EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013SC0477
COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT EXECUTIVE SUMMARY OF THE IMPACT ASSESSMENT Accompanying the document Directive of the European Parliament and of the Council on provisional legal aid for suspects or accused persons deprived of liberty and legal aid in European arrest warrant proceedings
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoțește documentul Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind asistența judiciară provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoțește documentul Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind asistența judiciară provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare
/* SWD/2013/0477 final */
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoțește documentul Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind asistența judiciară provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare /* SWD/2013/0477 final */
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoțește documentul Directivă a Parlamentului
European și a Consiliului privind asistența judiciară
provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de
libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente
mandatului european de arestare
1. Definirea problemei Problema generală abordată în prezenta evaluare a impactului are două aspecte:
(a) persoanele suspectate și acuzate nu beneficiază de o protecție
suficientă a drepturilor fundamentale în UE și (b) trebuie
consolidată încrederea reciprocă între statele membre, din cauza deficiențelor
privind standardele în materie de asistență judiciară. În prezent, nu există niciun instrument
legislativ al UE care să reglementeze dreptul persoanelor suspectate și
acuzate de a beneficia de asistență judiciară în cadrul
procedurilor penale. Deși există standarde comune la nivel european[1], iar toate statele
membre au un sistem de asistență judiciară, există diferențe
mari între sistemele de asistență judiciară ale statelor membre,
atât în ceea ce privește legislația, cât și în practică.
Acest lucru duce la deficiențe în materie de protecție a dreptului la
un proces echitabil. Dreptul limitat la asistență judiciară în
unele state membre poate submina încrederea reciprocă și cooperarea
judiciară privind procedurile penale și poate împiedica exercitarea
dreptului la un proces echitabil prevăzut în Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Dreptul la asistență judiciară este legat în mod
indisolubil de dreptul de a avea acces la un avocat. Pentru persoanele care nu
au mijloacele necesare și care se află în anumite situații (de
exemplu, sunt private de libertate), dreptul de acces la un avocat nu poate fi
exercitat efectiv decât dacă statul oferă, atât din punct de vedere
practic, cât și financiar, asistență judiciară, pentru a
asigura acordarea de asistență juridică. Chiar dacă
propunerea de Directivă privind accesul la un avocat[2], care nu a fost
încă adoptată oficial, prevede dreptul fundamental de a avea acces la
un avocat, aceasta nu conține nicio dispoziție referitoare la cine
plătește sau desemnează avocatul. Astfel, dacă UE nu ar
stabili standarde minime comune privind asistența judiciară,
există riscul ca dreptul de a avea acces la un avocat, astfel cum este
prevăzut în directivă, să nu fie realizabil și efectiv. Lipsa unor standarde adecvate în materie de asistență
judiciară afectează încrederea reciprocă între autoritățile
judiciare și subminează cooperarea judiciară între statele
membre. Acest lucru este în detrimentul recunoașterii reciproce a
hotărârilor judecătorești și al altor aspecte ale
cooperării judiciare între statele membre și subminează
încrederea în instrumentele transfrontaliere. Dacă autoritățile
judiciare pun la îndoială respectarea de către altă jurisdicție
a drepturilor la un proces echitabil și consideră că o
persoană suspectată sau acuzată riscă să nu obțină
un acces efectiv la consultanță juridică din cauza asistenței
judiciare insuficiente, este posibil ca cererile de cooperare judiciară
ale jurisdicției respective să fie respinse. Având în vedere că
principiul recunoașterii reciproce reprezintă piatra de temelie a spațiului
de justiție, pentru ca încrederea reciprocă să fie eficace este
necesară consolidarea acesteia. Problema specifică abordată constă în faptul că accesul la asistență
judiciară efectivă al persoanelor suspectate sau acuzate în UE este
insuficient, ceea ce afectează încrederea reciprocă și buna funcționare
a sistemului de recunoaștere reciprocă. Există două cauze
subiacente ale acestei probleme: ·
posibilitățile insuficiente de a avea
acces la asistență judiciară în cadrul procedurilor aferente
mandatului european de arestare în statele membre; ·
asistența judiciară nu este întotdeauna
disponibilă în primele etape ale procedurilor, în special înainte de
adoptarea unei decizii privind asistența judiciară, deși dreptul
de a avea acces la un avocat se aplică din momentul în care persoanei
respective i se aduce la cunoștință de către autorități
că este considerată persoană suspectată. Există încă două aspecte care
pot submina încrederea reciprocă, și anume: ·
criterii de eligibilitate pentru a beneficia de
asistență judiciară prea stricte; ·
deficiențe în materie de calitate și
eficacitate a asistenței judiciare acordate în cadrul sistemelor de
asistență judiciară. Primă cauză – Asistența judiciară acordată în cadrul
procedurilor aferente mandatului european de arestare:
Directiva privind accesul la un avocat va prevedea dreptul la dublă
reprezentare în procedurile de extrădare desfășurate în
temeiul mandatului european de arestare.[3]
Atunci când o persoană este arestată în baza unui mandat european de
arestare, are dreptul de a avea acces la un avocat în statul membru de
executare pentru procedurile de extrădare și dreptul de a numi un
al doilea avocat în statul membru care a emis mandatul european de
arestare, care să țină legătura cu avocatul din statul
membru de executare. Cu toate acestea, directiva nu prevede că în cazul
unei astfel de măsuri se poate acorda asistență judiciară.
