19.8.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 303/54

Raportor:

doamna Kathleen WALKER SHAW

1.1

Munca și relațiile de muncă se află într-o continuă și rapidă evoluție. Pentru UE, provocarea constă în a încuraja inovarea, dezvoltarea tehnologică și creativitatea, cu scopul de a stimula obținerea unor rezultate pozitive pentru o economie socială de piață sustenabilă și competitivă. Trebuie evaluat impactul acestor evoluții asupra pieței muncii și asupra standardelor, asupra economiei, asupra sistemelor de impozitare și de asigurări sociale, precum și asupra venitului de subzistență. Crearea unor condiții de concurență și a unei economii digitale echitabile pentru lucrători și pentru întreprinderile de diverse dimensiuni și din diferite sectoare, precum și diseminarea competențelor digitale sunt câteva dintre cele mai importante provocări pe care trebuie să le abordăm. Europa și partenerii săi sociali au un rol esențial în asigurarea acestui proces, menit să conducă la un rezultat pozitiv, echitabil și durabil și să abordeze toate „zonele gri” în materie de drepturi și măsuri de protecție.

1.2

CESE consideră că este prioritar să se protejeze calitatea și sustenabilitatea financiară a sistemelor de protecție socială în întreaga UE și recomandă ca, în consultare cu partenerii sociali, Comisia Europeană și statele membre să se angajeze în activități de cercetare a celor mai bune practici, ca bază pentru elaborarea unor modele sociale adaptate pentru a acoperi forme mai flexibile de ocupare a forței de muncă, asigurând participarea la niveluri adecvate de protecție socială pentru întreaga forță de muncă, inclusiv pentru lucrătorii independenți care nu se regăsesc în sistemul tradițional de protecție socială. Acest lucru ar trebui luat în considerare în procesul de elaborare a pilonului drepturilor sociale din UE. Salutăm faptul că CESE analizează această chestiune într-un aviz separat.

1.3

CESE recomandă să se analizeze mai în detaliu impactul acestor evoluții asupra competențelor și să se efectueze o evaluare a măsurilor de formare pe tot parcursul vieții, de recalificare și de perfecționare la care au acces lucrătorii în cadrul acestor noi relații, pentru a evita eventualele efecte de descalificare ale acestor inovații sau eventualele efecte negative asupra calificărilor și pentru a asigura mai multe posibilităţi de încadrare în muncă. Promovarea și diseminarea competențelor digitale pentru toți trebuie să constituie o prioritate în UE.

1.4

CESE consideră că este nevoie la nivelul UE de mai multe date și de o analiză aprofundată referitoare la amploarea ocupării forței de muncă prin intermediul platformelor online (crowd employment), la caracteristicile lucrătorilor activi în acest sistem, la tipurile de noi forme de muncă, precum contractele „cu zero ore” sau „la cerere”, și la noile profesii, la contractele de drept civil, la dimensiunea „economiei platformelor online”, la sectoarele în care se manifestă aceasta și la distribuția sa geografică la nivelul UE. Datele și analiza vor contribui la evaluarea nevoilor întreprinderilor și lucrătorilor, atunci când se utilizează aceste forme de ocupare a forței de muncă.

1.5

Trebuie întocmite mai frecvent statistici cu privire la aceste evoluții, prin anchete europene despre forța de muncă, și trebuie elaborate rapoarte privind piața muncii care să identifice cele mai bune practici, dacă este cazul. Aceasta va permite monitorizarea impactului noilor forme de muncă și relații de muncă asupra pieței muncii și asupra economiei și evaluarea contribuției lor la creștere și la crearea unor locuri de muncă durabile, ceea ce ar servi drept fundament dezvoltării politicii UE privind ocuparea forței de muncă, inclusiv semestrului european și Strategiei Europa 2020. Cercetarea în acest domeniu ar trebui finanțată din Orizont 2020 și din alte linii de finanțare relevante ale UE.

1.6

Este nevoie și de date longitudinale pentru a stabili implicațiile noilor forme de muncă asupra duratei de viață și impactul acestora asupra caracterului sustenabil al muncii pe tot parcursul vieții (1). De asemenea, este important să se identifice în ce măsură aceste forme de muncă sunt influențate de diferențele de sex sau de alte variabile demografice (precum vârsta, dizabilitățile, etnia sau statutul de migrant).

1.7

Se impune de urgență o clarificare a statutului juridic al noilor intermediari de pe piața muncii (cum sunt platformele online), ca să poată fi identificați în statisticile oficiale, să li se monitorizeze creșterea, să se stabilească ce standarde, obligații, răspunderi și reguli de funcționare ar trebui să li se aplice și ce organisme de reglementare ar trebui să fie responsabile pentru inspecție și pentru punerea în aplicare, recunoscând în același timp că aceste platforme pot fi o sursă de inovare, de posibilităţi de încadrare în muncă și de creștere economică.

