8.3.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 70/9

---

Raportul comun 2012 al Consiliului și al Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale (ET 2020)

„Educația și formarea într-o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii”

2012/C 70/05

1.   EDUCAȚIA ȘI FORMAREA ÎN CONTEXTUL STRATEGIEI EUROPA 2020

În 2009, Consiliul a elaborat cadrul strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării profesionale („ET 2020”) (1). De atunci, contextul economic și politic s-a schimbat, generând noi incertitudini și constrângeri. Uniunea Europeană a fost nevoită să ia măsuri suplimentare pentru a face față celei mai grave crize financiare și economice din istoria sa și, ca o reacție la aceasta, a adoptat o strategie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii: strategia Europa 2020.

Educația și formarea joacă un rol crucial în această strategie, în special în cadrul orientărilor integrate, al programelor naționale de reformă ale statelor membre și al recomandărilor specifice fiecărei țări, emise pentru a orienta reformele statelor membre. Unul dintre cele cinci obiective principale ale strategiei Europa 2020 se referă la părăsirea timpurie a școlii și la rata de absolvire a învățământului terțiar sau echivalent.

Analiza anuală a creșterii (AAC) pentru anul 2012 subliniază faptul că strategia Europa 2020 trebuie să pună accentul atât pe măsurile de reformă cu efecte pe termen scurt asupra creșterii, cât și pe stabilirea unui bun model de creștere pe termen mediu. Sistemele de educație și formare trebuie să fie modernizate în vederea consolidării eficienței și calității lor, dar și pentru a dota persoanele cu calificările și competențele de care au nevoie pentru a reuși pe piața muncii. Acest lucru va spori încrederea persoanelor în capacitatea lor de a face față provocărilor prezente și viitoare, va contribui la îmbunătățirea competitivității Europei și va genera creștere și locuri de muncă. AAC pentru anul 2012 solicită, de asemenea, acordarea unei atenții deosebite tinerilor, care se numără printre grupurile cele mai afectate de criză.

Fiind un instrument-cheie pentru modernizarea educației și formării, ET 2020 poate aduce o contribuție majoră la realizarea obiectivelor strategiei Europa 2020. Dar, pentru acest lucru, ET 2020 trebuie să fie ajustat prin actualizarea priorităților de lucru, a instrumentelor și a structurii sale de guvernanță.

Bazat pe o evaluare a progreselor înregistrate în domenii-cheie de politică în ultimii trei ani, prezentul proiect de raport comun propune noi priorități de lucru pentru perioada 2012-2014, menite să mobilizeze sectorul educației și formării pentru a sprijini strategia Europa 2020.

Proiectul de raport comun stabilește, de asemenea, o serie de opțiuni în vederea adaptării guvernanței ET 2020, astfel încât să se garanteze contribuția acestuia la strategia Europa 2020.

Proiectul de raport comun este însoțit de două documente de lucru ale serviciilor Comisiei (2). Acestea constată situația din diferite țări și domenii tematice-cheie și se bazează pe rapoartele naționale prezentate de statele membre, precum și pe alte informații și date.

2.   PROGRESELE ȘI PROVOCĂRILE DIN DOMENIILE PRIORITARE

2.1.   Investiții și reforme în domeniul educației și formării

În prezent, toate domeniile bugetelor publice, inclusiv educația și formarea, fac obiectul unei examinări riguroase. Majoritatea statelor membre întâmpină dificultăți în ceea ce privește menținerea nivelurilor actuale ale cheltuielilor, fără a mai menționa mărirea acestora.

Cu toate acestea, cercetările sugerează că îmbunătățirea nivelului de studii poate produce beneficii semnificative pe termen lung și poate genera creștere și locuri de muncă în Uniunea Europeană. De exemplu, îndeplinirea criteriului de referință european care constă în reducerea la un nivel de sub 15 %, până în 2020, a procentajului de persoane cu un nivel scăzut al competențelor de bază, ar putea genera imense beneficii economice cumulate pe termen lung pentru Uniunea Europeană (3).

Acest lucru intră în contradicție cu faptul că – chiar și înainte de criză – cheltuielile din unele state membre erau relativ mici, în jur de 4 % din PIB sau chiar mai puțin, în timp ce media Uniunii Europene se ridica la aproape 5 % din PIB – sub nivelul de 5,3 % din Statele Unite.

