23.7.2016

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 269/1

---

COMUNICAREA COMISIEI

Orientări privind asigurarea respectării Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene atunci când sunt implementate fondurile structurale și de investiții europene („fondurile ESI”)

(2016/C 269/01)

Cuprins

1.

Introducere

1

2.

Conținutul și statutul juridic al Cartei drepturilor fundamentale

2

2.1.

Conținutul cartei

2

2.2.

Statutul juridic și aplicabilitatea cartei

3

2.2.1.

Statutul juridic al cartei

3

2.2.2.

Aplicabilitatea cartei

3

3.

Implementarea fondurilor ESI și a cartei

3

3.1.

Stabilirea strategiei de intervenție pentru fondurile ESI și întocmirea documentelor de programare (pregătirea de cadre politice strategice, acorduri de parteneriat, programe etc.)

4

3.2.

Instituirea de sisteme de gestiune, monitorizare și control

5

3.3.

Implementarea programelor și întreprinderea de acțiuni concrete prezentate într-o descriere a proiectului pentru activități desfășurate atunci când se implementează fondurilor ESI

5

3.4.

Aplicabilitatea cartei în contextul politicii de coeziune: de ce este carta importantă pentru autoritățile de stat care gestionează fonduri ESI?

6

4.

Cum se analizează dacă se respectă carta – Lista de verificare a respectării drepturilor fundamentale

6

Anexe

—

Anexa I – Exemple de punere în aplicare a dreptului UE de către statele membre în contextul fondurilor ESI

—

Anexa II – Drepturi fundamentale în UE în afara celor prevăzute în cartă

—

Anexa III – Întrebări-cheie

1.   INTRODUCERE

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (carta) a devenit obligatorie din punct de vedere juridic pentru UE odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în decembrie 2009, și are, în prezent, valoare juridică identică cu cea a tratatelor UE. Respectarea drepturilor fundamentale consacrate în cartă reprezintă, așadar, o obligație legală pentru instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii în toate acțiunile lor, precum și pentru statele membre ale UE atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii.

Scopul prezentelor orientări este de a oferi statelor membre explicații cu privire la importanța de a asigura respectarea Cartei drepturilor fundamentale atunci când implementează fondurile ESI și de a pune la dispoziție un instrument practic, „Lista de verificare a respectării drepturilor fundamentale”, pentru a ajuta statele membre să verifice măsurile de implementare a fondurilor ESI în raport cu carta.

Orientările conțin explicații referitoare la conținutul, statutul juridic și aplicabilitatea cartei atât în general, cât și în cadrul fondurilor ESI. Acestea explică, de asemenea, modul de aplicare a cartei în contextul fondurilor ESI și posibilele consecințe ale nerespectării acesteia. În plus, prezentele orientări conțin recomandări destinate actorilor relevanți cu privire la modul în care trebuie să se desfășoare evaluarea conformității acțiunilor cu carta și identifică, în contextul fondurilor ESI, acțiuni considerate a fi acțiuni de punere în aplicare a dreptului UE.

2.   CONȚINUTUL ȘI STATUTUL JURIDIC AL CARTEI DREPTURILOR FUNDAMENTALE

2.1.   Conținutul cartei

În cartă se regăsesc drepturi și principii referitoare la șase teme: demnitatea, libertățile, egalitatea, solidaritatea, drepturile cetățenilor și justiția, astfel cum sunt rezumate în tabelul de mai jos.

Titlul I „Demnitatea” (articolele 1-5): — demnitatea umană, dreptul la viață, dreptul la integritate al persoanei, interzicerea torturii și a pedepselor sau a tratamentelor inumane ori degradante, interzicerea sclaviei și a muncii forțate;

Titlul II „Libertățile” (articolele 6-19): — dreptul la libertate și la siguranță, respectarea vieții private și de familie, protecția datelor cu caracter personal, dreptul la căsătorie și dreptul de a întemeia o familie, libertatea de gândire, de conștiință și de religie, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de întrunire și de asociere, libertatea artelor și științelor, dreptul la educație, libertatea de alegere a ocupației și dreptul la muncă, libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul de proprietate, dreptul de azil, protecția în caz de strămutare, expulzare sau extrădare;