1.8

CESE constată că, în prezent, Comisia Europeană desfășoară consultări pe tema Directivei privind declarația scrisă (2) și preconizează că abordarea noilor forme de relații de muncă va fi inclusă în propunere, în cazul în care Comisia Europeană decide revizuirea acestui act legislativ. Se speră, în special, că se vor aduce clarificări cu privire la noile forme de relații de muncă și de muncă, și că, în același timp, se va ține cont de nevoile IMM-urilor. De asemenea, se poate avea în vedere extinderea domeniului de aplicare pentru a-i cuprinde pe lucrători, furnizarea declarațiilor scrise încă din prima zi și declararea unui număr minim de ore, astfel încât să nu mai existe contracte „cu zero ore”.

1.9

CESE recomandă să se abordeze problemele legate de reglementarea activității de intermediere și răspunderea pentru accidente, daune și erori de serviciu, în ceea ce privește platformele online, sistemul de crowdsourcing, angajații independenți care sunt dependenți din punct de vedere economic și alte noi forme de angajare independentă, pentru a-i proteja pe lucrători, pe consumatori și întreaga populație. Este necesar să se clarifice aplicabilitatea la aceste noi forme de angajare a reglementărilor existente la nivelul UE privind securitatea și sănătatea în muncă, procedurile de abordare a încălcărilor acestor reglementări, responsabilitățile în ceea ce privește inspecția și asigurarea de răspundere civilă față de lucrători, consumatori și populație.

1.10

Ar trebui ca în domeniul de activitate al Inspecției muncii să fie incluse și aceste forme de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu practicile naționale, iar inspectorii din cadrul lor să dispună de resurse, competențe și formare corespunzătoare. Prin încheierea unor parteneriate cu sindicatele, cu asociațiile consumatorilor sau cu alte asociații s-ar putea găsi răspuns și remediu la preocupările cetăţenilor. Schimbul de bune practici va fi o componentă importantă a acestui proces.

1.11

Ar trebui analizat și impactul asupra negocierilor colective de muncă în sectoarele afectate, întrucât s-ar putea ca numeroși lucrători să nu intre sub incidența structurilor de negocieri colective și să nu fie reprezentați de sindicate. CESE este îngrijorat de faptul că, atunci când lucrătorii sunt considerați lucrători independenți, dreptul lor de a se asocia în mod liber poate fi pus sub semnul întrebării dacă asociația poate fi socotită formare de cartel, riscând să intre în contradicție cu reglementările UE privind practicile anticoncurențiale. Aceste preocupări, care ar putea submina acest drept fundamental, trebuie abordate și soluționate. Este nevoie de orientări cu privire la aplicarea normelor în materie de concurență la lucrătorii care desfășoară o activitate independentă într-o situație similară celei a unui angajat. În acest context, utilizarea de către OIM a conceptului de „lucrător”, mai degrabă decât a celui de „salariat” (mai restrâns), ar putea contribui la o mai bună înțelegere a modului în care se aplică principiile și drepturile fundamentale la muncă (3), a căror exercitare nu ar trebui împiedicată de normele UE în materie de concurență.

1.12

CESE solicită o anchetă referitoare atât la statutul contractual al lucrătorilor angajați prin intermediul platformelor online sau care se încadrează în alte noi forme de muncă și relații de muncă, cât și la obligaţiile intermediarilor, ținând cont de capacitatea acestor lucrători de a negocia sau stabili salariul, programul și condițiile de lucru, concediile, pensiile, drepturile legate de maternitate, asigurările de sănătate suportate de angajator și alte drepturi de muncă, precum și de capacitatea de protecție a drepturilor de proprietate intelectuală rezultate. De asemenea, sunt necesare orientări pentru clarificarea eventualelor „zone gri” legate de statutul profesional în materie de impozitare și asigurări sociale.

1.13

CESE recomandă Comisiei Europene, OCDE și OIM să colaboreze cu partenerii sociali pentru a elabora dispoziții legislative corespunzătoare privind condițiile de muncă decente, protecția lucrătorilor online și a lucrătorilor aflați în alte noi relații de muncă. CESE consideră că ar fi bine-venită elaborarea unei abordări comune la nivelul UE și observă că majoritatea acțiunilor trebuie întreprinse la nivel național, sectorial sau la locul de muncă.

1.14

După cum au precizat partenerii sociali europeni, Comisia Europeană ar trebui să își planifice agenda de lucru din domeniul politicii de ocupare a forței de muncă astfel încât să susțină transformarea digitală a economiilor noastre și a piețelor muncii. În același timp, CE ar trebui să urmărească maximizarea posibilităţilor de încadrare în muncă ce pot rezulta din digitalizarea economiilor noastre. Politicile din domeniul pieței forței de muncă ar trebui să vizeze protecția și recalificarea/perfecționarea profesională a lucrătorilor cuprinși în procesul de digitalizare. CESE recomandă să se instituie, în acest sens, drepturi și mecanisme eficace de protecție, monitorizare și punere în aplicare, astfel încât să se evite creșterea inegalităților în materie de venituri și reducerea venitului disponibil și să se asigure un potențial sustenabil de creștere economică la nivelul UE.

