COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 16.2.2016

COM(2016) 52 final

2016/0030(COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SWD(2016) 25 final}
{SWD(2016) 26 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Obiectivul proiectului de regulament este acela de a garanta că toate statele membre instituie instrumentele adecvate pentru a se pregăti în vederea unei penurii de gaz cauzate de o întrerupere a aprovizionării sau de o cerere excepțional de mare, precum și pentru a gestiona efectele unei astfel de penurii. Există trei niveluri de responsabilitate în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu gaze. Întreprinderile din sectorul gazelor naturale sunt cele care, sub rezerva unor mecanisme de piață, poartă responsabilitatea principală pentru aprovizionarea cu gaze. În cazul unei disfuncționalități a pieței într-un anumit stat membru, autoritățile competente din acel stat membru și din statele membre din regiunea în cauză sunt responsabile pentru luarea măsurilor adecvate în vederea asigurării aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați. La un alt nivel, Comisia Europeană se ocupă de coordonarea generală și se asigură că măsurile luate sunt coerente între ele.

Pentru realizarea acestui obiectiv, proiectul de regulament prevede o coordonare regională mai puternică, cu anumite principii și standarde stabilite la nivelul UE. Abordarea propusă constă în faptul că statele membre ar trebui să coopereze îndeaproape în interiorul regiunilor lor atunci când efectuează evaluări ale riscurilor la nivel regional. Pentru a asigura coerența în întreaga UE, evaluările regionale ale riscurilor vor fi efectuate pe baza unei simulări la nivelul UE, potrivit unor standarde comune și unui scenariu specific. Riscurile identificate prin intermediul evaluărilor regionale ale riscurilor vor fi abordate în cadrul planurilor de acțiune preventive și al planurilor de urgență regionale, care vor face obiectul unei evaluări inter pares și vor fi aprobate de Comisie.

Pentru a garanta că evaluările riscurilor și planurile sunt complete și coerente între ele, regulamentul stabilește modele obligatorii care enumeră aspectele ce trebuie luate în considerare în momentul efectuării evaluării riscurilor și al elaborării planurilor. Cooperarea regională trebuie să fie îmbunătățită, deoarece o întrerupere a aprovizionării cu gaze ar putea afecta cu ușurință mai multe state membre în același timp. Evaluările riscurilor și planurile la nivel național nu sunt potrivite pentru abordarea unor astfel de situații.

Regulamentul îmbunătățește, de asemenea, aplicarea standardului referitor la aprovizionarea consumatorilor protejați (în principal consumatorii casnici) și a standardului în materie de infrastructură (posibilitatea aprovizionării cu gaze chiar și în cazul în care infrastructura principală nu este disponibilă). El asigură o capacitate bidirecțională permanentă. În cele din urmă, el prevede introducerea unor măsuri suplimentare de transparență privind contractele de furnizare a gazelor, întrucât aceste contracte pot afecta securitatea aprovizionării în UE.

La cinci ani de la adoptarea Regulamentului (UE) nr. 994/2010, securitatea aprovizionării cu gaze rămâne un subiect deosebit de actual, având în vedere tensiunile existente între Ucraina și Rusia. Se depun eforturi la nivel național și la nivelul UE pentru a îmbunătăți securitatea aprovizionării cu gaze pentru iarna 2015/2016 și dincolo de aceasta.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică

•Coerența cu alte politici ale Uniunii Europene

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temei juridic

•Subsidiaritate (pentru competență neexclusivă)

•Proporționalitate

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluări ex-post/verificări ale adecvării legislației existente

•Consultări cu părțile interesate

Consultarea publică a părților interesate, care a avut loc în perioada 15 ianuarie 8 aprilie 2015, a înregistrat 106 răspunsuri. Prin urmare, ea poate fi considerată foarte amplă 6 . Deși majoritatea respondenților proveneau din sectorul privat și din cadrul asociațiilor (consumatori, autorități de reglementare sau întreprinderi), s-a înregistrat, de asemenea, o participare relativ ridicată a autorităților publice.

Consultarea a urmat structura dublă a regulamentului existent, care se bazează pe prevenire și pe atenuare. Întrebările legate de prevenire au fost concepute pentru a verifica dacă este necesar să se îmbunătățească dispozițiile legale în vigoare. Totuși, ele permiteau, de asemenea, testarea unor noi idei, în special în ceea ce privește aplicarea de măsuri menite să îndeplinească standardul în materie de aprovizionare. Întrebările referitoare la atenuare urmăreau să stabilească dacă statele membre sunt pregătite să gestioneze o situație de urgență și, în acest sens, să aibă în vedere soluții coordonate eficiente, în loc să adopte o abordare pur națională și să recurgă la măsuri cu efecte contraproductive asupra vecinilor lor.

•Obținerea și utilizarea expertizei

•Evaluarea impactului

1. Costurile și impactul asupra prețurilor

Impactul global asupra costurilor și a prețurilor va fi foarte limitat. Unele propuneri sunt concepute astfel încât să se evite costurile inutile și să se exploateze sinergiile create între măsurile de îmbunătățire a securității aprovizionării. Aceasta ar trebui să determine reducerea costurilor globale ale cadrului de securitate a aprovizionării pentru toți consumatorii. Măsuri precum evaluările regionale ale riscurilor, planurile regionale sau dispozițiile referitoare la contracte nu vor genera o creștere semnificativă a costurilor. Ele ar putea avea un impact asupra sarcinii administrative.

Instrumentele de politică ce ar putea afecta mai mult costurile sunt cele care permit perfecționarea calculelor N-1 și a obligațiilor privind fluxurile inversate. Totuși, în ceea ce privește standardul N-1, este puțin probabil ca perfecționarea formulei să facă dintr-un stat membru conform unul neconform și să activeze astfel investițiile obligatorii. Se menține posibilitatea adoptării de măsuri la nivelul cererii pentru a se conforma standardului N-1. O ajustare a standardului N-1 ar putea duce la creșterea investițiilor, dar aceasta s-ar baza pe o evaluare a statului membru în cauză și pe o imagine mai realistă a situației în materie de capacitate. Prin urmare, aceasta pare a fi o măsură rentabilă, având în vedere avantajele asociate unui mai bun diagnostic al sectorului cu investiții minime (de exemplu, contribuția reală a stocării datorită unei estimări mai realiste a taxelor de extracție în funcție de nivelul de gaz stocat). Calculul hidraulic 9 nu ar trebui să implice niciun fel de costuri suplimentare, deoarece operatorii de sisteme de transport (OST) dispun de instrumentele necesare pentru efectuarea unor astfel de evaluări. Simulările la nivelul UE pot fi realizate prin ENTSOG, în cadrul perspectivelor anuale de aprovizionare pentru vară și iarnă solicitate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 715/2009. Ele pot contribui la identificarea de măsuri rentabile pentru a reduce la minimum eventualele efecte negative.

2. Impactul asupra părților interesate, în special asupra întreprinderilor mici și mijlocii

În ansamblu, opțiunea 3 ar trebui să fie benefică pentru participanții la piață și pentru consumatori. O mai bună supraveghere a măsurilor privind standardul în materie de aprovizionare va garanta o conformitate în condiții de transparență și de rentabilitate. Numeroși reprezentanți ai sectorului industrial care au răspuns la consultarea publică au afirmat că doresc mai multă transparență și măsuri pe deplin justificate, care să facă obiectul unei reexaminări sau al unor teste periodice.

Întreprinderile mici și mijlocii vor continua să fie „consumatori protejați” dacă un stat membru decide acest lucru, astfel încât această opțiune nu le va afecta în mod negativ. În cadrul acestei opțiuni, principala diferență este faptul că ele nu vor fi în mod necesar vizate de principiul solidarității. Totuși, trebuie reamintit faptul că scopul acestui principiu este de a asigura o aprovizionare neîntreruptă pentru consumatorii casnici și serviciile sociale esențiale în situații de urgență. Acest mecanism este o măsură de ultimă instanță, destinată exclusiv utilizării în situații de penurie extremă de gaz. Deși regulamentul revizuit este conceput pentru a evita astfel de situații, trebuie totuși să fim pregătiți să le facem față.

3. Finalizarea pieței interne

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea acestora

•Drepturi fundamentale

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

•Documente explicative (pentru directive)

•Explicația detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

2016/0030 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI

privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 11 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 12 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Gazul natural (denumit în continuare „gazul”) constituie un element esențial al aprovizionării cu energie a Uniunii. O mare parte a acestui gaz este importată în Uniune din țări terțe.

(2)O întrerupere majoră a aprovizionării cu gaze poate afecta toate statele membre, Uniunea Europeană în ansamblul ei, precum și părțile contractante la Tratatul de instituire a Comunității Energiei, semnat la Atena la 25 octombrie 2005. De asemenea, ea poate afecta grav economia Uniunii și poate avea un impact social major, în special asupra grupurilor vulnerabile de consumatori.

(3)Prezentul regulament are drept obiectiv să asigure că se iau toate măsurile necesare pentru a garanta continuitatea aprovizionării cu gaze în întreaga Uniune, în special pentru consumatorii protejați, în caz de condiții climatice dificile sau de întreruperi ale aprovizionării cu gaze. Aceste obiective ar trebui să fie realizate prin intermediul celor mai rentabile măsuri și în așa fel încât piețele energiei să nu fie denaturate.

(4)Regulamentul (UE) nr. 994/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale a avut deja un impact pozitiv semnificativ asupra situației Uniunii în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu gaze, atât din punctul de vedere al stadiului de pregătire, cât și al măsurilor de atenuare. Statele membre sunt mai bine pregătite să facă față unei crize a aprovizionării, întrucât ele sunt obligate să întocmească planuri care să conțină măsuri preventive și măsuri de urgență, și sunt mai bine protejate, întrucât trebuie să îndeplinească o serie de obligații în ceea ce privește capacitatea infrastructurilor și aprovizionarea cu gaze. Cu toate acestea, raportul privind punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010 din octombrie 2014 a evidențiat domenii în care anumite îmbunătățiri aduse regulamentului respectiv ar putea consolida în continuare securitatea aprovizionării Uniunii.

(5)Comunicarea Comisiei privind reziliența pe termen scurt a sistemului gazier european, publicată în octombrie 2014 13 , a analizat efectele unei întreruperi parțiale sau totale a aprovizionării cu gaze din Rusia și a concluzionat că abordările pur naționale nu sunt foarte eficace în caz de perturbări grave, având în vedere domeniul lor de aplicare, care este, prin definiție, limitat. Acest test de rezistență a arătat modul în care o abordare bazată pe o cooperare mai strânsă între statele membre ar putea reduce semnificativ impactul unor scenarii de perturbare majoră în statele membre cele mai vulnerabile.

(6)Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” 14 din februarie 2015 evidențiază faptul că uniunea energetică se bazează pe solidaritate și pe încredere, acestea fiind elemente indispensabile ale securității energetice. Prezentul regulament ar trebui să urmărească stimularea solidarității și a încrederii între statele membre și să pună în aplicare măsurile necesare în vederea atingerii acestor obiective, pregătind astfel terenul pentru punerea în aplicare a uniunii energetice.

(7)O piață internă a gazelor care funcționează corect constituie cea mai bună garanție pentru a asigura securitatea aprovizionării cu energie în întreaga Uniune și pentru a reduce riscurile la care este expus fiecare stat membru în fața efectelor nefaste ale întreruperii aprovizionării. În cazul în care securitatea aprovizionării unui stat membru este amenințată, există un risc ca măsurile elaborate unilateral de statul membru respectiv să compromită buna funcționare a pieței interne a gazelor și să dăuneze aprovizionării cu gaze a consumatorilor din alte state membre. Pentru a permite pieței interne a gazelor să funcționeze chiar și în cazul unui deficit de aprovizionare, se impune un răspuns coordonat și solidar în fața crizelor de aprovizionare, atât în termeni de acțiune preventivă, cât și în ceea ce privește reacția la întreruperile efective în aprovizionare.

(8)Până în prezent, potențialul adoptării unor măsuri mai eficiente și mai puțin costisitoare prin intermediul cooperării regionale nu a fost pe deplin exploatat. Este vorba nu numai de o mai bună coordonare a măsurilor naționale de atenuare în situații de urgență, ci și a măsurilor preventive naționale, cum ar fi stocarea națională sau politicile privind gazul natural lichefiat (GNL), care pot fi importante din punct de vedere strategic în anumite regiuni.

(9)Într-un spirit de solidaritate, cooperarea regională care implică atât autoritățile publice, cât și întreprinderile din sectorul gazelor naturale ar trebui să fie principiul călăuzitor al prezentului regulament, pentru a identifica riscurile relevante în fiecare regiune și a optimiza avantajele unor măsuri coordonate menite să atenueze aceste riscuri, precum și pentru a pune în aplicare măsurile cele mai rentabile pentru consumatorii din Uniune.

(10)Anumiți consumatori, inclusiv consumatorii casnici și cei care furnizează servicii sociale esențiale, sunt deosebit de vulnerabili și ar putea necesita protecție socială. O definiție a unor astfel de consumatori protejați nu ar trebui să intre în conflict cu mecanismele de solidaritate ale Uniunii.

(11)Responsabilitatea pentru securitatea aprovizionării cu gaze ar trebui să fie împărțită între întreprinderile din sectorul gazelor naturale, statele membre, acționând prin intermediul autorităților lor competente și Comisie, în cadrul sferelor lor de competență respective. Această responsabilitate partajată necesită o foarte strânsă cooperare între aceste părți. Cu toate acestea, consumatorii care utilizează gaze pentru producerea de energie electrică sau în scopuri industriale pot avea la rândul lor un rol important în securitatea aprovizionării cu gaze, întrucât ei pot răspunde la o situație de criză adoptând măsuri axate pe cerere, precum contractele cu posibilitatea de întrerupere și schimbarea combustibilului, care au un impact imediat asupra echilibrului între cerere și ofertă.

(12)În conformitate cu Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului 15 , autoritățile competente ar trebui să colaboreze strâns cu alte autorități naționale relevante, în special cu autoritățile naționale de reglementare, atunci când efectuează sarcinile prevăzute în prezentul regulament.

(13)Standardul în materie de infrastructură ar trebui să oblige statele membre să mențină un nivel minim de infrastructură, astfel încât să asigure un grad de redundanță în sistem în cazul unei perturbări a infrastructurii unice principale. Întrucât o analiză pe baza indicatorului N-1 constituie o abordare bazată exclusiv pe capacitate, rezultatele acestei analize ar trebui completate cu o analiză detaliată care să reflecte și fluxurile de gaze.

(14)Regulamentul (UE) nr. 994/2010 impune operatorilor de sisteme de transport să asigure o capacitate bidirecțională permanentă la toate interconectările transfrontaliere, cu excepția cazului în care s-a acordat o derogare de la această obligație. Obiectivul său este de a garanta că posibilele beneficii ale capacității bidirecționale permanente sunt întotdeauna luate în calcul atunci când este planificată o nouă interconectare. Cu toate acestea, capacitatea bidirecțională poate fi folosită pentru aprovizionarea cu gaze atât a statelor membre învecinate, cât și a altor state aflate de-a lungul coridorului de aprovizionare cu gaze. Astfel, beneficiile pe care le poate avea asigurarea unei capacități bidirecționale permanente pentru securitatea aprovizionării trebuie examinate dintr-o perspectivă mai largă, în spiritul solidarității și al unei cooperări consolidate. Prin urmare, atunci când se analizează oportunitatea implementării unei capacități bidirecționale, ar trebui să se efectueze o analiză costuri-beneficii care să țină cont de întregul coridor de transport. În consecință, autoritățile competente ar trebui să fie obligate să reexamineze derogările acordate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 994/2010 pe baza rezultatelor evaluărilor regionale ale riscurilor.

(15)Directiva 2008/114/CE a Consiliului 16 stabilește un proces menit să consolideze securitatea infrastructurilor critice europene desemnate, inclusiv a anumitor infrastructuri de gaze, în Uniune. Directiva 2008/114/CE contribuie, împreună cu prezentul regulament, la elaborarea unei abordări globale a securității energetice a Uniunii.

(16)Regulamentul stabilește standarde de securitate a aprovizionării suficient de armonizate și care acoperă cel puțin situația din ianuarie 2009, când a fost întreruptă aprovizionarea cu gaze din Rusia. Aceste standarde țin cont de diferențele dintre statele membre, de obligațiile de serviciu public și de măsurile de protecție a consumatorilor, astfel cum sunt menționate la articolul 3 din Directiva 2009/73/CE. Standardele privind securitatea aprovizionării ar trebui să fie stabile, astfel încât să ofere certitudinea juridică necesară, ar trebui să fie definite cu claritate și nu ar trebui să impună întreprinderilor din sectorul gazelor naturale sarcini nejustificate și disproporționate. De asemenea, ele ar trebui să garanteze egalitatea de acces la consumatorii naționali pentru întreprinderile din sectorul gazelor naturale din Uniune.

(17)O abordare regională pentru evaluarea riscurilor, precum și pentru definirea și adoptarea unor măsuri de prevenire și de atenuare permite coordonarea eforturilor, aducând beneficii semnificative din punctul de vedere al eficacității măsurilor și al optimizării resurselor. Acest lucru este valabil în special în cazul măsurilor concepute pentru a garanta continuitatea aprovizionării, în condiții extrem de dificile, a consumatorilor protejați, precum și în cazul măsurilor menite să atenueze impactul unei situații de urgență. O evaluare a riscurilor corelate la nivel regional mai completă și mai precisă va permite statelor membre să fie mai bine pregătite pentru o eventuală situație de criză. În plus, în caz de urgență, o abordare coordonată și convenită în prealabil cu privire la securitatea aprovizionării asigură un răspuns coerent și reduce riscul efectelor de propagare negative pe care le-ar putea avea măsurile pur naționale în statele membre învecinate.

(18)Regiunile sunt definite, pe cât posibil, pe baza structurilor de cooperare regională existente instituite de statele membre și de Comisie, în special grupurile regionale înființate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 347/2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene 17 (Regulamentul TEN-E). Cu toate acestea, deoarece prezentul regulament și Regulamentul TEN-E au obiective diferite, respectivele grupuri regionale pot varia în ceea ce privește dimensiunea și structura.

(19)Prin urmare, în sensul prezentului regulament, următoarele criterii ar trebui luate în considerare în momentul definirii grupurilor regionale: modelele de aprovizionare, interconectările existente și planificate și capacitatea de interconectare între statele membre, dezvoltarea și maturitatea pieței, structurile de cooperare regională existente și numărul de state membre dintr-o regiune, care ar trebui să fie limitat, pentru a garanta că dimensiunea grupului rămâne ușor de gestionat.

