează cu apa;

—	peroxizi organici (2.15).

3.4. Determinarea HP 4: iritant – iritarea pielii și leziuni oculare

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 4 „iritant” astfel:

„deșeuri care, la aplicare, pot să provoace iritarea pielii sau leziuni oculare”

Proprietatea periculoasă HP 4 este asociată cu HP 8 „coroziv”, întrucât ambele se referă la potențialul nociv sau de lezare a țesuturilor, cu diferite niveluri de gravitate. Pentru mai multe detalii privind HP 8, consultați secțiunea 3.8.

Rețineți că:

—	deșeurile periculoase care conțin substanțe iritante pot prezenta proprietăți iritante (în funcție de concentrație);

—	deșeurile periculoase care conțin substanțe corozive pot prezenta proprietăți corozive sau iritante, în funcție de concentrație.

Iritația mecanică produsă de anumite substanțe nu este inclusă în definiția HP 4.

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține, în concentrații peste valoarea-limită, una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol și dacă una sau mai multe dintre următoarele limite de concentrație sunt depășite sau egalate, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

Valoarea-limită luată în considerare în evaluări pentru Skin corr. 1A (H314), Skin irrit. 2 (H315), Eye dam. 1 (H318) și Eye irrit. 2 (H319) este de 1 %.

Dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca Skin corr. 1A (H314) este mai mare sau egală cu 1 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

Dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca H318 este mai mare sau egală cu 10 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

Dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca H315 și H319 este mai mare sau egală cu 20 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

Trebuie menționat faptul că deșeurile care conțin substanțe clasificate ca H314 (Skin corr.1A, 1B sau 1C) în cantități mai mari sau egale cu 5 % sunt clasificate ca deșeuri periculoase de tip HP 8. HP 4 nu se aplică în cazul în care deșeurile sunt clasificate ca deșeuri de tip HP 8.”

Tabelul 12

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu și limitele de concentrație corespunzătoare în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 4

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere	Limita de concentrație (totalul substanțelor)
Skin Corr. 1A	H314	Provoacă arsuri grave ale pielii și lezarea ochilor	≥ 1 % și < 5 %
Eye Dam. 1	H318	Provoacă leziuni oculare grave	≥ 10 %
Skin irrit. 2 și Eye irrit. 2	H315 și H319	Provoacă iritarea pielii și Provoacă o iritare gravă a ochilor	≥ 20 % (8)

În anexa 1.4.4 este prezentat un exemplu privind evaluarea deșeurilor care conțin CaO și Ca(OH)2 clasificate ca deșeuri periculoase de tip HP 4.

Pentru un deșeu care conține o substanță clasificată ca H314 Skin Corr.1A, 1B sau 1C într-o concentrație ≥ 5 % consultați și HP 8 „coroziv” (anexa 3.8) întrucât acest deșeu ar trebui clasificat ca deșeu periculos de tip HP 8 și nu de tip HP 4.

Limitele de concentrație menționate mai sus se aplică pentru componentele cunoscute ale unui deșeu. Poate fi dificilă identificarea tuturor substanțelor specifice prezente în anumite deșeuri. Dacă un deșeu nu este „iritant” din cauza substanțelor cunoscute, iar unele substanțe sunt încă necunoscute, pentru evaluare ar trebui să se utilizeze valoarea pH-ului deșeului (a se vedea figura 10).

Un deșeu cu un pH ≤ 2 sau ≥ 11,5 ar trebui să fie în general considerat ca fiind deșeu periculos de tip HP 8 „coroziv”, cu excepția cazului în care sunt valabile ambele situații de mai jos:

—	analiza rezervei acide sau alcaline sugerează că nu se justifică o clasificare de tip „coroziv”; și

—	testarea suplimentară in vitro sau datele experimentale existente privind oamenii și animalele obținute dintr-o singură expunere sau din expuneri repetate au confirmat că nu se aplică niciuna dintre clasificările „iritant” sau „coroziv”.

Analiza rezervei acide/alcaline măsoară capacitatea de tamponare a deșeului (9).

Valori-limită

În vederea evaluării se aplică următoarele valori-limită:

—	pentru H314, H315, H318 și H319, valoarea-limită este 1 %.

Substanțele individuale prezente în concentrații sub această valoare-limită nu se includ în concentrațiile totale prezentate în tabelul 12 și în figura 10.

Figura 10 prezintă procesul de evaluare pentru HP 4 (10).

Metode de testare

O evaluare a proprietății periculoase HP 4 a unui deșeu trebuie să aibă la bază:

—	identificarea substanțelor individuale din deșeu;

—	clasificarea acestora;

—	raportarea la limitele de concentrație din anexa III la DCD.

Dacă se are în vedere testarea pentru determinarea acestei proprietăți periculoase, deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 12 ar trebui testate pentru proprietăți iritante conform Ghidului CLP al ECHA. Un amestec clasificat ca H315, H318 sau H319 în urma acestei evaluări se consideră a fi deșeu periculos de tip HP 4.

Dacă se are în vedere testarea, se recomandă o combinație între analiza rezervei acide/alcaline și testarea in vitro. În Ghidul din Regatul Unit este prezentat un exemplu de integrare a analizei rezervei acide/alcaline și a testării in vitro într-un cadru general de testare.

Astfel cum s-a descris deja mai sus, analiza rezervei acide/alcaline măsoară capacitatea de tamponare a deșeului.

Partea B din anexa la Regulamentul privind metodele de testare prezintă următoarea metodă de testare care poate fi avută în vedere la evaluarea proprietății HP 4 „iritant”:

—	B.46 Iritație cutanată in vitro: test pe model de epidermă umană reconstruită

Metodele de testare prezentate în Regulamentul privind metodele de testare care se bazează pe testarea pe animale nu sunt adecvate (11).

Se poate recurge și la alte metode in vitro prezentate de alte surse, cum ar fi Laboratorul de referință al Uniunii Europene, ca alternative la testarea pe animale (12).

În cazul în care proprietatea periculoasă a unui deșeu a fost evaluată pe baza unui test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, astfel cum se arată în anexa III la DPD, ar trebui să aibă întâietate rezultatele testului.

3.5. Determinarea HP 5: toxicitate asupra unui organ-țintă specific (STOT)/toxicitate prin aspirare

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 5 „toxicitate asupra unui organ-țintă specific (STOT)/toxicitate prin aspirare” astfel:

„deșeuri care pot să provoace toxicitate asupra unui organ-țintă specific în urma unei expuneri unice sau repetate sau care produce efecte toxice acute în urma aspirării.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde unul sau mai multe dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol prezentate în tabelul 4 [a se vedea tabelul 13 din prezentul document] și dacă una sau mai multe dintre limitele de concentrație prezentate în tabelul 4 [a se vedea tabelul 13 din prezentul document] sunt depășite sau egalate, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 5. Dacă un deșeu conține substanțe clasificate ca STOT, deșeul respectiv poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 5 numai atunci când una dintre substanțe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație.

Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca Asp. Tox. 1 și dacă suma substanțelor respective este mai mare sau egală cu limita de concentrație, deșeul poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 5 numai atunci când vâscozitatea cinematică generală (la 40 °C) nu depășește 20,5 mm2/s (13).

Tabelul 13

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere	Limita de concentrație
STOT SE 1	H370	Provoacă leziuni ale organelor	≥ 1 % (Indiv.)
STOT SE 2	H371	Poate provoca leziuni ale organelor	≥ 10 % (Indiv.)
STOT SE 3	H335	Poate provoca iritarea căilor respiratorii	≥ 20 % (Indiv.)
STOT RE 1	H372	Prin expunerea prelungită sau repetată, provoacă leziuni ale organelor	≥ 1 % (Indiv.)
STOT RE 2	H373	Poate provoca leziuni ale organelor în caz de expunere prelungită sau repetată	≥ 10 % (Indiv.)
Asp. Tox. 1	H304	Poate fi mortal în caz de înghițire și de pătrundere în căile respiratorii	≥ 10 % (total)

În secțiunea 1.4.4 din anexa 1 este prezentat un exemplu privind evaluarea deșeurilor care conțin CaO și Ca(OH)2, clasificate ca deșeuri periculoase de tip HP 5.

Figura 11 prezintă procesul de determinare a HP 5 (14).

Metode de testare

O evaluare a proprietății periculoase HP 5 a unui un deșeu are la bază:

—	identificarea substanțelor individuale din deșeu;

—	clasificarea acestora;

—	raportarea la limitele de concentrație.

Dacă se are în vedere testarea pentru determinarea acestei proprietăți periculoase, deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 13 ar trebui evaluate în ceea ce privește proprietățile toxice asupra unui organ-țintă specific și toxicitatea prin aspirare conform Ghidului CLP al ECHA.

Metodele de testare prezentate în Regulamentul privind metodele de testare care se bazează pe testarea pe animale nu sunt adecvate (15). Se poate recurge și la alte metode in vitro prezentate de alte surse, cum ar fi Laboratorul de referință al Uniunii Europene, ca alternative la testarea pe animale (16).

3.6. Determinarea HP 6: toxicitate acută

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 6 „toxicitate acută” astfel:

„deșeuri care pot să producă efecte toxice acute în urma administrării orale sau cutanate ori prin inhalare.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă suma concentrațiilor tuturor substanțelor care sunt prezente într-un deșeu și cărora le corespunde unul dintre codurile claselor sau categoriilor de pericol de toxicitate acută și unul dintre codurile frazelor de pericol prezentate în tabelul 5 [a se vedea tabelul 14 din prezentul document] este mai mare sau egală cu limita indicată în tabel, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 6. Dacă un deșeu conține cel puțin două substanțe clasificate ca substanțe cu toxicitate acută, suma concentrațiilor este necesară numai pentru substanțele din aceeași categorie de pericol.”

Valori-limită

În vederea evaluării se aplică următoarele valori-limită:

—	pentru H300, H310, H330, H301, H311 și H331: 0,1 %;

—	pentru H302, H312, H332: 1 %.

Substanțele individuale prezente într-o concentrație sub valoarea-limită pentru atribuirea unui cod de frază de pericol nu se includ în suma concentrațiilor aferente respectivului cod al clasei și al categoriei de pericol.

