17.5.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 154/15

1.1.

Definiția „exemplarului prelucrat” este dată la articolul 2 litera (w) din Regulamentul (CE) nr. 337/98:

„«„exemplare prelucrate”, dobândite în urmă cu peste cincizeci de ani» înseamnă exemplare a căror stare naturală brută a fost modificată în mod considerabil pentru a face bijuterii, obiecte decorative, artistice, utilitare sau instrumente muzicale, cu peste cincizeci de ani înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament (3) și care au fost achiziționate în aceste condiții, lucru acceptat de organul de gestionare din statul membru în cauză. Aceste exemplare se consideră ca fiind prelucrate numai în cazul în care aparțin în mod clar uneia din categoriile menționate anterior și pot fi utilizate fără a fi sculptate, prelucrate sau transformate.”

Exemplarele care se califică drept exemplare prelucrate sunt denumite în mod curent „antichități”.

Prezentul document de orientare se aplică în toate cazurile în care se aplică definiția exemplarelor prelucrate în temeiul Regulamentelor UE privind comerțul cu specii sălbatice de faună și floră, respectiv:

1.2.

Potrivit definiției de mai sus a „exemplarelor prelucrate”, autoritatea de management din statul membru în cauză trebuie să fie încredințată că exemplarul a fost achiziționat în condiții care corespund definiției exemplarelor prelucrate.

Definiția poate fi defalcată în următoarele criterii, toate trebuind să fie evaluate:

Prezentele orientări abordează aceste criterii prin răspunsurile la următoarele întrebări:

2.1.

Exemplarul în cauză trebuie să fi fost produs/prelucrat cu mai mult de 50 de ani înainte de data intrării în vigoare a Regulamentului (CE) nr. 338/97, adică înainte de 3 martie 1947.

2.2.

Exemplarele care au fost reprelucrate înainte de 3 martie 1947 pot fi considerate exemplare prelucrate în sensul derogării în cazul în care ele îndeplinesc celelalte condiții ale definiției exemplarului prelucrat.

2.3.

Un exemplar care a fost prelucrat sau reprelucrat după 1947 nu ar corespunde definiției nici dacă exemplarul ar putea fi datat înainte de 3 martie 1947. De exemplu, o bilă de biliard de fildeș care a fost reutilizată sub formă de cap de baston nu ar îndeplini condițiile derogării dacă a fost reprelucrată în anii ’60, chiar dacă fildeșul ar putea fi datat înainte de 1947. Un alt exemplu ar fi lemnul care poate data de dinainte de 1947, însă exemplarul a fost prelucrat ulterior datei de 3 martie 1947.

2.4.

Nu este obligatoriu ca persoana care a achiziționat exemplarul (exemplarele) înainte de 3 martie 1947 să fie proprietarul actual.

3.1.

Scopul modificării exemplarului trebuie să fie în mod clar confecționarea de bijuterii, obiecte decorative, artistice, utilitare sau instrumente muzicale. În plus, exemplarul nu trebuie să fi fost supus ulterior unor activități de sculptare, prelucrare sau transformare pentru a servi scopului lor.

3.2.

Aceste condiții pot fi evaluate doar de la caz la caz (a se vedea, de asemenea, secțiunea 4).

3.3.

Pentru a putea fi considerată drept exemplar prelucrat, o parte a unui animal (cum ar fi dinți, colți, coarne, ramuri de coarne de cerb, piele, oase sau cochilii) trebuie să fie modificată considerabil comparativ cu starea sa naturală brută, cum ar fi prin sculptare, gravare sau prelucrarea sub o altă formă.

3.4.

Șlefuirea sau fixarea exemplarului pe un alt material, cum ar fi montarea, nu califică articolul drept exemplar prelucrat.

3.5.

Orice modificare adusă unui exemplar trebuie să fie ireversibilă. Trebuie, de asemenea, ca în mod clar să nu existe interesul sau intenția de a se utiliza exemplarul în alte scopuri.

3.6.

În cazul fildeșului de elefant, aceasta înseamnă că, în stare brută, colții sau bucățile de colți (care pot fi șlefuite, dar nu sculptate sau gravate), atașate sau nu la craniu, nu se califică drept exemplare prelucrate (5). Pentru ca un colț sau o bucată de colț să se califice drept exemplar prelucrat, trebuie să fi făcut obiectul unei activități semnificative de sculptare sau gravare pe cel puțin 90 % din suprafață. Exemplarul care a fost sculptat sau gravat ușor ori are marcaje de suprafață, în condițiile în care forma colțului rămâne în esență aceeași ca starea sa brută naturală, nu ar trebui considerat ca fiind prelucrat.