Reducerea bugetelor pentru educație riscă să submineze potențialul de creștere al economiei și competitivitatea. În cadrul AAC pentru anul 2012, Comisia și-a reafirmat convingerea potrivit căreia statele membre, atunci când își consolidează finanțele publice, ar trebui să acorde prioritate cheltuielilor aferente politicilor în favoarea creșterii economice, cum ar fi educația și formarea.

Nu există nicio tendință clară în ceea ce privește modul în care statele membre, ca reacție la criză, gestionează bugetele alocate educației. Acestea au adoptat o gamă largă de măsuri de reducere a cheltuielilor: multe dintre ele au redus costurile de personal (BE nl, BG, EL, ES, FR, HU, IE, LV, PT, RO, SI) sau alocările pentru infrastructură, întreținere și echipamente (BE nl, BG, IE, RO). Unele state au redus fondurile rezervate învățământului preșcolar (pentru copiii în vârstă de doi ani în FR), au amânat sau încetinit punerea în aplicare a reformelor (BG) sau au luat alte măsuri, cum ar fi reducerea sprijinului financiar pentru studenți (BE nl, IE, PT).

Aceste tendințe necesită o abordare atentă a politicilor. ET 2020 ar trebui să fie utilizat pentru a discuta despre cele mai bune modalități de a investi în educație și formare, astfel încât eficiența și eficacitatea să se asocieze unui impact favorabil creșterii. Investițiile inteligente merg mână în mână cu reformele politice inteligente care îmbunătățesc calitatea educației și formării. S-ar putea recurge la o reflecție amplă, cu participarea tuturor părților interesate, pentru a se identifica metode eficiente de distribuire a sarcinii financiare și de identificare a unor noi surse de finanțare.

2.2.   Părăsirea timpurie a școlii

Criza afectează în mod serios perspectivele tinerilor. Șomajul în rândul tinerilor a crescut de la 15,5 % în 2008 la 20,9 % în 2010, în timp ce ponderea persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani care nu sunt încadrate în nicio formă de învățământ, nu lucrează sau nu urmează niciun curs de formare a crescut cu două puncte procentuale. Dintre persoanele care părăsiseră timpuriu școala, 53 % erau în șomaj.

În acest context, obiectivul strategiei Europa 2020 de a reduce, până în 2020, proporția de persoane cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani care au renunțat în mod prematur la educație și formare la un nivel de sub 10 %, devine deosebit de crucial. Dacă tendințele actuale continuă, acest obiectiv nu va fi atins. În 2010, în pofida anumitor progrese, rata de părăsire timpurie a școlii (PTS) era încă de 14,1 %, în medie, în Uniunea Europeană, cu diferențe considerabile de la o țară la alta. S-a dovedit că băieții sunt mai expuși riscului de părăsire timpurie a școlii (16 %) decât fetele (12,6 %).

Scăderea ratei de PTS sub 10 % este o provocare dificilă. Recomandarea Consiliului din 2011 (4) privind politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii solicită statelor membre să pună în aplicare strategii coerente, cuprinzătoare și bazate pe dovezi concrete, în special acelor state membre care au primit o recomandare specifică în acest domeniu în 2011 (AT, DK, ES, MT). Însă țările care sunt aproape de obiectiv (DK, IE, HU, NL, FI) ar trebui, de asemenea, să depună mai multe eforturi pentru a înregistra progrese suplimentare și/sau pentru a împiedica stagnarea situației. Toate statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri orientate către tinerii expuși riscului de părăsire a școlii.

Cu câteva excepții notabile, politicile statelor membre nu se bazează suficient pe date actualizate și pe o analiză a cauzelor și consecințelor PTS. Doar câteva țări au adoptat o abordare sistematică în ceea ce privește colectarea, monitorizarea și analizarea datelor privind PTS (EE, FR, HU, IT, LU, NL, UK).