Tabelul 14

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere	Limita de concentrație (suma substanțelor)
Acute Tox.1 (Oral)	H300	Mortal în caz de înghițire	≥ 0,1 %
Acute Tox. 2 (Oral)	H300	Mortal în caz de înghițire	≥ 0,25 %
Acute Tox. 3 (Oral)	H301	Toxic în caz de înghițire	≥ 5 %
Acute Tox.4 (Oral)	H302	Nociv în caz de înghițire	≥ 25 %
Acute Tox.1 (Dermal)	H310	Mortal în contact cu pielea	≥ 0,25 %
Acute Tox.2 (Dermal)	H310	Mortal în contact cu pielea	≥ 2,5 %
Acute Tox.3 (Dermal)	H311	Toxic în contact cu pielea	≥ 15 %
Acute Tox. 4 (Dermal)	H312	Nociv în contact cu pielea	≥ 55 %
Acute Tox.1 (Inhal.)	H330	Mortal în caz de inhalare	≥ 0,1 %
Acute Tox.2 (Inhal.)	H330	Mortal în caz de inhalare	≥ 0,5 %
Acute Tox. 3 (Inhal.)	H331	Toxic în caz de inhalare	≥ 3,5 %
Acute Tox. 4 (Inhal.)	H332	Nociv în caz de inhalare	≥ 22,5 %

Figura 12 prezintă procesul de determinare a HP 6 (17).

Metode de testare

O evaluare a proprietății periculoase HP 6 a unui deșeu trebuie să aibă la bază:

—	identificarea substanțelor individuale din deșeu;

—	clasificarea acestora;

—	raportarea la limitele de concentrație.

Dacă se are în vedere testarea pentru determinarea acestei proprietăți periculoase, deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 14 ar trebui evaluate în ceea ce privește proprietățile aferente toxicității acute conform Ghidului CLP al ECHA.

Metodele de testare prezentate în Regulamentul privind metodele de testare care se bazează pe testarea pe animale nu sunt adecvate (18). Se poate recurge și la alte metode in vitro prezentate de alte surse, cum ar fi Laboratorul de referință al Uniunii Europene, ca alternative la testarea pe animale (19).

3.7. Determinarea HP 7: cancerigen

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 7 „cancerigen” astfel:

„deșeuri care cauzează cancer sau care măresc incidența cancerului”.

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde unul dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol și dacă substanța respectivă este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu una dintre limitele de concentrație prezentate în tabelul 6 [a se vedea tabelul 15 din prezentul document], deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 7. Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca substanțe cancerigene, deșeul respectiv poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 7 numai atunci când una dintre substanțe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație.”

Tabelul 15

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere	Limita de concentrație (substanță individuală)
Carc. 1A	H350	Poate provoca cancer	≥ 0,1 %
Carc. 1B	H350	Poate provoca cancer	≥ 0,1 %
Carc. 2	H351	Susceptibil de a provoca cancer	≥ 1,0 %

În secțiunea 1.4.3 din anexa 1 este prezentat un exemplu privind evaluarea azbestului ca deșeu periculos de tip HP 7.

Figura 13 prezintă procesul de determinare a HP 7 (20).

Metode de testare

O evaluare a proprietății periculoase HP 7 a unui deșeu trebuie să aibă la bază:

—	identificarea substanțelor individuale din deșeu;

—	clasificarea acestora;

—	raportarea la limitele de concentrație.

Dacă se are în vedere testarea pentru determinarea acestei proprietăți periculoase, deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 15 ar trebui evaluate în ceea ce privește proprietățile cancerigene conform Ghidului CLP al ECHA.

Rețineți că testarea pentru determinarea cancerigenității nu este avută în vedere în Regulamentul CLP nici pentru deșeuri, nici pentru amestecuri. În multe cazuri, se consideră că testele de mutagenitate (a se vedea secțiunea 3.11) sunt un indicator mai adecvat al posibilului efect cancerigen.

3.8. Determinarea HP 8: coroziv

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 8 „coroziv” astfel:

„deșeuri care, la aplicare, pot să provoace corodarea pielii.”

Proprietatea periculoasă HP 8 este asociată cu HP 4, întrucât ambele se referă la potențialul nociv sau de lezare a țesuturilor, cu diferite niveluri de gravitate. Pentru informații suplimentare, a se vedea capitolul 3.4:

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca Skin corr.1A, 1B sau 1C (H314) și dacă suma concentrațiilor acestora este mai mare sau egală cu 5 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 8.”

Tabelul 16

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol

Codul (codurile) frazelor de pericol

Descriere

Limita de concentrație

(suma substanțelor)

Skin corr. 1A, 1B sau 1C

H314

Provoacă arsuri grave ale pielii și lezarea ochilor

≥ 5 %

În cazurile în care deșeul conține

—	o substanță care trebuie clasificată ca H314 Skin Corr.1A;

—	într-o concentrație ≥ 1 % și ≤ 5 %

a se vedea și proprietatea periculoasă HP 4 „iritant” (capitolul 3.4 din prezentul document).

Valori-limită

În vederea evaluării se aplică următoarele valori-limită:

—	pentru H314: 1 %.

Substanțele individuale prezente în concentrații sub această valoare-limită nu se includ în suma concentrațiilor pentru codul H314.

Figura 14 prezintă procesul de determinare a HP 8 (21).

Metode de testare

O evaluare a proprietății periculoase HP 8 a unui deșeu are la bază:

—	identificarea substanțelor individuale din deșeu;

—	clasificarea acestora;

—	raportarea la limitele de concentrație prevăzute în anexa III la Directiva-cadru privind deșeurile.

Dacă se are în vedere testarea pentru determinarea acestei proprietăți periculoase, deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 16 ar trebui evaluate în ceea ce privește proprietățile corozive și iritante conform Ghidului CLP al ECHA. Un amestec căruia îi corespunde codul H314 ca urmare a acestei evaluări se consideră a fi deșeu periculos de tip HP 8.

Partea B din anexa la Regulamentul privind metodele de testare prezintă următoarele metode de testare in vitro care pot fi avute în vedere la evaluarea proprietății HP 8 „coroziv”:

—	B.40. Coroziunea cutanată in vitro: testul rezistenței electrice transcutanate (RET)

—	B.40 BIS. Coroziunea cutanată in vitro: testare pe un model de piele umană

Metodele de testare prezentate în Regulamentul privind metodele de testare care se bazează pe testarea pe animale nu sunt adecvate (22).

3.9. Determinarea HP 9: infecțios

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 9 „infecțios” astfel:

„deșeuri cu un conținut de microorganisme viabile sau de toxine ale acestora despre care se știe sau se presupune că provoacă boli la om sau la alte organisme vii.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Clasificarea unui deșeu ca deșeu periculos de tip HP 9 are loc în urma unei evaluări efectuate în conformitate cu normele stabilite în documentele de referință sau în legislația statelor membre.”

Observații privind procesul de evaluare pentru HP 9

Toxinele din microorganisme trebuie să fie evaluate în mod analog substanțelor chimice, luând în considerare codurile frazelor de pericol care le corespund și proprietățile periculoase asociate. Nu există coduri ale frazelor de pericol pentru microorganismele infecțioase întrucât, conform Regulamentului CLP, acestea nu sunt considerate substanțe periculoase.

Evaluarea proprietății periculoase HP 9 depinde de o raportare la categoriile de grupuri de risc specifice ale organismelor, în funcție de potențialul acestora de a cauza și de a răspândi infecția și de eventualul lor tratament clinic (23).

Organizația Mondială a Sănătății (24) pune la dispoziție un sistem larg recunoscut de clasificare a organismelor în funcție de patru grupuri de risc:

—	grupul de risc 4 (risc individual ridicat, risc comunitar ridicat);

—	grupul de risc 3 (risc individual ridicat, risc comunitar scăzut);

—	grupul de risc 2 (risc individual moderat, risc comunitar scăzut);

—	grupul de risc 1 (risc individual scăzut, risc comunitar scăzut).

ONU a preluat această abordare (25) și a stabilit o listă indicativă de substanțe infecțioase (a se vedea tabelul 17).

Tabelul 17

Exemple indicative de substanțe infecțioase incluse în categoria A (26)

Numărul ONU și denumirea corectă ONU pentru expediție	Microorganism
Exemple indicative de substanțe infecțioase incluse în categoria A sub orice formă, dacă nu se specifică altfel
Nr. ONU 2814 Substanțe infecțioase pentru om	Bacillus anthracis (doar culturi) Brucella abortus (doar culturi) Brucella melitensis (doar culturi) Brucella suis (doar culturi) Burkholderia mallei – Pseudomonas mallei – Morve (doar culturi) Burkholderia pseudomallei – Pseudomonas pseudomallei (doar culturi) Chlamydia psittaci – tulpini aviare (doar culturi) Clostridium botulinum (doar culturi) Coccidioides immitis (doar culturi) Coxiella burnetii (doar culturi) Virusul febrei hemoragice de Crimeea-Congo Virusul Denga (doar culturi) Virusul encefalitei ecvine de est (doar culturi) Escherichia coli, verotoxigenă (doar culturi) Virusul Ebola Virusul Flexal Francisella tularensis (doar culturi) Virusul Guanarito Virusul Hantaan Hantavirusurile care provoacă febră hemoragică asociată cu sindrom renal Virusul Hendra Virusul hepatitei B (doar culturi) Virusul herpetic B (doar culturi) Virusul imunodeficienței umane (doar culturi) Virusul gripei aviare înalt patogen (doar culturi) Virusul encefalitei japoneze (doar culturi) Virusul Junin Virusul bolii pădurii Kyasanur Virusul Lassa Virusul Machupo Virusul Marburg Virusul Monkeypox Mycobacterium tuberculosis (doar culturi) Virusul Nipah Virusul febrei hemoragice Omsk Virusul polio (doar culturi) Virusul rabic (doar culturi) Rickettsia prowazekii (doar culturi) Rickettsia rickettsii (doar culturi) Virusul febrei din Valea Rift (doar culturi) Virusul encefalitei ruse de primăvară-vară (doar culturi) Virusul Sabia Shigella dysenteriae tip 1 (doar culturi) Virusul encefalitei de căpușă (doar culturi) Virusul variolei Virusul encefalitei ecvine din Venezuela (doar culturi) Virusul West Nile (doar culturi) Virusul febrei galbene (doar culturi) Yersinia pestis (doar culturi)
Nr. ONU 2900 Substanțe infecțioase doar pentru animale	Virusul pestei porcine africane (doar culturi) Paramoxivirusul aviar tip 1 – virusul bolii de Newcastle, foarte virulent (doar culturi) Virusul pestei porcine clasice (doar culturi) Virusul febrei aftoase (doar culturi) Virusul dermatozei nodulare contagioase (doar culturi) Mycoplasma mycoides – pleuropneumonie contagioasă bovină (doar culturi) Virusul pestei micilor rumegătoare (doar culturi) Virusul pestei bovine (doar culturi) Virusul variolei ovine (doar culturi) Virusul variolei caprine (doar culturi) Virusul bolii veziculoase a porcului (doar culturi) Virusul stomatitei veziculoase (doar culturi)

Substanțele infecțioase (inclusiv deșeurile contaminate cu astfel de substanțe, cum ar fi deșeurile medicale sau clinice) din categoria A (precum și culturile de substanțe infecțioase din categoria B) trebuie clasificate conform regulamentelor privind transportul, cu numerele

—	ONU 2814 „substanțe infecțioase pentru om”; sau

—	ONU 2900 „substanțe infecțioase doar pentru animale”.

