EUR-Lex Access to European Union law
This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013SC0322
COMMISSION STAFF WORKING DOCUMENT EXECUTIVE SUMMARY OF THE IMPACT ASSESSMENT Accompanying the document Proposal for a regulation of the European Parliament and of the Council on the prevention and management of the introduction and spread of invasive alien species
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoțește documentul Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoțește documentul Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive
/* SWD/2013/0322 final */
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoțește documentul Propunere de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive /* SWD/2013/0322 final */
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI REZUMAT AL EVALUĂRII IMPACTULUI care însoțește documentul Propunere de Regulament al
Parlamentului European și al Consiliului privind prevenirea și
gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive Rezumat 1. Definirea
problemei Există două aspecte ale problemei create de
speciile alogene invazive în Europa: (1) problema
ecologică creată de pătrunderea, stabilirea și răspândirea
acestora, (2) eșecul
în materie de politică, cauzat de
cadrul fragmentat și incoerent
la nivel european și național, care permite ca problema ecologică să ia amploare. O problemă ecologică - Speciile alogene sunt specii care sunt
transportate ca urmare
a acțiunii umane în afara
mediului natural al acestora, depășind
barierele ecologice. Dovezile științifice
demonstrează că 10 - 15 % din
aceste specii alogene
au un impact
negativ considerabil asupra biodiversității, precum și
consecințe economice și sociale
grave: acestea sunt
speciile alogene invazive (SAI). Există două cauze
principale: (1) anumite
specii alogene sunt solicitate și transportate în UE, de exemplu, prin intermediul comerțului
(din interes comercial,
în scop ornamental, animale de companie, control biologic); (2) anumite specii alogene sunt introduse neintenționat ca și contaminanți ai produselor (comerț din alte domenii) sau ca autostopiști
ori pasageri clandestini în mijloacele
de transport. Se estimează că SAI
au generat costuri pentru UE de cel puțin
12 miliarde EUR/an în ultimii 20 de ani. Acestea
afectează întreprinderile, inclusiv
întreprinderile mici și microîntreprinderile
(de exemplu, nutria are un impact asupra producției agricole),
cetățenii (de exemplu, ambrozia provoacă alergii), autoritățile publice (de exemplu, bizamul deteriorează infrastructura) și biodiversitatea (de
exemplu, rața roșcată din America de Nord - Oxyura
jamaicensis amenință populația locală de rațe cu cap alb). Întrucât volumul
comerțului și al transportului
este în creștere, numărul de SAI introduse este, de asemenea, în creștere.
Mai mult, întrucât SAI introduse se stabilesc și se răspândesc,
prejudiciul cauzat de fiecare SAI este în creștere, ceea ce duce
la creșterea continuă a
daunelor. Dacă nu se iau măsuri corespunzătoare, se preconizează
majorarea costurilor pentru UE. Un eșec în materie de politică – Un număr extrem de redus de state membre au aplicat un cadru
legal cuprinzător de abordare a problemei, în timp ce
majoritatea acestora se bazează pe măsuri ad hoc luate în cazul fiecărei specii în parte,
generând astfel o abordare fragmentată și acțiuni necoordonate
privind soluționarea unei probleme cu caracter transfrontalier. În prezent, legislația UE se referă numai la
dăunători si agenți patogeni care afectează plantele și
animalele și la speciile alogene introduse pentru acvacultură
(reglementate de regimul fitosanitar, regimul sanitar-veterinar și prin
regulamentul privind utilizarea speciilor alogene în acvacultură),
fără a aborda o parte semnificativă a problemei. De asemenea, măsurile luate în prezent de statele membre ale UE în ceea ce privește SAI sunt în mare parte reactive și încearcă să reducă
daunele cauzate deja. Toate
statele membre sunt afectate de SAI,
însă la momente diferite și de specii diferite, în timp ce anumite
SAI afectează cea mai mare parte a UE, iar altele constituie o
problemă doar în anumite regiuni sau în anumite condiții ecologice
ori climatice. Se poate presupune că țările cu un volum
comercial mai ridicat și cu numeroase puncte de intrare pot fi afectate de
un număr mai ridicat de SAI introduse. Nu este posibil să se stabilească amploarea sau densitatea
mișcărilor intracomunitare întrucât nu se efectuează controale