Prevenirea și intervenția în timp util sunt esențiale pentru rezolvarea problemei; cu toate acestea, statele membre acordă prea puțină atenție prevenirii. Deși importante, măsurile compensatorii parțiale, cum ar fi educația adulților, sunt insuficiente pentru a trata cauzele profunde ale problemei. Eforturile ar trebui să se concentreze mai mult asupra măsurilor preventive și de intervenție timpurie în contextele învățământului pedagogic, dezvoltării profesionale continue și educației și îngrijirii timpurii de calitate.

Îmbunătățirea ofertei de servicii de înaltă calitate în materie de învățământ profesional și tehnic (denumit în continuare VET) inițial, adaptat nevoilor tinerilor, inclusiv învățarea mixtă care face legătura între VET și învățământul secundar general, poate contribui la reducerea PTS. VET oferă un parcurs școlar diferit și motivant pentru anumite persoane care învață. În paralel, există totuși o nevoie pronunțată de reducere a nivelului de părăsire timpurie a școlii în cadrul programelor VET.

Multe țări utilizează o gamă largă de măsuri pentru a aborda diferitele aspecte ale PTS, însă acestea nu formează în mod necesar o strategie globală. Părțile interesate din diferite sectoare ale educației și domenii de politică, precum politica pentru tineret, serviciile sociale și serviciile de ocupare a forței de muncă, ar trebui să colaboreze mai strâns. Cooperarea cu părinții și cu comunitățile locale ar trebui intensificată. Printre metodele posibile de implicare a diferiților actori locali se numără cooperarea între școli și întreprinderi, activitățile extracurriculare și extrașcolare și „garanțiile pentru tineret”.

Întrucât Europa nu se află pe drumul cel bun în îndeplinirea obiectivului principal, este nevoie urgent de a consolida abordarea strategică. În următorii ani, acțiunile din domeniul PTS, ghidate de Recomandarea Consiliului din iunie 2011, trebuie să se numere printre principalele priorități din ET 2020.

Părăsirea timpurie a școlii: ratele din 2010  (5) și obiectivele naționale

—   Performanța în 2010 (%)

—   Obiectiv național pentru 2020 (%)

9,5

11

5,5

10

10

9,5

8

9,7

15

9,5

15 16

10

13,4

9

10

10

29

8

9,5

4,5

10

11,3

5

6

8

10

:

2.3.   Absolvirea învățământului terțiar sau echivalent

Pentru a ieși mai puternică din criză, Europa trebuie să genereze o creștere economică bazată pe cunoaștere și inovare. Învățământul terțiar sau echivalent poate fi o forță motrice puternică în acest sens. Acesta formează o forță de muncă de înaltă calificare de care Europa are nevoie pentru a înregistra progrese în domeniul cercetării și al dezvoltării și dotează persoanele cu competențele și calificările de care au nevoie într-o economie bazată pe cunoaștere.

Strategia Europa 2020 a stabilit ca obiectiv principal o creștere, până în anul 2020, de până la 40 % a procentajului de persoane cu vârsta cuprinsă între 30 și 34 de ani care dețin o diplomă în învățământul terțiar sau calificări echivalente. În 2010, 33,6 % dintre persoanele incluse în această categorie de vârstă dețineau diplome în învățământul terțiar sau echivalent. Ratele de absolvire, obiectivele naționale și nivelurile de ambiție variază în mod considerabil de la o țară la alta.

Pentru a atinge acest obiectiv, statele membre ar trebui să continue acțiunile legate de reformă, astfel cum au fost convenite în Concluziile Consiliului din 28 noiembrie 2011 privind modernizarea învățământului superior (6) și în conformitate cu recomandările specifice privind acest aspect elaborate pentru 5 state (BG, CZ, MT, PL, SK).

Reformele ar trebui să abordeze o provocare dublă: creșterea numărului de absolvenți și, în același timp, menținerea și îmbunătățirea calității și relevanței învățământului și cercetării.

În paralel cu eforturile depuse pentru a optimiza finanțările și guvernanța, ar trebui mărit gradul de participare a grupurilor subreprezentate în toate statele membre, inclusiv a persoanelor care provin din medii socio-economice sau regiuni geografice defavorizate, a grupurilor etnice și a persoanelor cu dizabilități.