Având în vedere clasificarea prevăzută în documentul ONU menționat anterior, în urma unei analize rezonabile se poate decide, fără testare, dacă deșeul analizat trebuie să fie clasificat sau nu ca deșeu periculos de tip HP 9.

În acest sens, Ghidul din Regatul Unit menționează două aspecte generale ale evaluării în ceea ce privește proprietatea HP 9:

—

În cazul în care trebuie luată o decizie de încadrare a deșeului în cauză la o rubrică MH sau la o rubrică MNH, deșeul va fi încadrat la rubrica MH pe baza HP 9 dacă acesta conține o toxină produsă de un microorganism într-o concentrație în care deșeul prezintă proprietatea periculoasă HP 5 (toxicitate asupra unui organ-țintă specific/toxicitate prin aspirare, a se vedea secțiunea 3.5) sau HP 6 (toxicitate acută, a se vedea secțiunea 3.6). Deșeurile care ar putea fi infecțioase din cauza toxinelor microbiene includ nămolurile de dragare sau spumele provenite din corpurile de apă la producerea unei proliferări a cianobacteriilor.

—	Trebuie să se identifice dacă deșeurile sanitare relevante pot fi asociate cu o infecție și dacă trebuie să fie clasificate ca infecțioase.

În ceea ce privește ultimul aspect, rubricile relevante din LD (rubricile MH și MNH) care sunt asociate cu HP 9 sunt:

18 01	deșeuri provenite din maternități, de diagnostic, tratament sau prevenire a bolilor la om
18 01 03*	deșeuri a căror colectare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor	MH
18 01 04	deșeuri a căror colectare și eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor (de exemplu, îmbrăcăminte, mulaje de ghips, lenjerie, îmbrăcăminte de unică folosință, scutece)	MNH
18 02	deșeuri provenite din cercetarea, diagnosticarea, tratamentul sau prevenirea bolilor la animale
18 02 02*	deșeuri a căror colectare și eliminare fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor	MH
18 02 03	deșeuri a căror colectare și eliminare nu fac obiectul unor măsuri speciale privind prevenirea infecțiilor	MNH

Pentru a face distincție între rubricile în oglindă 18 01 03*/18 01 04 sau, respectiv, 18 02 02*/18 02 03, Ghidul din Regatul Unit utilizează termenul „cerință specială” drept criteriu decisiv. Următoarele informații sunt preluate direct din Ghidul din Regatul Unit, care precizează că se aplică cerințe speciale atunci când:

—	se știe sau se suspectează că persoana sau animalul sursă (pacientul) are o boală/infecție cauzată de un microorganism sau de o toxină a acestuia și este probabil ca deșeul să conțină agentul infecțios sau toxina în formă viabilă; sau

—	deșeul este – sau este contaminat cu – o cultură sau un mediu de îmbogățire a unui microorganism sau a toxinei acestuia, care poate cauza boala la om sau la alte animale vii; sau

—	deșeul poate cauza infectarea oricărei persoane sau a oricărui animal care intră în contact cu acesta.

În conformitate cu Ghidul din Regatul Unit, cerințele speciale ar trebui să fie determinate prin evaluarea clinică a fiecărui deșeu și pacient, după cum urmează:

—	evaluarea clinică ar trebui realizată de un profesionist în domeniul sănătății care este familiarizat cu tipul de deșeu generat, cu starea medicală curentă și, acolo unde este posibil, cu antecedentele medicale ale pacientului;

—

este puțin probabil ca identificarea agenților patogeni sau a toxinelor specifice din deșeu să fie întotdeauna o acțiune practică sau posibilă atunci când un pacient prezintă simptomele pentru prima dată, întrucât identificarea definitivă în laborator necesită timp. Prin urmare, procedura prin care se determină dacă un deșeu este considerat deșeu periculos de tip HP 9 trebuie, atunci când este cazul, să plece de la ipoteza că agentul care cauzează boala nu a fost confirmat și ar trebui să se bazeze pe o evaluare clinică care se analizeze dacă o infecție neidentificată de orice tip este probabilă sau confirmată;

—	toți agenții patogeni și toate toxinele microbiene ar trebui să fie incluse în evaluare. HP 9 nu ține seama de gravitatea bolii.

Orice deșeu clasificat ca periculos în baza proprietății HP 9 „infecțios” ar trebui să fie depozitat separat de celelalte deșeuri, pentru a evita contaminarea.

Metode de testare

În Regulamentul privind metodele de testare nu sunt prezentate metode de testare.

3.10. Determinarea HP 10: toxic pentru reproducere

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 10 „toxic pentru reproducere” astfel:

„deșeuri care produc efecte adverse asupra funcției sexuale și a fertilității la bărbații și femeile adulte, precum și toxicitate evolutivă la descendenți.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde unul dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol și dacă substanța respectivă este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu una dintre limitele de concentrație prezentate în tabelul 7 [a se vedea tabelul 18 din prezentul document], deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 10. Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca substanțe toxice pentru reproducere, deșeul respectiv poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 10 numai atunci când una dintre substanțe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație.”

Tabelul 18

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere	Limita de concentrație (substanță individuală)
Repr. 1A	H360	Poate dăuna fertilității sau fătului	≥ 0,3 %
Repr. 1B	H360	Poate dăuna fertilității sau fătului	≥ 0,3 %
Repr. 2	H361	Susceptibil de a dăuna fertilității sau fătului	≥ 3,0 %

Figura 15 prezintă procesul de evaluare pentru HP 10 (27).

Metode de testare

O evaluare a proprietății periculoase HP 10 a unui deșeu trebuie să aibă la bază:

—	identificarea substanțelor individuale din deșeu;

—	clasificarea acestora;

—	raportarea la limitele de concentrație.

Dacă se are în vedere testarea pentru determinarea acestei proprietăți periculoase, deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 18 ar trebui evaluate în ceea ce privește proprietățile toxice pentru reproducere conform Ghidului CLP al ECHA.

Rețineți că opțiunile de testare in vitro existente privind proprietățile toxice pentru reproducere sunt foarte limitate. Metodele de testare prezentate în Regulamentul privind metodele de testare se bazează, în principal, pe testarea pe animale și, prin urmare, nu sunt adecvate. (28) Se poate recurge și la alte metode in vitro prezentate de alte surse, cum ar fi Laboratorul de referință al Uniunii Europene, ca alternative la testarea pe animale (29).

3.11. Determinarea HP 11: mutagen

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește proprietatea periculoasă HP 11 „mutagen” astfel:

„deșeuri care pot să provoace o mutație, adică o modificare permanentă a cantității sau a structurii materialului genetic dintr-o celulă.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde unul dintre următoarele coduri ale claselor și categoriilor de pericol și coduri ale frazelor de pericol și dacă substanța respectivă este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu una dintre limitele de concentrație prezentate în tabelul 8 [a se vedea tabelul 19 din prezentul document], deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 11. Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe clasificate ca substanțe mutagene, deșeul respectiv poate să fie clasificat ca deșeu periculos de tip HP 11 numai atunci când una dintre substanțe este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație.”

Tabelul 19

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere	Limita de concentrație (substanță individuală)
Muta. 1A	H340	Poate provoca anomalii genetice	≥ 0,1 %
Muta. 1B	H340	Poate provoca anomalii genetice	≥ 0,1 %
Muta. 2	H341	Susceptibil de a provoca anomalii genetice	≥ 1,0 %

Diagramă

Figura 16 prezintă procesul de determinare a HP 11 (30).

Metode de testare

O evaluare a proprietății periculoase HP 11 a unui deșeu trebuie să aibă la bază:

—	identificarea substanțelor individuale din deșeu;

—	clasificarea acestora;

—	raportarea la limitele de concentrație.

Dacă se are în vedere testarea pentru determinarea acestei proprietăți periculoase, deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 19 ar trebui evaluate în ceea ce privește proprietățile mutagene conform Ghidului CLP al ECHA.

Partea B din anexa la Regulamentul privind metodele de testare oferă următoarele metode de testare in vitro care pot fi avute în vedere la evaluarea proprietății HP 11 „mutagen”:

—	B.10. Mutagenitatea – Testul in vitro de aberație cromozomială pe celule de mamifere

—	B.13/14. Mutagenitatea – Testul de mutație inversă pe bacterii (31)

—	B.15. Teste de mutageneză și de depistare a cancerogenezei. Mutația genică – Saccharomyces Cerevisiae

—	B.17. Mutagenitatea – Test in vitro de mutație genică pe celule de mamifere

Metodele de testare prezentate în Regulamentul privind metodele de testare care se bazează pe testarea pe animale nu sunt adecvate (32).

3.12. Determinarea HP 12: degajarea unui gaz cu toxicitate acută

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la DCD definește HP 12 „degajarea unui gaz cu toxicitate acută” drept:

„deșeuri care, în contact cu apa sau cu un acid, degajă gaze cu toxicitate acută (Acute Tox. 1, 2 sau 3)”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde unul dintre următoarele pericole suplimentare EUH029, EUH031 și EUH032, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 12 pe baza unor metode de testare sau a unor orientări.”

Un deșeu care conține substanțe cărora le corespund codurile EUH029, EUH031 și EUH032 poate fi testat pentru a se verifica dacă prezintă sau nu respectiva proprietate periculoasă. În caz contrar, un deșeu cu conținut de astfel de substanțe poate fi pur și simplu considerat ca fiind un deșeu periculos de tip HP 12.

Tabelul 20

Frazele de pericol și pericolele suplimentare pentru constituenții unui deșeu în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 12

Fraza (frazele) de pericol/pericolul (pericolele) suplimentar(e)
În contact cu apa, degajă un gaz toxic	EUH029
În contact cu acizi degajă un gaz toxic	EUH031
În contact cu acizi degajă un gaz foarte toxic	EUH032

Figura 17 prezintă procesul de evaluare pentru HP 12 (33).

Metoda de calcul

Un exemplu detaliat privind o posibilă metodă de calcul pentru HP 12 este preluat din Ghidul din Regatul Unit și prezentat în cele ce urmează.