Titlul III „Egalitatea” (articolele 20-26): — egalitatea în fața legii, nediscriminarea, diversitatea culturală, religioasă și lingvistică, egalitatea între femei și bărbați, drepturile copilului, drepturile persoanelor în vârstă, integrarea persoanelor cu handicap;

Titlul IV „Solidaritatea” (articolele 27-38): — dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii, dreptul de negociere și de acțiune colectivă, dreptul de acces la serviciile de plasament, protecția în cazul concedierii nejustificate, condiții de muncă echitabile și corecte, interzicerea muncii copiilor și protecția tinerilor la locul de muncă, viața de familie și viața profesională, securitatea socială și asistența socială, protecția sănătății, accesul la serviciile de interes economic general, protecția mediului, protecția consumatorilor;

Titlul V „Drepturile cetățenilor” (articolele 39-46): — dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European, dreptul de a alege și de a fi ales în cadrul alegerilor locale, dreptul la bună administrare, dreptul de acces la documente, dreptul de a se adresa Ombudsmanului European, dreptul de petiționare, libertatea de circulație și de ședere, protecția diplomatică și consulară;

Titlul VI „Justiția” (articolele 47-50): — dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor, dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune.

Textul cartei poate fi găsit la următorul link:

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=CELEX%3A12012P%2FTXT

Explicațiile cu privire la Carta drepturilor fundamentale oferă orientări referitoare la sensul dispozițiilor cartei și pot fi găsite la acest link:

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/ALL/?uri=CELEX:32007X1214(01)

Pentru a contribui la creșterea gradului de conștientizare în ceea ce privește drepturile fundamentale, Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA) a elaborat un instrument online ușor de utilizat, Charterpedia, care reunește dreptul internațional, pe cel al UE și pe cel constituțional național în domeniul drepturilor fundamentale având legătură cu subiectele, capitolele și articolele din cartă (1).

2.2.   Statutul juridic și aplicabilitatea cartei

2.2.1.   Statutul juridic al cartei

Tratatul de la Lisabona a acordat cartei o valoare juridică identică cu cea a tratatelor UE. Aceasta este obligatorie din punct de vedere juridic, iar respectarea drepturilor fundamentale consacrate în cartă constituie o cerință juridică.

În conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din cartă, dispozițiile acesteia se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor UE, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre atunci când pun în aplicare dreptul UE. În consecință, acestea trebuie să respecte drepturile și principiile consacrate în cartă și să promoveze aplicarea lor în conformitate cu competențele pe care le dețin în acest sens atunci când adoptă și pun în aplicare norme. Articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană și articolul 51 alineatul (2) din cartă specifică faptul că dispozițiile cartei nu pot extinde în niciun fel competențele Uniunii astfel cum sunt definite în tratate.

Cerința de a respecta drepturile definite în cartă nu este obligatorie pentru statele membre decât atunci când acționează în cadrul domeniului de aplicare al dreptului UE. În ceea ce privește statele membre, carta se aplică tuturor „manifestărilor statului”. Prin urmare, aceasta se aplică atât autorităților centrale, cât și autorităților publice regionale, locale și altor autorități publice atunci când pun în aplicare dreptul UE.

În contextul implementării fondurilor ESI, toate acțiunile statelor membre întreprinse pentru punerea în aplicare a reglementărilor aplicabile intră în domeniul de aplicare al dreptului UE. Carta se poate aplica beneficiarilor fondurilor ESI, indiferent de forma lor juridică, care au fost făcuți responsabili, în baza unei măsuri adoptate de un stat membru, de prestarea unui serviciu public sub controlul statului și care au primit, în acest scop, atribuții speciale în plus față de cele care decurg din normele obișnuite aplicabile în relațiile dintre persoane fizice.

Întrucât respectarea drepturilor fundamentale consacrate în cartă constituie o cerință juridică, nu există nicio obligație legală, în temeiul cartei, de a lua măsuri active de promovare a drepturilor consacrate în cartă, dar statele membre sunt încurajate să adopte astfel de măsuri dacă doresc acest lucru.