(20)Pentru a face posibilă cooperarea regională, statele membre ar trebui să instituie un mecanism de cooperare în cadrul fiecărei regiuni. Mecanismul sau mecanismele în cauză ar trebui să fie elaborate cu suficient de mult timp înainte pentru a permite efectuarea evaluării riscurilor și elaborarea unor planuri semnificative la nivel regional. Statele membre sunt libere să convină asupra unui mecanism de cooperare care corespunde cel mai bine nevoilor unei anumite regiuni. Comisia ar trebui să aibă un rol de facilitare în procesul general și să împărtășească cele mai bune practici pentru organizarea cooperării regionale, precum rotația rolului de coordonare în regiune pentru pregătirea diferitelor documente sau crearea unor organisme specifice. În absența unui acord cu privire la mecanismul de cooperare, Comisia poate propune un mecanism de cooperare adecvat pentru o anumită regiune.

(21)Atunci când efectuează o evaluare globală a riscurilor care trebuie pregătită la nivel regional, autoritățile competente ar trebui să evalueze riscurile naturale, tehnologice, comerciale, financiare, sociale, politice și riscurile legate de piață, precum și orice alte riscuri relevante, inclusiv, dacă este cazul, întreruperea livrărilor provenind de la principalul furnizor. Toate riscurile ar trebui să fie abordate prin măsuri eficace, proporționale și nediscriminatorii, care urmează a fi definite în planul de acțiune preventiv și în planul de urgență. Rezultatele evaluărilor riscurilor ar trebui să contribuie, de asemenea, la toate evaluările riscurilor prevăzute la articolul 6 din Decizia nr. 1313/2013/UE 18 .

(22)Pentru a contribui la evaluările riscurilor, Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de gaz („ENTSO pentru gaz”), în consultare cu Grupul de coordonare pentru gaz și cu Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), ar trebui să efectueze, la nivelul Uniunii, simulări asemănătoare cu testul de rezistență efectuat în 2014.

(23)Pentru a garanta o pregătire optimă și pentru a evita astfel o întrerupere a aprovizionării sau, în cazul în care aceasta s-ar produce, pentru a-i atenua efectele, autoritățile competente dintr-o anumită regiune trebuie să întocmească planuri de acțiune preventive și planuri de urgență, în urma consultării părților interesate. Planurile regionale ar trebui să țină cont de caracteristicile specifice ale fiecărui stat membru. De asemenea, ele ar trebui să definească în mod clar rolurile și responsabilitățile întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și ale autorităților competente. Măsurile naționale care urmează să fie elaborate ar trebui să țină seama pe deplin de măsurile regionale stabilite în planul de acțiune preventiv și în planul de urgență. Ele ar trebui să fie concepute astfel încât să abordeze riscurile naționale întrun mod care să profite pe deplin de oportunitățile oferite de cooperarea regională. Planurile ar trebui să aibă un caracter tehnic și operațional, rolul lor fiind acela de a contribui la prevenirea apariției sau agravării unei situații de urgență și de a atenua efectele acesteia. Planurile ar trebui să țină cont de securitatea sistemelor de energie electrică și să fie consecvente cu instrumentele de planificare strategică și de raportare ale uniunii energetice.

(24)Prin urmare, rolurile și responsabilitățile tuturor întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și ale autorităților competente ar trebui să fie definite cu precizie, pentru a menține buna funcționare a pieței interne a gazelor, în special în situații de întrerupere a aprovizionării și de criză. Rolurile și responsabilitățile respective ar trebui stabilite în așa fel încât să garanteze respectarea unei abordări pe trei niveluri, care ar implica în primul rând industria și întreprinderile relevante din sectorul gazelor naturale, apoi statele membre la nivel național sau regional și, în ultimă instanță, Uniunea. Prezentul regulament ar trebui să permită întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și consumatorilor să se bazeze pe mecanismele pieței pentru cât mai mult timp posibil atunci când sunt confruntați cu întreruperi. Cu toate acestea, el ar trebui să prevadă, de asemenea, mecanisme care să fie utilizate atunci când piețele nu mai sunt capabile să facă față singure în mod adecvat unei întreruperi a aprovizionării cu gaze.

(25)În eventualitatea unei crize de aprovizionare, operatorii de pe piață ar trebui să aibă ocazia de a aborda această situație prin măsuri bazate pe piață. În cazul în care măsurile legate de piață au fost epuizate și continuă să fie insuficiente, statele membre și autoritățile lor competente ar trebui să ia măsuri pentru a elimina sau a atenua efectele crizei de aprovizionare.

(26)Atunci când statele membre intenționează să introducă măsuri nebazate pe piață, astfel de măsuri ar trebui să fie însoțite de o descriere a impactului lor economic. În acest mod, consumatorii vor dispune de informațiile de care au nevoie cu privire la costurile măsurilor respective și se va garanta transparența măsurilor, în special în ceea ce privește ponderea lor în prețul gazului.

(27)În martie 2015, Consiliul European a cerut evaluarea opțiunilor pentru stabilirea unor mecanisme voluntare de agregare a cererii, în deplină conformitate cu normele Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și cu normele Uniunii în materie de concurență. Acest lucru ar permite statelor membre și întreprinderilor din sectorul gazelor naturale să analizeze potențialele beneficii ale achiziționării colective de gaze naturale, ca o modalitate de abordare a situațiilor de deficit de aprovizionare în conformitate cu normele respective.

(28)Măsurile axate pe cerere, precum schimbarea combustibilului sau reducerea aprovizionării cu gaze a marilor consumatori industriali într-un mod eficient din punct de vedere economic, pot juca un rol important în garantarea securității energetice dacă ele pot fi aplicate rapid și pot reduce cererea în mod semnificativ, ca răspuns la o întrerupere a aprovizionării. Ar trebui depuse mai multe eforturi pentru promovarea utilizării eficiente a energiei, îndeosebi atunci când se impun măsuri axate pe cerere. Trebuie să fie luat în considerare impactul asupra mediului al oricărei măsuri axate pe cerere și pe ofertă, optându-se de preferință, cât mai mult posibil, pentru utilizarea măsurilor cu cel mai scăzut impact asupra mediului. În același timp, trebuie luate în considerare aspectele legate de securitatea aprovizionării și de competitivitate.

(29)La elaborarea și la punerea în aplicare a planului de acțiune preventiv și a planului de urgență, autoritățile competente ar trebui să țină cont, în orice moment, de siguranța funcționării rețelei de gaze la nivel național și regional. Ele trebuie să abordeze și să stabilească, în planurile respective, constrângerile de ordin tehnic care afectează funcționarea rețelei, inclusiv orice motive tehnice și de siguranță în favoarea reducerii fluxurilor în caz de urgență.

(30)În anumite regiuni ale Uniunii, gazele furnizate au putere calorică mică. Datorită acestor caracteristici, ele nu pot fi utilizate cu aparatura care necesită gaze cu putere calorică mare. Totuși, este posibil să se utilizeze gaze cu putere calorică mare cu aparatura proiectată pentru gaze cu putere calorică mică, cu condiția transformării acestora în gaze cu putere calorică mică, de exemplu, prin adăugarea de azot. Caracteristicile specifice ale gazelor cu putere calorică mică ar trebui să fie examinate la nivel național și regional și ar trebui să fie luate în considerare la evaluarea riscurilor și în cadrul planurilor de acțiune preventive și al planurilor de urgență.

(31)Este necesar să se asigure predictibilitatea acțiunilor care trebuie luate în caz de urgență, astfel încât toți participanții la piață să aibă suficient timp de reacție și să se poată pregăti pentru acest tip de situații. Ca regulă generală, autoritățile competente ar trebui, prin urmare, să acționeze în conformitate cu planul lor de urgență. În situații excepționale justificate în mod corespunzător, acestea ar trebui să fie autorizate să ia măsuri care se abat de la planurile respective. Este important, de asemenea, ca situațiile de urgență să fie anunțate într-un mod mai transparent și mai predictibil. Informațiile referitoare la poziția de echilibrare a rețelei (starea generală a rețelei de transport), al cărei cadru este stabilit în Regulamentul (UE) nr. 312/2014 al Comisiei 19 , pot juca un rol important în acest sens. Aceste informații ar trebui să fie puse la dispoziția autorităților competente și a autorităților naționale de reglementare, în timp real, atunci când acestea din urmă nu sunt autoritatea competentă.

(32)Planurile de acțiune preventive și planurile de urgență ar trebui să fie actualizate periodic și publicate. Acestea ar trebui să facă obiectul unei evaluări inter pares. Procesul de evaluare inter pares permite o identificare timpurie a inconsecvențelor și a măsurilor care ar putea pune în pericol securitatea aprovizionării statelor membre și garantează, astfel, coerența de ansamblu a planurilor din diferite regiuni. El permite, de asemenea, statelor membre să facă schimb de bune practici.

(33)Pentru a garanta că planurile de urgență sunt întotdeauna actualizate și eficace, statele membre ar trebui să efectueze teste între actualizările planurilor, simulând scenarii cu impact ridicat și mediu și reacții în timp real. Autoritățile competente ar trebui să prezinte rezultatele testelor Grupului de coordonare pentru gaz.

(34)Sunt necesare modele globale obligatorii, care să includă toate riscurile ce trebuie luate în considerare în evaluarea riscurilor și toate componentele planurilor de acțiune preventive și ale planurilor de urgență, pentru a facilita evaluarea riscurilor și pregătirea planurilor, precum și evaluarea lor inter pares și de către Comisie.

(35)Pentru a facilita comunicarea între statele membre și Comisie, evaluările riscurilor, planurile de acțiune preventive, planurile de urgență și toate celelalte documente și schimburi de informații prevăzute de prezentul regulament trebuie notificate prin intermediul unui sistem electronic de notificare standard.

(36)Astfel cum a demonstrat testul de rezistență din octombrie 2014, este nevoie de solidaritate pentru a garanta securitatea aprovizionării în întreaga Uniune și pentru a menține costurile generale la un nivel minim. În cazul în care se declară o situație de urgență într-un stat membru, ar trebui aplicată o abordare în două etape pentru consolidarea solidarității. În primul rând, toate statele membre care au introdus un standard mai ridicat în materie de aprovizionare ar trebui să îl reducă la valorile implicite, pentru ca piața gazelor să fie mai lichidă. În al doilea rând, dacă prima etapă nu asigură aprovizionarea necesară, statele membre învecinate, chiar dacă nu se află într-o situație de urgență, ar trebui să activeze măsuri suplimentare pentru a asigura aprovizionarea consumatorilor casnici, a serviciilor sociale esențiale și a instalațiilor de termoficare din statul membru care se confruntă cu situația de urgență. Statele membre ar trebui să identifice și să descrie detaliile acestor măsuri de solidaritate în propriile planuri de urgență, pentru a asigura o compensație onestă și echitabilă pentru întreprinderile din sectorul gazelor naturale.

(37)De asemenea, atunci când este necesar, solidaritatea europeană ar trebui să ia forma unei asistențe în materie de protecție civilă furnizate de Uniune și de statele membre ale acesteia. Această asistență ar trebui să fie facilitată și coordonată prin mecanismul de protecție civilă al Uniunii instituit prin Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului 20 , menit să consolideze cooperarea dintre Uniune și statele sale membre și să faciliteze coordonarea în domeniul protecției civile, în vederea îmbunătățirii eficacității sistemelor de prevenire, de pregătire și de reacție în caz de dezastre naturale și provocate de om.

(38)Accesul la informațiile relevante este esențial pentru evaluarea securității aprovizionării unui stat membru sau a unei regiuni a Uniunii. În special, este necesar ca statele membre și Comisia să aibă acces în mod regulat la informațiile întreprinderilor din sectorul gazelor naturale privind principalii parametri ai aprovizionării cu gaze, care constituie elemente esențiale pentru elaborarea politicilor de securitate a aprovizionării. În cazuri justificate în mod corespunzător, indiferent dacă a fost declarată sau nu o situație de urgență, ar trebui să fie posibil, de asemenea, accesul la informațiile suplimentare necesare pentru evaluarea situației globale a aprovizionării cu gaze. Aceste informații suplimentare ar fi, de regulă, informații referitoare la livrările de gaz, fără legătură cu prețurile, cum ar fi, de exemplu, volumele minime și maxime de gaz, punctele de livrare sau marjele de aprovizionare. Ele ar putea fi solicitate, de exemplu, în cazul în care modelele de aprovizionare cu gaze ale unuia sau mai multor cumpărători dintr-un stat membru ar suferi modificări care nu ar fi de așteptat dacă piețele ar funcționa în mod normal și care ar putea afecta aprovizionarea cu gaze a Uniunii sau a unei părți a acesteia.

(39)În martie 2015, Consiliul European a concluzionat că contractele de furnizare a gazelor încheiate cu furnizori din țări terțe ar trebui să fie mai transparente și compatibile cu dispozițiile Uniunii în materie de securitate energetică. În acest context, un mecanism eficient și orientat pentru accesul statelor membre la contractele esențiale de furnizare a gazelor ar trebui să garanteze o evaluare completă a riscurilor relevante care pot duce la o întrerupere a aprovizionării sau care pot afecta măsurile de atenuare necesare în cazul apariției unei situații de criză. În cadrul acestui mecanism, anumite contracte esențiale de furnizare a gazelor ar trebui notificate în mod automat statelor membre, imediat după încheierea lor. Cu toate acestea, orice obligație de notificare automată a unui contract trebuie să fie proporțională. Aplicarea acestei obligații în cazul contractelor încheiate între un furnizor și un cumpărător care acoperă 40 % din piața națională reprezintă un echilibru just în ceea ce privește eficiența administrativă și stabilește obligații clare pentru participanții pe piață. Aceasta nu înseamnă că celelalte contracte de furnizare a gazelor nu sunt relevante pentru securitatea aprovizionării. În consecință, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a solicita alte contracte care ar putea afecta în mod negativ securitatea aprovizionării unui stat membru sau a unei regiuni sau a Uniunii în ansamblul său. Comisia ar trebui să beneficieze de aceleași condiții de acces la contractele de furnizare a gazelor ca și statele membre, având în vedere rolul său în evaluarea consecvenței și a eficacității planurilor de acțiune preventive și ale planurilor de urgență în fața riscurilor legate de securitatea aprovizionării la nivel național, regional și la nivelul UE. Comisia poate solicita statelor membre să modifice planurile pentru a ține cont de informațiile obținute din contracte. Ar trebui garantată confidențialitatea datelor sensibile din punct de vedere comercial. Accesul sporit al Comisiei la informațiile privind contractele comerciale nu ar trebui să afecteze eforturile sale continue de monitorizare a pieței gazelor, iar Comisia ar trebui să intervină în cazul identificării unor încălcări ale dreptului Uniunii. Dispozițiile prezentului regulament nu ar trebui să aducă atingere dreptului Comisiei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în conformitate cu articolul 258 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și de a aplica normele în materie de concurență, inclusiv în ceea ce privește ajutoarele de stat.

(40)Grupul de coordonare pentru gaz ar trebui să consilieze Comisia pentru a facilita coordonarea măsurilor de securitate a aprovizionării în cazul unei situații de urgență la nivelul Uniunii. De asemenea, el ar trebui să monitorizeze caracterul adecvat și corespunzător al măsurilor care trebuie luate în temeiul prezentului regulament, inclusiv coerența dintre planurile de acțiune preventive și planurile de urgență elaborate de diferitele regiuni și evaluate inter pares.

(41)Unul dintre obiectivele Uniunii este acela de a consolida Comunitatea Energiei, pentru a asigura punerea în aplicare efectivă a acquis-ului Uniunii în domeniul energiei, pentru a provoca reforme pe piața energiei, precum și pentru a stimula investițiile în sectorul energetic prin intermediul unei mai bune integrări a piețelor energetice ale Uniunii și ale Comunității Energiei. Acest lucru implică, de asemenea, introducerea unui sistem de gestionare comună a crizelor, propunând planuri de acțiune preventive și planuri de urgență la nivel regional care să includă părțile contractante la Comunitatea Energiei. În plus, Comunicarea Comisiei privind reziliența pe termen scurt a sistemului gazier european din octombrie 2014 semnalează necesitatea de a aplica normele pieței interne a energiei în cazul fluxurilor energetice dintre statele membre ale Uniunii și părțile contractante la Comunitatea Energiei. În această privință, pentru a asigura o gestionare eficientă a crizelor la frontierele dintre statele membre ale Uniunii și părțile contractante, în urma adoptării unui act comun ar trebui să fie luate măsurile necesare, astfel încât să se poată stabili o cooperare specifică cu oricare dintre părțile contractante la Comunitatea Energiei în momentul în care dispozițiile reciproce necesare au fost puse în aplicare în mod corespunzător.

(42)Deoarece aprovizionarea cu gaze din țări terțe reprezintă un element central al securității aprovizionării cu gaze a Uniunii, Comisia ar trebui să coordoneze acțiunea în legătură cu țările terțe, să coopereze cu țările producătoare și cu cele de tranzit pentru instituirea unor mecanisme pentru gestionarea situațiilor de criză și să garanteze un flux stabil de gaze la nivelul Uniunii. Comisia ar trebui să aibă dreptul de a desfășura un grup operativ pentru a monitoriza fluxurile de gaze în Uniune în situațiile de criză, în consultare cu țările terțe implicate, și pe acela de a-și asuma un rol de mediere și facilitare, în cazul în care intervine o criză din cauza unor dificultăți existente într-o țară terță.

(43)În cazul în care există informații fiabile legate de o situație din afara Uniunii care amenință securitatea aprovizionării unuia sau mai multor state membre și care ar putea declanșa un mecanism de alertă timpurie implicând Uniunea și o țară terță, Comisia ar trebui să informeze de îndată Grupul de coordonare pentru gaz, iar Uniunea ar trebui să adopte măsurile necesare pentru a încerca să contracareze situația.

(44)Acționând pe cont propriu, statele membre nu pot realiza într-o măsură suficientă obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a garanta o aprovizionare sigură cu gaze în interiorul Uniunii. Având în vedere amploarea sau efectele acțiunii necesare, acest obiectiv poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii. În consecință, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului menționat.

(45)Pentru a permite o reacție rapidă a Uniunii la circumstanțele în schimbare în ceea ce privește securitatea aprovizionării cu gaze, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea regiunilor și a modelelor referitoare la evaluarea riscurilor și la planuri. Este deosebit de important ca, în timpul desfășurării lucrărilor pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ea ar trebui să se asigure că documentele relevante se transmit simultan Parlamentului European și Consiliului, în timp util și în mod adecvat.

(46)Regulamentul (UE) nr. 994/2010 ar trebui abrogat. Pentru a evita lacunele, planurile de acțiune preventive și planurile de urgență elaborate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 994/2010 ar trebui să rămână în vigoare până la data adoptării inițiale a noilor planuri de acțiune preventive și a noilor planuri de urgență elaborate în temeiul prezentului regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1
Obiect

Prezentul regulament stabilește dispoziții care vizează garantarea securității aprovizionării cu gaze prin asigurarea funcționării corecte și continue a pieței interne a gazelor naturale („gaze”), permițând aplicarea unor măsuri excepționale atunci când piața nu mai este în măsură să furnizeze cantitățile necesare de gaze și stabilind o definiție și o atribuire clară a responsabilităților între întreprinderile din sectorul gazelor, statele membre și Uniune, atât în termeni de acțiune preventivă, cât și în ceea ce privește reacția la întreruperile efective ale aprovizionării. Prezentul regulament pune la dispoziție, de asemenea, mecanisme transparente, în spiritul solidarității, pentru coordonarea planificării de măsuri și de reacții în cazul unei situații de urgență la nivelul statelor membre, al regiunilor și al Uniunii.