1.15

CESE sugerează Comisiei Europene să analizeze posibilitățile de încurajare a dezvoltării platformelor europene, astfel încât valoarea creată să rămână în economiile locale, valorificând tradiția bogată a Europei de reciprocitate și cooperare în coordonarea pieței muncii, care se derulează adesea la nivelul comunității, cu cooperarea activă a sindicatelor, a angajatorilor locali și a asociațiilor naționale ale lucrătorilor independenți. Ar fi important să se aibă în vedere măsuri prin care întreprinderile să fie ajutate să creeze locuri de muncă de calitate, acordându-li-se sprijin din faza de întreprindere nou-înființată până în faza de expansiune (move out), etapă în care, în prezent, multe întreprinderi noi nu au acces la finanțare.

2.1

Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor, combinată cu alte evoluții economice și sociale, a condus la dezvoltarea unor noi forme de muncă și relații de muncă, acestea transformând peisajul pieței muncii, care a devenit din ce în ce mai complex. Inovarea și creativitatea sunt importante în stimularea unei economii sociale de piață durabile și competitive. Este esențial să se ajungă la un echilibru între promovarea beneficiilor economice și sociale ale acestor noi evoluții, cu stabilirea mecanismelor necesare de protecție pentru lucrători, consumatori și întreprinderi, evitând totodată utilizarea abuzivă a acestor mecanisme, ca mijloc de eludare a practicilor de muncă echitabile.

2.2

Noile forme de ocupare a forței de muncă pot crea oportunităţi de încadrare în muncă, pot facilita o mai bună funcționare a piețelor muncii, oferind flexibilitate sporită atât lucrătorilor, cât și angajatorilor, contribuind la autonomia lucrătorilor și la capacitatea de a adapta locurile de muncă, promovând dezvoltarea competenţelor și asigurând modalități extinse de dezvoltare a unui bine-venit echilibru între viața profesională și cea personală. În același timp, este important să se promoveze pe cât posibil locuri de muncă de calitate, dialogul social și structuri de negociere colectivă și să fie abordate neclaritățile legate de drepturile și obligațiile angajatorilor și ale lucrătorilor, de statutul profesional al lucrătorilor, de răspunderea pentru accidente, de asigurări și de responsabilitatea profesională, dar și de aplicabilitatea reglementărilor fiscale, de protecție socială și de altă natură. Este necesară o evaluare cuprinzătoare a capacității pieței forței de muncă și a sistemelor de securitate socială din prezent de a face față acestor evoluții, pentru a se evita creșterea inegalităților în materie de venituri și pentru a se asigura menținerea unui venit decent și fiabil și echilibrul dintre viața profesională și cea de familie.

2.3

CESE a analizat aspectele legate de aceste noi tendințe în mai multe avize (4), care și-au dovedit utilitatea în elaborarea acestui aviz exploratoriu. În Țările de Jos și în Slovacia, state membre care au solicitat acest aviz exploratoriu pentru perioada în care dețin Președinția UE, formele atipice de ocupare a forței de muncă reprezintă aproape 60 %, respectiv 20 % din total (5).

2.4

Rapoartele recente ale Eurofound (6) și OIM (7) au contribuit la evidențierea tranziției de la relațiile de muncă tradiționale la formele atipice de ocupare din ultimul deceniu. OIM afirmă că „actuala transformare a relațiilor de muncă are importante repercusiuni economice și sociale. Ea contribuie la accentuarea divergențelor în ceea ce privește veniturile din muncă și productivitatea muncii și […] poate alimenta inegalitățile în materie de venituri” (8). Potrivit OIM (9), în țările pentru care există date disponibile, care însumează 84 % din totalul ocupării forței de muncă la nivel mondial, doar aproximativ un sfert (26,4 %) dintre lucrători au contracte cu durată nedeterminată, în timp ce – în țările cu venituri ridicate – peste trei sferturi din lucrători sunt angajați cu un astfel de contract. Deși modelul standard de angajare devine mai puțin dominant, el rămâne un element important al modelului european al pieței muncii. OIM subliniază că este important ca guvernele, instituțiile UE și partenerii sociali să identifice și să definească noile forme de ocupare a forței de muncă, să dezvolte și să adapteze politici și acte legislative pentru a gestiona schimbarea și a asigura rezultate pozitive, garantând instituirea unor politici și a unui cadru de reglementare menite să protejeze interesele întreprinderilor și lucrătorilor, indiferent de forma de angajare.

3.1

Economiile europene au înregistrat o dezvoltare a mai multor practici de angajare care, pe de o parte, nu respectă norma tradițională a unui loc de muncă permanent, cu normă întreagă, cu timp de muncă bine stabilit, cu drepturi și beneficii clare și integrat complet în sistemele naționale de protecție socială, însă, pe de altă parte, pot conduce la crearea altor locuri de muncă și moduri inovatoare de lucru: este important să se asigure calitatea acestor locuri de muncă, în conformitate cu noile modele de afaceri. Unele dintre aceste forme sunt asociate cu globalizarea, digitalizarea, modificarea modelelor de producţie, precum externalizarea activităților desfășurate anterior la nivel intern, altele – cu introducerea de noi practici în întreprinderi, iar altele – cu modele complet noi de ocupare a forței de muncă.