interne asupra mărfurilor sau nu se monitorizează speciile alogene
care circulă în sălbăticie, de-a lungul frontierelor. Întrucât
efectele create de SAI sunt relevante la nivelul întregii UE, toate statele
membre ale UE ar beneficia de desfășurarea unor acțiuni
coordonate de abordare a SAI, existând în mod clar necesitatea ca fiecare
dintre acestea să depună eforturi în acest sens. 2. Acțiunea UE se
justifică din privința subsidiarității ? Faptul că numărul de SAI este în creștere,
în ciuda actualelor politici/inițiative,
indică faptul că abordarea
actuală nu este
eficientă. Întrucât speciile nu țin seama de frontiere,
acțiunea UE va fi justificată. Va
fi necesară o acțiune coordonată a UE pentru
a se garanta faptul că, atunci când SAI intră pentru prima oară în Uniune, statele
membre vor lua măsuri
prompte în beneficiul altor state
membre care nu sunt încă afectate. Acțiunea respectivă va asigura,
de asemenea, claritatea juridică
și condiții de egalitate
pentru sectoarele care utilizează sau comercializează specii exotice, evitând în același timp o fragmentare a pieței interne cauzate de restricțiile de comercializare diferite a SAI între statele membre. Anumite
specii sunt invazive și extrem de dăunătoare
în unele țări, fiind
inofensive sau chiar profitabile în alte țări. Acționând la nivelul
UE, în conformitate cu principiul
solidarității, se va proteja
interesul statelor membre care sunt susceptibile să suporte consecințele
cele mai nefaste. În cele din
urmă, statele membre care
aplică deja legi
privind SAI vor beneficia de o abordare comună, garantându-se astfel faptul că statele membre învecinate
vor lua măsuri în cazul acelorași specii. 3. Obiective Obiective generale: reducerea la minimum a
impactului negativ al SAI asupra
biodiversității și mediului înconjurător și contribuția
la obiectivul UE privind
biodiversitatea pentru 2020, prin îndeplinirea obiectivului 5: „Identificarea și ierarhizarea,
până în 2020, a SAI și a căilor de introducere a acestora,
controlul și eradicarea speciilor prioritare și gestionarea
căilor de introducere pentru a preveni introducerea și stabilirea de
noi SAI”; reducerea la minimum a impactului economic și social negativ al
SAI asupra economiei UE și cetățenilor UE și protejarea bunăstării
și a sănătății acestora, contribuind astfel la Strategia
Europa 2020. Obiective specifice: înlocuirea abordării
reactive actuale cu o abordare mai preventivă
în ceea ce privește SAI; acordarea priorității
pentru acțiunile în ceea ce privește SAI pentru care se pot obține cele mai mari beneficii
nete; promovarea unei abordări coerente privind
SAI la nivelul întregii UE. Obiective operaționale: prevenirea introducerii intenționate a
SAI de interes pentru UE pe teritoriul acesteia; prevenirea introducerii neintenționate
a SAI în UE
și eliberarea neintenționată
a acestora în mediul înconjurător; prevenirea eliberării intenționate a SAI în mediul înconjurător; avertizarea timpurie și reacția rapidă
pentru a preveni reproducerea și răspândirea SAI de interes
pentru UE; eliminarea, reducerea sau atenuarea
daunelor cauzate de gestionarea SAI de interes
pentru UE stabilite în mediul
înconjurător. 4. Opțiuni de
politică Au fost identificate cinci opțiuni, toate
acestea abordând cele cinci obiective operaționale, însă la niveluri
diferite de ambiție. Opțiunile au fost dezvoltate printr-o abordare duală, incluzând în același timp o analiză a
măsurilor necesare pentru abordarea obiectivelor operaționale
(conținutul), precum și
a tipului de instrument de politică (forma). Opțiunea 0 -
Opțiunea de bază reprezintă
status quo-ul, fără a include măsuri suplimentare, abordând astfel numai dăunătorii
și agenții patogeni care
afectează plantele și animalele și speciile alogene introduse pentru acvacultură.
În plus, vor fi impuse
interdicții la import în
baza Regulamentului privind comerțul
cu specii sălbatice și va fi abordată
problema privind apa de balast atunci când va intra în vigoare Convenția privind apa
de balast. Statele membre vor continua să acționeze
ad-hoc, în funcție de costurile daunelor cauzate în cazul fiecărei specii. Opțiunea 1 –
Încurajarea acțiunii voluntare și consolidarea cooperării
vor include elaborarea de orientări, coduri
de conduită sectoriale și alte campanii
educaționale și de sensibilizare. Aceste
măsuri vor veni în completarea măsurilor luate deja în cadrul opțiunii
0. Opțiunea
2.1 - Un instrument legislativ de bază va
fi susținut de o singură listă de SAI de interes pentru UE.