Articolul 2
Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică definițiile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2009/73/CE 21  și la articolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului 22 .

Se aplică, de asemenea, următoarele definiții:

(1)„consumator protejat” înseamnă un consumator casnic racordat la o rețea de distribuție a gazelor; în plus, în cazul în care statul membru în cauză decide astfel, această definiție mai poate cuprinde una sau mai multe dintre entitățile următoare:

(a)o întreprindere mică sau mijlocie, cu condiția ca ea să fie racordată la o rețea de distribuție a gazelor, sau un serviciu social esențial, cu condiția ca el să fie racordat la o rețea de distribuție sau de transport de gaze și ca aceste întreprinderi sau servicii să nu reprezinte împreună mai mult de 20 % din consumul final total anual de gaze din statul membru respectiv;

(b)o instalație de termoficare, în măsura în care ea furnizează energie consumatorilor casnici sau întreprinderilor sau serviciilor menționate la litera (a), cu condiția ca această instalație să nu poată funcționa cu alți combustibili și să fie conectată la o rețea de distribuție sau de transport de gaze;

(2)„serviciu social esențial” înseamnă un serviciu de asistență medicală, de urgență sau de securitate;

(3)„autoritate națională de reglementare” înseamnă o autoritate națională de reglementare desemnată în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) din Directiva 2009/73/CE.

Articolul 3
Responsabilitatea pentru securitatea aprovizionării cu gaze

1.Securitatea aprovizionării cu gaze este o responsabilitate partajată care revine întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, statelor membre, îndeosebi prin intermediul autorităților lor competente, și Comisiei, corespunzător domeniilor fiecărora de activitate și competență.

2.Fiecare stat membru desemnează o autoritate guvernamentală națională sau o autoritate națională de reglementare ca autoritate competentă care să asigure punerea în aplicare a măsurilor prevăzute în prezentul regulament. Autoritățile competente cooperează între ele în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentului regulament. Statele membre pot autoriza autoritatea competentă să delege altor organisme sarcini specifice prevăzute în prezentul regulament. Sarcinile delegate sunt îndeplinite sub supravegherea autorității competente și sunt specificate în planurile menționate la articolul 7. Declararea unuia dintre nivelurile de criză menționate la articolul 10 alineatul (1) poate fi delegată numai unei autorități publice.

3.Fiecare stat membru notifică de îndată Comisiei denumirea autorității competente și orice modificări aferente. Fiecare stat membru face publică denumirea autorității competente.

4.La punerea în aplicare a măsurilor prevăzute prin prezentul regulament, autoritatea competentă stabilește rolurile și responsabilitățile diferiților actori implicați, în așa fel încât să garanteze respectarea unei abordări pe trei niveluri, care implică în primul rând industria și întreprinderile relevante din sectorul gazelor naturale, apoi statele membre la nivel național sau regional și, în ultimă instanță, Uniunea.

5.Dacă este cazul, Comisia coordonează acțiunile autorităților competente la nivel regional și la nivelul Uniunii, prevăzute de prezentul regulament, printre altele prin intermediul Grupului de coordonare pentru gaz menționat la articolul 14 sau al grupului de gestionare a crizei menționat la articolul 11 alineatul (4), în special în cazul unei urgențe la nivel regional sau la nivelul Uniunii, conform definiției de la articolul 11 alineatul (1).

6.Măsurile de asigurare a securității aprovizionării conținute în planurile de acțiune preventive și în planurile de urgență sunt clar definite, transparente, proporționale, nediscriminatorii și verificabile, nu denaturează în mod nejustificat concurența și funcționarea eficace a pieței interne a gazelor și nu pun în pericol securitatea aprovizionării cu gaze a celorlalte state membre sau a Uniunii în ansamblul său.

7.Componența regiunilor în sensul cooperării regionale, astfel cum este prevăzută în prezentul regulament, se bazează pe următoarele criterii:

(a)proximitatea geografică;

(b)interconectările existente și planificate și capacitatea de interconectare între statele membre, precum și modelele de aprovizionare;

(c)posibilitatea de a pune în comun resursele și de a echilibra riscurile pentru securitatea aprovizionării cu gaze în întreaga regiune;

(d)dezvoltarea și maturitatea pieței;

(e)un număr gestionabil de state membre în fiecare regiune;

(f)în măsura posibilului, structuri de cooperare regională existente.

Lista regiunilor și componența acestora figurează în anexa I.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a modifica anexa I pe baza criteriilor stabilite la primul paragraf de la prezentul alineat, în cazul în care circumstanțele justifică necesitatea modificării unei regiuni.

Articolul 4
Standardul în materie de infrastructură

1.Fiecare stat membru sau, în cazul în care statul membru decide astfel, autoritatea competentă se asigură că se iau măsurile necesare pentru ca, în cazul perturbării infrastructurii unice principale de gaze, capacitatea tehnică a infrastructurii rămase, determinată în conformitate cu formula N-1 prevăzută la punctul 2 din anexa II, să aibă capacitatea, fără a aduce atingere alineatului (2) de la prezentul articol, de a satisface cererea totală de gaze a zonei calculată pentru o zi de cerere de gaze excepțional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani. Aceste măsuri nu aduc atingere responsabilității operatorilor de sisteme de a face investițiile corespunzătoare și nici obligațiilor operatorilor de sisteme de transport prevăzute în Directiva 2009/73/CE și în Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

2.Obligația de a se asigura că infrastructura rămasă are capacitatea tehnică de a satisface cererea totală de gaze, menționată la alineatul (1), este considerată ca fiind respectată și în cazul în care autoritatea competentă demonstrează, în planul de acțiune preventiv, că o întrerupere a aprovizionării poate fi compensată în mod suficient și în timp util prin măsuri de piață adecvate axate pe cerere. În acest scop, se utilizează formula prevăzută la punctul 4 din anexa II.

3.Dacă este cazul, în conformitate cu evaluarea riscurilor menționată la articolul 6, autoritățile competente ale statelor membre învecinate pot conveni să îndeplinească în comun obligația prevăzută la alineatul 1 de la prezentul articol. În acest caz, autoritățile competente prezintă, în planul de acțiune preventiv, calculul formulei N1, împreună cu o explicație a modului în care acordurile încheiate îndeplinesc această obligație. Se aplică punctul 5 din anexa II.

4.Operatorii de sisteme de transport asigură o capacitate fizică permanentă pentru transportul gazelor în ambele direcții („capacitate bidirecțională”) la toate interconectările dintre statele membre, mai puțin în cazul:

(a)conductelor de legătură către instalațiile de producție, instalațiile GNL și către rețele de distribuție; sau

(b)în cazul în care a fost acordată o derogare de la această obligație.

În ceea ce privește procedura pentru a asigura sau a îmbunătăți capacitatea bidirecțională permanentă la o interconectare sau pentru a obține sau a prelungi o derogare de la această obligație, se aplică anexa III.

5.Autoritățile naționale de reglementare iau în considerare costurile angajate în mod eficient în vederea respectării obligației prevăzute la alineatul (1) și costurile asigurării unei capacități bidirecționale permanente, astfel încât să fie acordate stimulentele adecvate la stabilirea sau aprobarea, în mod transparent și detaliat, a tarifelor sau a metodologiilor acestora în conformitate cu articolul 41 alineatul (8) din Directiva 2009/73/CE și cu articolul 13 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

6.În cazul în care o investiție pentru asigurarea sau consolidarea capacității bidirecționale permanente nu este cerută de piață și în care investiția în cauză generează costuri în mai multe state membre sau într-un singur stat membru în beneficiul unui alt stat membru, autoritățile naționale de reglementare ale tuturor statelor implicate decid împreună modalitatea de alocare a costurilor înainte de a se lua orice decizie privind investițiile. La alocarea costurilor se ține cont în special de proporția beneficiilor cu care investițiile în infrastructură contribuie la creșterea securității aprovizionării în statele membre vizate, precum și de investițiile deja efectuate în infrastructura în cauză.

7.Autoritatea competentă se asigură că orice infrastructură nouă de transport contribuie la securitatea aprovizionării prin dezvoltarea unei rețele bine conectate, inclusiv, dacă este cazul, prin intermediul unui număr suficient de puncte de intrare și de ieșire transfrontaliere, în funcție de cererea pieței și de riscurile identificate. Autoritățile competente examinează, în cadrul evaluării riscurilor, dacă există congestii interne și dacă infrastructurile și capacitatea națională de intrare, în special rețelele de transport, au capacitatea de a adapta fluxurile de gaze naționale și transfrontaliere în cazul unui scenariu care implică perturbarea infrastructurii unice principale de gaze la nivel național și a infrastructurii unice principale de gaze de interes comun pentru regiune identificate în evaluarea riscurilor.

8.Prin derogare, Luxemburg, Slovenia și Suedia nu fac obiectul obligației prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, dar depun eforturi pentru a o îndeplini, garantând totodată aprovizionarea cu gaze pentru consumatorii protejați în conformitate cu articolul 5. Derogarea se aplică atât timp cât:

(a)în cazul Luxemburgului: această țară are cel puțin două interconectări cu alte state membre, cel puțin două surse de aprovizionare diferite și nu are instalații de stocare a gazelor pe teritoriul său;

(b)în cazul Sloveniei: această țară are cel puțin două interconectări cu alte state membre, cel puțin două surse de aprovizionare diferite și nu are instalații de stocare a gazelor sau instalații GNL pe teritoriul său;

(c)în cazul Suediei: această țară nu are tranzit de gaze către alte state membre pe teritoriul său, are un consum intern brut anual de gaze mai mic de 2 Mtep și gazele reprezintă mai puțin de 5 % din consumul total de energie primară.

Luxemburg, Slovenia și Suedia asigură într-un mod transparent, detaliat și nediscriminatoriu testarea periodică a pieței în ceea ce privește investițiile în infrastructură și dau publicității rezultatele testelor respective. Aceste state membre informează Comisia în legătură cu orice schimbare a condițiilor stabilite la paragraful respectiv. Derogarea prevăzută la primul paragraf nu se mai aplică în cazul în care cel puțin una dintre condițiile respective nu mai este îndeplinită.

Până la 3 decembrie 2018, Luxemburg, Slovenia și Suedia transmit Comisiei un raport în care descriu situația în raport cu condițiile stabilite la paragraful respectiv și perspectivele privind respectarea obligației de la alineatul (1), luând în considerare impactul economic al îndeplinirii standardului în materie de infrastructură, rezultatele testării pieței de gaz, precum și dezvoltarea pieței de gaze și proiectele de infrastructură din sectorul gazelor din regiune. Pe baza raportului și în cazul în care sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute la primul paragraf, Comisia poate decide aplicarea în continuare a derogării timp de încă patru ani. În cazul unei decizii pozitive, procedura prevăzută de prezentul paragraf se repetă după patru ani.

Articolul 5
Standardul în materie de aprovizionare

1.Autoritatea competentă solicită anumitor întreprinderi din sectorul gazelor naturale pe care le identifică să ia măsurile care vizează asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați din statul membru în fiecare dintre următoarele cazuri:

(a)temperaturi extreme pentru o perioadă de vârf de 7 zile, constatate statistic o dată la 20 de ani;

(b)orice perioadă de cel puțin 30 de zile în care cererea de gaze este excepțional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani;

(c)o perioadă de cel puțin 30 de zile în cazul perturbării infrastructurii unice principale de gaze în condiții de iarnă normale.

Cel târziu la 31 martie 2017, statele membre informează Comisia cu privire la definiția consumatorilor protejați, la volumele de consum anual de gaze ale consumatorilor protejați și la procentul pe care aceștia îl reprezintă în consumul final total anual de gaze din statul membru respectiv. În cazul în care un stat membru include în propria definiție a consumatorilor protejați categoriile menționate la litera (a) sau (b) de la articolul 2 alineatul (1), el precizează, în notificarea către Comisie, volumele de consum de gaz corespunzătoare consumatorilor aparținând acestor categorii și procentul pe care îl reprezintă fiecare dintre aceste grupuri de consumatori în ceea ce privește consumul final anual de gaz.

Autoritatea competentă identifică întreprinderile din sectorul gazelor naturale menționate la primul paragraf și le specifică în planul de acțiune preventiv. Orice nouă măsură avută în vedere pentru a garanta îndeplinirea standardului în materie de aprovizionare este în conformitate cu procedura stabilită la articolul 8 alineatul (4).

Statele membre pot respecta obligația prevăzută la primul paragraf prin înlocuirea gazului cu o altă surse de energie, în măsura în care se asigură același nivel de protecție.

2.Orice standard privind suplimentarea ofertei care depășește perioada de 30 de zile menționată la alineatul (1) literele (b) și (c) sau orice obligație suplimentară impusă din motive de securitate a aprovizionării cu gaze se bazează pe evaluarea riscurilor menționată la articolul 6, se reflectă în planul de acțiune preventiv și:

(a)respectă articolul 3 alineatul (6);

(b)nu are un efect negativ asupra capacității altui stat membru de a asigura aprovizionarea consumatorilor protejați în conformitate cu prezentul articol într-o situație de urgență la nivel național, regional sau la nivelul Uniunii și

(c)respectă criteriile specificate la articolul 11 alineatul (5) într-o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii.

Planul de acțiune preventiv include o justificare a conformității măsurilor menționate la primul paragraf cu condițiile prevăzute la paragraful respectiv. În plus, orice nouă măsură la care se face referire la primul paragraf este în conformitate cu procedura stabilită la articolul 8 alineatul (4).

3.Ulterior perioadelor stabilite de autoritatea competentă în conformitate cu alineatele (1) și (2) sau în condiții mai dificile decât cele prevăzute la alineatul (1), autoritatea competentă și întreprinderile din sectorul gazelor naturale depun eforturi pentru a menține, cât de mult posibil, aprovizionarea cu gaze, în special pentru consumatorii protejați.

4.Obligațiile impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale pentru respectarea standardelor în materie de aprovizionare prevăzute la prezentul articol sunt nediscriminatorii și nu impun sarcini nejustificate întreprinderilor în cauză.

5.Întreprinderile din sectorul gazelor naturale pot îndeplini obligațiile care le revin în temeiul prezentului articol la nivel regional sau la nivelul Uniunii, după caz. Autoritățile competente nu impun respectarea standardelor stabilite la prezentul articol pe baza unor infrastructuri localizate în exclusivitate pe teritoriul lor.

6.Autoritățile competente se asigură că stabilirea condițiilor de aprovizionare a consumatorilor protejați nu aduce niciun prejudiciu bunei funcționări a pieței interne a energiei și că prețul acestei aprovizionări respectă valoarea de piață a gazelor furnizate.

Articolul 6
Evaluarea riscurilor

1.Autoritățile competente din fiecare regiune, astfel cum sunt enumerate în anexa I, efectuează în comun o evaluare la nivel regional a tuturor riscurilor care afectează securitatea aprovizionării cu gaze. Evaluarea ține cont de toate riscurile relevante, cum ar fi dezastrele naturale, riscurile tehnologice, comerciale, sociale, politice și alte riscuri. Evaluarea riscurilor se efectuează:

(a)utilizând standardele menționate la articolele 4 și 5. Evaluarea riscurilor descrie calculul formulei N-1 la nivel național și include un calcul al formulei N-1 la nivel regional. Evaluarea riscurilor include, de asemenea, ipotezele utilizate, inclusiv cele utilizate pentru calculul formulei N-1 la nivel regional și datele necesare pentru acest calcul. Calculul formulei N-1 la nivel național este însoțit de o simulare a întreruperii infrastructurii unice principale utilizând un model hidraulic, precum și un calcul al formulei N-1 luând în considerare un nivel de gaz în instalațiile de stocare de 30 % și de 100 % din capacitatea totală;

(b)luând în considerare toate circumstanțele naționale și regionale relevante, îndeosebi mărimea pieței, configurația rețelei, fluxurile reale, inclusiv fluxurile de ieșire ale statelor membre, posibilitatea fluxurilor fizice în ambele direcții, inclusiv potențiala necesitate de consolidare ulterioară a sistemului de transport, prezența capacităților de producție și de stocare și rolul gazului în cadrul mixului energetic, îndeosebi în ceea ce privește termoficarea, producerea de energie electrică și funcționarea consumatorilor industriali, precum și considerente legate de siguranță și de calitatea gazelor;

(c)elaborând mai multe scenarii de cerere de gaz excepțional de mare și de întrerupere a aprovizionării, luând în considerare antecedentele, probabilitatea, anotimpul, frecvența și durata acestor evenimente și evaluându-le consecințele probabile, cum ar fi:

(i)perturbarea infrastructurilor relevante pentru securitatea aprovizionării, în special a infrastructurilor de transport, a instalațiilor de stocare sau a terminalelor GNL, inclusiv a infrastructurii principale identificate pentru calculul formulei N-1 și

(ii)întreruperea aprovizionării provenind de la furnizori din țări terțe, precum și, dacă este cazul, riscurile geopolitice;

(d)identificând interacțiunea și corelarea riscurilor între statele membre din regiune și cu alte state membre, după caz, inclusiv, de exemplu, în ceea ce privește interconectările, aprovizionarea transfrontalieră, accesul transfrontalier la instalațiile de stocare și capacitatea bidirecțională;

(e)luând în calcul capacitatea maximă de interconectare a fiecărui punct de intrare și de ieșire de la frontieră, precum și diferitele niveluri de completare a stocurilor.

2.Autoritățile competente din fiecare regiune convin asupra unui mecanism de cooperare pentru a efectua evaluarea riscurilor în termenul prevăzut la alineatul 5 de la prezentul articol. Autoritățile competente informează Grupul de coordonare pentru gaz cu privire la mecanismul de cooperare convenit pentru efectuarea evaluării riscurilor, cu 18 luni înainte de termenul pentru adoptarea evaluării riscurilor și pentru actualizările evaluării riscurilor. Comisia poate avea un rol de facilitare la nivel global în pregătirea evaluării riscurilor, în special în ceea ce privește stabilirea mecanismului de cooperare. Dacă autoritățile competente dintr-o regiune nu sunt de acord cu privire la un mecanism de cooperare, Comisia poate propune un mecanism de cooperare pentru regiunea respectivă.

În cadrul mecanismului de cooperare convenit, fiecare autoritate competentă comunică și actualizează, cu un an înainte de termenul pentru notificarea evaluării riscurilor, toate datele naționale necesare pentru pregătirea evaluării riscurilor, și în special pentru elaborarea diferitelor scenarii menționate la alineatul (1) litera (c).