2.2.2.   Aplicabilitatea cartei

În conformitate cu articolul 51 alineatul (1), carta se adresează statelor membre numai atunci când pun în aplicare dreptul UE.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție care interpretează aceste dispoziții, noțiunea de „punere în aplicare a dreptului Uniunii de către statele membre” nu înseamnă că statele membre pun în aplicare în mod automat dreptul Uniunii atunci când oferă sprijin în cadrul fondurilor ESI, indiferent de ce „măsură națională” sau „legislație națională” stă la baza actului atacat de un reclamant sau solicitant.

Pentru a stabili dacă o măsură națională implică punerea în aplicare a dreptului UE, potrivit Curții de Justiție, este „necesar să se stabilească, printre altele:

—	dacă actul legislativ național în cauză urmărește punerea în aplicare a unei dispoziții a dreptului UE;

—	caracterul respectivului act legislativ;

—	dacă acesta urmărește alte obiective decât cele vizate de dreptul UE, chiar dacă este de natură să îl afecteze indirect pe acesta din urmă;

—	dacă există norme specifice de drept al UE în materie sau norme care l-ar putea afecta.”

Raționamentul de mai sus s-ar aplica mutatis mutandis oricărei măsuri naționale, legislative sau nelegislative, de punere în aplicare a dreptului UE.

Curtea a confirmat, de asemenea, faptul că, în cadrul politicii de coeziune, ca și în alte domenii, noțiunea de „punere în aplicare a dreptului Uniunii” impune existența unei legături de un anumit grad, care depășește proximitatea materiilor menționate sau efectele indirecte ale unei materii asupra celeilalte.

Consecințele acestei jurisprudențe constau în faptul că va fi necesar să se examineze dacă, într-un caz practic, o măsură națională vizează sau nu punerea în aplicare a unei dispoziții a dreptului Uniunii.

Punerea în aplicare a dreptului UE în contextul implementării fondurilor ESI este explicată în secțiunea 3 de mai jos și în anexa I.

3.   IMPLEMENTAREA FONDURILOR ESI ȘI A CARTEI

În contextul punerii în aplicare a politicii de coeziune, dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale se aplică în condițiile indicate mai jos.

Principiul nediscriminării a fost consolidat în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2) (denumit în continuare „RDC”), prin introducerea unei verificări ex ante a existenței măsurilor de asigurare a respectării acestui principiu.

În conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, statele membre și Comisia trebuie să asigure respectarea principiului egalității între femei și bărbați și a celui al nediscriminării pe toată durata pregătirii și implementării programelor.

În ceea ce privește principiul nediscriminării bazate pe un handicap și principiul integrării persoanelor cu handicap, trebuie remarcat faptul că UE este parte la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (3). Consecințele juridice ale ratificării de către Uniune a Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap în ceea ce privește gestionarea fondurilor ESI sunt descrise mai jos, în anexa II.

Articolul 4 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 impune Comisiei și statelor membre să se asigure că sprijinul din partea fondurilor ESI este consecvent cu politicile relevante și cu principiile orizontale menționate, printre altele, la articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, precum și cu prioritățile Uniunii.

Cadrul juridic aplicabil politicii de coeziune a fost consolidat suplimentar în vederea asigurării faptului că statele membre dispun de un sistem de tratare a reclamațiilor, inclusiv a celor care reclamă o încălcare a Cartei drepturilor fundamentale.

În contextul fondurilor ESI, pot fi găsite dispoziții ale dreptului UE care determină aplicarea cartei în următoarele regulamente și directive ale UE:

1.

RDC;

2.	regulamente specifice pentru fonduri;

3.	regulamente delegate și de punere în aplicare ale Comisiei adoptate în temeiul RDC sau al regulamentelor specifice pentru fonduri;

4.

alte regulamente și directive ale UE care sunt aplicabile acțiunilor statelor membre de implementare a fondurilor ESI. Identificarea măsurilor naționale de punere în aplicare a tuturor celorlalte regulamente și directive ale UE aplicabile acțiunilor statelor membre atunci când implementează fonduri ESI ar depăși scopul urmărit de prezentele orientări. Autoritățile naționale au însă obligația să respecte carta și în acest context.