Unei substanțe îi corespunde codul EUH029, EUH031 sau EUH032 în cazul în care, la adăugarea de acid sau de apă, poate să degaje un gaz cu toxicitate acută (34).

Dacă un deșeu conține o substanță căreia îi corespunde codul EUH029, EUH031 sau EUH032, se poate calcula limita de concentrație pentru substanța din deșeu care ar face ca acesta să fie considerat deșeu periculos de tip HP 12. Un exemplu de calcul este prezentat mai jos, în caseta 4 (35).

Metodă de calcul pentru HP 12

Scrieți o ecuație de echilibru pentru reacția în urma căreia se produce gazul. Forma generală a ecuației este:

unde R este substanța EUH029, EUH031 sau EUH032, W este apa sau un acid, P este un produs de reacție și G este gazul degajat; r, w, p și g sunt rapoartele stoichiometrice care echilibrează ecuația.

Atribuiți mase moleculare și rapoarte stoichiometrice substanțelor din ecuație.

Împărțiți (r × masa molară a lui R) la (g × 22,4). Se obține masa lui R care va degaja 1 litru de gaz. 1 mol de gaz ocupă 22,4 litri la presiune și temperatură normale.

Exemplu de calcul: Un deșeu conține nitrură de aluminiu (AlN). Nitrura de aluminiu este o substanță clasificată UEH029 care reacționează cu apa pentru a forma gazul amoniac.

AlN	+	3H2O	=	Al(OH)3	+	NH3
nitrură de aluminiu		apă		hidroxid de aluminiu		amoniac

r = 1 mol de AlN, R = 41 g; g = 1 mol de NH3.

Limita de concentrație pentru nitrura de aluminiu în deșeu este [(1 × 41) / (1 × 22,4) / 1 000] × 100, ceea ce înseamnă 0,18 % (aproximativ 0,2 %).

Caseta 4:

Metodă de calcul pentru HP 12

Valorile-limită rezultate din calcule pentru unele substanțe clasificate EUH029, EUH031 sau EUH032 sunt prezentate mai jos, în tabelul 21.

Tabelul 21

Exemple de substanțe din cauza cărora deșeul poate prezenta proprietatea periculoasă HP 12 și concentrațiile-limită ale acestora (36)

Denumirea substanței	Codurile frazelor de pericol	Ecuația	Limitele de concentrație pentru clasificarea ca deșeu periculos de tip HP 12 (%) (37)
pentasulfură de fosfor	EUH029	P2S5 + 8H2O → 5H2S + 2H3PO4	0,1
fluorură de 3,5-diclor-2,4-difluor-benzoil (DCDFBF)	EUH029	DCDFBF + H2O → HF + Prod.	1,0
metam-sodiu	EUH031	CH3NHCS2Na + H+ → CH3NH2 + CS2 + Na+	0,5
sulfură de bariu	EUH031	BaS + 2H+ → H2S + Ba2+	0,8
polisulfură de bariu	EUH031	BaSn + 2H+ → H2S + Ba2+ + Sn-1	0,8
sulfură de calciu	EUH031	CaS + 2H+ → H2S + Ca2+	0,3
polisulfură de calciu	EUH031	CaSn + 2H+ → H2S + Ca2+ + Sn-1	0,3
sulfură de potasiu	EUH031	K2S + 2H+ → H2S + 2K+	0,5
polisulfură de amoniu	EUH031	(NH4)2Sn + 2H+ → H2S + 2NH4 + + Sn-1	0,3
sulfură de sodiu	EUH031	Na2S + 2H+ → H2S + 2Na+	0,4
polisulfură de sodiu	EUH031	Na2Sn + 2H+ → H2S + 2Na+ + Sn-1	0,4
ditionit de sodiu	EUH031	Na2O6S2 + 2H+ → 2Na+ + SO2 + H2SO4	0,9
hipoclorit de sodiu, soluție cu Cl activ (38)	EUH031	2NaOCl + 2H+ → Cl2 + 2Na+ + H2O	2,9
hipoclorit de calciu, soluție cu Cl activ (38)	EUH031	Ca(OCl)2 + 2H+ → Cl2 + Ca2+ + H2O	0,6
acid dicloroizocianuric	EUH031	C3HCl2N3O3 + 2H+ → C3H3N3O3 + Cl2	0,9
acid dicloroizocianuric, sare de sodiu	EUH031	C3Cl2N3O3Na + 3H+ → C3H3N3O3 + Cl2 + Na+	1,0
dicloroizocianurat de sodiu, dihidrat	EUH031	C3Cl2N3O3Na · 2H2O + 3H+ → C3H3N3O3 + Cl2 + Na+ + 2H2O	1,1
acid tricloroizocianuric	EUH031	2C3Cl3N3O3 + 6H+ → 2C3H3N3O3 + 3Cl2	0,7
săruri ale acidului cianhidric, (cu excepția cianurilor complexe, cum sunt ferocianurile, fericianurile și oxicianura de mercur)	EUH032	NaCN + H+ → HCN + Na+	0,2
fluorură de sodiu	EUH032	NaF + H+ → HF + Na+	0,2
azidă de sodiu	EUH032	NaN3 + H+ + H2O → NO2 + NH3 + Na+	0,3
difosfură de trizinc	EUH032	Zn3P2 + 6H+ → 2PH3 + 3Zn2+	0,6
cianura de calciu	EUH032	Ca(CN)2 + 2H+ → 2HCN + Ca2+	0,2
cianură de cadmiu	EUH032	Cd(CN)2 + 2H+ → 2HCN + Cd2+	0,4
fosfură de aluminiu	EUH029	AlP + 3H+ → PH3 + Al3+	0,3
fosfură de aluminiu	EUH032	AlP + 3H2O → PH3 + Al(OH)3	0,3
fosfură de calciu	EUH029	Ca3P2 + 6H2O → 2PH3 + 3Ca(OH)2	0,4
fosfură de magneziu	EUH029 EUH032	Mg3P2 + 6H2O → 2PH3 + 3Mg(OH)2	0,3
difosfură de trizinc	EUH029 EUH032	Zn3P2 + 6H2O → 2PH3 + 3Zn(OH)2	0,6

Metode de testare

Nu există metode de testare directă pentru HP 12 (39).

Dacă este necesar un test, ar trebui utilizată metoda de testare pentru emisia de gaze inflamabile prezentată în Ghidul CLP al ECHA. În cazul în care deșeul conține substanțe clasificate EUH031 sau EUH032, în test se poate folosi o soluție de acid clorhidric 1 M în loc de apă.

3.13. Determinarea HP 13: sensibilizant

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la Directiva-cadru privind deșeurile definește proprietatea periculoasă HP 13 „sensibilizant” astfel:

„deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe despre care se știe că produc efecte sensibilizante asupra pielii sau a organelor respiratorii.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține o substanță care este clasificată ca substanță sensibilizantă și căreia îi corespunde unul dintre codurile frazelor de pericol H317 sau H334 și dacă substanța respectivă este prezentă într-o cantitate mai mare sau egală cu limita de concentrație de 10 %, deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 13.”

Tabelul 22

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol

Codul (codurile) frazelor de pericol

Descriere

Limita de concentrație

(substanță individuală)

Skin Sens. 1, 1A și 1B

H317

Poate provoca o reacție alergică a pielii

≥ 10 %

Resp. Sens. 1, 1A și 1B

H334

Poate provoca simptome de alergie sau de astm ori dificultăți de respirație în caz de inhalare

≥ 10 %

Diagramă

Figura 18 prezintă procesul de evaluare pentru HP 13 (40).

Metode de testare

O evaluare a proprietății periculoase HP 13 a unui deșeu trebuie să aibă la bază:

—	identificarea substanțelor individuale din deșeu;

—	clasificarea acestora;

—	raportarea la limitele de concentrație.

Dacă se are în vedere testarea pentru determinarea acestei proprietăți periculoase, deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 22 ar trebui evaluate în ceea ce privește proprietățile sensibilizante conform Ghidului CLP al ECHA.

Metodele de testare prezentate în partea B din anexa la Regulamentul privind metodele de testare se bazează în principal pe testarea pe animale și, prin urmare, nu sunt adecvate (41). Se poate recurge și la alte metode in vitro prezentate de alte surse, cum ar fi Laboratorul de referință al Uniunii Europene, ca alternative la testarea pe animale (42).

3.14. Determinarea HP 14: ecotoxic

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la Directiva-cadru privind deșeurile a fost modificată în ceea ce privește proprietatea periculoasă HP 14 „ecotoxic” prin Regulamentul (UE) 2017/997 al Consiliului (43). Modificările introduse prin acest regulament sunt aplicabile de la 5 iulie 2018. Prin urmare, evaluarea HP 14 ar trebui realizată după cum urmează:

În perioada 1 iunie 2015-5 iulie 2018:

Anexa III la Directiva-cadru privind deșeurile definește HP 14 „ecotoxic” drept:

„deșeuri care prezintă sau pot să prezinte riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.”

HP 14 descrie potențialul ecotoxicologic drept o proprietate intrinsecă a deșeului, indicând dacă deșeurile prezintă sau pot prezenta riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.

Întrucât o metodă de evaluare specifică cu privire la HP 14 „ecotoxic” a fost menționată doar în Regulamentul (UE) 2017/997 al Consiliului, în perioada anterioară datei de aplicare a acestui regulament, adică 5 iulie 2018, autoritățile și operatorii ar trebui să consulte normele naționale în vigoare în propriile state membre pentru determinarea proprietății HP 14 „ecotoxic”.