3.Evaluarea riscurilor este pregătită în conformitate cu modelul din anexa IV. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a modifica aceste modele.

4.Întreprinderile din sectorul gazelor naturale, consumatorii industriali de gaze, organizațiile relevante reprezentând interesele consumatorilor casnici și industriali de gaze, precum și statele membre și autoritatea națională de reglementare, în cazul în care aceasta este diferită de autoritatea competentă, cooperează cu autoritățile competente și furnizează la cerere toate informațiile necesare pentru evaluarea riscurilor.

5.Odată ce a fost acceptată de toate statele membre din regiune, evaluarea riscurilor este comunicată pentru prima dată Comisiei cel târziu la 1 septembrie 2018. Evaluarea riscurilor se actualizează la fiecare patru ani, exceptând cazul când situația impune o frecvență mai mare de actualizare. Evaluarea riscurilor ține cont de progresele înregistrate în derularea investițiilor necesare pentru a îndeplini standardul în materie de infrastructură definit la articolul 4 și de dificultățile specifice fiecărei țări, întâmpinate cu ocazia implementării de soluții alternative noi. Ea se bazează, de asemenea, pe experiența dobândită prin simularea planurilor de urgență, menționată la articolul 9 alineatul (2).

6.Până la 1 noiembrie 2017, ENTSO pentru gaz efectuează o simulare la nivelul Uniunii a scenariilor de întrerupere a aprovizionării și de perturbare a infrastructurilor. ENTSO pentru gaz definește aceste scenarii în consultare cu Grupul de coordonare pentru gaz. Autoritățile competente furnizează rețelei ENTSO pentru gaz datele necesare pentru simulări, cum ar fi valorile de vârf ale cererii, capacitatea de producție și măsurile axate pe cerere. Autoritățile competente țin cont de rezultatele simulărilor în momentul pregătirii evaluărilor riscurilor, a planurilor de acțiune preventive și a planurilor de urgență. Simularea la nivelul Uniunii a scenariilor de întrerupere a aprovizionării și de perturbare a infrastructurilor se actualizează la fiecare patru ani, exceptând cazul când situația impune o frecvență mai mare de actualizare.

Articolul 7
Elaborarea unui plan de acțiune preventiv și a unui plan de urgență

1.Autoritățile competente ale statelor membre din fiecare regiune, astfel cum sunt enumerate în anexa I, în urma consultării întreprinderilor din sectorul gazelor naturale, a organizațiilor pertinente reprezentând interesele consumatorilor de gaze casnici și industriali, inclusiv a producătorilor de energie electrică, și a autorităților naționale de reglementare, în cazul în care acestea sunt diferite de autoritățile competente, stabilesc în comun:

(a)un plan de acțiune preventiv conținând măsurile care trebuie adoptate pentru a elimina sau a atenua riscurile identificate în regiune, inclusiv riscurile de dimensiune pur națională, în conformitate cu evaluarea riscurilor efectuată potrivit articolului 6 și în conformitate cu articolul 8, și

(b)un plan de urgență conținând măsurile care trebuie luate pentru a elimina sau a limita impactul unei întreruperi a aprovizionării cu gaze în regiune, inclusiv al evenimentelor de dimensiune pur națională, în conformitate cu articolul 9.

2.Autoritățile competente din fiecare regiune convin asupra unui mecanism de cooperare cu suficient de mult timp înainte pentru a elabora planurile și a permite notificarea lor, precum și pentru notificarea planurilor actualizate.

Măsurile necesare în vederea eliminării și a atenuării riscurilor de dimensiune pur națională, precum și măsurile care trebuie luate pentru a elimina sau a limita impactul evenimentelor care, datorită dimensiunii lor limitate, trebuie să fie abordate doar la nivel național, sunt definite de fiecare autoritate competentă din regiune și sunt incluse în planurile elaborate la nivel regional. Aceste măsuri naționale nu împiedică în niciun fel eficacitatea măsurilor la nivel regional. Fiecare autoritate competentă identifică, de asemenea, domeniile de cooperare regională și eventualele măsuri comune. Măsurile naționale și propunerile de cooperare regională sunt comunicate celorlalte autorități competente din regiune cu un an înainte de termenul de notificare a planurilor.

Autoritățile competente informează în mod periodic Grupul de coordonare pentru gaz cu privire la progresele realizate în ceea ce privește pregătirea și adoptarea planurilor de acțiune preventive și a planurilor de urgență. În special, autoritățile competente informează Grupul de coordonare pentru gaz cu privire la mecanismul de cooperare convenit cu 18 luni înainte de termenul pentru adoptarea planurilor și pentru actualizările planurilor. Comisia poate avea un rol de facilitare la nivel global în pregătirea planurilor, în special în ceea ce privește stabilirea mecanismului de cooperare. Dacă autoritățile competente dintr-o regiune nu sunt de acord cu privire la un mecanism de cooperare, Comisia poate propune un mecanism de cooperare pentru regiunea respectivă. Autoritățile competente asigură monitorizarea periodică a punerii în aplicare a acestor planuri.

3.Planul de acțiune preventiv și planul de urgență sunt elaborate în conformitate cu modelele din anexa V. Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a modifica aceste modele.

4.Planurile de acțiune preventive și planurile de urgență sunt adoptate de toate statele membre din regiune și sunt publicate și notificate Comisiei cel târziu la 1 martie 2019. Această notificare are loc după ce planurile au fost adoptate de toate statele membre din regiune. Comisia informează Grupul de coordonare pentru gaz cu privire la notificarea planurilor și le publică pe site-ul internet al Comisiei.

5.În termen de patru luni de la data notificării de către autoritățile competente, Comisia evaluează planurile respective ținând seama în mod corespunzător de evaluarea inter pares și de opiniile exprimate în cadrul Grupului de coordonare pentru gaz. Anexa VI se aplică pentru procedura de efectuare a evaluărilor inter pares.

Comisia emite un aviz către autoritățile competente din regiune cu recomandarea de a revizui planul de acțiune preventiv sau planul de urgență în cauză dacă se consideră că acest plan prezintă una dintre următoarele caracteristici:

(a)nu este eficace pentru a atenua riscurile identificate în evaluarea de risc;

(b)nu este coerent cu scenariile de risc evaluate sau cu planurile unei alte regiuni;

(c)poate denatura concurența sau buna funcționare a pieței interne a energiei;

(d)nu respectă dispozițiile prezentului regulament sau alte dispoziții ale dreptului Uniunii;

(e)pune în pericol securitatea aprovizionării cu gaze a altor state membre sau a Uniunii în ansamblul său.

6.În termen de trei luni de la notificarea avizului Comisiei menționat la alineatul (4), autoritățile competente în cauză notifică planul modificat Comisiei sau îi prezintă acesteia motivele pentru care nu sunt de acord cu recomandările.

În caz de dezacord, Comisia poate adopta, în termen de trei luni de la răspunsul autorităților competente, o decizie care să impună modificarea planului relevant. Autoritățile competente adoptă și publică planul în termen de trei luni de la notificarea deciziei Comisiei.

7.Se garantează confidențialitatea datelor sensibile din punct de vedere comercial.

8.Planurile de acțiune preventive și planurile de urgență elaborate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 994/2010, actualizate, după caz, rămân în vigoare până la data stabilirii inițiale a planurilor de acțiune preventive și a planurilor de urgență menționate la alineatul (1).

Articolul 8
Conținutul planurilor de acțiune preventive

1.Planurile de acțiune preventive conțin:

(a)rezultatele evaluării riscurilor și un rezumat al scenariilor examinate, astfel cum se prevede la articolul 6 alineatul (1) litera (c);

(b)definiția consumatorilor protejați în fiecare stat membru din regiune, precum și informațiile menționate la articolul 5 alineatul (1) al doilea paragraf;

(c)măsurile, volumele și capacitățile necesare pentru respectarea standardelor în materie de infrastructură și de aprovizionare în fiecare stat membru din regiune, astfel cum se prevede la articolele 4 și 5, inclusiv, după caz, contribuția potențială a măsurilor axate pe cerere pentru a compensa în mod suficient și în timp util o întrerupere a aprovizionării în conformitate cu articolul 4 alineatul (2), identificarea infrastructurii unice principale de gaze de interes comun în cazul aplicării articolului 4 alineatul (3), volumele de gaz necesare pentru fiecare categorie de consumatori protejați și pentru fiecare scenariu la care se face referire la articolul 5 alineatul (1), precum și orice standard privind suplimentarea ofertei în conformitate cu articolul 5 alineatul (2), inclusiv o justificare a respectării condițiilor stabilite la articolul 5 alineatul (2) și o descriere a unui mecanism de reducere temporară a oricărui standard privind suplimentarea ofertei sau a oricărei obligații suplimentare în conformitate cu articolul 12;

(d)obligațiile impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și altor organisme relevante care pot avea un impact asupra securității aprovizionării cu gaze, cum ar fi obligațiile referitoare la funcționarea sigură a rețelei de gaze;

(e)celelalte măsuri preventive concepute pentru a face față riscurilor identificate în evaluarea riscurilor, ca, de exemplu, cele referitoare la necesitatea de a dezvolta interconectările între statele membre învecinate și la posibilitatea de a diversifica rutele și sursele de aprovizionare cu gaze, dacă este cazul, pentru a aborda riscurile identificate, în vederea asigurării aprovizionării cu gaze pentru toți consumatorii cât mai mult timp posibil;

(f)informații privind impactul economic, eficacitatea și eficiența măsurilor prevăzute în plan, inclusiv a obligațiilor menționate la litera (k);

(g)descrierea efectelor măsurilor cuprinse în plan asupra funcționării pieței interne a energiei, precum și asupra piețelor naționale, inclusiv ale obligațiilor menționate la litera (k);

(h)descrierea impactului măsurilor asupra mediului și a consumatorilor;

(i)mecanismele care trebuie utilizate în cadrul cooperării cu alte state membre, inclusiv mecanismele pentru pregătirea și punerea în aplicare a planurilor de acțiune preventive și a planurilor de urgență;

(j)informații privind interconectările existente și viitoare, inclusiv cele care oferă acces la rețeaua de gaz a Uniunii, fluxurile transfrontaliere, accesul transfrontalier la instalațiile de stocare și la instalațiile GNL și capacitatea bidirecțională, îndeosebi într-o situație de urgență;

(k)informații privind toate obligațiile de serviciu public legate de securitatea aprovizionării cu gaze.

2.Planul de acțiune preventiv, în special acțiunile care vizează respectarea standardului în materie de infrastructură prevăzut la articolul 4, ia în considerare planul pe 10 ani de dezvoltare a rețelei la nivelul Uniunii, care va fi elaborat de ENTSO pentru gaz în conformitate cu articolul 8 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009.

3.Planul de acțiune preventiv se bazează în primul rând pe măsurile legate de piață, nu impune o sarcină excesivă asupra întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și nici nu afectează în mod negativ funcționarea pieței interne a gazelor.

4.Statele membre realizează o evaluare a impactului în cazul tuturor măsurilor preventive nebazate pe piață care urmează a fi adoptate după intrarea în vigoare a prezentului regulament, inclusiv al măsurilor luate pentru a respecta standardul în materie de aprovizionare prevăzut la articolul 5 alineatul (1) și al măsurilor referitoare la standardul privind suplimentarea ofertei prevăzut la articolul 5 alineatul (2). Această evaluare a impactului vizează cel puțin următoarele aspecte:

(a)impactul măsurii propuse asupra dezvoltării pieței naționale a gazelor și a concurenței la nivel național;

(b)impactul măsurilor propuse asupra pieței interne a gazelor;

(c)impactul potențial asupra securității aprovizionării cu gaze a statelor membre învecinate, în special în cazul măsurilor care ar putea să reducă lichiditatea piețelor regionale sau să restrângă fluxurile către statele membre învecinate;

(d)costurile și beneficiile măsurilor, evaluate în comparație cu măsuri de piață alternative;

(e)evaluarea necesității și a proporționalității măsurii în comparație cu alte măsuri posibile bazate pe piață;

(f)caracterul deschis al măsurii, pentru a garanta oportunități egale pentru toți participanții la piață;

(g)strategia de eliminare treptată, durata prevăzută a măsurii preconizate și un calendar de revizuire adecvat.

Analiza menționată la literele (a) și (b) se efectuează de către autoritățile naționale de reglementare.

5.Evaluarea impactului și măsurile adoptate sunt publicate de autoritatea competentă și sunt notificate Comisiei. În termen de patru luni de la data notificării, Comisia adoptă o decizie și poate solicita statelor membre să modifice măsurile adoptate. Termenul curge din ziua următoare primirii unei notificări complete. Termenul poate fi prelungit, de asemenea, prin acordul Comisiei și al statului membru.

Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite modificarea sau retragerea unei măsuri atunci când aceasta:

(a)poate denatura piața internă a Uniunii;

(b)poate denatura evoluția pieței naționale a gazelor;

(c)nu este necesară sau proporțională pentru a garanta securitatea aprovizionării sau

(d)poate pune în pericol securitatea aprovizionării în alte state membre.

Măsura adoptată intră în vigoare doar atunci când este aprobată de Comisie sau după ce a fost modificată în conformitate cu decizia Comisiei.

6.Planul de acțiune preventiv se actualizează la fiecare patru ani de la 1 martie 2019, exceptând cazul când situația impune o frecvență mai mare de actualizare, sau la cererea Comisiei. Planul actualizat reflectă versiunea actualizată a evaluării riscurilor și rezultatele testelor efectuate în conformitate cu articolul 9 alineatul (2). Articolul 7 alineatele (3)-(7) se aplică planului actualizat.

Articolul 9
Conținutul planului de urgență

1.Planul de urgență:

(a)se elaborează ținând cont de nivelurile de criză stabilite la articolul 10 alineatul (1);

(b)definește rolul și responsabilitățile întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și ale consumatorilor industriali, inclusiv ale producătorilor de energie electrică relevanți, ținând seama de diferențele în ceea ce privește măsura în care aceștia sunt afectați în cazul întreruperii aprovizionării cu gaze, precum și interacțiunea acestora cu autoritățile competente și, acolo unde este cazul, cu autoritățile naționale de reglementare pentru fiecare dintre nivelurile de criză definite la articolul 10 alineatul (1);

(c)definește rolul și responsabilitățile autorităților competente și ale celorlalte organisme cărora li s-au delegat sarcini în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) pentru fiecare dintre nivelurile de criză definite la articolul 10 alineatul (1);

(d)asigură faptul că întreprinderile din sectorul gazelor naturale și consumatorii industriali de gaze, inclusiv producătorii de energie electrică relevanți, au suficient timp să reacționeze în situația fiecărui nivel de criză;

(e)identifică, dacă este cazul, măsurile și acțiunile necesare pentru a atenua impactul potențial al unei întreruperi în aprovizionarea cu gaze asupra instalațiilor de termoficare și asupra furnizării de energie electrică produsă pe bază de gaze;

(f)stabilește procedurile și măsurile detaliate care trebuie urmate pentru fiecare nivel de criză, inclusiv planurile corespunzătoare pentru schimburile de informații;

(g)desemnează un manager sau o echipă de criză și definește rolul acestora;

(h)determină contribuția măsurilor bazate pe mecanismele pieței pentru gestionarea situației în cazul nivelului de alertă și pentru atenuarea situației în cazul nivelului de urgență;

(i)determină contribuția măsurilor nebazate pe piață, planificate sau care urmează a fi puse în aplicare în cazul nivelului de urgență și evaluează necesitatea utilizării acestor măsuri nebazate pe piață pentru a face față unei crize. Se evaluează efectele măsurilor nebazate pe piață și se definesc procedurile necesare pentru punerea lor în aplicare. Măsurile nebazate pe piață trebuie utilizate numai în cazul în care mecanismele pieței nu mai pot asigura singure aprovizionarea, în special cea a consumatorilor protejați, sau în vederea aplicării articolul 12;

(j)descrie mecanismele utilizate pentru cooperarea cu alte state membre pentru fiecare nivel de criză;

(k)detaliază obligațiile de raportare impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale în cazul nivelurilor de alertă și de urgență;

(l)descrie dispozițiile tehnice sau juridice aplicabile pentru a preveni consumul de gaz nejustificat din partea consumatorilor neprotejați care sunt conectați la o rețea de distribuție sau de transport de gaze;

(m)descrie dispozițiile tehnice și financiare în vigoare pentru a aplica obligațiile în materie de solidaritate prevăzute la articolul 12;

(n)întocmește o listă cu acțiuni predefinite pentru punerea la dispoziție a gazelor în cazul unei situații de urgență, inclusiv contractele comerciale dintre părțile implicate în aceste acțiuni și mecanismele de compensare pentru întreprinderile din sectorul gazelor naturale, dacă este cazul, luând în considerare cu seriozitate confidențialitatea datelor sensibile. Astfel de acțiuni presupun, de exemplu, acorduri transfrontaliere între statele membre și/sau întreprinderile din sectorul gazelor naturale.

2.Măsurile, acțiunile și procedurile cuprinse în planul de urgență sunt testate cel puțin de două ori între actualizările periodice ale acestuia efectuate la fiecare patru ani și menționate la alineatul (3). Pentru a testa planul de urgență, statele membre simulează scenarii cu impact mediu și ridicat și reacțiile în timp real în conformitate cu planul lor de urgență. Rezultatele testelor sunt prezentate Grupului de coordonare pentru gaz de către autoritățile competente.

3.Planul de urgență se actualizează la fiecare patru ani de la 1 martie 2019, exceptând cazul când situația impune o frecvență mai mare de actualizare, sau la cererea Comisiei. Planul actualizat reflectă versiunea actualizată a evaluării riscurilor și concluziile testelor efectuate în conformitate cu alineatul (2). Articolul 7 alineatele (3)-(7) se aplică planului actualizat.

4.Planul de urgență garantează că accesul transfrontalier la infrastructură în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2009 se menține, atât cât este posibil din punct de vedere tehnic și în condiții de siguranță, în caz de urgență și nu introduce nicio măsură nejustificată de restricționare a fluxului de gaze între țări.

Articolul 10
Declararea unei crize

1.Cele trei niveluri de criză sunt următoarele:

(a)nivelul de alertă timpurie (alertă timpurie): în cazul în care există informații concrete, sigure și fiabile, conform cărora ar putea avea loc un eveniment care ar deteriora în mod semnificativ situația în materie de aprovizionare și care ar putea conduce la declanșarea nivelului de alertă sau de urgență; nivelul de alertă timpurie poate fi activat printr-un mecanism de alertă timpurie;

(b)nivelul de alertă (alertă): în cazul în care are loc o întrerupere a aprovizionării sau o cerere de gaze excepțional de mare care afectează în mod semnificativ situația în materie de aprovizionare, dar piața este încă în măsură să gestioneze întreruperea sau cererea respectivă fără a fi nevoie să se recurgă la măsuri nebazate pe piață;

(c)nivelul de urgență (urgență): în cazul unei cereri excepțional de mari sau al unei întreruperi semnificative a furnizării sau al unei afectări semnificative a situației în materie de aprovizionare și în cazul în care toate măsurile relevante bazate pe piață au fost implementate, dar oferta de gaze este insuficientă pentru a satisface cererea rămasă neacoperită, astfel încât este nevoie să se introducă în plus măsuri nebazate pe piață în scopul de a garanta aprovizionarea cu gaze, în special pentru consumatorii protejați, în conformitate cu articolul 5.