În prezent, niciun stat membru nu acordă asistență
judiciară pentru un avocat care își desfășoară
activitatea în statul membru emitent. Deși directiva prevede dreptul de a
avea acces la un avocat, faptul că dreptul la asistență
judiciară este reglementat în continuare exclusiv de legislațiile naționale
ale statelor membre de executare și emitente va afecta exercitarea
efectivă a acestui drept și aplicarea sa consecventă. Acest
lucru poate aduce atingere drepturilor învinuitului în procedurile aferente
mandatului european de arestare, poate duce la amânări și la costuri
suplimentare și, în ultimă instanță, ar putea submina
încrederea reciprocă necesară pentru buna funcționare a
instrumentului aferent mandatului european de arestare. A doua cauză – Momentul acordării asistenței judiciare: Este extrem de important ca dreptul de acces la un avocat să
poată fi exercitat cât mai curând posibil în cadrul etapelor de investigare
ale procedurii, pentru a proteja drepturile la un proces echitabil al
persoanelor suspectate, pentru a asigura calitatea probelor și protecția
împotriva intimidării și a relelor tratamente. Directiva privind
accesul la un avocat asigură asistența juridică din momentul în
care unei persoane i se aduce la cunoștință de către
autorități că este suspectată sau acuzată de comiterea
unei infracțiuni, dar nu garantează faptul că în cazul unei
astfel de măsuri se poate acorda asistență judiciară. O
serie de state membre nu au un sistem funcțional sancționat de stat
care să asigure faptul că există un acces efectiv și
gratuit la un avocat în primele etape ale procedurii, în special pentru
persoanele aflate în detenție. Aceste deficiențe au fost recunoscute
de numeroase părți interesate[4]
și subminează grav însăși esența dreptului de a avea
acces la un avocat. A treia cauză – Eligibilitatea: Astfel
cum se prevede în cartă și în Convenția europeană a
drepturilor omului (denumită în
continuare „convenția”)., statele membre pot utiliza
două condiții pentru a determina dacă o persoană are
dreptul la asistență judiciară gratuită: persoana în
cauză nu are suficiente mijloace („proba necesității”) și
faptul că este în interesul actului de justiție să se acorde
asistență judiciară („proba temeiniciei”).[5] Există diferențe
semnificative în ceea ce privește modul în care statele membre
testează eligibilitatea. Există, de asemenea, diferențe mari în
ceea ce privește modul în care sunt înțelese criteriile „necesitate” și
„temeinicie”. Ca urmare a aplicării unor criterii de eligibilitate
restrictive, numeroase persoane suspectate sau acuzate care nu dispun de resurse
suficiente nu beneficiază de asistență judiciară nici
măcar atunci când acest lucru ar fi în interesul actului de justiție.