În domeniul fondurilor ESI, statele membre pun în aplicare dreptul UE atunci când stabilesc strategia de intervenție pentru fondurile ESI și întocmesc documentele de programare (1), când instituie sisteme de gestiune, monitorizare și control (2), când implementează programe (3) în conformitate cu setul de regulamente menționate anterior la punctele 1-3. Prin urmare, în următoarele etape, statele membre trebuie să asigure respectarea cartei  (4):

3.1.   Stabilirea strategiei de intervenție pentru fondurile ESI și întocmirea documentelor de programare (pregătirea de cadre politice strategice, acorduri de parteneriat, programe etc.)

Se consideră că statele membre acționează în domeniul de aplicare al dreptului UE atunci când adoptă acte sau întocmesc documente care rezultă dintr-o obligație inclusă în RDC sau în oricare dintre actele sale delegate sau de punere în aplicare. Sunt incluse, ca exemplu, elaborarea acordului de parteneriat sau a programelor operaționale (PO).

Atunci când întocmesc astfel de documente, statele membre trebuie să se asigure, cu ajutorul „Listei de verificare a respectării drepturilor fundamentale”, că conținutul documentului este în conformitate cu dispozițiile cartei. Conținutul documentului trebuie să respecte drepturile protejate prin cartă și principiile cuprinse în ea.

În acest context, cele mai relevante drepturi și principii sunt egalitatea în fața legii, nediscriminarea, egalitatea între femei și bărbați, integrarea persoanelor cu handicap, dreptul de proprietate și protecția mediului.

3.2.   Instituirea de sisteme de gestiune, monitorizare și control

Se consideră că statele membre acționează în domeniul de aplicare al dreptului UE atunci când instituie structurile și procedurile necesare în temeiul RDC pentru gestionarea, monitorizarea și controlul fondurilor ESI sau, dacă acest lucru nu este prevăzut în mod explicit, atunci când instituie astfel de structuri în vederea punerii în aplicare a RDC, a normelor specifice pentru fonduri sau a actelor delegate ori de punere în aplicare a acestora. Este vorba despre desemnarea autorităților și a organismelor intermediare, despre modalitățile de conlucrare între acestea, despre instituirea comitetului de monitorizare și adoptarea manualelor de proceduri.

Atunci când fac acest lucru, autoritățile statelor membre trebuie să se asigure că sunt respectate drepturile și principiile cuprinse în cartă. În acest context, cele mai relevante dispoziții sunt, în special, cele prevăzute la articolele 7, 8 și 41 și 47 din cartă.

Articolul 47 recunoaște dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, inclusiv dreptul de a fi ascultat. Articolul 7 se referă la respectarea vieții private și de familie. Articolul 8 vizează protecția datelor cu caracter personal, în timp ce articolul 41 vizează obligația administrației de a-și motiva deciziile.

Dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil (respectarea garanțiilor procedurale) trebuie asigurat pe întreaga durată a tuturor procedurilor care sunt instituite pentru a aplica dispozițiile RDC, normele specifice pentru fonduri sau actele delegate ori de punere în aplicare a acestora.

De exemplu, Cauza C-562/12 a CJUE Liivimaa Lihaveis MTÜ/Eesti-Läti programmi 2007-2013 a avut ca obiect Seirekomitee, instituit în cadrul programului de cooperare transfrontalieră Estonia-Letonia: Seirekomitee, un organism alcătuit din reprezentanți ai ambelor state membre, a luat deciziile finale privind evaluarea calitativă a cererilor de proiecte din cadrul acestui program. Respectivul comitet a adoptat, de asemenea, un manual al programului care menționa că deciziile sale nu puteau face obiectul unei căi de atac în fața unei instanțe naționale. Deși adoptarea unui manual al programului nu a fost menționată în mod explicit în legislația aplicabilă pentru perioada de programare 2007-2013 și în nicio dispoziție a UE de punere în aplicare, CJUE a concluzionat că manualul fusese în mod clar adoptat cu intenția de a pune în aplicare normele UE și că era obligatoriu pentru orice persoană care dorea să obțină ajutor în cadrul programului menționat. Prin urmare, carta, inclusiv articolul 47, a fost considerată aplicabilă în acest caz. CJUE a considerat că excluderea dintr-un manual al programului a controlului jurisdicțional în fața unei instanțe naționale a unei decizii de respingere a unui grant nu este în conformitate cu articolul 47.