2.În cazul în care declară vreunul dintre nivelurile de criză menționate la alineatul (1), autoritatea competentă informează imediat Comisia și pune la dispoziția acesteia toate informațiile necesare, în special informațiile cu privire la acțiunile pe care aceasta intenționează să le întreprindă. În cazul unei urgențe care ar putea genera o cerere de asistență din partea Uniunii și a statelor sale membre, autoritatea competentă a statului membru în cauză informează fără întârziere Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență al Comisiei.

3.În cazul în care declară o situație de urgență, autoritatea competentă aplică acțiunile predefinite indicate în planul său de urgență și informează imediat Comisia și autoritățile competente din regiune, în special cu privire la acțiunile pe care intenționează să le întreprindă. În situații excepționale justificate în mod corespunzător, autoritatea competentă poate lua măsuri care se abat de la planul de urgență. Autoritatea competentă informează imediat Comisia și autoritățile competente din regiune în legătură cu astfel de măsuri și prezintă justificări corespunzătoare.

4.Statele membre și, în special, autoritățile competente garantează că:

(a)nu se introduce niciodată vreo măsură de restricționare nejustificată a fluxului de gaze în cadrul pieței interne;

(b)nu se introduce nicio măsură care ar putea pune în pericol în mod grav situația aprovizionării cu gaze în alt stat membru și

(c)accesul transfrontalier la infrastructură în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2009 este menținut atât cât este posibil din punct de vedere tehnic și în condiții de siguranță, în conformitate cu planul de urgență.

5.Comisia verifică, cât mai curând posibil, dar în orice caz în termen de cinci zile de la primirea informației din partea autorității competente menționate la alineatul (2), dacă declararea situației de urgență este justificată în conformitate cu alineatul (1) litera (c) și dacă măsurile adoptate urmează cât se poate de strict acțiunile enumerate în planul de urgență, dacă aceste măsuri nu impun o povară inutilă pentru întreprinderile din sectorul gazelor naturale și dacă sunt în conformitate cu alineatul (4). Comisia poate, la cererea unei autorități competente, a întreprinderilor din sectorul gazelor naturale sau din proprie inițiativă, să solicite autorității competente modificarea măsurilor, în cazul în care acestea contravin condițiilor prevăzute la prima teză de la prezentul alineat. De asemenea, Comisia poate solicita autorității competente să anuleze declararea situației de urgență, în cazul în care aceasta consideră că respectiva declarare nu se (mai) justifică în conformitate cu alineatul (1) litera (c).

În termen de trei zile de la notificarea solicitării Comisiei, autoritatea competentă modifică măsurile și informează Comisia în acest sens sau prezintă acesteia motivele pentru care nu este de acord cu solicitarea. În acest caz, Comisia poate, în termen de trei zile, să își modifice sau să își retragă solicitarea, în vederea examinării chestiunii, ori să convoace autoritatea competentă sau, dacă este cazul, autoritățile competente vizate și, în cazul în care Comisia consideră că este necesar, Grupul de coordonare pentru gaz. Comisia expune în detaliu motivele pentru care solicită orice modificare a măsurii. Autoritatea competentă ține seama pe deplin de poziția Comisiei. În cazul în care decizia finală a autorității competente diferă de avizul Comisiei, autoritatea competentă prezintă motivele pe care se întemeiază decizia respectivă.

Articolul 11
Reacțiile la situațiile de urgență la nivel regional și la nivelul Uniunii

1.La cererea unei autorități competente care a declarat o situație de urgență și după verificarea prevăzută la articolul 10 alineatul (5), Comisia poate declara o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii. La cererea a cel puțin două autorități competente care au declarat o situație de urgență, în urma verificării efectuate în conformitate cu articolul 10 alineatul (5) și în cazul în care există o legătură între cauzele acestor situații de urgență, Comisia declară, după caz, o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii. În toate cazurile, Comisia, cu ajutorul mijloacelor de comunicare celor mai adecvate situației, strânge opinii și ține cont de toate informațiile relevante furnizate de celelalte autorități competente. În cazul în care estimează că au fost depășite cauzele declarării situației de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii, Comisia declară încetarea situației de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii. În toate cazurile, Comisia își motivează decizia și informează Consiliul în legătură cu aceasta.

2.Comisia convoacă Grupul de coordonare pentru gaz imediat după declararea unei situații de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii. În timpul situației de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii, la cererea a cel puțin trei state membre, Comisia poate restricționa participarea reprezentanților statelor membre și ai autorităților competente la Grupul de coordonare pentru gaz, pe durata întregii reuniuni sau a unei părți a acesteia.

3.Într-o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii, Comisia coordonează acțiunile autorităților competente, ținând seama pe deplin de rezultatele consultării Grupului de coordonare pentru gaz și de informațiile relevante primite de la acest grup. În special, Comisia:

(a)asigură schimbul de informații;

(b)asigură coerența și eficacitatea acțiunilor de la nivelul statelor membre și de la nivel regional față de cele de la nivelul Uniunii;

(c)coordonează acțiunile referitoare la țările terțe.

4.Comisia poate convoca un grup de gestionare a crizei compus din manageri de criză, potrivit articolului 9 alineatul (1) litera (g), din statele membre vizate de situația de urgență. Comisia, în consens cu managerii de criză, poate invita alte părți interesate să participe. Comisia se asigură că Grupul de coordonare pentru gaz este informat cu regularitate cu privire la activitățile desfășurate de grupul de gestionare a crizei.

5.Statele membre și, în special, autoritățile competente garantează că:

(a)nu se introduc niciodată măsuri de restricționare nejustificată a fluxului de gaze în cadrul pieței interne, în special a fluxului de gaze către piețele afectate;

(b)nu se introduce nicio măsură care ar putea pune în pericol în mod grav situația aprovizionării cu gaze în alt stat membru și

(c)accesul transfrontalier la infrastructură în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 715/2009 este menținut atât cât este posibil din punct de vedere tehnic și în condiții de siguranță, în conformitate cu planul de urgență.

6.În cazul în care, la cererea unei autorități competente sau a unei întreprinderi din sectorul gazelor naturale sau din proprie inițiativă, Comisia consideră că, într-o situație de urgență la nivel regional sau la nivelul Uniunii, o măsură luată de un stat membru sau de o autoritate competentă sau comportamentul unei întreprinderi din sectorul gazelor naturale contravine alineatului (5), Comisia solicită statului membru sau autorității competente să își modifice măsura sau să ia măsuri în sensul asigurării conformității cu alineatul (5), motivându-și solicitarea. Se are în vedere în permanență necesitatea funcționării în condiții de siguranță a rețelei de gaze.

În termen de trei zile de la notificarea solicitării Comisiei, statul membru sau autoritatea competentă își modifică măsura și notifică Comisiei acest lucru sau îi prezintă acesteia motivele pentru care nu este de acord cu solicitarea. În acest caz, Comisia poate, în termen de trei zile, să își modifice sau să își retragă solicitarea sau să convoace statul membru sau autoritatea competentă și, în cazul în care Comisia consideră necesar, Grupul de coordonare pentru gaz pentru a examina chestiunea. Comisia expune în detaliu motivele pentru care solicită orice modificare a măsurii. Statul membru sau autoritatea competentă ține seama pe deplin de poziția Comisiei. În cazul în care decizia finală a autorității competente sau a statului membru diferă de poziția Comisiei, autoritatea competentă sau statul membru prezintă motivele care stau la baza deciziei respective.

7.Comisia, după consultarea Grupului de coordonare pentru gaz, întocmește o listă permanentă de rezervă pentru un grup operativ de monitorizare, compus din experți din sector și din reprezentanți ai Comisiei. Misiunea de monitorizare a acestui grup operativ poate fi desfășurată în afara Uniunii, atunci când este necesar. Grupul operativ monitorizează și raportează fluxurile de gaze care intră în Uniune, în cooperare cu țările terțe furnizoare și de tranzit.

8.Autoritatea competentă pune la dispoziția Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență al Comisiei (ERCC) informațiile referitoare la orice nevoie de asistență. ERCC evaluează situația globală și emite recomandări cu privire la asistența care ar trebui acordată statelor membre celor mai afectate și, atunci când este cazul, țărilor terțe.

Articolul 12
Solidaritate

1.În cazul în care un stat membru a declarat nivelul de criză de urgență în conformitate cu articolul 10 alineatul (1), standardele privind suplimentarea ofertei sau obligațiile suplimentare impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale în alte state membre în temeiul articolului 5 alineatul (2) sunt reduse temporar la nivelul stabilit la articolul 5 alineatul (1).

2.Atât timp cât aprovizionarea consumatorilor casnici, a serviciilor sociale esențiale și a instalațiilor de termoficare din statul membru care a declarat situația de urgență nu este garantată, în pofida aplicării măsurii prevăzute la alineatul (1), se întrerupe aprovizionarea cu gaze a altor consumatori decât consumatorii casnici, serviciile sociale esențiale și instalațiile de termoficare din orice alt stat membru conectat direct la statul membru care a declarat situația de urgență, în măsura necesară pentru aprovizionarea consumatorilor casnici, a serviciilor sociale esențiale și a instalațiilor de termoficare din statele membre care au declarat situația de urgență.

Primul paragraf se aplică serviciilor sociale esențiale și instalațiilor de termoficare în măsura în care acestea sunt incluse în definiția consumatorilor protejați din statul membru respectiv.

3.Autoritățile competente adoptă măsurile necesare, astfel încât gazul care nu este livrat altor consumatori decât consumatorii casnici, serviciile sociale esențiale și instalațiile de termoficare de pe teritoriul lor, în situația descrisă la alineatul (2), să poată fi livrat statului membru aflat în situația de urgență descrisă la același alineat pentru aprovizionarea consumatorilor casnici, a serviciilor sociale esențiale și a instalațiilor de termoficare din statul membru respectiv.

4.Dispozițiile tehnice, juridice și financiare necesare pentru aplicarea alineatului (3) sunt convenite între statele membre care sunt direct conectate între ele și sunt descrise în planurile de urgență ale regiunilor lor respective. Aceste dispoziții pot include, printre altele, prețurile gazului care urmează să fie aplicate, utilizarea interconectărilor, inclusiv capacitatea bidirecțională, volumele de gaz și acoperirea costurilor de compensare. Se acordă preferință măsurilor bazate pe piață, cum ar fi licitațiile, pentru punerea în aplicare a obligației prevăzute la alineatul (3). În cazul modificării dispozițiilor tehnice, juridice și financiare necesare pentru aplicarea alineatului (3), planul de urgență corespunzător se actualizează în consecință.

5.Alineatul (2) se aplică de la 1 martie 2019.

6.    În cazul în care statele membre nu ajung la un acord cu privire la dispozițiile tehnice, juridice și financiare necesare, Comisia poate propune un cadru pentru aceste măsuri în avizul său și în decizia sa referitoare la planuri.

Articolul 13
Schimbul de informații

1.În timpul unei situații de urgență, întreprinderile în cauză din sectorul gazelor naturale pun zilnic la dispoziția autorității competente în special informațiile următoare:

(a)previziuni pentru următoarele trei zile ale cererii zilnice de gaze și ale aprovizionării zilnice cu gaze;

(b)fluxul de gaze zilnic la toate punctele de intrare și ieșire transfrontaliere, precum și la toate punctele care racordează o instalație de producție, o instalație de stocare sau un terminal GNL la rețea, în milioane de metri cubi pe zi (milioane de m³ pe zi);

(c)perioada, exprimată în zile, pentru care se estimează că este posibilă asigurarea aprovizionării cu gaze a consumatorilor protejați.

2.În cazul unei urgențe la nivel regional sau la nivelul Uniunii, Comisia are dreptul de a solicita autorității competente să îi furnizeze fără întârziere cel puțin:

(a)informațiile prevăzute la alineatul (1);

(b)informațiile privind măsurile planificate care urmează a fi luate și măsurile deja implementate de autoritatea competentă pentru atenuarea situației de urgență, precum și informații privind eficacitatea acestora;

(c)cererile referitoare la măsurile suplimentare care trebuie luate de alte autorități competente;

(d)măsurile implementate la cererea altor autorități competente.

3.Ulterior unei situații de urgență, autoritatea competentă furnizează Comisiei, în cel mai scurt timp și în termen de șase săptămâni de la încetarea situației de urgență, o evaluare detaliată a situației de urgență și a eficacității măsurilor implementate, inclusiv evaluarea impactului economic al situației de urgență, a impactului asupra sectorului energiei electrice și evaluarea asistenței furnizate Uniunii și statelor sale membre sau primite de la acestea. Aceste evaluări sunt puse la dispoziția Grupului de coordonare pentru gaz și se reflectă în actualizarea planurilor de acțiune preventive și a planurilor de urgență.

Comisia analizează evaluările autorităților competente și informează statele membre, Parlamentul European și Grupul de coordonare pentru gaz cu privire la rezultatele analizei, într-o formă agregată.

4.În circumstanțe justificate în mod corespunzător, indiferent dacă se declară sau nu o situație de urgență, autoritatea competentă poate solicita întreprinderilor din sectorul gazelor naturale să furnizeze informațiile menționate la alineatul (1) sau informațiile suplimentare necesare pentru a evalua situația globală a aprovizionării cu gaze în statul membru în cauză sau în alte state membre, inclusiv informațiile contractuale. Comisia poate solicita din partea autorităților competente informațiile furnizate de întreprinderile din sectorul gazelor naturale.

5.În cazul în care Comisia consideră că aprovizionarea cu gaze dintr-o regiune sau din Uniune în ansamblu este sau ar putea fi afectată, ea poate solicita autorităților competente să colecteze și să transmită Comisiei informațiile necesare pentru a evalua situația aprovizionării cu gaze în Uniune. Comisia poate comunica evaluarea sa Grupului de coordonare pentru gaz.

6.Pentru a permite autorităților competente și Comisiei să evalueze situația securității aprovizionării la nivel național, regional și la nivelul Uniunii, întreprinderile din sectorul gazelor naturale notifică:

(a)autorităților competente în cauză următoarele detalii ale contractelor de furnizare a gazelor cu o durată mai mare de un an:

(i)durata contractului;

(ii)volumele totale contractate pe bază anuală și volumul mediu lunar;

(iii)volumele zilnice maxime contractate în caz de alertă sau de urgență;

(iv)punctele de livrare contractate;

(v)volumele de gaz minime zilnice, lunare și anuale;

(vi)condițiile de suspendare a livrărilor de gaz.

(b)autorității competente și Comisiei, imediat după încheierea sau modificarea lor, contractele de furnizare a gazelor cu o durată mai mare de 1 an încheiate sau modificate după data de [OP: vă rugăm să introduceți data intrării în vigoare a prezentului regulament], care, în mod individual sau cumulativ cu alte contracte încheiate cu același furnizor sau cu filialele sale, furnizează mai mult de 40 % din consumul anual de gaze naturale din statul membru în cauză. Obligația de notificare nu se aplică modificărilor care vizează numai prețul gazelor. Obligația de notificare se aplică, de asemenea, tuturor acordurilor comerciale relevante pentru executarea contractului de furnizare a gazelor.

Autoritatea competentă notifică anual Comisiei, până la sfârșitul lunii septembrie, datele enumerate la primul paragraf litera (a).

7.În circumstanțe justificate în mod corespunzător, în cazul în care autoritatea competentă sau Comisia consideră că un contract de furnizare a gazelor care nu intră sub incidența alineatului (6) litera (b) de la prezentul articol ar putea afecta securitatea aprovizionării unui stat membru, a unei regiuni sau a Uniunii în ansamblul său, autoritatea competentă a statului membru în care își desfășoară activitatea întreprinderea din sectorul gazelor naturale care a încheiat contractul sau Comisia poate solicita întreprinderii respective din sectorul gazelor naturale să furnizeze contractul, pentru evaluarea impactului acestuia asupra securității aprovizionării. Cererea poate acoperi, de asemenea, orice alt acord comercial relevant pentru executarea contractului de furnizare a gazelor.

8.Autoritatea competentă ține cont de informațiile primite în temeiul prezentului articol în momentul pregătirii evaluării riscurilor, a planului de acțiune preventiv și a planului de urgență sau a actualizărilor lor respective. Comisia poate adopta o decizie prin care să solicite autorității competente să modifice planurile pe baza informațiilor primite în temeiul prezentului articol.

9.Autoritățile competente și Comisia garantează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Articolul 14
Grupul de coordonare pentru gaz

1.Se instituie un Grup de coordonare pentru gaz pentru a facilita coordonarea măsurilor privind securitatea aprovizionării cu gaze. Grupul este compus din reprezentanți ai statelor membre, în special ai autorităților competente ale acestora, precum și din reprezentanți ai Agenției pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei („agenția”), ai ENTSO pentru gaz, ai organelor reprezentative ale sectorului și ai consumatorilor relevanți. Comisia, consultându-se cu statele membre, decide alcătuirea grupului, asigurând reprezentativitatea totală a acestuia. Comisia prezidează grupul. Grupul își adoptă propriul regulamentul de procedură.

2.Grupul de coordonare pentru gaz este consultat și asistă Comisia, în special în ceea ce privește următoarele probleme:

(a)securitatea aprovizionării cu gaze, în orice moment și în special în situații de urgență;

(b)toate informațiile relevante pentru securitatea aprovizionării cu gaze la nivel național, regional și la nivelul Uniunii;

(c)cele mai bune practici și eventuale orientări pentru toate părțile implicate;

(d)nivelul de securitate a aprovizionării, valorile de referință și metodologiile de evaluare;

(e)scenariile la nivel național, regional și la nivelul Uniunii și testarea nivelurilor de pregătire;

(f)evaluarea planurilor de acțiune preventive și a planurilor de urgență, precum și a implementării măsurilor prevăzute de acestea;

(g)coordonarea măsurilor de gestionare a unei situații de urgență în Uniune cu țările terțe care sunt părți contractante la Tratatul de instituire a Comunității Energiei și cu alte țări terțe;

(h)asistența de care au nevoie statele membre cele mai afectate.