De la 5 iulie 2018 – Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD, astfel cum a fost modificată prin Regulamentul (UE) 2017/997 al Consiliului

Anexa III la Directiva-cadru privind deșeurile definește proprietatea periculoasă HP 14 „ecotoxic” astfel:

„deșeuri care prezintă sau pot să prezinte riscuri imediate sau întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului înconjurător.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Deșeurile care îndeplinesc oricare dintre următoarele condiții sunt clasificate ca deșeuri periculoase de tip HP 14:

—

deșeuri care conțin o substanță clasificată ca substanță care diminuează stratul de ozon, căreia îi corespunde codul de pericol H420 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (*), și concentrația acestei substanțe este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 0,1 %. [c(H420) ≥ 0,1 %]

—

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca «acvatic acut», cărora le corespunde codul de pericol H400 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, și suma concentrațiilor acestor substanțe este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Unor astfel de substanțe li se aplică o valoare-limită de 0,1 %. [Σ c (H400) ≥ 25 %]

—

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca «acvatic cronic» 1, 2 sau 3, cărora le corespund codul sau codurile de pericol H410, H411 sau H412 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, iar suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca «acvatic cronic 1» (H410), multiplicată cu 100, adăugată la suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca «acvatic cronic 2» (H411), multiplicată cu 10, adăugată la suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca «acvatic cronic 3» (H412), este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Substanțelor clasificate ca H410 li se aplică o valoare-limită de 0,1 % și substanțelor clasificate ca H411 sau H412 li se aplică o valoare-limită de 1 %. [100 × Σc (H410) + 10 × Σc (H411) + Σc (H412) ≥ 25 %]

—

deșeuri care conțin una sau mai multe substanțe clasificate ca «acvatic cronic»1, 2, 3 sau 4, cărora le corespund codurile de pericol H410, H411, H412 sau H413 în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, și suma concentrațiilor tuturor substanțelor clasificate ca «acvatic cronic» este mai mare sau egală cu limita de concentrație de 25 %. Substanțelor clasificate ca H410 li se aplică o valoare-limită de 0,1 % și substanțelor clasificate ca H411, H412 sau H413 li se aplică o valoare-limită de 1 %. [Σ c H410 + Σ c H411 + Σ c H412 + Σ c H413 ≥ 25 %]

unde: Σ = suma și c = concentrațiile substanțelor.”

Deșeurile care îndeplinesc oricare dintre condițiile menționate la cele patru liniuțe ar trebui clasificate ca deșeuri periculoase de tip HP 14.

Ar trebui reținut faptul că cele patru liniuțe – inclusiv cea de a treia și cea de a patra – ar trebui să fie aplicate simultan: acestea nu ar trebui interpretate ca „opțiuni” dintre care se poate alege. Cu alte cuvinte, dacă se depășesc limitele de concentrație prevăzute în oricare dintre cele patru liniuțe/formule, deșeul va clasificat ca ecotoxic. Prin urmare, deșeurile care conțin substanțe clasificate ca H410, H411 și H412 (indiferent dacă acestea conțin sau nu conțin și substanțe clasificate ca H413) ar trebui să fie clasificate, în toate cazurile, pe baza celei de a treia liniuțe.

Considerentul 8 din Regulamentul (UE) 2017/997 reiterează faptul că textul din anexa III la LD, care precizează că în cazul în care proprietatea periculoasă a unui deșeu a fost evaluată pe baza unui test și prin utilizarea concentrațiilor de substanțe periculoase, astfel cum se arată în anexa III la DPD, ar trebui să aibă întâietate rezultatele testului. În prezent, Comisia nu poate oferi recomandări specifice privind metoda care trebuie urmată pentru caracterizarea ecotoxicologică a deșeurilor cu ajutorul biotestelor.

De asemenea, Regulamentul (UE) 2017/997 face trimitere, în considerentul 8, la articolul 12 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, care se referă la biodisponibilitate, precum și la metodologiile de aplicare a acestuia care ar putea fi utilizate pentru deșeuri, dacă este cazul.

Până când vor fi disponibile orientări suplimentare ale UE, rămâne la latitudinea statelor membre să decidă, de la caz la caz, cu privire la gradul de acceptare și interpretarea rezultatelor obținute din caracterizarea ecotoxicologică a deșeurilor cu ajutorul biotestelor, inclusiv, dacă este cazul, considerentele privind biodisponibilitatea și bioaccesibilitatea.

Valori-limită

În vederea evaluării se aplică următoarele valori-limită:

—	pentru H420, H400, H410: 0,1 %;

—	pentru H411, H412, H413: 1 %.

Tabelul 23

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol și codul (codurile) frazelor de pericol pentru constituenții unui deșeu și limitele de concentrație corespunzătoare aplicabile pentru substanțele clasificate cu fiecare cod pentru clasa de pericol (44) în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 14 „ecotoxic”

Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol	Descriere	Limita de concentrație (substanță individuală sau suma substanțelor)
Ozone 1	H420	Dăunează sănătății publice și mediului înconjurător prin distrugerea ozonului în atmosfera superioară	≥ 0,1 %
Aquatic Acute 1	H400	Foarte toxic pentru mediul acvatic	≥ 25 %
Aquatic Chronic 1	H410	Foarte toxic pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung	≥ 0,25 %
Aquatic Chronic 2	H411	Toxic pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung	≥ 2,5 %
Aquatic Chronic 3	H412	Nociv pentru mediul acvatic cu efecte pe termen lung	≥ 25 %
Aquatic Chronic 4	H413	Poate provoca efecte nocive pe termen lung asupra mediului acvatic	≥ 25 %

Figura 19 prezintă procesul de evaluare pentru HP 14.

Metodele de testare prezentate în Regulamentul privind metodele de testare care se bazează pe testarea pe animale vertebrate nu sunt adecvate (45).

3.15. Determinarea HP 15: deșeuri capabile să dezvolte una dintre proprietățile periculoase menționate mai sus pe care deșeul inițial nu o prezintă în mod direct

Definiția și descrierea suplimentară din anexa III la DCD

Anexa III la Directiva-cadru privind deșeurile definește HP 15 drept:

„deșeuri capabile să dezvolte una dintre proprietățile periculoase menționate mai sus pe care deșeul inițial nu o prezintă în mod direct.”

În continuare, DCD precizează următoarele:

„Dacă un deșeu conține una sau mai multe substanțe cărora le corespunde una dintre frazele de pericol sau unul dintre pericolele suplimentare prezentate în tabelul 9 [a se vedea tabelul 24 din prezentul document], deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 15, cu excepția cazului în care deșeul există într-o formă care nu prezintă în nicio situație proprietăți explozive sau potențial explozive.

În plus, statele membre pot să clasifice un deșeu ca deșeu periculos de tip HP 15 pe baza altor criterii aplicabile, cum ar fi evaluarea levigatului.”

Un deșeu care conține substanțe cărora le corespund codurile frazelor de pericol sau codurile de pericol suplimentare din tabelul 24 poate fi testat pentru a verifica dacă prezintă sau nu respectiva proprietate periculoasă. În mod alternativ, un deșeu care conține astfel de substanțe poate fi considerat, pur și simplu, deșeu periculos de tip HP 15.

Statele membre pot să clasifice un deșeu ca deșeu periculos de tip HP 15 pe baza altor criterii aplicabile, cum ar fi evaluarea levigatului.

Tabelul 24

Frazele de pericol și pericolele suplimentare pentru constituenții unui deșeu în vederea clasificării ca deșeu periculos de tip HP 15

Fraza (frazele) de pericol/pericolul (pericolele) suplimentar(e)
Pericol de explozie în masă în caz de incendiu	H205
Exploziv în stare uscată	EUH001
Poate forma peroxizi explozivi	EUH019
Risc de explozie, dacă este încălzit în spațiu închis	EUH044

Figura 20 prezintă procesul de evaluare pentru HP 15 (46).

Metode de testare

Deșeurile care conțin substanțe menționate în tabelul 24 ar trebui evaluate sau testate în conformitate cu Ghidul CLP al ECHA, în special cu orientările privind clasificarea amestecurilor pentru EUH001, EUH044 și H205.

Un deșeu care ar urma să fie etichetat cu un cod al frazei de pericol și un cod de pericol suplimentar, ca rezultat al evaluării pentru EUH001, EUH019, EUH044 sau H205, prezintă proprietatea periculoasă HP 15.

(1) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(2) Regulamentul (UE) 2017/776 al Comisiei din 4 mai 2017 de modificare, în vederea adaptării la progresul tehnic și științific, a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor (JO L 116, 5.5.2017, p. 1).

(3) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(4) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(5) Pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(6) Aceasta nu este o listă exhaustivă a respectivelor substanțe. Exemplele sunt preluate din Ghidul din Regatul Unit.

(7) Valoare rotunjită la o zecimală.

(8) Rețineți că Ghidul OVAM precizează că dacă deșeul conține substanțe clasificate ca H315 și/sau H319, iar suma concentrațiilor acestora depășește limita de concentrație, atunci deșeul este clasificat ca deșeu periculos de tip HP 4.

(9) Mai multe informații referitoare la analiza rezervei acide/alcaline pot fi găsite în Orientările OCDE privind testarea substanțelor chimice, „Test No. 122 – Determination of pH, Acidity and Alkalinity”, test disponibil la adresa http://www.oecd-ilibrary.org/environment/test-no-122-determination-of-ph-acidity-and-alkalinity_9789264203686-en, sau în lucrarea elaborată de Young, J. R.; How, M. J.; Walker, A. P.; Worth, W. M. H. (1988): Classification as corrosive or irritant to skin of preparations containing acidic or alkaline substances, without testing on animals; England.

(10) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(11) A se vedea anexa la LD (punctul 2 a doua liniuță): „o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni”.

(12) https://eurl-ecvam.jrc.ec.europa.eu/

(14) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(15) A se vedea anexa la LD (punctul 2 a doua liniuță): „o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni”.

(16) https://eurl-ecvam.jrc.ec.europa.eu/

(17) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(18) A se vedea anexa la LD (punctul 2 a doua liniuță): „o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni”.

(19) https://eurl-ecvam.jrc.ec.europa.eu/

(20) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(21) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(22) A se vedea anexa la LD (punctul 2 a doua liniuță): „o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni”.

(23) Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) (2004): Draft guidance paper on hazard characteristics H6.2 (infectious substances), document disponibil la adresa: http://archive.basel.int/meetings/cop/cop7/docs/11a1r1e.pdf

(24) Mai multe informații se găsesc în documentul Organizației Mondiale a Sănătății (2004): Laboratory Biosafety Manual, ediția a treia, disponibil la adresa: http://www.who.int/csr/resources/publications/biosafety/WHO_CDS_CSR_LYO_2004_11/en/

(25) Organizația Națiunilor Unite (2015): Transport of dangerous goods Model Regulations, volumul I, revizuirea 19, document disponibil la adresa: http://www.unece.org/trans/danger/publi/unrec/rev19/19files_e.html

(26) Exemplele sunt preluate din tabelul 2.6.3.2.2.1 din documentul Transport of dangerous goods Model Regulations, volumul I, revizuirea 19.

(27) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(28) A se vedea anexa la LD (punctul 2 a doua liniuță): „o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni”.

(29) https://eurl-ecvam.jrc.ec.europa.eu/.

(30) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(31) Orientări privind prepararea eșantionului în scopul testării mutagenității deșeului se găsesc în documentul: Guidelines for Preparing Environmental and Waste Samples for Mutagenicity (Ames) testing. Raportul 600/4-85/058 al Agenției pentru Protecția Mediului din SUA. Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (1985).

(32) Anexa la LD (punctul 2 a doua liniuță): „o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni”.