3.7.

În cazul unui corn de rinocer sau al unei părți a acestuia, exemplarul care a fost sculptat sau gravat ușor ori are marcaje de suprafață, în condițiile în care forma cornului rămâne în esență aceeași ca starea sa brută naturală, nu ar trebui considerat ca fiind prelucrat.

3.8.

Exemplarele de corn de rinocer, cum ar fi coarne întregi sau părți de coarne, în care s-au fixat ceasuri, călimări, barometre sau alte obiecte inserate în coarne, în condițiile în care cornul rămâne în esență nemodificat și/sau în cazul căruia nu poate fi demonstrată în mod independent suficientă valoare artistică în conformitate cu punctul 5.6 din prezentele orientări, nu se califică drept exemplare prelucrate. Documentul de orientare al UE privind exportul, reexportul și schimburile comerciale în interiorul Uniunii cu coarne de rinocer (6) ar trebui, de asemenea, luat în considerare.

3.9.

Craniile, scheletele (indiferent dacă integral sau parțial articulate) sau oasele în mod individual care au fost curățate, pe care s-a aplicat un primer, au fost șlefuite, fixate sau pregătite în alt fel nu ar trebui să fie considerate exemplare prelucrate. Craniile și coarnele care au fost montate (inclusiv atunci când coarnele sunt atașate la craniu) pe o placă sau un suport de lemn, de exemplu, nu s-ar califica drept exemplare prelucrate.

3.10.

În general, animalele împăiate (supuse unui tratament taxidermic) - de exemplu, păsări montate și împăiate - ar îndeplini condiția de a fi fost „modificate considerabil comparativ cu starea lor naturală brută” în sensul definiției exemplarelor prelucrate (a se vedea Curtea de Justiție, cauza C-154-2).

3.11.

Apendicele I la prezentele orientări furnizează exemple ilustrative de exemplare care, deși achiziționate în starea lor finită înainte de 3 martie 1947, nu s-ar califica drept exemplare prelucrate deoarece nu au fost modificate într-o măsură suficientă.

3.12.

Apendicele II la prezentele orientări furnizează exemple ilustrative de exemplare achiziționate în starea lor finită înainte de 3 martie 1947, adesea făcând obiectul unor schimburi comerciale, care s-ar califică drept exemplare prelucrate deoarece au fost modificate într-o măsură suficientă.

4.1.

În general, „exemplarele prelucrate” nu pot fi reprelucrate și trebuie să rămână în starea lor inițială de „prelucrare” după data de 3 martie 1947, indiferent de vârsta materialului în cauză (7).

4.2.

Cu toate acestea, nu este realist să se preconizeze că articolele rezistă timp de mai multe secole în starea lor originală și, deci, sunt permise activități comerciale legitime de recondiționare a articolelor de antichități. Recondiționarea nu poate modifica scopul articolului așa cum a fost prevăzut inițial.

4.3.

Reprelucrarea unor articole utilizându-se materiale incluse pe listele CITES achiziționate după 3 martie 1947 ar însemna că articolul nu se mai califică drept exemplar prelucrat. De exemplu, reprelucrarea, sub formă de corp de chitară, a unor exemplare de Dalbergia nigra (palisandru), cum ar fi plăci de planșeu sau panouri, nu s-ar califica drept recondiționare. Ar fi exclusă, de asemenea, din domeniul de aplicare al definiției utilizarea a două articole deteriorate pentru a face unul în stare perfectă. De exemplu, nu ar corespunde definiției faptul de a se lua două cutii de ceai deteriorate, care să fie demontate complet și din care să se facă o cutie de ceai nouă din părțile în stare bună ale celor două.

4.4.

Cu toate acestea, reparațiile care nu implică materiale incluse pe listele CITES s-ar califica pentru a fi definite ca exemplare prelucrate. De exemplu, înlocuirea balamalelor de alamă ale unei cutii de ceai antice confecționate din carapace de broască țestoasă incluse pe listele CITES ar îndeplini condițiile definiției, dacă îndeplinește, în același timp, și celelalte cerințe.

4.5.