Prin urmare, drepturile lor la apărare nu vor fi garantate în mod
corespunzător. A patra cauză – Calitatea: Curtea Europeană a Drepturilor Omului (denumită în continuare „CEDO”) a
susținut că obligația statului de a oferi asistență
judiciară gratuită nu este îndeplinită prin simpla numire a unui
avocat ale cărui servicii sunt plătite din fonduri publice, ci statul
trebuie să se asigure că asistența oferită de avocații
care acordă asistență judiciară este concretă, eficace
și de o anumită calitate.[6]
Calitatea asistenței judiciare poate fi asigurată prin: (1) condițiile
de intrare în profesie și acreditare; (2) formarea profesională a
avocaților și (3) monitorizarea asistenței judiciare acordate.
În multe state membre, mecanismele de asigurare a calității sunt
foarte limitate sau nu există. Cine este afectat de măsuri? Potențial, sunt afectate toate persoanele suspectate și
acuzate care fac obiectul procedurilor penale în UE. Anual, în UE se desfășoară
aproximativ 10 milioane de proceduri penale, dar nu există date
privind numărul procedurilor în cadrul cărora unei persoane
suspectate sau acuzate i s-a refuzat acordarea de asistență
judiciară. Aceste măsuri îi afectează și pe avocații
care oferă sau care ar putea oferi asistență judiciară
acestor persoane. 2. Analiza subsidiarității Necesitatea
unei acțiuni la nivelul UE se bazează pe următorii trei factori: (1)
Problema are o dimensiune transfrontalieră,
deoarece nerespectarea de către anumite state membre a dreptului
procedural la asistență judiciară creează probleme pentru
alte state membre.[7] (2)
Cetățenii UE pot fi implicați în
proceduri penale în afara propriului stat membru, iar nevoile acestor persoane
suspectate sau acuzate trebuie abordate la nivelul UE. (3)
În convenție sunt prevăzute standarde
pentru asigurarea desfășurării unor procese echitabile la nivel
european, dar mecanismele de asigurare a respectării acestora sunt
insuficiente și nu garantează existența unui nivel uniform de
protecție sau de respectare în statele semnatare, inclusiv în statele
membre ale UE. 3. Obiectivele inițiativei
UE Orice măsură (măsuri)
luată (luate) la nivelul UE privind asistența judiciară ar
trebui să ducă la îndeplinirea următoarelor obiective generale,
specifice și operaționale, care au fost elaborate pe baza problemelor
generale și specifice identificate mai sus. Obiective generale: || · Asigurarea faptului că cetățenii UE beneficiază de un nivel ridicat și efectiv de protecție a drepturilor procedurale fundamentale în cadrul procedurilor penale. · Consolidarea încrederii reciproce, facilitând astfel recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești în UE și îmbunătățind cooperarea judiciară în UE. Obiective specifice: || · Asigurarea faptului că persoanele suspectate și acuzate au acces și li se oferă asistență judiciară adecvată pe toată durata procedurilor penale, la un nivel care să asigure consolidarea încrederii reciproce. · Asigurarea faptului că persoanele suspectate și acuzate, precum și persoanele care fac obiectul mandatului european de arestare beneficiază efectiv de dreptul de acces la un avocat, astfel cum este prevăzut în Directiva privind dreptul de acces la un avocat, prin asigurarea acordării asistenței judiciare. Obiective operaționale: || 1) Asigurarea faptului că persoanele care fac obiectul unui mandat european de arestare au la dispoziție asistență judiciară. 2) Asigurarea accesului la asistență judiciară („apărare de urgență”) în primele etape ale procedurii. 3) Asigurarea accesului efectiv la asistență judiciară pentru persoanele suspectate și acuzate care nu dispun de mijloace suficiente („proba necesității”) și, în cazul în care este necesar, asigurarea accesului efectiv la justiție („proba temeiniciei”). 4) Asigurarea faptului că statele membre iau măsurile necesare pentru a îmbunătăți calitatea serviciilor de asistență judiciară. 4. Opțiuni de
politică Au fost analizate în detaliu patru opțiuni