(33) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(34) Printre gazele care pot fi degajate se numără hidrogenul sulfurat, acidul fluorhidric, sulfura de carbon, dioxidul de sulf, clorul, dioxidul de azot, amoniacul și acidul cianhidric.

(35) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(36) Aceasta nu este o listă exhaustivă a substanțelor care au proprietățile menționate. Exemplele sunt preluate din Ghidul din Regatul Unit.

(37) Valoare rotunjită la o zecimală

(38) Bazată pe 29,3 g de hipoclorit de sodiu la 100 ml (solubilitate maximă)

(39) Rețineți că INERIS a lucrat la elaborarea unei metode de testare pentru HP 12, a se vedea Hennebert P, Samaali I, Molina P. 2014. Waste hazard property HP 12 (emission of toxic gas in contact with water or an acid): proposition of method and first results. Lucrările celei de a 4-a Conferințe internaționale privind gestionarea deșeurilor industriale și periculoase. Chania (Grecia). 2-5.9.2014. 10 p. Versiune actualizată cu deciziile din 2014: Hennebert P. Rebischung F. 2015. De reținut și faptul că la capitolul 9 din USEPA „Test Methods for Evaluating Solid Waste, Physical/Chemical Methods. SW-846. EPA Publication” este prezentată o metodă pentru determinarea „reactivității”, care include emisiile de gaze toxice degajate în condiții de laborator.

(40) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

(41) A se vedea anexa la LD (punctul 2 a doua liniuță): „o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni”.

(42) https://eurl-ecvam.jrc.ec.europa.eu/

(43) Regulamentul (UE) 2017/997 al Consiliului din 8 iunie 2017 de modificare a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește proprietatea periculoasă HP 14 „Ecotoxic” (JO L 150, 14.6.2017, p. 1).

(44) Ar trebui reținut faptul că aceste limite trebuie înțelese în contextul celei de a treia ecuații din anexa la Regulamentul (UE) 2017/997. Dacă în același deșeu sunt prezente mai multe substanțe, clasificate în mai multe clase de pericol, prezența acestora în concentrații individuale (sau însumate), pe cod de clasă de pericol, sub limitele stabilite, ar putea să ducă în continuare la clasificarea deșeului ca fiind de tip HP 14, sub rezerva rezultatului obținut din aplicarea ecuației 3.

(45) A se vedea anexa la LD (punctul 2 a doua liniuță): „o proprietate periculoasă poate fi evaluată prin utilizarea concentrației de substanțe din deșeul respectiv, astfel cum se precizează în anexa III la Directiva 2008/98/CE sau, dacă nu se prevede altfel în Regulamentul (CE) nr. 1272/2008, prin efectuarea unui test conform cu Regulamentul (CE) nr. 440/2008 ori cu alte metode de testare și orientări recunoscute pe plan internațional, ținându-se seama de articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 în ceea ce privește testarea pe animale și pe oameni”.

(46) Adaptat pe baza Ghidului din Regatul Unit.

ANEXA 4

Eșantionarea și analiza chimică a deșeurilor

În multe cazuri, vor fi disponibile suficiente informații privind deșeul în cauză fără a mai fi necesare eșantionarea, efectuarea de analize chimice și testarea (pentru alte surse de informații în afară de eșantionare și efectuarea de analize chimice asupra deșeului, a se vedea anexa 2). Pentru cazurile în care trebuie să se efectueze o eșantionare și/sau analize chimice, prezenta anexă furnizează o scurtă prezentare generală a eșantionării deșeurilor conform standardelor europene, menționând conceptele de bază. Pentru mai multe detalii, consultați standardele prezentate. În plus, prezenta anexă conține o secțiune cu informații suplimentare și cu referiri la aspectele specifice ale analizelor chimice ale deșeurilor.

4.1. Eșantionarea

Eșantionarea necorespunzătoare se numără printre factorii care afectează clasificarea fiabilă a deșeurilor. De aceea, este foarte recomandat ca eșantionarea deșeurilor în vederea clasificării să se efectueze în conformitate cu standardele CEN disponibile, astfel cum se prezintă mai jos.

4.1.1. Cadrul pentru eșantionare

Comitetul European de Standardizare (CEN), prin comitetul său tehnic TC 292, a elaborat o serie de standarde, rapoarte/specificații tehnice și documente care conțin cele mai recente soluții tehnice de caracterizare a deșeurilor. Documentele disponibile trebuie să fie avute în vedere într-o manieră coordonată. Lista următoare conține documentele standard relevante privind „caracterizarea deșeurilor – eșantionarea materialelor care constituie deșeuri”:

—	EN 14899 Metodă-cadru pentru pregătirea și aplicarea unui plan de eșantionare;

—	CEN/TR 15310-1:2006 Îndrumări pentru selectarea și aplicarea criteriilor de eșantionare, în diferite condiții;

—	CEN/TR 15310-2:2006 Îndrumări pentru tehnicile de eșantionare;

—	CEN/TR 15310-3:2006 Îndrumări pentru procedurile pentru subeșantionarea pe teren;

—	CEN/TR 15310-4:2006 Îndrumări pentru procedurile de ambalare, depozitare, conservare, transport și livrare;

—	CEN/TR 15310-5:2006 Îndrumări pentru procesul de elaborare a planului de eșantionare.

Pentru a obține rezultate precise și reprezentative, este necesar să se instituie un program de testare înainte de a preleva primul eșantion. Astfel se asigură faptul că sunt luați în considerare toți factorii necesari în vederea formulării unor concluzii reprezentative pentru întregul deșeu pe baza eșantionului (eșantioanelor). Standardul EN 14899 descrie acest program de testare în detaliu. Mai precis, sunt definite șapte etape care sunt prezentate în figura 21.

Se pot accepta alte proceduri de eșantionare dacă acestea țin seama de factorii relevanți identificați în standardele menționate mai sus și dacă permit obținerea unui rezultat la fel de fiabil.

4.1.2. Metodologia de eșantionare

Întrucât figura 21 prezintă întregul program de testare astfel cum este definit la nivel general de EN 14899:2005, ar trebui să se acorde o atenție specială metodologiei de eșantionare, care include trei etape principale, prezentate în figura 22:

1.	definirea planului de eșantionare;

2.	prelevarea unui eșantion de pe teren în conformitate cu planul de eșantionare;

3.	transportarea probei de laborator la laborator.

Fiecare etapă principală se împarte în subetape mai detaliate, care trebuie urmate pentru obținerea unor rezultate standardizate în procesul de eșantionare.

În special pentru definirea planului de eșantionare trebuie să se parcurgă mai multe etape. În anexa A la standardul EN 14899:2005 se prezintă un model orientativ de plan de eșantionare. figura 22 prezintă toate subetapele descrise în EN 14899:2005 și face trimitere la raportul tehnic corespunzător, în care se găsesc informații mai detaliate. Rețineți că figura 22 (elementele principale, inclusiv definirea planului de eșantionare) trebuie considerată ca o prezentare mai detaliată a programului de testare general, explicat în figura 21.

Rețineți, de asemenea, că standardul EN 15002:2015 oferă orientări suplimentare privind prepararea cantităților de testare din proba de laborator (a se vedea etapa 4 din figura 21), aceasta fiind etapa următoare după pregătirea și aplicarea metodologiei de eșantionare, prezentată în detaliu în figura 22.

4.1.3. Standarde de eșantionare pentru diferitele tipuri de deșeuri

Compoziția și consistența deșeurilor pot fi foarte diverse. Pentru a obține rezultate fiabile, metodele de eșantionare trebuie să fie adaptate în funcție de natura deșeului care urmează să fie eșantionat. Standardul CEN/TR 15310-2:2006 oferă informații detaliate privind metodele și tehnicile de eșantionare pentru diferitele tipuri de deșeuri, analizând în același timp diferite circumstanțe. Se menționează următoarele materiale:

—	lichide foarte fluide sau vâscoase;

—	nămoluri sau substanțe păstoase;

—	pulberi, granule și cristale mici;

—	solide grosiere sau aglomerate.

Pentru cele mai multe astfel de materiale, CEN/TR 15310-2:2006 menționează următoarele moduri de depozitare sau punere la dispoziție a deșeurilor în vederea eșantionării:

—	bidoane, saci, butoiașe, blocuri, butoaie sau recipiente mici sau cu pereți flexibili;

—	rezervoare cilindrice orizontale, verticale cu formă regulată sau verticale cu formă neregulată;

—	lichide foarte fluide în conductă;

—	iazuri de decantare sau fose;

—	containere, halde, stive și silozuri, fluxuri în cădere și transportoare cu bandă sau elicoidale;

—	piese masive sau mari.

În completare, CEN/TR 15310-3:2006 descrie aspecte relevante pentru pregătirea prelevării de eșantioane și subeșantioane pe teren, având în vedere diferitele consistențe ale deșeului în cauză.

Rețineți că este posibil ca în statele membre să fie disponibile ghiduri tehnice suplimentare privind metodele de eșantionare a deșeurilor.

4.1.4. Strategii de eșantionare pentru a gestiona problema omogenității/eterogenității

O condiție de bază pentru obținerea de rezultate fiabile în urma eșantionării este ca eșantioanele să fie reprezentative pentru compoziția deșeului. În cazul deșeurilor, această problemă este adesea complexă întrucât, pe de o parte, poluanții pot fi distribuiți neomogen în deșeu, iar pe de altă parte, anumite deșeuri prezintă în plus o matrice eterogenă (1).

Conform standardului EN 14899:2005, eterogenitatea reprezintă gradul în care un constituent este distribuit neuniform în populația eșantionului. În schimb, omogenitatea poate fi considerată ca fiind gradul în care un constituent este distribuit uniform în populația eșantionului.

Pot exista ghiduri tehnice specifice statelor membre, care să ofere informații suplimentare privind strategiile de eșantionare care soluționează problema eterogenității deșeurilor (2).

Dacă eterogenitatea deșeului este redusă cât mai mult posibil la minimum, standardul CEN/TR 15310-1:2006 și, într-o anumită măsură, standardul CEN/TR 15310-2:2006 oferă o imagine globală a strategiilor de eșantionare adecvate pentru gestionarea tipurilor de deșeuri eterogene și omogene. Este important să se adapteze deja planul de eșantionare în funcție de eterogenitatea deșeului care urmează să fie eșantionat.