Lista va conține speciile alogene al căror caracter invaziv a fost
demonstrat în cadrul evaluărilor de risc și în cazul cărora o
comisie permanentă, incluzând reprezentanți ai statelor membre, a
stabilit că reprezintă o amenințare pentru UE. Această
listă va genera o serie de obligații pentru statele membre: pe de o
parte, de a lua măsuri pentru a preveni intrarea speciilor incluse în
listă în UE (prevenire) și, pe de altă parte, pentru a gestiona
speciile enumerate care au intrat și s-au stabilit deja în UE (reacție),
cu scopul de a evita continuarea răspândirii acestora pe teritoriul UE și
pentru a minimiza daunele rezultate. Responsabilitatea de a alege măsurile
care trebuie luate (de eradicare, de izolare sau de gestionare) va reveni statelor
membre. Opțiunea 2.2 -
Această opțiune extinde
domeniul de aplicare al opțiunii
2.1 dincolo de lista
SAI de interes
pentru UE în ceea
ce privește normele privind
eliberarea acestor specii în mediul
înconjurător. Această opțiune va fi
realizată prin introducerea unui
sistem în cadrul căruia statele membre
solicită prezentarea unei autorizații de eliberare a SAI de interes pentru statul membru în cauză. Opțiunea 2.3 – Această
opțiune extinde mai mult
domeniul de aplicare al opțiunii 2.1 dincolo
de lista SAI de interes pentru UE
în ceea ce privește
normele privind eliberarea
acestor specii în mediul înconjurător. Această opțiune va fi realizată
prin crearea unui sistem în cadrul căruia noile specii alogene invazive vor putea
fi eliberate în
mediul înconjurător numai în
urma unei aprobări clare și vor putea fi
introduse pe o listă
UE a speciilor alogene aprobate pentru a
fi eliberate, după ce se va stabili că
eliberarea acestora nu va atrage riscuri. Opțiunea 2.4 – Față
de opțiunea 2.2, această opțiune consolidează prevederile privind reacția
rapidă. Aceasta se va realiza prin introducerea
obligației statelor
membre de a eradica SAI recent
stabilite, incluse în lista SAI
de interes pentru UE, mai degrabă decât
de a le gestiona sau de a le izola, cu
excepția cazului în care Comisia a acordat o derogare. 5. Evaluarea
impacturilor O dificultate întâmpinată la analizarea
impactului diferitelor opțiuni a fost faptul
că este imposibil să se anticipeze numărul
și tipul invaziilor care vor trebui combătute,
precum și numărul și tipul speciilor care vor fi incluse în lista SAI de interes pentru UE. Mai mult, până de curând, s-a efectuat un număr redus de studii economice la
scară largă și cuprinzătoare privind SAI în general. Un
alt aspect important care trebuie luat în considerare este faptul că
sectoarele care ar putea fi afectate de instrumentul legislativ se presupune
că includ mai multe IMM-uri, inclusiv microîntreprinderi. Comisia își
exprimă preocuparea privind impactul legislației asupra
întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor și aplică o
politică de diminuare a sarcinii suportate de aceste întreprinderi; cu
toate acestea, se preconizează ca acestea să intre sub incidența
legislației. SAI pot avea efecte negative grave asupra IMM-urilor în
sectoare precum silvicultura, agricultura, turismul și activitățile
recreaționale. Prin urmare, aceste sectoare vor beneficia de introducerea
unor măsuri coordonate de abordare a SAI. Pe de altă parte, alte
IMM-uri, precum comercianții de animale de companie și sectorul
horticol, beneficiază de pe urma comercializării speciilor alogene și
ar putea fi afectate de introducerea unei legislații privind abordarea
SAI, care ar putea impune o serie de restricții cu privire la utilizarea
speciilor alogene, deși este recunoscut în general faptul că, pentru
majoritatea situațiilor, există opțiunea unor specii de substituție.