principale de politică: Opțiunea 1 – Statu-quo || Menținerea statu-quo-ului. Nicio acțiune la nivelul UE. Opțiunea 2 – Nivel scăzut de obligare || Acțiune fără caracter legislativ: acțiuni privind consolidarea capacităților, furnizarea de informații, schimburi de cele mai bune practici între statele membre (formarea de grupuri de experți care să compileze cele mai bune practici și să le sintetizeze în orientări pentru practicieni). Opțiunea 3 – Nivel mediu de obligare || Instrumentul juridic: subopțiunea 3 litera (a) - prin intermediul unei recomandări. Subopțiunea 3 litera (b) - prin intermediul unei directive sau printr-o combinație a primei și a celei de a doua subopțiuni, și anume stabilind parțial standarde de calitate minime, astfel cum sunt prevăzute în convenție și în cartă, și, în rest, vizând îmbunătățirea predictibilității și stabilirea unor standarde naționale mai ridicate. Instrumentul juridic ar include, în special, dispoziții care să asigure faptul că persoanele suspectate și acuzate pot beneficia de asistență judiciară în procedurile aferente mandatului european de arestare și în primele etape ale procedurilor penale. Cu toate acestea, nu ar fi prevăzute acțiuni detaliate, lăsând punerea în aplicare la latitudinea statelor membre. Aceste două subopțiuni pot fi combinate prin introducerea unora dintre elemente într-un instrument cu caracter juridic obligatoriu, iar alte elemente - într-un instrument fără caracter juridic obligatoriu. Opțiunea 4 – Nivel ridicat de obligare || Instrumentul juridic: o directivă care să prevadă criterii armonizate minime detaliate privind accesul la asistență judiciară și calitatea acesteia, stabilind într-o anumită măsură standarde de calitate mai ridicată decât cele prevăzute în convenție. 5. Evaluarea impacturilor 5.1. Eficacitatea obținută
în ceea ce privește realizarea obiectivelor de politică ·
Opțiunea 1:
Accesul insuficient la asistență judiciară s-ar menține sau
s-ar înrăutăți. ·
Opțiunea 2:
Stimulente scăzute pentru statele membre să îmbunătățească
accesul la asistență judiciară, având în vedere lipsa unei acțiuni
legislative. ·
Opțiunea 3 litera (a) – recomandare: impact mediu, întrucât această opțiune
va contribui la realizarea obiectivelor generale, dar, dat fiind caracterul
neobligatoriu al acestui instrument, există riscul ca această opțiune
să nu aibă niciun impact tangibil, având în vedere că s-ar putea
să nu fie aplicată în totalitate de toate statele membre. ·
Opțiunea 3 litera (b) – directivă: impact ridicat, deoarece această opțiune va
duce la o îmbunătățire semnificativă, având în vedere
că prevede standarde minime comune cu caracter juridic obligatoriu și
executoriu privind asistența judiciară. ·
Opțiunea 4: Impact
foarte mare, întrucât s-ar beneficia de toate atuurile unui instrument legislativ
(caracter obligatoriu, grad înalt de aplicabilitate) și ar avea un impact
pozitiv semnificativ asupra îndeplinirii obiectivului de politică, dar va
reprezenta o povară grea pentru statele membre. Va îmbunătăți
semnificativ încrederea reciprocă și cooperarea. 5.2. Impactul asupra drepturilor
fundamentale ·
Opțiunea 1: niciun
impact, având în vedere că accesul la asistență judiciară
va fi în continuare protejat la nivelul statelor membre, prin convenție și
prin cartă, iar problemele actuale legate de protecția limitată
ar persista. ·
Opțiunea 2: impact
scăzut, având în vedere că îmbunătățirea drepturilor
la un proces echitabil și la apărare va depinde de modul în care
statele membre vor respecta exemplele sau orientările în materie de bune
practici, de modul în care informațiile referitoare la asistența
judiciară vor fi diseminate și de modalitatea de desfășurare
a activităților de formare. ·
Opțiunea 3 litera (a) – recomandare: impact pozitiv, dar redus spre mediu asupra drepturilor
fundamentale și în funcție de punerea în aplicare a recomandării
de către statele membre. Sunt de așteptat unele îmbunătățiri
ale drepturilor la un proces echitabil și la apărare, dar lipsa unei