4.1.5. Abordarea statistică a eșantionării

Abordarea statistică generală a eșantionării, inclusiv elementele statistice de bază aplicate cazului special de eșantionare a deșeurilor, este oferită de CEN/TR 15310-1:2006. În cele ce urmează sunt prezentate informații extrase din raportul tehnic:

—

Definirea populației care trebuie eșantionată

—	Populația în ansamblu

—	Subpopulație

—

Variabilitatea

—	Variabilitatea în spațiu

—	Variabilitatea în timp

—	Variabilitatea aleatorie

—

Diferitele metode de eșantionare

—	Eșantionare probabilistică

—	Eșantionare pe bază de raționament

—

Modelele de eșantionare

—	Eșantionare aleatorie simplă

—	Eșantionare aleatorie stratificată

—	Eșantionare sistematică

—	Eșantionare pe bază de raționament

—	Mărimea eșantionului

—	Frecvența eșantionării

—

Corectitudinea rezultatelor eșantionării

—	Limite de încredere

4.2. Analiza chimică a deșeurilor

Astfel cum s-a arătat deja în capitolul 3.2.1 („etapa 3”), în anumite cazuri informațiile obținute, de exemplu, din fișa cu date de securitate a unui produs care devine deșeu, din etichetele GHS, din cunoștințele cu privire la procesul de „generare a deșeurilor” și din alte baze de date, nu sunt suficiente pentru a putea evalua proprietățile periculoase ale deșeului în cauză. Dat fiind faptul că deținerea unor cunoștințe suficiente privind compoziția deșeului reprezintă o condiție esențială pentru a putea utiliza metoda de calcul prezentată în capitolul 3.2.2 („etapa 4”), este posibil să fie necesară o analiză chimică a deșeului în cauză.

Ca bază de informare generală, tabelul 23 conține o listă neexhaustivă a metodelor și a standardelor CEN pentru caracterizarea deșeurilor (3).

Tabelul 25

Listă neexhaustivă a metodelor și a standardelor CEN pentru caracterizarea deșeurilor

Referință	Titlu
Teste de levigare
CEN/TS 16660:2015	Caracterizarea deșeurilor. Încercare de comportare la levigare. Determinarea caracterului reducător și a capacității reducătoare
EN 15863:2015	Caracterizarea deșeurilor. Încercare de comportare la levigare pentru caracterizarea de bază. Încercare de levigare monolitică, dinamică, cu înlocuirea periodică a agentului de levigare, în condiții fixe
EN 14997:2015	Caracterizarea deșeurilor. Încercare de comportare la levigare. Influența pH-ului asupra levigării cu control continuu al pH-ului
EN 14429:2015	Caracterizarea deșeurilor. Încercare de comportare la levigare. Influența pH-ului asupra levigării cu adăugare inițială de acid/bază
EN 14429:2015	Caracterizarea deșeurilor. Încercare de comportare la levigare. Influența pH-ului asupra levigării cu adăugare inițială de acid/bază
EN 14997:2015	Caracterizarea deșeurilor. Încercare de comportare la levigare. Influența pH-ului asupra levigării cu control continuu al pH-ului
CEN/TS 15364:2006	Caracterizarea deșeurilor. Încercări de comportare la levigare. Testarea capacității de neutralizare a acizilor și a bazelor
CEN/TS 14405:2004	Caracterizarea deșeurilor. Încercări de comportare la levigare. Încercare de percolare în curent ascendent (în condiții specificate)
EN 12457-1:2002	Caracterizarea deșeurilor. Levigare. Test de verificare a conformității pentru levigarea deșeurilor granulare și a nămolurilor. Test cu o etapă pe șarjă la un raport lichid-solid de 2 l/kg pentru materiale cu conținut ridicat de solid și cu dimensiunea particulei sub 4 mm (fără sau cu reducerea dimensiunii)
EN 12457-2:2002	Caracterizarea deșeurilor. Levigare. Test de verificare a conformității pentru levigarea deșeurilor granulare și a nămolurilor. Test cu o etapă pe șarjă la raportul lichid-solid de 10 l/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei sub 4 mm (fără sau cu reducerea dimensiunii)
EN 12457-3:2002	Caracterizarea deșeurilor. Levigare. Test de verificare a conformității pentru levigarea deșeurilor granulare și a nămolurilor. Test cu două etape pe șarjă la raportul lichid-solid de 2 l/kg și de 8 l/kg pentru materialele cu conținut înalt de solid și cu dimensiunea particulei sub 4 mm (fără sau cu reducerea dimensiunii)
EN 12457-4:2002	Caracterizarea deșeurilor. Levigare. Test de verificare a conformității pentru levigarea deșeurilor granulare și a nămolurilor. Test cu o etapă pe șarjă la raportul lichid-solid de 10 l/kg pentru materiale cu dimensiunea particulei sub 10 mm (fără sau cu reducerea dimensiunii)
Analize pentru compuși
EN 16377:2013	Caracterizarea deșeurilor. Determinarea întârzietorilor de flacără bromurați (BFR) în deșeurile solide
EN 16192:2011	Caracterizarea deșeurilor. Analiza eluatelor
EN 15216:2007	Caracterizarea deșeurilor. Determinarea concentrației materiilor solide dizolvate total (TDS) în apă și eluate
Carbon organic total (COT)
EN 13137:2001	Caracterizarea deșeurilor. Determinarea carbonului organic total (COT) în deșeuri, nămoluri și sedimente
Dezagregare
EN 13656:2002	Caracterizarea deșeurilor. Dezagregarea prin microunde cu amestec de acizi fluorhidric (HF), azotic (HNO3) și clorhidric (HCI) pentru determinarea ulterioară a elementelor
EN 13657:2002	Caracterizarea deșeurilor. Dezagregarea pentru determinarea ulterioară a elementelor solubile în apă regală
Hidrocarburi cu C10-C40
EN 14039:2004	Caracterizarea deșeurilor. Determinarea conținutului de hidrocarburi în domeniul C10 până la C40, prin cromatografie în fază gazoasă
Substanță uscată
EN 14346:2006	Caracterizarea deșeurilor. Calculul substanței uscate prin determinarea reziduului uscat sau a conținutului de apă
Compuși anorganici
EN 14582:2007	Caracterizarea deșeurilor. Conținut de halogeni și sulf. Arderea în sisteme închise care conțin oxigen și metode de determinare
EN 15192:2006	Caracterizarea deșeurilor și solurilor. Determinarea cromului (VI) în materiale solide prin dezagregare alcalină și ion cromatografie cu detecție spectrofotometrică
Compuși organici
EN 15308:2008	Caracterizarea deșeurilor. Determinarea bifenililor policlorurați (PCB) selectați din deșeurile solide, prin cromatografie în fază gazoasă cu detecție prin captură de electroni sau spectrometrie de masă
EN 15527:2008	Caracterizarea deșeurilor. Determinarea conținutului de hidrocarburi aromatice policiclice (HAP) în deșeuri prin cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă (GC/MS)
Compoziție elementară
EN 16424:2014	Caracterizarea deșeurilor. Metode de screening pentru compoziția elementară cu instrumente portabile cu fluorescență de raze X
EN 15309:2007	Caracterizarea deșeurilor și a solurilor. Determinarea compoziției elementare prin fluorescență de raze X

În vederea clasificării deșeurilor, din informațiile obținute în urma analizelor chimice ale deșeurilor se pot utiliza datele privind compoziția. În general, rezultatele testelor de levigare – obținute adesea din rezultatele de laborator în contextul testării având ca obiect îndeplinirea criteriilor de acceptare a deșeurilor (CAD) din Directiva privind depozitele de deșeuri – nu sunt utile pentru clasificarea deșeurilor din punctul de vedere al pericolelor. Singura excepție de la acest principiu poate fi cazul evaluării HP 15. Mai precis, acest lucru înseamnă că, de exemplu, dacă deșeul nu a îndeplinit criteriul de acceptare a deșeurilor inerte din Directiva privind depozitele de deșeuri, acesta nu va fi considerat în mod automat ca fiind periculos sau nepericulos. Rezultatele CAD nu ar trebui să fie utilizate ca unică sursă de informații pentru clasificarea deșeurilor periculoase. O analiză a CAD se impune efectiv doar dacă: 1. tratamentul pentru care s-a optat este eliminarea într-un depozit de deșeuri; și 2. categoria de depozit de deșeuri definită în prealabil în funcție de clasificarea ca deșeuri periculoase sau nepericuloase impune efectuarea unui test CAD numeric. Substanțele prezente în levigat pot totuși să ofere unele indicii privind constituenții deșeului sursă.

Rețineți că, în special în cazul substanțelor anorganice, analizele chimice nu furnizează de obicei informații privind compușii chimici specifici dintr-un deșeu, ci permit doar identificarea cationilor și a anionilor. În general, tehnicile analitice convenționale nu permit determinarea nici a compoziției moleculare, nici efectuarea altor analize, cum ar fi identificarea formelor mineralogice. În cele ce urmează sunt prezentate câteva metode posibile pentru depășirea acestui obstacol. Este posibil ca în statele membre să fie disponibile și alte metode și convenții, care ar trebui consultate suplimentar.

4.2.1. Substanțe care corespund celui mai defavorabil scenariu realist

În cazul probabil în care deținătorul deșeurilor are unele informații privind elementele, dar nu și privind substanțele prezente în deșeu, se recomandă utilizarea conceptului de determinare a substanțelor care corespund „celui mai defavorabil scenariu rezonabil” pentru fiecare element identificat. Substanțele care corespund scenariului cel mai defavorabil ar trebui determinate pentru fiecare proprietate periculoasă și, în continuare, ar trebui utilizate pentru evaluarea proprietăților periculoase (a se vedea capitolul 3.2.2).

Substanțele care corespund scenariului cel mai defavorabil ar trebui determinate având în vedere natura substanțelor care ar putea exista în mod rezonabil în deșeu (de exemplu, pe baza substanțelor utilizate în procesul care generează deșeul și a fenomenelor chimice aferente) (4).

4.2.2. Rubrici generice

Nu este necesară o specificare suplimentară în ceea ce privește elementele identificate care fac obiectul unei „rubrici generice” în lista clasificărilor armonizate prevăzută în tabelul 3 din partea 3 a anexei VI la Regulamentul CLP. Cu toate acestea, se poate ține seama de notele referitoare la clasificarea și etichetarea amestecurilor prezentate în capitolul 1.1.3.2 din anexa VI la Regulamentul CLP atunci când se stabilesc proprietățile periculoase ale deșeului pe baza „rubricilor generice”. Aceste rubrici sunt prezentate în tabelul 24.