3.2

Noile forme de muncă le pot oferi unora noi posibilități de desfășurare a unor activități de antreprenoriat și de acces la ocupații care anterior erau inaccesibile sau de ieșire din economia subterană a muncii nedeclarate. Măsurarea motivațiilor antreprenorilor relevă faptul că mai multe persoane trec la acțiune din motive pozitive (de exemplu, pentru a profita la maximum de o idee bună), decât din motive negative (de exemplu, pentru că nu au alte opțiuni în materie de muncă) (10).

3.3

Printre noile relații de muncă se numără contractele „cu zero ore”, „la cerere” sau doar cu remunerarea orelor de zbor ale personalului de bord, „mini-joburile”, activitățile pe bază de portofoliu sau de voucher, contractele de drept civil și acordurile de muncă partajată. Ele sunt însoțite de o gamă de forme contractuale în cadrul cărora activitatea este organizată prin intermediari, precum „companii de tip umbrelă”, „agenții de ocupare independentă”, „agenții de co-angajare” sau platforme online de crowdsourcing. În multe dintre aceste forme de ocupare a forţei de muncă, lucrătorii sunt denumiți „contractanți independenți”, „asociați”, „lucrători în acord”, „parteneri” sau le sunt atribuite alte denumiri, care, uneori, le maschează statutul de angajați. Deși deseori sunt considerate drept „independente”, unele nu întrunesc criteriile specifice acestui tip de activități, precum capacitatea de a defini sarcini, de a stabili tarife sau de a deține drepturile de proprietate intelectuală rezultate. În unele sectoare, ca, de exemplu, în turism, catering și agricultură, munca intermitentă, ocazională sau sezonieră este caracteristică, fiind necesar un anumit grad de flexibilitate atât în cazul angajatorului, cât și al lucrătorului. Indiferent dacă aceste lucrări sunt gestionate prin intermediul unei agenții sau în mod independent, sunt necesare reglementări referitoare la astfel de contracte, pentru a se evita flagelul muncii nedeclarate.

3.4

Este important să se facă distincția între antreprenoriatul autentic, lucrătorii care desfășoară o activitate independentă și noile forme de lucru dependent pe cont propriu și să se asigure calitatea muncii. Chiar și în cazul lucrătorilor cu contracte de muncă oficiale, evoluțiile în materie de organizare a muncii în ceea ce privește evaluarea pe bază de sarcini și activitățile bazate pe proiecte modifică programul de lucru tradițional, cu impact asupra ritmului vieții și asupra securității veniturilor. Dialogul social și negocierea colectivă au avut succes la numeroase locuri de muncă, ca, de exemplu, în centrele de intermediere telefonică, în ceea ce privește combaterea „zonelor gri” și îmbunătățirea condițiilor de muncă.

4.1

Digitalizarea poate spori productivitatea și flexibilitatea întreprinderilor existente și poate sta la baza unor noi sectoare și locuri de muncă, contribuind la creșterea și competitivitatea Europei. De asemenea, dacă este gestionată în mod eficient, ea joacă un rol important în dezvoltarea economiei sociale de piață și în promovarea echilibrului dintre viața profesională și cea privată, precum și în reducerea disparității de gen în domeniul ocupării forței de muncă și în cel al securității sociale. Declaraţia comună adoptată recent de CES, BusinessEurope, CEEP și UEAPME este o referință utilă în acest sens (11).

4.2

Digitalizarea a avut un impact major asupra organizării muncii și ocupării forței de muncă, fapt ce justifică acordarea unei atenții sporite și o mai bună gestionare la nivel politic. Totodată, ea a transformat relațiile consumatorilor, ceea ce a condus la facilitarea accesului la bunuri și servicii. Gradul de satisfacție a consumatorilor este ridicat, dar există preocupări cu privire la impactul acestei situații asupra economiei și sunt necesare îmbunătățiri pentru a dispune de căi de atac eficiente. Elaborarea proactivă a politicilor la nivelul UE și la nivel național trebuie să asigure exploatarea potențialului digitalizării și, în același timp, evitarea eșecurilor (12).

4.3

Un procent foarte mare din populație are acces la internet din mai multe locuri și, în principiu, poate fi contactat oricând și oriunde în scopuri profesionale, ceea ce conduce la creșterea muncii itinerante și la eliminarea frontierelor spațiale și temporale dintre viața profesională și cea privată. Această flexibilitate poate fi în beneficiul întreprinderilor și al lucrătorilor, dacă sunt respectate interesele ambelor categorii. Ar trebui analizat mai îndeaproape dacă și în ce măsură trebuie să fie mai bine protejată viața personală și familială a lucrătorilor, într-o epocă de generalizare a comunicării digitale și mobile, și ce măsuri ar fi utile, la nivel național și la nivelul UE, pentru a restricționa disponibilitatea generalizată a lucrătorilor sau posibilitatea de a fi contactați în orice moment (13).