În ceea ce privește organizarea parteneriatului, cele mai importante drepturi și principii cuprinse în cartă includ: nediscriminarea, diversitatea lingvistică, egalitatea între femei și bărbați, integrarea persoanelor cu handicap, în timp ce în ceea ce privește formularea normelor referitoare la apartenență, de exemplu, ar fi necesar să se acorde atenție îndeosebi drepturilor și principiilor privind nediscriminarea, diversitatea lingvistică și egalitatea între femei și bărbați.

În ceea ce privește funcțiile și obligațiile comitetului de monitorizare în cadrul instituirii de sisteme de gestiune, monitorizare și control, cele mai semnificative drepturi și principii din cartă ar include protecția datelor cu caracter personal, nediscriminarea, diversitatea lingvistică, egalitatea între femei și bărbați, integrarea persoanelor cu handicap, egalitatea în fața legii și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil.

3.3.   Implementarea programelor și întreprinderea de acțiuni concrete prezentate într-o descriere a proiectului pentru activități desfășurate atunci când se implementează fondurilor ESI

Pentru implementarea programelor este nevoie de acțiuni care trebuie întreprinse de autoritatea de management sau de organisme intermediare (5). Astfel de acțiuni, precum lansarea de cereri de propuneri, selectarea de operațiuni, semnarea de acorduri de grant, monitorizarea implementării, verificarea cererilor de plată primite de la beneficiari, efectuarea unor verificări la fața locului, supravegherea activității organismelor intermediare, trimiterea de cereri de plată, pregătirea si depunerea de rapoarte, sunt acțiuni de punere în aplicare a dreptului UE.

Certificarea responsabilităților autorităților în temeiul articolului 126 din RDC implică, de asemenea, luarea de măsuri de punere în aplicare a dreptului UE. Autoritățile de audit, inclusiv atunci când elaborează o strategie de audit, desfășoară un audit, redactează opinia de audit și rapoarte de control.

În plus, astfel cum se explică la punctul 2.2, Statutul juridic al cartei, carta li se poate aplica anumitor beneficiari atunci când sunt îndeplinite condițiile menționate în capitolul 2.2 (statul membru adoptă o măsură care face ca acești beneficiari, indiferent de forma lor juridică, să fie responsabili pentru prestarea unui serviciu public sub controlul statului. În acest scop specific, respectivii beneficiari au competențe speciale în plus față de cele care rezultă din normele aplicabile în relațiile dintre persoane fizice) (6).

Atunci când își îndeplinesc atribuțiile, autoritățile naționale trebuie să se asigure că drepturile și principiile prevăzute în cartă sunt respectate și, în acest context, cele mai importante drepturi și principii ale cartei sunt dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, la protecția datelor cu caracter personal, la egalitate în fața legii și la egalitatea între femei și bărbați, la nediscriminare și la drepturile copilului, la integrarea persoanelor cu handicap și la un nivel ridicat de protecție a mediului, dreptul la diversitatea lingvistică, la condiții de muncă sigure, la libertatea de exprimare și de informare, dreptul la libertatea de întrunire și de asociere, dreptul la educație, la libertatea de a desfășura o activitate comercială, dreptul de proprietate, de protecție în caz de strămutare, expulzare sau extrădare, dreptul la respectarea vieții private și de familie.

3.4.   Aplicabilitatea cartei în contextul politicii de coeziune: de ce este carta importantă pentru autoritățile de stat care gestionează fonduri ESI?

O încălcare a unui drept fundamental consacrat în cartă face obiectul unui control jurisdicțional din partea instanțelor statelor membre și a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Dispozițiile dreptului UE și cele ale dreptului național care se întemeiază pe dreptul UE trebuie interpretate în conformitate cu obligațiile prevăzute de cartă, în vederea punerii în practică a drepturilor garantate prin cartă. În cazul în care o instanță națională are îndoieli cu privire la aplicabilitatea cartei sau la interpretarea corectă a dispozițiilor sale, aceasta poate – și, în cazul unei instanțe naționale de ultim grad, trebuie – să se adreseze CJUE pentru pronunțarea unei decizii preliminare. Răspunsul CJUE permite instanței naționale să soluționeze cauza. Instanțele naționale recurg în mod obișnuit la această procedură. Acest lucru contribuie la dezvoltarea jurisprudenței referitoare la cartă și consolidează rolul instanțelor naționale în ceea ce privește respectarea acesteia.

Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, are competența de a încerca să pună capăt unei încălcări a cartei. Se pot iniția acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre pentru nerespectarea cartei.

Întrucât carta se aplică statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii, Comisia nu poate iniția o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru nerespectarea de către dreptul național a cartei dacă dreptul național în cauză nu pune în aplicare dreptul UE. În cazul în care carta nu se aplică, drepturile fundamentale continuă să fie garantate la nivel național, în conformitate cu constituțiile sau tradițiile constituționale ale statelor membre și cu convențiile internaționale pe care le-au ratificat, a căror respectare este garantată de instanțele naționale.

În plus, în contextul fondurilor ESI, articolul 6 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 prevede că operațiunile sprijinite de fondurile ESI trebuie să fie conforme cu dreptul Uniunii și cu legislația națională care vizează punerea sa în aplicare. Dacă un stat membru nu respectă carta în mod corespunzător atunci când adoptă măsuri sau întreprinde acțiuni de punere în aplicare a dreptului UE, acest lucru ar putea constitui o neregulă a unui operator economic [articolul 2 alineatul (36) din RDC]. Prin urmare, atunci când este cazul, Comisia va recurge la mijloacele de care dispune pentru a se asigura că fondurile UE sunt utilizate în conformitate cu carta în cazurile în care aceasta este aplicabilă, inclusiv întreruperea termenelor de plată, suspendarea plăților și corecțiile financiare, precum și acțiunile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 258 din TFUE.

Datoria autorităților naționale de a asigura respectarea și protecția drepturilor fundamentale este relevantă mai ales în ceea ce privește reclamațiile pe care statele membre le pot primi cu privire la o posibilă încălcare a cartei. În ceea ce privește monitorizarea aplicării și a punerii în aplicare a cartei în statele membre, acestora le revine obligația, care decurge din articolul 74 alineatul (3) din RDC, de a asigura existența unor măsuri eficace pentru examinarea reclamațiilor privind fondurile ESI depuse de persoane fizice sau juridice. Reclamațiile privind fondurile ESI pot fi adresate, de asemenea, direct Comisiei.

4.   CUM SE ANALIZEAZĂ DACĂ SE RESPECTĂ CARTA – LISTA DE VERIFICARE A RESPECTĂRII DREPTURILOR FUNDAMENTALE

Autoritățile naționale responsabile pentru implementarea fondurilor ESI sunt invitate să analizeze cu atenție dacă acțiunile și măsurile (planificate sau deja adoptate de acestea) intră în domeniul de aplicare al dreptului UE și să verifice dacă aceste acțiuni și măsuri pot avea vreun impact asupra drepturilor fundamentale consacrate în cartă.

Ca instrument practic care să le ajute în realizarea acestei analize, se propune următoarea listă de verificare, fără caracter obligatoriu.

I.   SE VERIFICĂ – dacă acțiunea sau măsura națională prevăzută reprezintă o măsură de punere în aplicare a dreptului UE și, prin urmare, intră în domeniul de aplicare al cartei

NB: această verificare nu este necesară pentru acțiunile și documentele identificate în prezentele orientări ca punând în aplicare dreptul UE.

(a)	Se verifică dacă există o obligație în dreptul UE, în afară de cartă, aplicabilă acțiunii sau măsurii naționale.

(b)	În cazul în care există o astfel de obligație în dreptul UE, se verifică dacă acțiunea sau măsura națională este menită să o aplice.

II.   SE VERIFICĂ – dacă există o posibilă încălcare a drepturilor fundamentale

1.	Care sunt drepturile fundamentale afectate? (Examinarea acțiunii sau a măsurii avute în vedere în raport cu drepturilor fundamentale prevăzute în cartă, precum și a„întrebărilor-cheie privind impactul”din anexa III oferă o primă indicație cu privire la drepturile fundamentale care vor fi vizate.)