metode de asigurare a punerii în aplicare ar putea îmbunătăți
doar în mică măsură situația. ·
Opțiunea 3 litera (b) – directivă: impact ridicat, deoarece această opțiune ar
avea aceleași efecte pozitive ca opțiunea 3 litera (a), numai că
prin intermediul unei măsuri obligatorii din punct de vedere juridic. ·
Opțiunea 4: impact
pozitiv semnificativ asupra drepturilor fundamentale ale persoanelor suspecte și
acuzate. 5.3. Impacturi sociale ·
Opțiunea 1: niciun
impact. ·
Opțiunea 2: impact
pozitiv, dar limitat, prin sensibilizarea opiniei publice, consolidarea
capacităților și activități de formare. ·
Opțiunea 3 litera (a) – recomandare. Dacă statele membre ar pune în aplicare
recomandarea în mod corespunzător, această opțiune va avea
impacturi sociale pozitive (de exemplu, acces egal la justiție, prin
asigurarea acordării asistenței judiciare și prin
îmbunătățirea calității acesteia). ·
Opțiunea 3 litera (b) – directivă: impact ridicat, deoarece această opțiune ar
avea același efecte pozitive ca opțiunea 3 litera (a), numai că
prin intermediul unei măsuri obligatorii din punct de vedere juridic. ·
Opțiunea 4:
impacturi sociale ridicate, deoarece va extinde accesul la asistență
judiciară și, în consecință, posibilitatea ca persoanele
suspectate și acuzate cu resurse limitate să beneficieze de un proces
echitabil. 5.4. Impactul asupra sistemelor
judiciare naționale ·
Opțiunea 1: niciun
impact. Sistemele naționale pot evolua către un grad mai mare de convergență
ca urmare a aplicării jurisprudenței CEDO, însă nu pe termen
scurt spre mediu. ·
Opțiunea 2: Impactul
global va fi limitat, deoarece acțiunile nu au caracter obligatoriu și
nu vizează direct atingerea unor standarde minime comune pe întreg
teritoriul UE. ·
Opțiunea 3 litera (a) – recomandare: având în vedere caracterul său neobligatoriu, este
dificil să se prevadă care va fi impactul, care va depinde de
respectarea recomandării de către statele membre. Dacă ar fi
pusă corespunzător în aplicare, această opțiune ar implica
efectuarea de modificări ale sistemelor statelor membre în care în prezent
standardele privind asistența judiciară sunt scăzute. ·
Opțiunea 3 litera (b) – directivă: impact mediu spre ridicat, întrucât această opțiune
ar necesita efectuarea de reforme legislative într-o serie de state membre,
permițând însă o anumită flexibilitate prin faptul că
obligațiile prevăzute au un caracter general. ·
Opțiunea 4: cel
mai mare impact asupra sistemelor judiciare naționale, având în vedere
că sistemele judiciare ar dispune de toate instrumentele necesare pentru a
menține dreptul la asistență judiciară la un standard
ridicat. Toate statele membre ar trebui să efectueze reforme legislative
importante ale sistemelor lor de asistență judiciară pentru a se
conforma acestui instrument. 5.5. Impactul financiar și
economic ·
Opțiunea 1: Nu ar
exista poveri financiare imediate ca urmare a aplicării acestei opțiuni. ·
Opțiunea 2:
Costurile acestei opțiuni vor fi limitate și vor fi suportate atât de
statele membre, cât și de UE. Costurile financiare maxime totale sunt
estimate la aproximativ 23 de milioane EUR. ·
Opțiunea 3 litera (a) – recomandare. Dacă statele membre ar respecta recomandarea,
costurile ar fi aceleași ca cele de la opțiunea 3 (b). ·
Opțiunea 3 litera (b) – directivă. Costurile totale sunt estimate a fi de nivel mediu,
comparând cele patru opțiuni, și vor fi suportate în principal de
administrațiile publice, la nivel local și național. Costurile
totale variază de la 247 la 382 de milioane EUR. Acestea ar include
costurile aferente următoarelor măsuri: –
asistență judiciară în procedurile
aferente mandatului european de arestare: 0,13-0,24
milioane EUR (la nivelul UE/an) –
sistemul de apărare de urgență: 52-81 de milioane EUR (la nivelul UE/an) –
criterii de eligibilitate minime comune: 181-287 de milioane EUR (la nivelul UE/an) –
controlul calității: 13,4 milioane EUR (la nivelul UE/an) ·
Opțiunea 4:
Costurile totale se estimează a fi cele mai ridicate dintre cele
aferente celor patru opțiuni și vor fi suportate în principal de
administrațiile publice, la nivel local și național. Costurile
totale variază de la 1 594 la 1 716 de milioane EUR. Acestea ar
include costurile aferente următoarelor măsuri: –
asistență judiciară în procedurile
aferente mandatului european de arestare: 0,81,1 milioane EUR (la nivelul
UE/an) –
sistemul de apărare de urgență:
180-210 de milioane EUR (la nivelul UE/an) –
criterii de eligibilitate minime comune: 1,4
miliarde EUR (la care se adaugă 92 de milioane EUR pentru asistența
judiciară obligatorie pentru copii) (la nivelul UE/an) –
controlul calității: 13,4 milioane EUR
(la nivelul UE/an) Pentru opțiunile 3 și 4, costurile
nu iau în considerare posibilele economii rezultate din reducerea costurilor
actuale ale căilor de atac introduse intern și în fața CEDO, ale
cauzelor rejudecate și ale procedurilor suspendate din cauza
reprezentării juridice necorespunzătoare. 6. Comparație între opțiuni/Opțiunea
preferată Nu există o opțiune preferată. 7. Monitorizare și
evaluare În cazul în care opțiunea preferată
va fi o acțiune legislativă sub forma unei directive, termenul pentru
transpunerea directivei de către statele membre va fi de 18 de luni de la
data intrării sale în vigoare. Statelor membre ar trebui să li se
solicite să colecteze date fiabile, pentru a contribui la acest proces,
întrucât în prezent lipsesc astfel de date. În cazul în care opțiunea
preferată o va constitui întreprinderea de măsuri sub forma unei
recomandări, Comisia ar urma să evalueze punerea în aplicare a
acesteia cel târziu la patru ani de la publicarea sa. În plus, Comisia are în vedere efectuarea unui
studiu empiric specific, axat pe colectarea de date la 3-5 ani de la punerea în
aplicare a fiecărui instrument din Foaia de parcurs privind drepturile
procedurale. Pentru a obține date cantitative și calitative privind
eficacitatea propunerilor, vor fi utilizați indicatori specifici privind
asistența judiciară. [1] Articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE și
articolul 6 alineatul (3) litera (c) din Convenția europeană a
drepturilor omului. [2] COM(2011) 326 final, 8.6.2011. [3] Procedurile aferente mandatului european de arestare nu
sunt considerate în sine proceduri penale și nu intră în domeniul de
aplicare al convenției. [4] A se vedea, de exemplu, Schumann, Bruckmüller, Soyer, Pre-Trial
Emergency Defence, Intersentia 2012, Cape et al, Effective Criminal
Defence in Eastern Europe, LARN 2012. A se vedea, de asemenea, raportul FTI
Defence Rights in the EU, octombrie 2012, paragrafele 71-73, în care se
raportează existența a numeroase probleme în ceea ce privește
sistemele de avocați de serviciu în statele membre, precum și raportul
recent elaborat de Justicia, p. 46, „Raport privind conferința de la Varșovia
pe tema asistenței judiciare”. A se vedea și Improving pre-trial
Justice, p. 38, document elaborat de Open Society Institute, Sofia 2008, și
Report on Civic monitoring of police stations (referitor la Bulgaria). [5] CEDO și carta conțin un test cumulativ al
necesității și al temeiniciei astfel că, pentru ca o
persoană să beneficieze de asistență judiciară,
aceasta trebuie să treacă ambele categorii ale testului. Astfel, se
acceptă faptul că există situații în care o persoană
suspectată care nu dispune de resurse suficiente nu trece testul și
deci, nu este eligibilă pentru asistență judiciară, de
exemplu din cauza lipsei de complexitate a cazului acesteia sau pentru că
sancțiunea care poate fi impusă nu este gravă. [6] Pavlenko/Rusia, cererea nr.
42371/02, hotărârea din 4 octombrie 2010, punctul 99. [7] De exemplu, în cazul în care unei autorități
judiciare i se solicită să execute o hotărâre
judecătorească a unei instanțe din alt stat membru în care
standardele nu sunt adecvate, aceasta poate fie să refuze executarea
hotărârii, fie să solicite informații suplimentare care ar duce
la întârzierea executării.