4.4

Răspândirea competențelor TIC și gradul de familiarizare cu programele informatice standard și cu limbile de circulație internațională i-au ajutat pe angajatori să profite de piața mondială a forței de muncă, pentru a-și externaliza activitățile. Această situație creează oportunități pentru cetățenii europeni, ei putând lucra cu clienți din întreaga lume, indiferent de locul unde se află, însă reprezintă și o amenințare la adresa întreprinderilor și a lucrătorilor din cauza condițiilor inegale de concurență, dat fiind că trebuie să concureze pentru respectivele locuri de muncă cu întreprinderi și lucrători din economii cu salarii mici, care nu respectă neapărat standardele fundamentale de muncă ale OIM și nu oferă garanția unei munci decente.

5.1

Schimbările tehnologice pot consolida dezvoltarea competenţelor, dar pot conduce și la deprofesionalizarea lucrătorilor cu ocupații tradiționale. Ar trebui să fie luat în considerare impactul acestor evoluții asupra competențelor și să se realizeze o evaluare a măsurilor de formare pe tot parcursul vieții, de recalificare și perfecționare profesională, care sunt necesare și la care au acces lucrătorii în cadrul acestor noi relații. Întreprinderile care colaborează cu sindicatele, cu Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (CEDEFOP) și cu diferitele niveluri de guvernare trebuie să se asigure că competențele sunt dezvoltate în așa fel încât să corespundă cerințelor unei lumi profesionale în schimbare. Este esențială utilizarea eficientă a Fondului social european și a altor resurse, pentru a putea face față acestor provocări.

5.2

A garanta că persoanele au competențele necesare pentru a avansa în locuri de muncă de calitate, în contextul unor piețe ale muncii în schimbare, reprezintă o provocare majoră și trebuie să fie un element central al viitoarei agende pentru competențe în Europa. Evaluarea modului optim de adaptare a competențelor și de consolidare a competențelor digitale pentru toți trebuie să fie o prioritate pentru instituțiile UE și pentru autoritățile publice, cu implicarea activă a partenerilor sociali, la toate nivelurile. CESE remarcă faptul că acesta este deja un angajament asumat în programul de lucru al dialogului social european pentru perioada 2015-2017.

6.1

Nu există statistici fiabile cu privire la aceste evoluții. Este nevoie de date cu privire la ocuparea forței de muncă prin intermediul platformelor online, la caracteristicile lucrătorilor activi în acest sistem, la diversele activități independente, activități independente cu dependență economică și activități independente false, precum și cu privire la locurile de muncă precare, la dimensiunea „economiei platformelor online”, la sectoarele în care se manifestă aceasta și la distribuția sa geografică, raportând poziția UE la contextul global.

6.2

Totodată, este nevoie de statistici care să permită monitorizarea impactului noilor forme de relații de muncă asupra pieței muncii, asupra polarizării muncii, asupra veniturilor și economiei și care să stea la baza politicilor UE privind ocuparea forței de muncă, inclusiv a semestrului european și a Strategiei Europa 2020.

6.3

Este nevoie și de date longitudinale pentru a se stabili implicațiile noilor forme de muncă asupra duratei de viață, precum și impactul lor asupra caracterului sustenabil al muncii pe tot parcursul vieții, dar și pentru a se identifica măsura în care sunt influențate de diferențele de sex sau de alte variabile demografice (precum vârsta, dizabilitățile, etnia și statutul de migrant). Ar trebui analizat și impactul asupra negocierilor colective de muncă în sectoarele cele mai afectate, întrucât s-ar putea ca numeroși lucrători să nu intre sub incidența structurilor de negociere colectivă și să nu fie reprezentați de sindicate, cu toate că își doresc acest lucru.

6.4

Cercetarea în acest domeniu ar trebui finanțată din Orizont 2020 și din alte linii de finanțare relevante ale UE.

7.1

Noile forme de ocupare a forței de muncă evoluează atât de rapid încât relațiile contractuale nu reușesc să țină pasul cu ele, motiv pentru care trebuie luat în considerare statutul lor juridic. Se impune clarificarea de urgență a statutului intermediarilor de pe piața muncii și al platformelor online, astfel încât să fie posibilă identificarea lor în statisticile oficiale, să li se monitorizeze creșterea și să se stabilească ce standarde, obligații, răspunderi și reguli de funcționare ar trebui să li se aplice și ce organisme de reglementare ar trebui să fie responsabile pentru inspecție și pentru punerea în aplicare. Diferențele existente la nivelul UE în materie de terminologie și de definire a conceptelor de lucrător, angajat, lucrător care desfășoară o activitate independentă și stagiar complică și mai mult evaluarea.

7.2

CESE constată că, în prezent, Comisia Europeană desfășoară procedura de consultări pe tema Directivei privind declarația scrisă (14) și preconizează că noile forme de relații de muncă vor fi incluse în sfera sa de aplicare.