Analiza a identificat următoarele
impacturi principale: Opțiunea 0 -
În timp ce costul acțiunii se ridică deja la 1,4 miliarde EUR/an, menținerea status quo-ului nu ar contribui la prevenirea
creșterii daunelor cauzate de SAI mediului
înconjurător, economiei și societății, fiind astfel ineficientă în ceea ce privește
atingerea obiectivelor acestei propuneri. Opțiunea 1 -
Această opțiune ar implica
un cost suplimentar minim al acțiunii față de opțiunea
0, însă, în același timp, ar ineficientă
în ceea ce privește prevenirea
creșterii daunelor. Opțiunea 2.1 –
Se estimează că această opțiune nu
ar genera costuri de acțiune suplimentare majore (26 – 40 de milioane EUR/an în plus) față de opțiunea 0 și
ar putea chiar duce la o scădere a costurilor
de-a lungul timpului (1 miliard EUR/an). Măsurile propuse
în cadrul opțiunii 2.1 ar
cuprinde reorganizarea cheltuielilor curente – vizând mai mult prevenirea și mai puțin reacția
(în conformitate cu regimurile fitosanitare și sanitar veterinare) - și utilizarea mai eficientă a
resurselor, printr-o stabilire coerentă a priorităților. Costurile
suplimentare ar fi, de asemenea,
menținute la minimum prin utilizarea la maxim a dispozițiilor
existente. Opțiunea 2.1
ar putea avea un impact negativ asupra comerțului internațional
(dar numai în cazul în care ar fi
interzise SAI cu valoare mare comercializate
la scară largă) și asupra întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor care cultivă
SAI sau care comercializează
animale de companie și specii
ornamentale (dar numai în măsura în care nu s-ar fi găsit alternative corespunzătoare).
Cu toate acestea, potențialele efecte economice negative ar fi
luate în considerare la evaluarea
speciilor în vederea introducerii pe listă a acestora. Pe de altă
parte, cetățenii, autoritățile
publice și alți operatori economici, inclusiv numeroase întreprinderi
mici și microîntreprinderi,
precum agricultorii și
silvicultorii, ar fi principalii
beneficiari ai evitării
agravării daunelor. De asemenea, toți operatorii economici ar beneficia de creșterea securității juridice și de o abordare mai
coordonată. În cele din urmă, instrumentul legislativ de bază ar atrage beneficii sociale,
de mediu și economice substanțiale care ar depăși
costurile. Într-adevăr, pachetul
de măsuri ar evita pierderea
locurilor de muncă (de exemplu, după criza din sectorul pescuitului), ar aduce
beneficii sănătății publice,
proprietăților și dotărilor recreaționale.
Impactul asupra mediului ar fi,
de asemenea, unul pozitiv datorită evitării daunelor
asupra biodiversității și serviciilor
ecosistemice. Se estimează că prevenirea
răspândirii fiecărei SAI ar duce la evitarea
unui cost mediu pe termen lung de 130 de milioane
EUR/an asociat daunelor/controlului. Aceasta
este o estimare
aproximativă, dar care ilustrează în mod simplificat
potențialele beneficii. Mai
mult, chiar dacă nu ar fi posibilă prevenirea
SAI recent stabilite, s-ar continua enumerarea și gestionarea acestora în
mod coerent, evitându-se astfel
generarea unor costuri suplimentare asociate daunelor. Opțiunea
2.2 – Această opțiune
ar oferi o abordare mai preventivă, fără a fi prea
împovărătoare. Aceasta ar genera o serie de costuri administrative
suplimentare pentru statele membre
care nu aplică
încă un sistem
de autorizare și pentru
operatorii economici care au un interes în eliberarea de specii alogene de interes pentru statul
membre. Cu toate acestea, acest
sistem ar evita introducerea
în mediul înconjurător a SAI, care,
deși nu sunt enumerate ca SAI de interes pentru UE, pot
cauza daune economice, sociale
și de mediu considerabile. Opțiunea 2.3 - Această opțiune
ar urma cea mai precaută abordare din punct de
vedere economic, social și al mediului
înconjurător. Cu toate acestea, această opțiune ar reprezenta o
schimbare semnificativă față
de abordarea actuală și
ar cauza o sarcină administrativă substanțială
asupra sectoarelor economice care depind de introducerea speciilor alogene în mediul înconjurător (de
exemplu, sectorul forestier și sectorul horticol). Opțiunea 2.4 - Această opțiune ar
garanta că noile invazii sunt gestionate imediat și cu
rigurozitate. Fiecare invazie
eradicată rapid ar evita
producerea de efecte negative pe termen lung
asupra economiei, mediului social și mediului
înconjurător. Această măsură
ar necesita efectuarea unei investiții inițiale mai mari, în
special de către statele membre,
care pe termen lung ar rezulta însă în economii substanțiale pentru întreaga
societate. În cele din urmă, trebuie să se ia în
considerare faptul că statele membre vor fi afectate în moduri
diferite, în funcție de structura întreprinderilor din cadrul acestora,
pe lângă condițiile geografice
și climatice. De exemplu, în anumite state
membre, sectorul forestier este
mai dezvoltat decât alte sectoare (de exemplu, în țările
nordice, în Germania), în timp ce
în altele, sectorul horticol este cel prosper (de exemplu, în Țările de Jos).