3.Comisia convoacă Grupul de coordonare pentru gaz în mod regulat și îi comunică acestuia informațiile primite de la autoritățile competente, păstrând confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

Articolul 15
Cooperarea cu părțile contractante la Comunitatea Energiei

1.Articolul 3 alineatul (2) a doua teză, articolul 3 alineatul (6), articolul 4 alineatele (3), (4) și (6), articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) litera (d), articolul 7 alineatul (5) literele (b) și (e), articolul 8 alineatul (1) literele (e), (g) și (i), articolul 8 alineatul (4) literele (b) și (c), articolul 9 alineatul (1) literele (j) și (m), articolul 9 alineatul (4), articolul 10 alineatul (4), articolul 11 alineatul (5) și articolul 12 creează obligații pentru statele membre în ceea ce privește o parte contractantă la Comunitatea Energiei, în conformitate cu următoarea procedură:

(a)Consiliul ministerial al Comunității Energiei adoptă și integrează prezentul regulament în Comunitatea Energiei prin intermediul unui act comun privind securitatea aprovizionării, care stabilește obligații reciproce pentru părțile contractante la Comunitatea Energiei în relațiile cu statele membre;

(b)partea contractantă la Comunitatea Energiei pune în aplicare actul comun și notifică în mod corespunzător punerea deplină în aplicare Secretariatului Comunității Energiei, incluzând o cerere de aplicare a prezentului alineat în ceea ce o privește și

(c)Secretariatul Comunității Energiei notifică punerea în aplicare Comisiei, împreună cu o cerere de confirmare din partea Comisiei a aplicabilității obligațiilor reciproce între partea contractantă la Comunitatea Energiei care depune cererea și statele membre.

În urma notificării realizate de Secretariatul Comunității Energiei, Comisia adoptă o decizie prin care confirmă aplicabilitatea obligațiilor reciproce între statele membre și partea contractantă la Comunitatea Energiei, în vederea aplicării prezentului alineat, indicând data de la care se aplică aceste obligații reciproce.

2.    După adoptarea deciziei Comisiei menționate la alineatul (1), reprezentanții părții contractante la Comunitatea Energiei în cauză sunt invitați să participe la reuniunile Grupului de coordonare pentru gaz atunci când se examinează aspecte care afectează în mod direct această parte contractantă și care intră în domeniul de aplicare al alineatului (1).

Articolul 16
Monitorizarea de către Comisie

Comisia exercită o monitorizare continuă a măsurilor menite să garanteze securitatea aprovizionării cu gaze și informează în mod periodic Grupul de coordonare pentru gaz.

Pe baza evaluărilor menționate la articolul 7 alineatul (5), Comisia extrage, după caz, concluzii cu privire la mijloacele posibile de ameliorare a securității aprovizionării la nivelul Uniunii și informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, incluzând, dacă este cazul, recomandări pentru ameliorarea acestuia.

Articolul 17
Notificări

Evaluarea riscurilor, planurile de acțiune preventive și planurile de urgență, precum și toate celelalte documente sunt notificate Comisiei pe cale electronică, prin intermediul platformei CIRCABC.

Toată corespondența referitoare la o notificare se transmite pe cale electronică.

Articolul 18
Exercitarea competențelor delegate

1.Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

2.Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 7 alineatul (3) este conferită Comisiei pentru o perioadă nedeterminată de la [OP: vă rugăm să introduceți data intrării în vigoare a prezentului regulament].

3.Delegarea de competențe menționată la articolul 6 alineatul (3) și la articolul 7 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

4.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

5.Un act delegat adoptat în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) și cu articolul 7 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul în cauză se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 19
Derogare

Prezentul regulament nu se aplică Maltei și Ciprului atât timp cât pe teritoriile acestora nu se furnizează gaze. În ceea ce privește Malta și Cipru, obligațiile prevăzute în dispozițiile următoare, precum și opțiunile pe care statele membre respective au dreptul să le aleagă în conformitate cu aceste dispoziții, sunt îndeplinite și efectuate în termenul stabilit de la data primei livrări de gaz pe teritoriile lor respective:

(a)pentru articolul 2 al doilea paragraf punctul (1), articolul 3 alineatul (2), articolul 6 alineatul (6) și articolul 13 alineatul (6) litera (a): 12 luni;

(a)pentru articolul 5 alineatul (1): 18 luni;

(b)pentru articolul 7 alineatul (4): 24 de luni;

(c)pentru articolul 4 alineatul (4): 36 de luni;

(d)pentru articolul 4 alineatul (1): 48 de luni.

Articolul 20
Abrogare

Regulamentul (UE) nr. 994/2010 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VIII. 

Articolul 21
Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

(1) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European și Consiliu, COM(2014) 330 final.

(2) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții, COM(2015) 80 final.

(3) Abordarea bazată pe coridoare înseamnă că toate statele membre aflate de-a lungul unei conducte de transport al gazelor ar trebui să evalueze toate beneficiile potențiale, dincolo de frontierele lor, ale unui flux inversat permanent de gaze în conductă.

(4) https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/SWD%202014%20325%20Implementation%20of%20the%20Gas%20SoS%20Regulation%20en.pdf

(5) Sursă: Comisia Europeană.

(6) A se vedea lista respondenților la adresa: https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/List%20of%20stakeholders%20FOR%20PUBLICATION%20-%20updated%2018%2006.pdf  

(7) Study on the role of gas storage in internal market and in ensuring security of supply (Studiu privind rolul stocării gazului pe piața internă și în asigurarea securității aprovizionării), realizat de REF4E, Mercados, E-Bridge pentru DG Energie. https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/REPORT-Gas%20Storage-20150728.pdf

(8) Economic analysis of costs and benefits of different approaches to enhancing the bargaining power of EU buyers in the wholesale markets of natural gas (Analiză economică a costurilor și a avantajelor diferitelor abordări menite să sporească puterea de negociere a cumpărătorilor din UE pe piețele angro ale gazelor naturale). Comisia va publica studiul pe pagina sa de internet.

(9) Calculul hidraulic este rezultatul unei simulări bazate pe un model matematic care descrie transportul gazului în cadrul unei rețele (naționale sau regionale), ținând seama de topologia sa și de caracteristicile sale fizice. Modelul ia în considerare constrângerile de presiune la punctele de livrare și profilurile cererii. Simularea scenariului N-1 cu un model hidraulic permite să se determine dacă gazul disponibil în sistem are capacitatea de a ajunge în toate punctele de livrare în cazul avarierii infrastructurii principale de gaze.

(10) Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO L 115, 25.4.2013, p. 39).

(11) JO C , , p. .

(12) JO C , , p. .

(13) COM(2014) 654 final.

(14) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European, Comitetul Regiunilor și Banca Europeană de Investiții, COM(2015) 80 final.

(15) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94).

(16) Directiva 2008/114/CE a Consiliului din 8 decembrie 2008 privind identificarea și desemnarea infrastructurilor critice europene și evaluarea necesității de îmbunătățire a protecției acestora (JO L 345, 23.12.2008, p. 75).

(17) Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO L 115, 25.4.2013, p. 39).

(18) Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 24).

(19) Regulamentul (UE) nr. 312/2014 al Comisiei din 26 martie 2014 de stabilire a unui cod de rețea privind echilibrarea rețelelor de transport de gaz (JO L 91, 27.3.2014, p. 15).

(20) Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 24).

(21) Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale și de abrogare a Directivei 2003/55/CE (JO L 211, 14.8.2009, p. 94).

(22) Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1775/2005 (JO L 211, 14.8.2009, p. 36).

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 16.2.2016

COM(2016) 52 final

ANEXE

la

PROPUNEREA DE REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010

{SWD(2016) 25 final}
{SWD(2016) 26 final}

ANEXE

la

PROPUNEREA DE REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind măsurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 994/2010

ANEXA I

Cooperarea regională

Regiunile menționate la articolul 3 alineatul (7) sunt următoarele:

–Nord-vest: Regatul Unit și Irlanda;

–Nordul și sudul Europei Occidentale: Belgia, Franța, Luxemburg, Spania, Țările de Jos și Portugalia;

–Coridorul sudic al gazelor: Bulgaria, Grecia și România;

–Centru-est: Republica Cehă, Germania, Polonia și Slovacia;

–Sud-est: Austria, Croația, Ungaria, Italia și Slovenia;

–Piața energiei din zona baltică I (BEMIP I): Estonia, Finlanda, Letonia și Lituania;

–Piața energiei din zona baltică II (BEMIP II): Danemarca și Suedia;

–Cipru;

–Malta, atât timp cât rețeaua sa nu este conectată la rețeaua altui stat membru. În cazul în care rețeaua Maltei este interconectată cu rețeaua altui stat membru, Malta este considerată ca făcând parte din regiunea statului membru respectiv.

ANEXA II

Calcularea formulei N-1

1.Definiția formulei N-1

Formula N-1 descrie capacitatea tehnică, astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Regulamentul (CE) nr. 715/2009, a infrastructurilor de gaze de a satisface cererea totală de gaze a zonei luate în calcul în cazul perturbării infrastructurii unice principale de gaze pe parcursul unei zile cu cerere excepțional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani. 

Infrastructura de gaze include rețeaua de transport al gazelor, inclusiv interconectările, precum și instalațiile de producție, instalațiile GNL și de stocare conectate la zona luată în calcul.

Capacitatea tehnică a tuturor celorlalte infrastructuri de gaze disponibile în cazul afectării infrastructurii unice principale de gaze trebuie să fie cel puțin egală cu suma cererii zilnice totale de gaze pentru zona luată în calcul, pe parcursul unei zile cu cerere de gaze excepțional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani.

Rezultatul formulei N-1, astfel cum este calculat mai jos, trebuie să fie cel puțin egal cu 100 %.

2.Metoda de calcul a formulei N-1

, N – 1 ≥ 100 %

Parametrii utilizați pentru calcul trebuie să fie descriși și justificați în mod clar.

Pentru calcularea EPm, trebuie furnizată o listă detaliată a punctelor de intrare și a capacităților individuale ale acestora.

3.Definiții ale parametrilor formulei N-1

„Zonă luată în calcul” înseamnă regiunea geografică pentru care se calculează formula N-1, astfel cum este stabilită de autoritatea competentă.

Definiție privind cererea 

„Dmax” înseamnă cererea zilnică totală de gaze (în milioane de m3 pe zi) din zona luată în calcul pe parcursul unei zile cu cerere excepțional de mare, constatată statistic o dată la 20 de ani.

Definiții privind oferta 

„EPm”: capacitatea tehnică a punctelor de intrare (în milioane de m3 pe zi), altele decât cele aferente instalațiilor de producție, instalațiilor GNL și de stocare, simbolizate prin Pm, LNGm și Sm, înseamnă suma capacităților tehnice ale tuturor punctelor de intrare de la frontieră capabile să aprovizioneze cu gaz zona luată în calcul.

„Pm”: capacitatea tehnică maximă de producție (în milioane de m3 pe zi) înseamnă suma capacităților tehnice zilnice maxime de producție ale tuturor instalațiilor de producție a gazelor, care pot fi furnizate la punctele de intrare din zona luată în calcul.

„Sm”: capacitatea tehnică maximă de extracție (în milioane de m3 pe zi) înseamnă suma capacităților tehnice zilnice maxime de extracție din toate instalațiile de stocare, care pot fi furnizate la punctele de intrare din zona luată în calcul, ținând seama de caracteristicile fizice ale fiecăreia.

„LNGm”: capacitatea tehnică maximă a instalațiilor GNL (în milioane de m3 pe zi) înseamnă suma capacităților tehnice zilnice maxime de extracție din toate instalațiile GNL din zona luată în calcul, luând în considerare elemente critice precum descărcarea, serviciile auxiliare, depozitarea temporară și regazeificarea GNL, precum și capacitatea tehnică de extracție.

„Im” înseamnă capacitatea tehnică a infrastructurii unice principale de gaze (în milioane de m3 pe zi), cu cea mai mare capacitate de aprovizionare a zonei luate în calcul. În cazul în care mai multe infrastructuri de gaze sunt conectate la aceeași infrastructură de gaze din amonte sau din aval și nu pot fi operate separat, acestea sunt considerate o singură infrastructură de gaze.

4.Calcularea formulei N-1 prin luarea în considerare a măsurilor legate de cerere

, N – 1 ≥ 100 %

Definiție privind cererea

„Deff” înseamnă partea (în milioane de m3 pe zi) din Dmax care, în cazul unei întreruperi a aprovizionării, poate fi acoperită într-o măsură suficientă și în timp util prin măsuri de piață legate de cerere, în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (c) și cu articolul 4 alineatul (2).

5.Calcularea formulei N-1 la nivel regional

Zona luată în calcul menționată la punctul 3 se extinde la nivelul regional corespunzător. Se aplică regiunile enumerate în anexa I. Atunci când se calculează formula N-1 la nivel regional, se folosește infrastructura unică principală de gaze de interes comun. Infrastructura unică principală de gaze de interes comun pentru o regiune este infrastructura de gaze cu capacitatea cea mai mare din regiune care contribuie direct sau indirect la aprovizionarea cu gaze a statelor membre din regiunea respectivă și se definește în evaluarea riscurilor.

Calcularea formulei N-1 la nivel regional poate înlocui calcularea formulei N-1 la nivel național numai în cazul în care infrastructura unică principală de gaze de interes comun are o importanță majoră pentru aprovizionarea cu gaze a tuturor statelor membre în cauză în conformitate cu evaluarea comună a riscurilor.

Pentru calculele vizate la articolul 6 alineatul (1), se utilizează infrastructura unică principală de gaze de interes comun pentru regiuni, astfel cum sunt stabilite în anexa I.

ANEXA III

Capacitatea bidirecțională permanentă

1.Pentru a asigura sau a dezvolta capacitatea bidirecțională pe o interconectare sau pentru a obține sau a prelungi o derogare de la obligația în acest sens, operatorii de sisteme de transport de ambele părți ale interconectării comunică autorităților lor competente („autoritățile competente în cauză”), după consultarea tuturor operatorilor de sisteme de transport de-a lungul coridorului de aprovizionare cu gaze:

(a)o propunere de capacitate bidirecțională permanentă referitoare la direcția inversată („capacitate fizică de flux inversat”); sau

(b)o cerere de derogare de la obligația de a asigura capacitate bidirecțională.

Această comunicare trebuie să aibă loc cel târziu la 1 decembrie 2018 pentru toate interconectările existente la data intrării în vigoare a prezentului regulament și după încheierea fazei studiului de fezabilitate, însă înainte de începerea fazei de proiectare tehnică detaliată pentru interconectările noi.

2.Propunerea referitoare la asigurarea sau la dezvoltarea capacității de flux inversat sau cererea de acordare sau de prelungire a unei derogări se bazează pe o evaluare a cererii pieței, pe previziunile privind cererea și oferta, pe studiul de fezabilitate, pe costurile capacității de flux inversat, incluzând consolidarea necesară a sistemului de transport, și pe beneficiile pentru securitatea aprovizionării, luând în considerare posibila contribuție a capacității de flux inversat la îndeplinirea standardului privind infrastructura prevăzut la articolul 4. Propunerea include o analiză cost-beneficiu realizată pe baza metodologiei stabilite în temeiul articolului 11 din Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 1 .

3.La primirea propunerii sau a cererii de derogare, autoritățile competente în cauză consultă fără întârziere autoritățile competente de-a lungul coridorului de aprovizionare cu gaze, agenția și Comisia cu privire la propunere sau la cererea de derogare. Autoritățile consultate pot emite un aviz în termen de patru luni de la primirea cererii de consultare.

4.În termen de două luni de la expirarea perioadei prevăzute la punctul 3, autoritățile competente în cauză iau, pe baza evaluării riscurilor, a informațiilor enumerate la punctul 2, a avizelor primite în urma consultării în conformitate cu punctul 3 și ținând cont de securitatea aprovizionării cu gaze naturale și de contribuția la piața internă a gazelor, o decizie comună, care va fi una dintre următoarele:

(a)de a accepta propunerea privind capacitatea de flux inversat; o astfel de decizie cuprinde o analiză cost-beneficiu, o alocare transfrontalieră a costurilor, un calendar de punere în aplicare, precum și modalitățile referitoare la utilizarea sa ulterioară;

(b)de a acorda sau a prelungi o derogare temporară pentru o perioadă de maximum patru ani, dacă analiza cost-beneficiu inclusă în decizie arată că securitatea aprovizionării niciunuia dintre statele membre de-a lungul coridorului de aprovizionare cu gaze nu este sporită de capacitatea de flux inversat sau în cazul în care costurile investiției ar depăși cu mult beneficiile estimate pentru securitatea aprovizionării;

(c)de a solicita operatorilor de sisteme de transport să modifice și să prezinte din nou propunerea sau cererea lor de derogare.

5.Autoritățile competente în cauză prezintă decizia comună fără întârziere autorităților competente de-a lungul coridorului de aprovizionare cu gaze, agenției și Comisiei, incluzând avizele primite în urma consultării în conformitate cu punctul 4.

6.În termen de două luni de la primirea deciziei comune, autoritățile competente din statele membre de-a lungul coridorului de aprovizionare cu gaze pot formula obiecții împotriva deciziei comune și le pot transmite autorităților competente care au adoptat-o, agenției și Comisiei. Obiecțiile se limitează la fapte și la evaluare, în special în ceea ce privește alocarea transfrontalieră a costurilor care nu a făcut obiectul consultării în conformitate cu punctul 4.

7.În termen de trei luni de la primirea deciziei comune în conformitate cu punctul 5, agenția emite un aviz cu privire la toate elementele deciziei comune, luând în considerare toate eventualele obiecții, și transmite avizul tuturor autorităților competente de-a lungul coridorului de aprovizionare cu gaze și Comisiei.

8.În termen de patru luni de la primirea avizului emis de agenție în temeiul punctului 7, Comisia poate adopta o decizie solicitând modificări ale deciziei comune.

9.Dacă autoritățile competente în cauză nu au fost în măsură să adopte o decizie comună în termenul precizat la punctul 4, ele informează agenția și Comisia cu privire la acest lucru în ziua expirării termenului. În termen de două luni de la primirea acestei informații, agenția adoptă un aviz însoțit de o propunere cuprinzând toate elementele unei decizii comune enumerate la punctul 4 și transmite avizul respectiv autorităților competente în cauză și Comisiei.

10.În termen de patru luni de la data primirii avizului emis de agenție în temeiul punctului 9, Comisia adoptă o decizie cuprinzând toate elementele unei decizii comune enumerate la punctul 4, ținând cont de avizul respectiv. În cazul în care Comisia solicită informații suplimentare, perioada de patru luni începe să curgă de la data primirii informațiilor complete solicitate. Această perioadă poate fi prelungită cu încă două luni cu acordul tuturor autorităților competente în cauză.

11.Comisia, autoritățile competente și operatorii de sisteme de transport păstrează confidențialitatea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial.

12.Derogările de la obligația de a asigura capacitatea bidirecțională acordate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 994/2010 rămân valabile până la 1 decembrie 2018, cu excepția cazului în care valabilitatea acestora expiră înainte.

ANEXA IV

Model pentru evaluarea riscurilor

Următorul model se completează în limba engleză.