Tabelul 26

Rubrici generice ale elementelor (11) din Regulamentul CLP

Element	Nr. index	Identificarea chimică internațională	Codul (codurile) claselor și categoriilor de pericol	Codul (codurile) frazelor de pericol
As	033-002-00-5	compuși ai arsenului, cu excepția celor specificați în altă parte în prezenta anexă	Acute Tox. 3 * Acute Tox. 3 * Aquatic Acute 1 Aquatic Chronic 1	H331 H301 H400 H410
Ba	056-002-00-7	săruri de bariu, cu excepția sulfatului de bariu, a sărurilor acidului 1-azo-2-hidroxinaftalenil aril sulfonic și a sărurilor specificate în altă parte în prezenta anexă	Acute Tox. 4 * Acute Tox. 4 *	H332 H302
Be	004-002-00-2	compuși ai beriliului cu excepția silicaților de aluminiu și beriliu și a celor specificați în altă parte în prezenta anexă	Carc. 1B Acute Tox. 2 * Acute Tox. 3 * STOT RE 1 Eye Irrit. 2 STOT SE 3 Skin Irrit. 2 Skin Sens. 1 Aquatic Chronic 2	H350i H330 H301 H372 ** H319 H335 H315 H317 H411
Cd	048-001-00-5	compuși ai cadmiului, cu excepția sulfoseleniurii de cadmiu(xCdS · yCdSe), a masei de reacție a sulfurii de cadmiu cu sulfura de zinc (xCdS · yZnS), a masei de reacție a sulfurii de cadmiu cu sulfura de mercur (xCdS · yHgS) și a celor specificați în altă parte în prezenta anexă	Acute Tox. 4 * Acute Tox. 4 * Acute Tox. 4 * Aquatic Acute 1 Aquatic Chronic 1	H332 H312 H302 H400 H410
Cr(VI)	024-017-00-8	compuși ai cromului (VI), cu excepția cromatului de bariu și a compușilor specificați în altă parte în prezenta anexă	Carc. 1B Skin Sens. 1 Aquatic Acute 1 Aquatic Chronic 1	H350i H317 H400 H410
Hg	080-002-00-6	compuși anorganici ai mercurului cu excepția sulfurii de mercur și a celor specificați în altă parte în prezenta anexa	Acute Tox. 2 * Acute Tox. 1 Acute Tox. 2 * STOT RE 2 * Aquatic Acute 1 Aquatic Chronic 1	H330 H310 H300 H373 ** H400 H410
Pb	082-001-00-6	compuși ai plumbului, cu excepția celor specificați în altă parte în prezenta anexă	Repr. 1A Acute Tox. 4 * Acute Tox. 4 * STOT RE 2 * Aquatic Acute 1 Aquatic Chronic 1	H360Df H332 H302 H373 ** H400 H410
Sb	051-003-00-9	compuși ai antimoniului, cu excepția tetroxidului (Sb2O4), pentoxidului (Sb2O5), trisulfurii (Sb2S3), pentasulfurii (Sb2S5) și a celor specificați în altă parte în prezenta anexă	Acute Tox. 4 * Acute Tox. 4 * Aquatic Chronic 2	H332 H302 H411
Se	034-002-00-8	compuși ai seleniului, cu excepția sulfoseleniurii de cadmiu și a celor specificați în altă parte în prezenta anexă	Acute Tox. 3 * Acute Tox. 3 * STOT RE 2 Aquatic Acute 1 Aquatic Chronic 1	H331 H301 H373** H400 H410
Tl	081-002-00-9	compuși ai taliului, cu excepția celor specificați în altă parte în prezenta anexă	Acute Tox. 2 * Acute Tox. 2 * STOT RE 2 * Aquatic Chronic 2	H330 H300 H373 ** H411
U	092-002-00-3	compuși ai uraniului, cu excepția celor specificați în altă parte în prezenta anexă	Acute Tox. 2 * Acute Tox. 2 * STOT RE 2 Aquatic Chronic 2	H330 H300 H373** H411

(1) Bund/Länder-Arbeitsgemeinschaft Abfall (2012): LAGA-Methodensammlung Abfalluntersuchung, Dresda, Germania.

(2) De exemplu, Bund/Länder-Arbeitsgemeinschaft Abfall (2004): LAGA PN 98 – Richtlinie für das Vorgehen bei physikalischen, chemischen und biologischen Untersuchungen im Zusammenhang mit der Verwertung/Beseitigung von Abfällen, Dresda, Germania, conține orientări suplimentare care se aplică în Germania pentru examinarea gradului de eterogenitate al deșeurilor. Mai precis, sunt considerate omogene deșeurile lichide, cele care pot fi pompate și cele pulverulente, precum și deșeurile a căror omogenitate poate fi confirmată printr-o inspecție vizuală. Toate celelalte deșeuri sunt considerate eterogene.

(3) Este de remarcat faptul că, la nivelul statelor membre, există recomandări și exemple care pot oferi orientări suplimentare privind determinarea constituenților din deșeurile lichide și solide. De exemplu, o metodă pentru determinarea exhaustivă a elementelor și a substanțelor din deșeurile lichide și solide este propusă în „Caracterizarea deșeurilor – Determinarea elementelor și substanțelor din deșeuri”, descrisă în standardul experimental AFNOR XP X30-489. Acesta este un subiect de lucru supus votului la nivel european, sub titlul CEN/TC 292/WG 5 N 735 Determination of content of elements and substances in waste - experimental AFNOR Standard XP X30-489 (CEN/TC 292 N 1430), în vederea standardizării. Mai multe informații privind acest document se găsesc în lucrarea elaborată de Hennebert, P.; Papin, A.; Padox, J.-M.; Hasebrouck, B. (2013): The evaluation of an analytical protocol for the determination of substances in waste for hazard classification, Paris, Franța, disponibilă la adresa: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0956053X13001554 În plus, pe lângă metodele și standardele CEN, documentul elaborat de Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (2014), intitulat Test Methods for Evaluating Solid Waste (SW846), care este disponibil la adresa http://www3.epa.gov/epawaste/hazard/testmethods/sw846/online/index.htm, oferă informații privind eșantionarea și analizarea deșeurilor solide, astfel cum se aplică în SUA.

(4) Termenul „rezonabil” este explicat în Ghidul din Regatul Unit astfel: „rezonabil indică faptul că substanțele care nu pot exista în deșeu, de exemplu ca urmare a proprietățile lor fizice și chimice, pot fi excluse”. O explicație asemănătoare este utilizată de Ghidul BMU. Ghidul INERIS conține un set de substanțe care corespund „celui mai defavorabil scenariu realist”, grupate pe elemente pentru fiecare proprietate periculoasă, care poate servi ca bază de informații generale.

ANEXA 5

Surse și referințe externe

Bundesministerium für Umwelt, Naturschutz und Reaktorsicherheit (BMU) (2005): Hinweise zur Anwendung der Abfallverzeichnis-Verordnung vom 10.Dezmeber 2001, BGB1. I S. 3379, document disponibil la adresa: http://www.bmub.bund.de/fileadmin/bmu-import/files/abfallwirtschaft/downloads/application/pdf/avv_erlaeuterungen.pdf, accesare la 9.4.2015

Ministerul Mediului și Transporturilor din Baden-Wuerttemberg (2003): Handbook „How to apply the European Waste List 2001/118/EC”, Stuttgart, Germania, document disponibil la adresa: http://abag-itm.de/fileadmin/Dateien/ABAG/Informationsschriften/Band_B/Band_B_englisch.pdf, accesare la 2.4.2015

David O'Farrell, Consiliul Districtului Cumbria (2011): Dealing with tar bound arisings, lucrare disponibilă la adresa: http://www.soci.org/~/media/Files/Conference%20Downloads/2011/Recycling%20and%20Re%20using%20Asphalt%20Mar%2011/David_OFarrell_Presentation.ashx, accesare la 26.3.2015

Comisia Europeană – Direcția Generală Mediu (2013): Guidance on the interpretation of key provisions of Directive 2008/97/EC on waste, document disponibil la adresa http://ec.europa.eu/environment/waste/framework/pdf/guidance_doc.pdf, accesare la 1.4.2015

Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare (2013): Directive 2012/18/EU of the European Parliament and of the Council on the control of major-accident hazards involving dangerous substances – Guidance on technical implementation issues, document disponibil la adresa: http://www.unece.org/fileadmin/DAM/env/documents/2013/TEIA/QA_2011_review_2013.pdf, accesare la 14.4.2015

Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare (2014): End of waste criteria for waste plastics for conversion. Technical proposal. Final draft report, DG JRC, IPTS, Sevilla, Spania

Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) (2017): Guidance on the application of the CLP Criteria, versiunea cea mai recentă (iulie 2017) fiind disponibilă la adresa: https://echa.europa.eu/documents/10162/23036412/clp_en.pdf/58b5dc6d-ac2a-4910-9702-e9e1f5051cc5

Agenția Europeană de Mediu (2014): Ozone-depleting substances 2013 – Aggregated data reported by companies on the import, export, production, destruction and feedstock and process agent use of ozone-depleting substances in the European Union, document disponibil la adresa: http://www.eea.europa.eu/publications/ozone-depleting-substances-2013, accesare la 13.4.2015

Agenția Europeană de Mediu (AEM) – Environmental Terminology and Discovery Service (ETSA) (2015), document disponibil la adresa: http://glossary.eea.europa.eu/, accesare la 4.7.2015

Hennebert, P.; Papin, A.; Padox, J.-M.; Hasebrouck, B. (2013): The evaluation of an analytical protocol for the determination of substances in waste for hazard classification, Paris, Franța, lucrare disponibilă la adresa: http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0956053X13001554, accesare la 31.7.2015

Ineris (2015): Waste Hazardous Assessment – Proposition of methods (version 2)

Openbare Vlaamse Afvalstoffen Maatschappij (OVAM) (2015): Europese afvalstoffenlijst EURAL Handleiding, Mechelen, Belgia

Agenția pentru Resurse Naturale din Țara Galilor, Agenția pentru Protecția Mediului din Scoția (SEPA), Agenția pentru Mediu din Irlanda de Nord (NIEA), Agenția pentru Mediu din Regatul Unit (2015): DRAFT Waste Classification – Guidance on the classification and assessment of waste (1st edition 2015) Technical Guidance WM3, document disponibil la adresa: https://www.gov.uk/government/publications/waste-classification-technical-guidance, accesare la 14.7.2015

Agenția pentru Protecția Mediului din SUA (2014): Test Methods for Evaluating Solid Waste (SW-846), document disponibil la adresa: http://www3.epa.gov/epawaste/hazard/testmethods/sw846/online/index.htm, accesare la 10.7.2015

Young, J. R.; How, M. J.; Walker, A. P.; Worth, W. M. H. (1988): Classification as corrosive or irritant to skin of preparations containing acidic or alkaline substances, without testing on animals; England

Top