7.3

Platformele online se extind rapid, având, în general, o influență pozitivă asupra economiei și asupra ocupării forței de muncă și inovării, însă, în unele cazuri, dezvoltarea lor pe scară largă riscă să creeze monopoluri și, implicit, să denatureze piața și să creeze condiții inegale de concurență. „Economia bazată pe partajare” și noile modele de ocupare a forței de muncă nu ar trebui să permită, în mod abuziv, evitarea plății unor salarii decente, a respectării obligațiilor fiscale și de securitate socială și a asigurării altor drepturi și condiții de muncă, prin externalizarea costurilor către utilizatori și lucrători și prin eludarea reglementărilor impuse întreprinderilor offline. Ar exista astfel riscul unei subcotări a prețului în dauna întreprinderilor și lucrătorilor din alte sectoare, ceea ce ar submina standardele stabilite și condițiile echitabile de concurență.

8.1

Lucrul în alte spații decât la sediul întreprinderii ar putea antrena riscuri în materie de sănătate și securitate pentru lucrători, pentru clienții acestora și pentru publicul larg. Activitatea desfășurată în spații publice sau în locuințe private poate avea loc cu folosirea unor materiale și echipamente periculoase, fără instrucțiuni adecvate sau îmbrăcăminte de protecție. Responsabilitatea în ceea ce privește asigurările, certificarea și răspunderea profesională ar putea fi neprecizată. Lucrătorii online pot desfășura activități cu utilizare intensivă a ecranului în medii necorespunzătoare, folosind obiecte de mobilier și echipamente ce nu respectă standardele ergonomice.

8.2

Răspunderea pentru siguranță și în caz de accidente reprezintă o „zonă gri” în ceea ce privește unele platforme online, acest aspect trebuind să fie abordat pentru a proteja lucrătorii, clienții și publicul larg.

8.3

Cu ocazia audierii organizate în cursul elaborării acestui aviz (15), s-a făcut referire și la alte aspecte care trebuie evaluate, precum epuizarea, din cauza unui program de lucru prelungit și nereglementat, și stresul asociat naturii imprevizibile a activității și a veniturilor, refuzului plății pentru lucrările respinse, primirii unui calificativ slab, care nu poate fi contestat, din partea clientului, „dezactivării” de pe platformă sau excluderii din contract, provocărilor legate de gestionarea responsabilităților familiale în lipsa unui program de lucru clar, izolării sociale și efectelor combinate ale căutării unui echilibru între mai multe locuri de muncă.

8.4

Este necesar să se stabilească în ce măsură sunt protejate aceste noi forme de ocupare a forţei de muncă prin reglementările privind securitatea și sănătatea în muncă existente la nivelul UE și prin procedurile prevăzute în cazul încălcării acestor reglementări, precum și responsabilitățile privind inspecția și asigurarea de răspundere civilă față de lucrători, consumatori și populație. Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă (EU-OSHA), cu sediul la Bilbao, poate contribui cu cercetări și analize în acest domeniu.

8.5

Ar trebui ca în domeniul de activitate al Inspecției muncii să fie incluse și aceste forme de ocupare a forței de muncă, în conformitate cu practicile naționale, iar inspectorii din cadrul lor să dispună de resurse, competențe și formare corespunzătoare, care să le asigure eficiența. Prin încheierea unor parteneriate cu sindicatele, cu asociațiile consumatorilor sau cu alte asociații s-ar putea găsi răspuns și remediu la preocupările cetăţenilor.

9.1

Noile forme de ocupare a forței de muncă afectează o gamă amplă și eterogenă de ocupații, ele înglobând activități care se încadrau anterior în economia informală, în activitățile liber-profesioniste și în activitățile efectuate în mod normal de către angajații direcți. Introducerea acestor noi forme de ocupare poate conduce la situații în care sarcini identice sunt efectuate în contexte identice de către lucrători cu statut diferit, ceea ce dă naștere la inegalități în ceea ce privește gradul de protecție, drepturile și salariul.

9.2

Introducerea de noi intermediari în relația de muncă a generat, în unele cazuri, lipsă de transparență în relațiile dintre părți, îngreunând negocierile individuale privind condițiile de angajare și restricționând accesul lucrătorilor la negocierile colective de muncă.

9.3

Se ridică semne de întrebare cu privire la partea care trebuie considerată angajator și la modul în care ar trebui definită activitatea independentă, inclusiv cu privire la definiția juridică și la sistemul de sancțiuni vizând furnizarea ilegală de forță de muncă și alte forme mai grave de exploatare. Pe platformele online există mai multe modele diferite de ocupare a forței de muncă, inclusiv exemple de platforme care au ales să le ofere lucrătorilor statutul de angajați, pentru a îmbunătăți calitatea și a reduce fluctuația de personal (16). Statutul de angajat deschide calea către alte drepturi de muncă. Atunci când lucrătorii sunt considerați lucrători independenți, dreptul lor de a se asocia în mod liber poate fi pus sub semnul întrebării dacă asociația poate fi considerată formare de cartel, fapt ce ar intra în contradicție cu reglementările UE privind practicile anticoncurențiale. Această problemă trebuie abordată în special atunci când lucrătorii care desfășoară activități presupus independente nu au autonomie în definirea propriilor sarcini și tarife.