Numeroase articole sunt recondiționate prin prelevarea de material provenit de la alte exemplare deteriorate în mod iremediabil pentru a restaura sau a repara exemplarul în stare bună. Pentru ca exemplarul recondiționat să se califice ca exemplar prelucrat, atunci când pentru lucrările de recondiționare se utilizează materiale incluse pe listele CITES, respectivul material trebuie să dateze din perioada anterioară introducerii sale pe listele Convenției CITES. De exemplu, dacă atunci când este nevoie să se încrusteze alt fildeș pentru a se repara deteriorările încrustației originale, fildeșul utilizat pentru o astfel de reparație datează de dinainte de includerea speciei pe listele Convenției CITES („anterioare Convenției”), operațiunea poate fi considerată drept recondiționare, iar articolul se poate califica drept exemplar prelucrat, dacă îndeplinește, în același timp, și celelalte cerințe. De asemenea, dacă dintr-o cutie de ceai se extrag carapacele de broască țestoasă din perioada anterioară convenției pentru a recondiționa o altă cutie, acest lucru poate fi considerată recondiționare și nu reprelucrare.

5.1.

Responsabilitatea de a demonstra că un anumit exemplar corespunde definiției unui exemplar prelucrat revine proprietarului sau vânzătorului articolului respectiv.

5.2.

La primirea cererii, autoritățile de management vor lua în considerare Regulamentele UE privind comerțul cu specii sălbatice de faună și floră, prezentele orientări, orice alte documente de orientare specifice speciei și elaborate anterior în materie pentru a stabili dacă articolul satisface condițiile pentru a se califica drept exemplar prelucrat.

5.3.

Cu excepția cazurilor menționate la punctul 5.6, autoritatea de management ar putea accepta ca vechimea unui exemplar prelucrat, precum și evaluarea faptului că exemplarul se califică drept bijuterii, obiect decorativ sau de artă, să fie verificate de o persoană cu experiență în domeniul respectiv. Această persoană poate fi un specialist în antichități, un curator de muzeu etc., care este recunoscut de către o asociație de comerț relevantă, de un organism reprezentativ sau de o organizație similară. Aceasta poate fi persoana implicată în utilizarea comercială conexă a exemplarului în cauză, dacă persoana respectivă dispune de expertiza relevantă.

5.4.

Unele state membre pot recurge la anumite persoane pentru a evalua vechimea unui exemplar și dacă exemplarul se califică drept bijuterie, obiect decorativ sau de artă, astfel că solicitanții ar trebui să se solicite în prealabil informații autorității de management competente.

5.5.

Autoritatea de management al CITES poate accepta, de asemenea, ca proprietarii să furnizeze drept dovezi ale provenienței chitanțe sau facturi de vânzare ori articole de ziar datate, care conțin fotografii sau descrieri detaliate ale exemplarului.

5.6.

Cu toate acestea, în cazul în care autoritatea de management are îndoieli cu privire la vechimea unui exemplar sau cu privire la faptul că acesta poate fi inclus în categoria bijuterii, obiecte decorative sau de artă, în special în cazul speciilor cu grad ridicat de risc cum sunt elefanții, rinocerii și tigrii și/sau în cazul în care se suspectează că această nerespectare este comisă intenționat, autoritatea poate decide că este necesară verificarea de către un expert independent care nu este implicat în utilizarea comercială a exemplarului în cauză. Aceasta nu ar trebui efectuată, de exemplu, de către vânzător sau cumpărător ori de către un alt intermediar, cum ar fi o casă de licitații, implicat în vânzarea exemplarului respectiv.

5.7.

O astfel de verificare independentă a vechimii unui exemplar poate include, de asemenea, verificarea prin orice mijloace științifice disponibile (cum ar fi datarea cu carbon radioactiv, de exemplu). Totuși, atunci când se solicită o astfel de verificare independentă suplimentară, ar trebui să se ia în considerare faptul că, chiar dacă se utilizează metode de acest tip, o datare precisă este dificil de realizat și că pot fi necesare eșantioane mari din exemplarul în cauză, ceea ce ar putea să îi cauzeze eventualele deteriorări și să îi afecteze, în mod potențial, valoarea artistică și monetară.

5.8.

Animalele împăiate, în special păsările de pradă, sunt dificil de datat și poate fi dificil de demonstrat că exemplarul se afla în starea sa finală înainte de data de 3 martie 1947. În cazul în care animalele împăiate au fost recondiționate, acest lucru poate compromite și mai mult procesul de verificare. Pentru ca un animal împăiat recondiționat să se califice ca exemplar prelucrat, trebuie prezentate autorității de management dovezi suficiente cu privire la situația prelucrării acestuia la momentul achiziției.

5.9.

Autoritățile de management pot cere sau introduce măsuri suplimentare care să fie utilizate în evaluare, de aceea este important ca solicitantul să verifice la momentul prezentării solicitării că s-au furnizat toate informațiile necesare.