2.	Drepturile în cauză sunt drepturi absolute? (de exemplu, interzicerea torturii și interzicerea sclaviei sau a servituții)

În cazul în care se ajunge la concluzia că acțiunea sau măsura examinată limitează un drept absolut, aceasta trebuie eliminată deja în această etapă, întrucât drepturile absolute nu pot fi limitate și nu este necesară o analiză suplimentară în conformitate cu punctele 3-6.

3.	Care este impactul acțiunii sau măsurii avute în vedere asupra drepturilor fundamentale? Această etapă vizează identificarea, pentru toate părțile interesate diferite în cauză, a oricărui impact pozitiv (promovarea drepturilor fundamentale) sau negativ (limitarea drepturilor fundamentale).

4.	Acțiunea sau măsura avută în vedere are atât impact benefic, cât și impact negativ, în funcție de drepturile fundamentale vizate? (de exemplu, un impact negativ asupra libertății de exprimare și un impact benefic asupra proprietății intelectuale)

În cazul în care analiza indică faptul că acțiunea sau măsura avută în vedere nu ar avea un impact semnificativ asupra drepturilor fundamentale sau ar avea doar efecte pozitive asupra drepturilor fundamentale, nu este necesară analiza suplimentară vizată la punctele 5 și 6. Dacă se identifică un impact negativ, trebuie analizate următoarele aspecte:

5.	Limitarea/impactul negativ asupra drepturilor fundamentale ar fi prevăzut(ă) în lege în mod clar și previzibil?

6.

O astfel de limitare/un astfel de impact negativ: — ar îndeplini cu adevărat un obiectiv de interes general al Uniunii sau de protejare a drepturilor și libertăților altora? (Această etapă ar trebui să identifice care este obiectivul de interes general sau de protejare a drepturilor și libertăților altora.) — ar fi necesar(ă) pentru atingerea scopului urmărit? (Această etapă ar trebui să examineze dacă măsura este corespunzătoare și eficace pentru realizarea obiectivului urmărit fără a depăși ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. De ce nu este disponibilă o măsură la fel de eficace, dar mai puțin intruzivă?) — ar fi proporțional(ă) cu scopul urmărit? — ar menține esența drepturilor fundamentale în cauză?

Dacă la toate aceste întrebări se poate răspunde afirmativ, limitarea dreptului fundamental afectat poate fi considerată legitimă.

Pentru a exemplifica utilizarea acestei liste de verificare, a se vedea mai jos un exemplu concret privitor la modul său de utilizare pe baza elementelor Cauzei C-401/11 Blanka Soukupová/Ministerstvo zemědělství și evaluarea Curții de Justiție în hotărârea sa din 11 aprilie 2013.

Statul membru în cauză a instituit o schemă de sprijin pentru pensionarea anticipată pentru agricultori cofinanțată din Fondul european de orientare și garantare agricolă (FEOGA). Noțiunea de „vârstă de pensionare” pentru a putea participa la schemă a fost definită în dreptul național. Legislația națională a stabilit o vârstă de pensionare care variază în funcție de sexul solicitantului și, pentru femei, de numărul de copii pe care i-au crescut.

Atunci când se aplică lista de verificare pentru acest caz, trebuie analizate următoarele întrebări:

1.

Care sunt drepturile fundamentale afectate? Schema de sprijin pentru pensionarea anticipată afectează principiile egalității de tratament și nediscriminării consacrate la articolul 20, la articolul 21 alineatul (1) și la articolul 23 din cartă.

2.

Drepturile în cauză sunt drepturi absolute? Nu, drepturile consacrate la articolul 20, la articolul 21 alineatul (1) și la articolul 23 din cartă nu sunt drepturi absolute.

3.

Care este impactul acțiunii sau măsurii avute în vedere asupra drepturilor fundamentale? Această etapă vizează identificarea, pentru toate părțile interesate diferite în cauză, a tuturor efectelor pozitive (promovarea drepturilor fundamentale) sau negative (limitarea drepturilor fundamentale). Având în vedere faptul că „vârsta normală de pensionare” este stabilită în mod diferit în funcție de sexul solicitantului sprijinului pentru pensionarea anticipată din agricultură și, în cazul solicitanților de sex feminin, de numărul de copii pe care i-au crescut, schema de sprijin pentru pensionarea anticipată are impact negativ asupra principiului egalității de tratament între femei și bărbați și plasează agricultorii de sex feminin într-o situație de dezavantaj în raport cu agricultorii de sex masculin.