9.4

CESE solicită o anchetă privind statutul profesional al lucrătorilor recrutați prin intermediul platformelor online sau care se încadrează în alte noi forme de relații de muncă, ținând cont de capacitatea lor de a negocia condițiile, modalitatea de plată (și cine o stabilește) și drepturile aferente de proprietate intelectuală. Ancheta ar trebui să aibă drept scop îndrumarea statelor membre pentru a clarifica, în conformitate cu practicile lor naționale, statutul fiscal, profesional și în materie de asigurări sociale al lucrătorilor, precum și obligațiile acestor platforme în ceea ce privește timpul de muncă, remunerarea, concediile, drepturile de pensie și de maternitate, asigurările de sănătate suportate de angajator și alte drepturi de muncă.

10.1

Trebuie clarificate drepturile lucrătorilor angajați prin intermediul platformelor online și ale altor lucrători aflați în relații de muncă precare și variabile, în ceea ce privește o gamă largă de probleme, precum:

10.2

Comisia Europeană, OCDE și OIM ar trebui să colaboreze cu partenerii sociali pentru a elabora dispoziții legislative corespunzătoare privind condițiile de muncă decente, protecția lucrătorilor online și a lucrătorilor aflați în alte noi relații de muncă. CESE consideră că ar fi bine-venită elaborarea unei abordări comune la nivelul UE și observă că majoritatea acțiunilor trebuie întreprinse la nivel național, sectorial sau la locul de muncă.

10.3

Sindicatele și asociațiile persoanelor care desfășoară activități independente au început de curând să se întrunească cu scopul de a formula recomandări pentru găsirea unor soluții și a unei acoperiri mai bune în materie de protecție și prestații sociale.

11.1

Noile forme de relații de muncă nu se limitează la activități manuale sau de servicii cu un grad redus de calificare. Activitățile „cu zero ore” și alte forme de muncă „la cerere” se extind și către ocupații mai bine plătite, cu un grad superior de calificare, precum acelea ale docenților, ale piloților de linie, ale cadrelor medicale și ale altor lucrători din domeniul serviciilor publice, existând riscul de erodare a potențialului de venituri și a siguranței locului de muncă.

11.2

Capacitatea de a produce o parte semnificativă din lucrările și serviciile bazate pe TIC și pe alte mijloace de comunicare oriunde în lume accentuează condițiile inegale de concurență în care se regăsesc întreprinderile și lucrătorii, aceste activități fiind externalizate tot mai frecvent către economii cu salarii mici, fapt ce conduce la reducerea tarifelor negociate la nivel colectiv.

11.3

Cercetările (17) arată că digitalizarea polarizează piața muncii între persoanele cu competențe superioare și bine plătite și cele cu competențe inferioare și slab plătite, iar categoria lucrătorilor cu competențe medii și venituri medii, din sectorul bancar, al asigurărilor și al administrației, este victima unei piețe a muncii din ce în ce mai inegale. Multe persoane se văd obligate să aibă mai multe locuri de muncă pentru a câștiga un venit de subzistență. Cu toate acestea, unii dintre acești lucrători independenți sunt profesioniști cu înaltă calificare și experiență considerabilă, care își cunosc bine poziția pe piață și valoarea și doresc să își desfășoare activitatea efectiv pe cont propriu sau urmăresc ca, desfășurând o activitate independentă, să își diversifice veniturile obținute și să își asigure o rezervă în cazul în care și-ar pierde principala sursă de venit, fac din pasiune o sursă de venituri și explorează noi oportunități profesionale și de afaceri. Aceste două realități există și trebuie să fie asigurate toate drepturile și măsurile de protecție necesare.

11.4

Unele forme noi de ocupare a forței de muncă au apărut din dorința de a evita costurile și obligațiile unor forme de angajare mai tradiționale. Există riscul ca, în absența unor drepturi și mecanisme de protecție reale, a monitorizării și a punerii în aplicare, multe forme noi de relații de muncă să conducă la reducerea salariilor și la înrăutățirea condițiilor, să adâncească inegalitățile în materie de venituri, să reducă venitul disponibil și să suprime cererea și potențialul de creștere economică la nivelul UE, generând noi probleme macroeconomice pe termen lung. Capacitatea acestor lucrători de a-și stabili propriul salariu și propriile condiții de muncă prin acorduri colective de muncă este vitală pentru menținerea unui venit de subzistență.

11.5

În noile forme de angajare, plata se acordă frecvent în funcție de finalizarea unor sarcini specifice, nu pe bază de tarif orar. Ar trebui ca principiul remunerației corecte să fie menținut în toate aceste situații și să se ia în considerare toate aspectele relevante legate de remunerare, cum ar fi calitatea muncii realizate și compensarea timpului de lucru (18).

11.6

Întrucât sistemele de sprijinire a familiei și de protecție socială diferă la nivelul UE, este important să se evalueze impactul noilor forme de ocupare a forței de muncă asupra finanțării politicilor de sprijinire a familiei, recunoscut fiind că un singur venit de subzistență poate fi insuficient pentru susținerea unei familii cu copii.

11.7

Problemele legate de salarii nu pot fi analizate fără a se ține cont de interfața problematică dintre salarii și sistemele fiscale/de protecție și securitate socială, în cadrul relațiilor de muncă mai puțin clar definite. Din nou, este foarte important să fie clar cine este angajatorul și care este statutul lucrătorului.