Cu toate acestea, nu a fost posibilă identificarea unor dezechilibre
deosebit de grave între statele membre. 6. Compararea opțiunilor
Pe
baza evaluării impacturilor,
a fost posibilă emiterea următoarei concluzii:
Cu
toate că Opțiunea 0 și Opțiunea 1 includ mai
multe acte legislative ale UE și naționale, o mare parte a speciilor și
a modalităților de răspândire a acestora rămân neabordate.
Se estimează că aceste măsuri generează deja costuri de acțiune
în valoare de 1,4 miliarde EUR/an, în special pentru statele membre, însă
s-a constatat ineficiența acestora în ceea ce privește îndeplinirea
obiectivelor acestui exercițiu și lipsa de coerență cu
obiectivele globale ale UE. Opțiunea
2.1 ar putea reduce semnificativ impactul negativ al
SAI și ar fi eficientă în îndeplinirea obiectivelor. Aceasta ar
genera doar costuri suplimentare de acțiune în valoare de 26 – 40 de
milioane EUR/an. Mai mult, costul de acțiune ar putea scădea în timp
la 1 miliard EUR/an. Acest lucru ar avea un impact pozitiv asupra
eficienței cheltuielilor efectuate de autoritățile publice ale
statelor membre și ar asigura coerența cu obiectivele globale ale UE. Opțiunea 2.2 ar
fi mai eficientă,
mai eficace și mai coerentă
decât Opțiunea 2.1, implicând costuri suplimentare moderate, întrucât statele membre s-ar
baza, în general, pe sistemele existente. Opțiunea 2.3 ar
fi chiar mai eficientă
și mai coerentă decât Opțiunea
2.2, dar ar impune în același timp
o sarcină semnificativă anumitor
operatori economici, în special
celor implicați în producția
primară, ceea ce i-ar afecta astfel
eficiența. Opțiunea 2.4 ar
fi mai eficientă,
mai eficace și mai coerentă decât Opțiunea 2.2, implicând costuri suplimentare moderate. În concluzie, se estimează că Opțiunea 2.3 va genera cel mai
bun rezultat în ceea ce privește eficiența și coerența. Cu toate
acestea, compromisul față de sectorul economic
este considerat a fi prea mare și astfel, raportul costuri/beneficii este mai puțin
favorabil decât în cazul Opțiunii 2.2. Pe de altă parte, s-a estimat
că beneficiile suplimentare ale Opțiunii
2.4 sunt substanțiale
și că depășesc
costurile suplimentare față de Opțiunile
2.2 și 2.1.
De asemenea, Opțiunea 2.4 s-ar baza în mod extrem de eficient pe dispozițiile
existente în statele membre. Prin
urmare, Opțiunea 2.4
a fost aleasă ca opțiunea preferată, întrucât generează cel mai important beneficiu în ceea ce privește
costurile, deși nu reprezintă opțiunea care generează cele mai
importante beneficii pentru biodiversitate. Alegând
Opțiunea 2.4, se estimează că: (1) costul
de acțiune anual va rămâne stabil sau chiar va scădea în timp, (2)
nivelul beneficiilor (de exemplu, privind evitarea daunelor și gestionarea
costurilor) va continua să crească de-a lungul anilor, odată cu
evitarea unui număr tot mai mare de invazii, (3) costurile totale asociate
problemei nu vor crește la fel de mult ca în cazul în care UE nu ar lua
măsuri. 7. Monitorizare și
evaluare Monitorizarea și evaluarea rezultatelor instrumentului propus vor fi abordate prin
intermediul obligațiilor de raportare și notificare conținute în textul legislativ. În
baza acestora, Comisia și alte
organisme vor putea emite rapoarte privind indicatorii și vor monitoriza progresele realizate în
îndeplinirea obiectivelor. Obligațiile de raportare vor avea la bază mecanismele de raportare existente, precum cele aplicate
în conformitate cu Directiva privind
păsările, cu Directiva privind habitatele, cu Directiva-cadru
privind apa și cu Directiva-cadru
privind strategia pentru mediul marin, precum și cu regimurile fitosanitare, sanitar veterinare și
privind acvacultura. Aceste obligații vor fi limitate la minimul strict necesar pentru a
asigura punerea în aplicare a textului legislativ
și a altor angajamente
internaționale, în scopul de a
evita impunerea unor sarcini administrative inutile. Textul legislativ va include o clauză de revizuire care va permite actualizarea
abordării în funcție de
progresul științific și
tehnic realizat și care va permite dezvoltarea progresivă în continuare,
având în vedere problemele care apar
pe parcursul implementării.