4.

Acțiunea sau măsura prevăzută are atât un impact benefic, cât și un impact negativ, în funcție de drepturile fundamentale vizate? Acțiunea prevăzută are doar un impact negativ asupra dreptului în cauză, și anume în cazul femeilor care au crescut mai mulți copii. Femeile care au crescut mai mulți copii dispun în mod obiectiv de o perioadă mai scurtă în care să depună o cerere de înregistrare în cadrul schemei de sprijin pentru pensionarea anticipată decât cea acordată bărbaților sau femeilor care au crescut mai puțini copii.

5.

Limitarea/impactul negativ asupra drepturilor fundamentale este prevăzut(ă) în lege în mod clar și previzibil? Da, noțiunea de„vârstă normală de pensionare”a fost definită în dreptul național.

6.

O astfel de limitare/un astfel de impact negativ: — ar îndeplini cu adevărat un obiectiv de interes general al Uniunii sau de protejare a drepturilor și libertăților altora? Nu, diferența de tratament nu îndeplinește un obiectiv de interes general al Uniunii și nu protejează drepturile și libertăților altora. — ar fi necesară pentru atingerea scopului urmărit? (Această etapă ar trebui să examineze dacă măsura este corespunzătoare și eficace în sensul realizării obiectivului urmărit fără a depăși ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. De ce nu este disponibilă o măsură la fel de eficientă, dar mai puțin intruzivă?) Nu, măsura nu este necesară pentru atingerea scopului urmărit, care este acela de a-i încuraja pe acești agricultori, indiferent de sex și de numărul de copii crescuți, să își înceteze activitățile agricole anticipat și definitiv, în vederea asigurării unei mai bune viabilități a exploatațiilor agricole. Agricultorii respectivi, atât bărbați, cât și femei, au dreptul de a solicita un astfel de sprijin dacă și-au încetat definitiv toate activitățile agricole efectuate în scopuri comerciale după ce au practicat agricultura în perioada de 10 ani care precedă încetarea activităților și nu aveau sub 55 de ani, însă fără a fi ajuns încă la vârsta normală de pensionare, în momentul încetării activităților. Scopul urmărit ar fi putut să fie atins și dacă nu se făcea o distincție în funcție de sex sau de numărul de copii care au fost crescuți. Întrucât la aceste întrebări nu se poate răspunde afirmativ, limitarea dreptului fundamental afectat (egalitatea de tratament) nu poate fi considerată legitimă și constituie, așadar, o încălcare a articolului 20, a articolului 21 alineatul (1) și a articolului 23 din cartă.

---

(1)  http://fra.europa.eu/ro/charterpedia

(2)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 1 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

(3)  Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap (adoptată de Adunarea Generală a ONU prin rezoluția 61/106 din 13 decembrie 2006. A intrat în vigoare la 3 mai 2008 cu ocazia celei de a 20-a ratificări) – https://www.un.org/development/desa/disabilities/conference-of-states-parties-to-the-convention-on-the-rights-of-persons-with-disabilities-2.html

(4)  Exemplele de acțiuni ale statelor membre care sunt considerate a constitui acțiuni de punere în aplicare a dreptului UE sunt oferite în contextul cadrului juridic pentru perioada de programare 2014-2020. Începând din 2009 însă, dispozițiile cartei trebuie aplicate, printre altele, în contextul implementării fondurilor ESI în condițiile amintite în prezentele orientări.

(5)  De exemplu, grupurile de acțiune locală (GAL) menționate la articolul 34 alineatul (1) și la articolul 125 din RDC, care acționează în calitate de organisme intermediare.

(6)  Lista de verificare prevăzută în capitolul 4 din prezentele orientări poate fi utilizată pentru a analiza dacă o anumită acțiune a acestor beneficiari reprezintă o acțiune de punere în aplicare a dreptului UE.

---

---

---

---