12.1

CESE recunoaște diversitatea sistemelor din statele membre și consideră că sunt necesare cercetări pentru elaborarea unor modele de protecție socială adaptate la piețe mai flexibile ale forței de muncă și pentru asigurarea unui venit durabil și adecvat, garanție a unei vieți demne. Acest lucru ar trebui luat în considerare în procesul de elaborare a pilonului drepturilor sociale din UE. Salutăm faptul că CESE analizează această chestiune într-un aviz separat.

12.2

Pe măsură ce piețele muncii devin din ce în ce mai fluide, în condițiile în care tot mai mulți lucrători nu știu dinainte când sau unde vor lucra, există incompatibilități tot mai mari cu sistemele naționale de protecție socială care pleacă de la premisa că se pot stabili diferențe clare între statutul de „angajat” și cel de „neangajat”. Astfel de incompatibilități nu avantajează nici întreprinderile, nici lucrătorii.

12.3

Este posibil ca o parte tot mai mare din forța de muncă să nu contribuie la sistemele de securitate socială existente – cum ar fi sistemul de alocații de șomaj, asigurările de sănătate și de pensie – și să nu beneficieze de pe urma lor. Acest aspect face deja obiectul discuțiilor dintre partenerii sociali și guvernele din unele state membre în care aceștia sunt actori importanți, dar discuțiile trebuie să fie extinse la nivelul UE și să implice autoritățile locale, alți actori ai societății civile, asociații și prestatori, cu scopul de a defini măsuri politice și legislative viabile și sustenabile și măsuri complementare care să asigure participarea întregii forțe de muncă, la niveluri adecvate de protecție socială – inclusiv a lucrătorilor independenți, a lucrătorilor angajați prin intermediul platformelor online și a lucrătorilor din economia bazată pe partajare.

12.4

CESE recunoaște că există diferențe substanțiale între statele membre în ceea ce privește furnizarea prestațiilor sociale. Deși este evidentă nevoia unei evaluări a capacității sistemelor de protecție socială de a face față provocărilor induse de noile evoluţii din economie și de pe piețele muncii, CESE consideră că este important ca, pe întregul teritoriu al UE, să se protejeze veniturile și să se îmbunătățească, în ansamblu, calitatea, fiabilitatea, accesibilitatea și eficacitatea sistemelor fiscale și de asigurări sociale care, în multe state membre, depind în prezent de ratele ridicate de ocupare a forței de muncă clasice și de contribuțiile aferente. O astfel de pierdere de eficacitate ar pune în pericol structura modelului social european și a economiei sociale de piață, care se bazează pe un angajament ferm al sectorului public de a finanța și furniza servicii de interes general și pe rețele eficiente de asigurări sociale.

12.5

Este necesar să se analizeze cu atenție sistemele de impozitare și de protecție socială, pentru a asigura niveluri corespunzătoare de impozitare și de contribuții sociale pentru toate formele de venituri, indiferent dacă sunt generate în sectoare organizate în mod convențional sau în cadrul economiei platformelor digitale/bazate pe partajare. CESE este de părere că rolul acestor platforme ar putea fi clarificat prin dispoziții și legi care să definească, dacă este cazul, protecția angajaților și, deopotrivă, a lucrătorilor care desfășoară o activitate independentă, incluzându-i în sistemul de protecție socială în ceea ce privește atât reglementarea, cât și contribuțiile aferente. UE ar trebui să încurajeze și să coordoneze reformele la nivelul statelor membre, pe baza bunelor practici.

13.1

Platformele online reprezintă o inovație ce constituie deja o realitate economică în Europa. Totuși, în prezent, o mare parte dintre ele se află în afara UE și preiau părți importante din fiecare tranzacție derulată în interiorul UE, uneori chiar 25 % din valoare, aceste sume ajungând apoi dincolo de frontierele Uniunii. Este posibil ca aceste platforme să plătească impozite sau contribuții reduse la educație, la infrastructură sau la serviciile publice, în localitățile în care își desfășoară activitatea în Europa, sau chiar să nu plătească nimic. În cazul în care lucrătorii nu sunt cu adevărat independenți, pot exista dezechilibre la plata impozitelor și a contribuțiilor la pensii sau la alte sisteme de protecție socială. Trebuie evaluat impactul acestor platforme asupra creării de locuri de muncă și creșterii durabile în UE, precum și contribuția lor la acest obiectiv.

13.2

Comisia Europeană ar trebui să ia în considerare modalitățile de încurajare a dezvoltării platformelor europene, astfel încât valoarea creată să rămână în economiile locale, valorificând tradiția bogată a Europei de reciprocitate și cooperare în coordonarea pieței muncii, care se derulează adesea la nivel comunitar și cu cooperarea activă a sindicatelor și a angajatorilor locali. Ar fi important să se aibă în vedere măsuri prin care întreprinderile să fie ajutate să creeze locuri de muncă de calitate, acordându-li-se sprijin din faza de întreprindere nou-înființată până în faza de expansiune (move out), etapă în care, în prezent, multe întreprinderi noi duc lipsă de susținere.