Informații generale

–Statele membre din regiune

–Denumirea autorităților competente implicate în elaborarea acestei evaluări a riscurilor 2

1.Descrierea rețelei

1.1.Vă rugăm să furnizați o scurtă descriere a rețelei regionale de gaze, cuprinzând:

(a)Principalele cifre privind consumul de gaze 3 : consumul final anual de gaze (în miliarde de m3) și defalcarea pe tip de consumatori 4 , cererea în perioadele de vârf (total și defalcarea pe categorie de consumatori în milioane de m3 pe zi)

(b)A se descrie funcționarea rețelei de gaze din regiune: fluxurile principale (intrare/ieșire/tranzit), capacitatea infrastructurii punctelor de intrare/de ieșire spre și din regiune și pentru fiecare stat membru, incluzând rata de utilizare, instalațiile GNL (capacitatea zilnică maximă, rata de utilizare și regimul de acces) etc. Includeți, în măsura relevantă pentru statele membre din regiune, rețeaua de gaze L

(c)Defalcarea surselor de import al gazelor în funcție de țara de origine 5

(d)A se descrie rolul instalațiilor de stocare relevante pentru regiune, incluzând accesul transfrontalier:

(1)capacitatea de stocare (totală și de lucru) în comparație cu cererea în sezonul de încălzire

(2)capacitatea zilnică maximă de extracție la diferite niveluri de completare a stocurilor (în mod ideal, la nivel de stocuri complete și la nivelurile de la sfârșitul de sezon)

(e)A se descrie rolul producției interne în regiune:

(1)valoarea producției în ceea ce privește consumul final anual de gaze

(2)capacitatea de producție zilnică maximă

(f)A se descrie rolul gazelor în producția de energie electrică (de exemplu, importanța și rolul ca un combustibil de rezervă, complementar față de sursele regenerabile de energie), inclusiv capacitatea de generare pe bază de gaz (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare) și cogenerarea (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare)

1.2.Vă rugăm să furnizați o scurtă descriere a rețelei de gaze a fiecărui stat membru, cuprinzând:

(a)Principalele cifre privind consumul de gaze: consumul final anual de gaze (în miliarde de m3) și defalcarea pe tip de consumatori, cererea în perioadele de vârf (în milioane de m3 pe zi)

(b)A se descrie funcționarea rețelei de gaze la nivel național, incluzând infrastructurile [în măsura în care aceste informații nu figurează la punctul 1.1.(b)]. Dacă este cazul, includeți rețeaua de gaze L

(c)A se identifica infrastructurile-cheie relevante pentru securitatea aprovizionării

(d)Defalcarea, la nivel național, a surselor de import al gazelor în funcție de țara de origine

(e)A se descrie rolul stocării în statul membru și a se include:

(1)capacitatea de stocare (totală și de lucru) în comparație cu cererea în sezonul de încălzire

(2)capacitatea zilnică maximă de extracție la diferite niveluri de completare a stocurilor (în mod ideal, la nivel de stocuri complete și la nivelurile de la sfârșitul de sezon)

(a)A se descrie rolul producției interne și a se include:

(1)valoarea producției în ceea ce privește consumul final anual de gaze

(2)capacitatea de producție zilnică maximă

(a)A se descrie rolul gazelor în producția de energie electrică (de exemplu, importanța și rolul ca un combustibil de rezervă, complementar față de sursele regenerabile de energie), inclusiv capacitatea de generare pe bază de gaz (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare) și cogenerarea (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare)

2.Standardul privind infrastructura (articolul 4)

Vă rugăm să descrieți modul de conformare cu standardul privind infrastructura, incluzând principalele valori utilizate pentru formula N-1, opțiunile alternative de conformare cu acest standard (împreună cu state membre învecinate, prin măsuri legate de cerere) și capacitățile bidirecționale existente, după cum urmează:

2.1.Nivelul regional

Formula N-1

(a)Identificarea infrastructurii unice principale de gaze de interes comun pentru o regiune

(b)Calcularea formulei N-1 la nivel regional

(c)Descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formulă, incluzând cifrele intermediare folosite pentru calculul acestora (de exemplu, pentru EPm, a se preciza capacitatea tuturor punctelor de intrare luate în considerare în cadrul acestui parametru)

(d)A se indica metodologiile și ipotezele folosite, dacă este cazul, pentru calcularea parametrilor din formulă (de exemplu Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate)

2.2.Nivelul național (a se descrie pentru fiecare stat membru din regiune)

(a)Formula N-1

(1)Identificarea infrastructurii unice principale de gaze

(2)Calcularea formulei N-1 la nivel național

(3)Descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formulă, incluzând valorile intermediare folosite pentru calculul acestora (de exemplu, pentru EPm, a se preciza capacitatea tuturor punctelor de intrare luate în considerare în cadrul acestui parametru)

(4)A se indica metodologiile folosite, dacă este cazul, pentru calcularea parametrilor din formulă (de exemplu Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate)

(5)A se explica rezultatele calculării formulei N-1 luând în considerare un nivel al stocurilor de 30 % și de 100 % din capacitatea lor totală

(6)A se explica principalele rezultate ale simulării scenariului N-1 utilizând un model hidraulic.

(7)În cazul în care acest lucru este decis de statul membru, calcularea formulei N-1 utilizând măsuri legate de cerere:

–Calcularea formulei N-1 în conformitate cu punctul 5 din anexa II

–Descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formulă, incluzând cifrele intermediare folosite pentru calculul acestora [dacă sunt diferite de cifrele descrise la punctul 2.2.(a).(3)]

–A se indica metodologiile folosite, dacă este cazul, pentru calcularea parametrilor din formulă (de exemplu Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate)

–A se explica măsurile de piață legate de cerere adoptate/care urmează a fi adoptate pentru a compensa o întrerupere a aprovizionării și impactul preconizat al acestora (Deff)

(8)În cazul în care acest lucru este convenit de către autoritățile competente din statele membre învecinate, calcularea comună a standardului N-1:

–Calcularea formulei N-1 în conformitate cu punctul 5 din anexa II

–Descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formulă, incluzând valorile intermediare folosite pentru calculul acestora [dacă sunt diferite de cifrele descrise la punctul 2.2.(a).(3)].

–A se indica metodologiile și ipotezele folosite, dacă este cazul, pentru calcularea parametrilor din formulă (de exemplu Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate)

–A se explica mecanismele convenite pentru a asigura conformitatea cu obligația N-1

(a)Capacitatea bidirecțională

(1)A se indica punctele de interconectare care dispun de capacitate bidirecțională și capacitatea maximă a fluxurilor bidirecționale

(2)A se indica dispozițiile care reglementează utilizarea capacității de flux inversat (de exemplu capacitatea întreruptibilă)

(3)A se indica punctele de interconectare în cazul cărora s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4), durata derogării și motivele pentru care a fost acordată

3.Identificarea riscurilor

A se descrie sursele de risc care ar putea avea un impact negativ asupra securității aprovizionării cu gaze naturale în statul membru și/sau regiunea în cauză, probabilitatea și consecințele acestora.

Listă neexhaustivă a tipurilor de surse de risc:

Surse politice

–întreruperi ale aprovizionării cu gaze naturale din țări terțe din diferite motive

–tulburări politice (fie în țara de origine, fie într-o țară de tranzit)

–război/război civil (fie în țara de origine, fie într-o țară de tranzit)

–terorism

Surse tehnologice

–explozie/incendii

–incendii (în interiorul unei anumite instalații)

–scurgeri

–lipsa unei întrețineri adecvate

–defectarea echipamentului (eșec la demarare, defecțiune în timpul funcționării etc.)

–lipsa electricității (sau a unei alte surse de energie)

–defecțiune a TIC (eroare de hardware sau de software, probleme legate de internet sau de sistemul SCADA etc.)

–atac cibernetic

–impactul cauzat de lucrări de excavare (săpături, lucrări de batere a palplanșelor), lucrări de terasament etc.

Surse comerciale/legate de piață/financiare

–acorduri cu furnizori din țări terțe

–litigii comerciale

–controlul infrastructurii relevante pentru securitatea aprovizionării exercitat de entități din țări terțe, ceea ce poate presupune, printre altele, riscul de investiții insuficiente, riscul subminării diversificării și cel al nerespectării legislației Uniunii

–volatilitatea prețurilor

–investiții insuficiente

–vârfuri de cerere bruște și neașteptate

–alte riscuri care ar putea duce la deficiențe structurale

Surse sociale

–greve (în diferite sectoare conexe, cum ar fi în sectorul gazelor, porturi, transport etc.)

–sabotaj

–vandalism

–furt

Surse legate de natură

–cutremure

–alunecări de teren

–inundații (ploi abundente, revărsări ale râurilor)

–furtuni (maritime)

–avalanșe

–condiții meteorologice extreme

–incendii (în exteriorul instalației, cum ar fi în păduri sau pe pajiști aflate în apropiere etc.)

3.1.Nivelul regional

(a)A se identifica sursele de risc relevante pentru regiune, inclusiv probabilitatea și impactul acestora, precum și interacțiunea și corelarea riscurilor între statele membre, după caz

(b)A se descrie criteriile utilizate pentru a determina dacă o rețea este expusă unor riscuri ridicate/inacceptabile

(c)A se elabora o listă a scenariilor de risc relevante în conformitate cu sursele de risc și a se descrie modul în care a avut loc selecția

(d)A se indica măsura în care scenariile elaborate de ENTSO pentru gaz au fost luate în considerare

3.2.Nivelul național (în măsura relevantă)

(a)A se identifica sursele de risc relevante pentru statul membru, inclusiv probabilitatea și impactul acestora

(b)A se descrie criteriile utilizate pentru a determina dacă o rețea este expusă unor riscuri ridicate/inacceptabile

(c)A se elabora o listă a scenariilor de risc relevante în conformitate cu sursele de risc și probabilitatea acestora și a se descrie modul în care a avut loc selecția

4.Analiza și evaluarea riscurilor

A se analiza scenariile de risc relevante identificate la punctul 3. A se include, în cadrul simulării scenariilor de risc, măsurile existente de securitate a aprovizionării, cum ar fi, printre altele, standardul N-1 și standardul de aprovizionare. Pentru fiecare scenariu de risc:

(a)A se descrie în detaliu scenariul de risc, inclusiv toate ipotezele, și, dacă este cazul, metodologiile care stau la baza calculării acestora

(b)A se descrie în detaliu rezultatele simulărilor efectuate, incluzând o cuantificare a impacturilor (de exemplu, volumele de gaz nelivrate, consecințele socioeconomice, efectele asupra termoficării și cele asupra producerii de energie electrică)

5.Concluzii

A se descrie principalele rezultate ale evaluării riscurilor, incluzând identificarea scenariilor de risc care necesită acțiuni suplimentare.

ANEXA V

Modele pentru planuri

Următoarele modele se completează în limba engleză.

Model pentru planul de acțiune preventiv

Informații generale

–Statele membre din regiune

–Denumirea autorităților competente implicate în elaborarea acestui plan 6

1.Descrierea rețelei

1.1.Vă rugăm să furnizați o scurtă descriere a rețelei regionale de gaze, cuprinzând:

(a)Principalele cifre privind consumul de gaze 7 : consumul final anual de gaze (în miliarde de m3) și defalcarea pe tip de consumatori 8 , cererea în perioadele de vârf (total și defalcarea pe categorie de consumatori în milioane de m3 pe zi)

(b)A se descrie funcționarea rețelei de gaze din regiune: fluxurile principale (intrare/ieșire/tranzit), capacitatea infrastructurii punctelor de intrare/de ieșire spre și din regiune și pentru fiecare stat membru, incluzând rata de utilizare, instalațiile GNL (capacitatea zilnică maximă, rata de utilizare și regimul de acces) etc. Includeți, în măsura relevantă pentru statele membre din regiune, rețeaua de gaze L

(c)Defalcarea surselor de import al gazelor în funcție de țara de origine 9

(d)A se descrie rolul instalațiilor de stocare relevante pentru regiune, incluzând accesul transfrontalier:

(1)capacitatea de stocare (totală și de lucru) în comparație cu cererea în sezonul de încălzire

(2)capacitatea zilnică maximă de extracție la diferite niveluri de completare a stocurilor (în mod ideal, la nivel de stocuri complete și la nivelurile de la sfârșitul de sezon)

(e)A se descrie rolul producției interne în regiune:

(1)valoarea producției în ceea ce privește consumul final anual de gaze

(2)capacitatea de producție zilnică maximă

(f)A se descrie rolul gazelor în producția de energie electrică (de exemplu, importanța și rolul ca un combustibil de rezervă, complementar față de sursele regenerabile de energie), inclusiv capacitatea de generare pe bază de gaz (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare) și cogenerarea (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare)

1.2.Vă rugăm să furnizați o scurtă descriere a rețelei de gaze a fiecărui stat membru, cuprinzând:

(a)Principalele cifre privind consumul de gaze: consumul final anual de gaze (în miliarde de m3) și defalcarea pe tip de consumatori, cererea în perioadele de vârf (în milioane de m3 pe zi)

(b)A se descrie funcționarea rețelei de gaze la nivel național, incluzând infrastructurile [în măsura în care aceste informații nu figurează la punctul 1.1.(b)]. Dacă este cazul, a se include rețeaua de gaze L

(c)A se identifica infrastructurile-cheie relevante pentru securitatea aprovizionării

(d)Defalcarea, la nivel național, a surselor de import al gazelor în funcție de țara de origine

(e)A se descrie rolul stocării în statul membru și a se include:

(1)capacitatea de stocare (totală și de lucru) în comparație cu cererea în sezonul de încălzire

(2)capacitatea zilnică maximă de extracție la diferite niveluri de completare a stocurilor (în mod ideal, la nivel de stocuri complete și la nivelurile de la sfârșitul de sezon)

(f)A se descrie rolul producției interne și a se include:

(1)valoarea producției în ceea ce privește consumul final anual de gaze

(2)capacitatea de producție zilnică maximă

(g)A se descrie rolul gazelor în producția de energie electrică (de exemplu, importanța și rolul ca un combustibil de rezervă, complementar față de sursele regenerabile de energie), inclusiv capacitatea de generare pe bază de gaz (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare) și cogenerarea (totalul în MWe și ca procentaj din capacitatea totală de generare)

2.Rezumatul evaluării riscurilor

Vă rugăm să descrieți pe scurt rezultatele evaluării riscurilor efectuate în conformitate cu articolul 6, incluzând:

(a)Lista scenariilor evaluate și o scurtă descriere a ipotezelor aplicate pentru fiecare scenariu, precum și riscurile/deficiențele identificate

(b)Principalele concluzii ale evaluării riscurilor

3.Standardul privind infrastructura (articolul 4)

Vă rugăm să descrieți modul de conformare cu standardul privind infrastructura, incluzând principalele valori utilizate pentru formula N-1, opțiunile alternative de conformare cu acest standard (împreună cu state membre învecinate, prin măsuri legate de cerere) și capacitățile bidirecționale existente, după cum urmează:

3.1.Nivelul regional

Formula N-1

(a)Identificarea infrastructurii unice principale de gaze de interes comun pentru o regiune

(b)Calcularea formulei N-1 la nivel regional

(c)Descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formulă, incluzând cifrele intermediare folosite pentru calculul acestora (de exemplu, pentru EPm, a se preciza capacitatea tuturor punctelor de intrare luate în considerare în cadrul acestui parametru)

(d)A se indica metodologiile și ipotezele folosite, dacă este cazul, pentru calcularea parametrilor din formulă (de exemplu Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate)

3.2.Nivelul național

(a)Formula N-1

(1)Identificarea infrastructurii unice principale de gaze

(2)Calcularea formulei N-1 la nivel național

(3)Descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formulă, incluzând valorile intermediare folosite pentru calculul acestora (de exemplu, pentru EPm, a se preciza capacitatea tuturor punctelor de intrare luate în considerare în cadrul acestui parametru)

(4)A se indica metodologiile folosite, dacă este cazul, pentru calcularea parametrilor din formulă (de exemplu Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate)

(5)În cazul în care acest lucru este decis de statul membru, calcularea formulei N-1 utilizând măsuri legate de cerere:

–Calcularea formulei N-1 în conformitate cu punctul 5 din anexa II

–Descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formulă, incluzând cifrele intermediare folosite pentru calculul acestora [dacă sunt diferite de cifrele descrise la punctul 3.2.(a).(3)]

–A se indica metodologiile folosite, dacă este cazul, pentru calcularea parametrilor din formulă (de exemplu Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate)

–A se explica măsurile de piață legate de cerere adoptate/care urmează a fi adoptate pentru a compensa o întrerupere a aprovizionării și impactul preconizat al acestora (Deff)

(6)În cazul în care acest lucru este convenit de către autoritățile competente din statele membre învecinate, calcularea comună a standardului N-1:

–Calcularea formulei N-1 în conformitate cu punctul 5 din anexa II

–Descrierea valorilor utilizate pentru toate elementele din formulă, incluzând valorile intermediare folosite pentru calculul acestora [dacă sunt diferite de cifrele descrise la punctul 3.2.(a).(3)]

–A se indica metodologiile și ipotezele folosite, dacă este cazul, pentru calcularea parametrilor din formulă (de exemplu Dmax) (a se utiliza anexele pentru explicații detaliate)

–A se explica mecanismele convenite pentru a asigura conformitatea cu obligația N-1

(b)Capacitatea bidirecțională

(1)A se indica punctele de interconectare care dispun de capacitate bidirecțională și capacitatea maximă a fluxurilor bidirecționale

(2)A se indica dispozițiile care reglementează utilizarea capacității de flux inversat (de exemplu capacitatea întreruptibilă)

(3)A se indica punctele de interconectare în cazul cărora s-a acordat o derogare în conformitate cu articolul 4 alineatul (4), durata derogării și motivele pentru care a fost acordată

4.Conformitatea cu standardul de aprovizionare (articolul 5)

Vă rugăm să descrieți aici, pentru fiecare stat membru, măsurile adoptate în scopul conformării cu standardul de aprovizionare, precum și cu orice standard privind suplimentarea ofertei sau cu orice obligație suplimentară impusă din motive de securitate a aprovizionării cu gaze naturale:

(a)Definiția consumatorilor protejați aplicată, incluzând categoriile de consumatori vizate și consumul lor anual de gaze (per categorie, valoare netă și procentaj din consumul final anual național de gaze)

(b)Volumele de gaz necesare pentru a se conforma cu standardul de aprovizionare potrivit scenariilor descrise la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf

(c)Capacitatea necesară pentru a se conforma cu standardul de aprovizionare potrivit scenariilor descrise la articolul 5 alineatul (1) primul paragraf

(d)Măsura (măsurile) în vigoare pentru a se conforma cu standardul de aprovizionare:

(1)Descrierea măsurii (măsurilor)

(2)Destinatarii

(3)În cazul în care acesta există, a se descrie sistemul de monitorizare ex-ante a conformității cu standardul de aprovizionare

(4)Regimul de sancțiuni, dacă există

(5)A se descrie, pentru fiecare măsură:

–impactul economic, eficacitatea și eficiența măsurii

–impactul măsurii asupra mediului

–impactul măsurilor asupra consumatorului

(6)În cazul în care se aplică măsuri care nu au la bază mecanisme ale pieței (pentru fiecare măsură):

–A se justifica de ce măsura este necesară (și anume, de ce securitatea aprovizionării nu poate fi asigurată numai prin măsuri de piață);

–A se justifica de ce măsura este proporțională (și anume, de ce măsura care nu are la bază mecanisme ale pieței constituie mijlocul cel mai puțin restrictiv pentru obținerea efectului dorit)

–A se furniza o analiză a impacturilor unei astfel de măsuri:

(a)asupra securității aprovizionării altor state membre

(b)asupra pieței naționale

(c)asupra pieței interne

(7)În cazul măsurilor introduse după [OP: a se introduce data intrării în vigoare a prezentului regulament], vă rugăm să furnizați un link către evaluarea publică a impactului măsurii (măsurilor), efectuată în conformitate cu articolul 8 alineatul (4)

(e)Dacă este cazul, a se descrie orice standard privind suplimentarea ofertei sau orice obligație suplimentară impusă din motive de securitate a aprovizionării cu gaze naturale:

(1)Descrierea măsurii (măsurilor)

(2)A se justifica de ce măsura este necesară (și anume, de ce este necesar standardul privind suplimentarea ofertei și, în cazul în care se aplică măsuri care nu au la bază mecanisme ale pieței, de ce securitatea aprovizionării nu poate fi asigurată numai prin măsuri de piață)

(3)A se justifica de ce măsura este proporțională (și anume, de ce un standard privind suplimentarea ofertei sau o obligație suplimentară constituie mijlocul cel mai puțin restrictiv pentru obținerea efectului dorit și, în cazul în care se aplică măsuri care nu au la bază mecanisme ale pieței, de ce măsura care nu are la bază mecanisme ale pieței constituie mijlocul cel mai puțin restrictiv pentru obținerea efectului dorit)

(4)Destinatarii

(5)Volumele de gaz și capacitățile afectate

(6)Mecanismul de reducere pentru a reveni la valorile obișnuite într-un spirit de solidaritate și în conformitate cu articolul 12

(7)A se indica modul în care această măsură îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (2)

5.Măsuri preventive

Vă rugăm să descrieți măsurile preventive existente sau care urmează a fi adoptate, inclusiv cele privind gazele L:

(a)A se descrie fiecare dintre măsurile preventive adoptate pentru fiecare risc identificat conform evaluării riscurilor, incluzând o descriere a:

(1)dimensiunii lor naționale sau regionale

(2)impactului lor economic, a eficacității și a eficienței lor

(3)impactului lor asupra mediului

(4)impactului lor asupra consumatorilor

Dacă este cazul, a se include:

–Măsurile pentru a dezvolta interconectările între statele membre învecinate

–Măsurile pentru a diversifica rutele și sursele de aprovizionare cu gaze

–Măsurile pentru a proteja infrastructurile-cheie relevante pentru securitatea aprovizionării în ceea ce privește controlul exercitat de entități din țări terțe (incluzând, după caz, legi generale sau specifice sectorului referitoare la preverificarea investițiilor, drepturi speciale pentru anumiți acționari etc.)

(b)A se descrie alte măsuri adoptate din alte motive decât cele legate de evaluarea riscurilor, dar care au un impact pozitiv asupra securității aprovizionării regiunii/statului membru

(c)În cazul în care se aplică măsuri care nu au la bază mecanisme ale pieței (pentru fiecare măsură):

(1)A se justifica de ce măsura este necesară (și anume, de ce securitatea aprovizionării nu poate fi asigurată numai prin măsuri de piață)

(2)A se justifica de ce măsura este proporțională (și anume, de ce măsura care nu are la bază mecanisme ale pieței constituie mijlocul cel mai puțin restrictiv pentru obținerea efectului dorit)

(3)A se furniza o analiză a impacturilor unei astfel de măsuri:

–A se justifica de ce măsura este necesară (și anume, de ce securitatea aprovizionării nu poate fi asigurată numai prin măsuri de piață)

–A se justifica de ce măsura este proporțională (și anume, de ce măsura care nu are la bază mecanisme ale pieței constituie mijlocul cel mai puțin restrictiv pentru obținerea efectului dorit)

–A se furniza o analiză a impacturilor unei astfel de măsuri:

(a)asupra securității aprovizionării altor state membre

(b)asupra pieței naționale

(c)asupra pieței interne

(a)A se explica în ce măsură au fost luate în considerare măsuri de eficiență, inclusiv măsuri de eficiență legate de cerere, pentru a spori securitatea aprovizionării

(b)A se explica în ce măsură au fost luate în considerare surse regenerabile de energie pentru a spori securitatea aprovizionării

6.Alte măsuri și obligații (de exemplu, funcționarea în condiții de siguranță a rețelei)

A se descrie alte măsuri și obligații care au fost impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale și altor organisme relevante și care sunt susceptibile de a avea un impact asupra securității aprovizionării cu gaze naturale, cum ar fi obligații privind funcționarea în condiții de siguranță a rețelei, incluzând cine ar fi afectat de această obligație, precum și volumele de gaz vizate. A se explica cu precizie când și cum s-ar aplica aceste măsuri.

7.Proiecte de infrastructură

(a)A se descrie proiectele viitoare de infrastructură, inclusiv proiectele de interes comun din regiune, indicând un calendar estimativ pentru implementarea acestora, capacitățile și impactul estimat asupra securității aprovizionării cu gaze naturale din regiune

(b)A se indica modul în care proiectele de infrastructură țin cont de planul de dezvoltare a rețelei pe zece ani la nivelul Uniunii, elaborat de ENTSO pentru gaz în temeiul articolului 8 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 715/2009

8.Obligațiile de serviciu public legate de securitatea aprovizionării

Indicați obligațiile de serviciu public existente legate de securitatea aprovizionării și descrieți-le pe scurt (a se utiliza anexele pentru informații mai detaliate). A se explica clar cine trebuie să respecte aceste obligații și în ce mod. Dacă este cazul, a se descrie modul și momentul în care aceste obligații de serviciu public ar fi declanșate.

9.Mecanismele dezvoltate pentru cooperare

(a)A se descrie mecanismele utilizate pentru cooperarea dintre statele membre din regiune, inclusiv pentru pregătirea și punerea în aplicare a acestui plan de acțiune preventiv și a planului de urgență și a articolului 12

(b)A se descrie mecanismele utilizate pentru cooperarea cu alte state membre din afara regiunii în vederea conceperii și adoptării dispozițiilor necesare pentru aplicarea articolului 12

10.Consultări cu părțile interesate

În conformitate cu articolul 7 alineatul (1), vă rugăm să descrieți mecanismul utilizat pentru consultările efectuate pentru dezvoltarea acestui plan și a planului de urgență, precum și rezultatele acestor consultări desfășurate cu:

(a)întreprinderi din sectorul gazelor

(b)organizații relevante reprezentând interesele consumatorilor casnici

(c)organizații relevante reprezentând interesele consumatorilor industriali de gaze, incluzând producătorii de energie electrică

(d)autoritatea națională de reglementare

11.Particularități naționale

A se indica orice circumstanțe și măsuri naționale relevante pentru securitatea aprovizionării care nu fac obiectul secțiunilor anterioare ale acestui plan, inclusiv pentru aprovizionarea cu gaze L, în cazul în care gazele L nu sunt relevante la nivel regional.

Model pentru planul de urgență

Informații generale

–Statele membre din regiune

–Denumirea autorităților competente implicate în elaborarea acestui plan 10

1.Definirea nivelurilor de criză

(a)Pentru fiecare stat membru, indicați organismul responsabil pentru declararea fiecărui nivel de criză și procedurile de urmat în fiecare caz pentru astfel de declarații.

(b)În cazul în care aceștia există, includeți aici indicatorii sau parametrii utilizați pentru a analiza dacă un eveniment poate duce la o deteriorare semnificativă a situației aprovizionării și pentru a decide cu privire la declararea unui anumit nivel de criză.

2.Măsurile de adoptat pentru fiecare nivel de criză 11

2.1.Alerta timpurie

(a)A se descrie măsurile de aplicat în această etapă, indicând, pentru fiecare măsură:

(1)O scurtă descriere a măsurilor și a principalilor actori implicați

(2)A se descrie procedura de urmat, dacă este cazul

(3)A se indica contribuția preconizată a măsurii la a face față impacturilor oricărui eveniment sau la pregătirea înainte de producerea unui eveniment

(4)A se descrie fluxurile de informații între actorii implicați

2.2.Nivelul de alertă

(a)A se descrie măsurile de aplicat în această etapă, indicând, pentru fiecare măsură:

(1)O scurtă descriere a măsurilor și a principalilor actori implicați

(2)A se descrie procedura de urmat, dacă este cazul

(3)A se preciza contribuția preconizată a măsurii la a face față situației în cazul nivelului de alertă

(4)A se descrie fluxurile de informații între actorii implicați

(b)A se descrie obligațiile de raportare impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale în cazul nivelului de alertă

2.3.Nivelul de urgență

(a)A se elabora o listă cu acțiuni predefinite pe partea ofertei și pe partea cererii pentru punerea la dispoziție a gazelor în cazul unei situații de urgență, incluzând acordurile comerciale dintre părțile implicate în aceste acțiuni și mecanismele de compensare pentru întreprinderile din sectorul gazelor naturale, dacă este cazul.

(b)A se descrie măsurile de piață de aplicat în această etapă, indicând, pentru fiecare măsură:

(1)O scurtă descriere a măsurii și a principalilor actori implicați

(2)A se descrie procedura de urmat

(3)A se indica contribuția preconizată a măsurii la atenuarea situației în cazul nivelului de urgență

(4)A se descrie fluxurile de informații între actorii implicați

(c)A se descrie măsurile care nu au la bază mecanisme ale pieței planificate sau care urmează a fi puse în aplicare în cazul nivelului de urgență, indicând, pentru fiecare măsură:

(1)O scurtă descriere a măsurii și a principalilor actori implicați

(2)A se furniza o evaluare a necesității unei astfel de măsuri pentru a face față unei crize, incluzând gradul de utilizare a acesteia

(3)A se descrie în detaliu procedura de punere în aplicare a măsurii (de exemplu, ce anume ar declanșa introducerea acestei măsuri, cine ar lua decizia)

(4)A se indica contribuția preconizată a măsurii la atenuarea situației în cazul nivelului de urgență, ca o completare a măsurilor de piață

(5)A se evalua alte efecte ale măsurii

(6)A se justifica conformitatea măsurii cu condițiile stabilite la articolul 10 alineatul (4)

(7)A se descrie fluxurile de informații între actorii implicați

(d)A se descrie obligațiile de raportare impuse întreprinderilor din sectorul gazelor naturale

3.Măsuri specifice în ceea ce privește energia electrică și termoficarea

(a)Termoficarea

(1)A se indica pe scurt impactul probabil al unei întreruperi a aprovizionării în sectorul termoficării

(2)A se indica măsurile și acțiunile care trebuie întreprinse pentru a atenua impactul potențial al unei întreruperi a aprovizionării cu gaze naturale asupra termoficării. În mod alternativ, a se indica de ce adoptarea unor măsuri specifice nu este adecvată

(b)Furnizarea de energie electrică produsă pe bază de gaze

(1)A se indica pe scurt impactul probabil al unei întreruperi a aprovizionării în sectorul energiei electrice

(2)A se indica măsurile și acțiunile care trebuie întreprinse pentru a atenua impactul potențial al unei întreruperi a aprovizionării cu gaze naturale asupra sectorului energiei electrice. În mod alternativ, a se indica de ce adoptarea unor măsuri specifice nu este adecvată

(3)A se indica mecanismele/dispozițiile existente pentru a se asigura o coordonare adecvată, inclusiv schimbul de informații, între actorii principali din sectoarele gazelor și energiei electrice, în special între operatorii de sisteme de transport la diferite niveluri de criză

4.Managerul sau echipa de criză

A se indica managerul sau echipa de criză și a se defini rolul acestora.

5.Rolurile și responsabilitățile diferiților actori

(a)Pentru fiecare nivel de criză, a se defini rolurile și responsabilitățile, inclusiv interacțiunile cu autoritățile competente și, după caz, cu autoritatea națională de reglementare, ale:

(1)întreprinderilor din sectorul gazelor naturale

(2)consumatorilor industriali

(3)producătorilor de energie electrică relevanți

(a)Pentru fiecare nivel de criză, a se defini rolurile și responsabilitățile autorităților competente și ale organismelor cărora li s-au delegat sarcini

6.Mecanismele de cooperare

(a)A se descrie mecanismele existente pentru a se asigura cooperarea în cadrul regiunii și coordonarea adecvată pentru fiecare nivel de criză. A se descrie, în măsura în care acestea există și nu au fost menționate la punctul 2, procedurile de luare a deciziilor care permit o reacție adecvată la nivel regional la fiecare nivel de criză

(b)A se descrie mecanismele existente pentru a se asigura cooperarea cu alte state membre din afara regiunii și coordonarea acțiunilor pentru fiecare nivel de criză

7.Solidaritatea dintre statele membre

(a)A se descrie mecanismele convenite între statele membre din regiune pentru a se asigura aplicarea principiului solidarității menționat la articolul 12

(b)A se descrie mecanismele convenite între statele membre din regiune și statele membre aparținând altor regiuni pentru a se asigura aplicarea principiului solidarității menționat la articolul 12

8.Măsuri privind consumul nejustificat al consumatorilor neprotejați

A se descrie măsurile existente pentru a preveni consumul de către consumatorii neprotejați al gazelor destinate consumatorilor protejați în timpul unei situații de urgență. A se indica natura măsurii (administrativă, tehnică etc.), actorii principali și procedurile de urmat.

9.Teste de pregătire pentru situații de urgență

(a)A se preciza calendarul pentru simulări în timp real ale reacției la situații de urgență

(b)A se indica actorii implicați, procedurile și scenariile concrete de impact mare și mediu simulate

Pentru actualizările planului de urgență: a se descrie pe scurt testele efectuate de la prezentarea ultimului plan de urgență și rezultatele principale. A se indica măsurile care au fost adoptate ca urmare a acestor teste.

ANEXA VI

Evaluarea inter pares a planurilor de acțiune preventive și a planurilor de urgență

1.Fiecare plan de acțiune preventiv notificat și planul de urgență sunt supuse unei evaluări inter pares de către o echipă de evaluare inter pares.

2.Se stabilește o echipă de evaluare inter pares pentru fiecare regiune. Fiecare echipă de evaluare inter pares este compusă din maximum cinci autorități competente și ENTSO pentru gaz, fiecare dintre acestea fiind reprezentată de câte o persoană, iar Comisia având rolul de observator. Comisia selectează reprezentanții autorităților competente și ai ENTSO pentru gaz din cadrul echipelor de evaluare inter pares, ținând seama de echilibrul geografic și incluzând cel puțin o autoritate competentă dintr-un stat membru învecinat. Membrii echipei de evaluare inter pares nu aparțin niciunei autorități competente și nici altor organisme sau asociații care au participat la elaborarea planurilor supuse evaluării inter pares.

3.Comisia informează echipa de evaluare inter pares cu privire la notificarea planurilor. În termen de două luni de la data informării, echipa de evaluare inter pares respectivă elaborează un raport și îl transmite Comisiei. Înainte de transmiterea raportului, echipa de evaluare inter pares discută planul de acțiune preventiv și planul de urgență, cel puțin o dată, cu autoritățile competente care au elaborat planurile. Comisia publică raportul.

4.Ținând seama de raportul de evaluare inter pares, Grupul de coordonare pentru gaz discută planurile de acțiune preventive și planurile de urgență, cu scopul de a asigura coerența dintre diferitele regiuni și la nivelul întregii Uniuni.

ANEXA VII

Lista măsurilor care nu au la bază mecanisme ale pieței destinate asigurării securității aprovizionării cu gaze

În cadrul elaborării planului de acțiune preventiv și a planului de urgență, autoritatea competentă ia în considerare, numai în cazul unei situații de urgență, contribuția următoarei liste indicative și neexhaustive de măsuri:

Măsuri pe partea ofertei:

–utilizarea înmagazinării strategice de gaze;

–utilizarea obligatorie a depozitelor de combustibili alternativi (de exemplu, în conformitate cu Directiva 2009/119/CE a Consiliului 12 );

–utilizarea obligatorie a energiei electrice generate din alte surse decât gazele naturale;

–creșterea obligatorie a nivelurilor de producție de gaz;

–extracția obligatorie din depozite.

Măsuri pe partea cererii:

–mai multe măsuri de reducere obligatorie a cererii, printre care:

–trecerea obligatorie la alți combustibili;

–utilizarea obligatorie a contractelor care pot fi întrerupte în cazul în care nu sunt utilizate pe deplin ca parte a măsurilor de piață;

–întreruperea obligatorie a consumului.

ANEXA VIII

Tabel de corespondență

(1) Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de abrogare a Deciziei nr. 1364/2006/CE și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 713/2009, (CE) nr. 714/2009 și (CE) nr. 715/2009 (JO L 115, 25.4.2013, p. 39).

(2) În cazul în care această sarcină a fost delegată de către o autoritate competentă, vă rugăm să precizați denumirea organismului/organismelor care participă la elaborarea acestei evaluări a riscurilor în numele autorității respective.

(3) Pentru prima evaluare, a se include datele din ultimii doi ani. Pentru actualizări, a se include datele din ultimii patru ani.

(4) Inclusiv consumatorii industriali, producerea de energie electrică, termoficarea, sectorul rezidențial, serviciile și altele (vă rugăm să precizați tipul de consumatori inclus aici). A se indica, de asemenea, volumul de consum al consumatorilor protejați.

(5) A se descrie metodologia aplicată.

(6) În cazul în care această sarcină a fost delegată de către o autoritate competentă, vă rugăm să precizați denumirea organismului/organismelor care participă la elaborarea acestui plan în numele autorității respective.

(7) Pentru primul plan, a se include datele din ultimii doi ani. Pentru actualizări, a se include datele din ultimii patru ani.

(8) Inclusiv consumatorii industriali, producerea de energie electrică, termoficarea, sectorul rezidențial, serviciile și altele (vă rugăm să precizați tipul de consumatori inclus aici). 

(9) A se descrie metodologia aplicată.

(10) În cazul în care această sarcină a fost delegată de către o autoritate competentă, vă rugăm să precizați denumirea organismului/organismelor care participă la elaborarea acestui plan în numele autorității respective.

(11) A se include măsurile regionale și naționale.

(12) Directiva 2009/119/CE a Consiliului din 14 septembrie 2009 privind obligația statelor membre de a menține un nivel minim de rezerve de țiței și/sau de produse petroliere (JO L 265, 9.10.2009, p. 9).