Ar trebui facilitat accesul la învățământul superior pentru studenții adulți. Există un potențial considerabil de a-i ajuta pe cei care fac parte deja din forța de muncă să intre sau să reintre în învățământul superior, de a promova tranziția de la învățământul profesional și tehnic la învățământul superior și de a ameliora recunoașterea experiențelor de învățare anterioare dobândite în contexte non-formale.

Prea mulți studenți părăsesc învățământul superior. Orientarea și consilierea în materie de educație și carieră, care vor contribui la păstrarea motivației de a finaliza studiile începute, sunt esențiale pentru a preveni și reduce riscul de părăsire timpurie a școlii.

Atragerea de studenți străini talentați poate constitui un alt mod de creștere a ratei de participare și absolvire.

Modernizarea învățământului superior va contribui în mod semnificativ la îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020. Prin urmare, aceasta trebuie să fie o altă prioritate esențială pentru dezbaterile din perioada următoare din ET 2020, împreună cu punerea în aplicare a Comunicării din 2011 privind învățământul superior și a concluziilor Consiliului privind modernizarea sistemelor de învățământ superior din Europa.

Ratele de absolvire a învățământului terțiar sau echivalent: nivelurile în 2010 și obiectivele naționale  (7)

—   Performanța în 2010 (%)

—   Obiectiv național pentru 2020 (%)

47

36

32

40

42

40

60

32

44

50

26 27

46

34 36

40

40

30,3

33

45

38

45

40

26,7

40

40

42

40 45

:

2.4.   Strategii de învățare pe tot parcursul vieții

Pentru majoritatea europenilor, învățarea pe tot parcursul vieții nu este o realitate. Deși participarea la educație și formare în primii ani de viață a crescut, date recente privind adulții cu vârste cuprinse între 25 și 64 de ani care participă la învățarea pe tot parcursul vieții indică o ușoară tendință de scădere. Nivelul actual de 9,1 % (2010) este cu mult sub nivelul de referință de 15 % fixat în ET 2020, care trebuie atins până în 2020.

Acest rezultat slab este deosebit de grav în contextul actual al crizei. Șomerii tineri și adulții slab calificați trebuie să fie capabili să se bazeze pe educație și formare pentru a avea șanse mai bune pe piața muncii. Faptul că nu se investește în competențele lor le diminuează șansele de a reveni pe piața forței de muncă și limitează potențialul Europei de a genera creștere și locuri de muncă. În același timp, ar trebui de asemenea să ne concentrăm asupra contribuției educației la dezvoltarea economică a Europei prin creșterea nivelului de calificare a forței de muncă și integrarea planurilor de învățare pentru adulți în scopul dezvoltării economice și al inovării.

Învățarea pe tot parcursul vieții este un proces continuu care se poate întinde de-a lungul întregii vieți a unei persoane, de la un învățământ preșcolar de calitate până la formările destinate pensionarilor. În plus, procesul de învățare are loc, de asemenea, în afara contextelor formale, în special la locul de muncă.

Recent, s-au realizat unele progrese privind criteriile de referință europene legate de reducerea proporției de persoane cu un nivel scăzut al competențelor de bază (20 % în anul 2009 comparativ cu un nivel de referință de sub 15 % până în 2020) și de creșterea participării la învățământul preșcolar (92 % în 2009 comparativ cu un nivel de referință de 95 % până în 2020); cu toate acestea, eforturile trebuie continuate în ambele domenii.

Obstacolele din calea învățării pe tot parcursul vieții persistă: un număr limitat de oportunități de învățare necorespunzător adaptate la nevoile diferitelor grupuri-țintă, lipsa informațiilor accesibile și a sistemelor de sprijin și parcursuri de învățare insuficient de flexibile (de exemplu, între VET și învățământul superior). Problemele sunt adesea exacerbate de faptul că persoanele care au potențialul de a învăța provin din medii socio-economice modeste și au un nivel slab de educație.

Depășirea acestor obstacole necesită mai mult decât reforme fragmentare în sectoare specifice ale educației. Deși statele membre au recunoscut această necesitate cu un deceniu în urmă, problema segmentării persistă. În prezent, doar câteva țări au instituită o strategie globală, care susține un bun continuum educațional (AT, CY, DK, SI, UK, SC).

În ceea ce privește aspectele pozitive, utilizarea unor instrumente precum cadrele naționale și europene ale calificărilor (BE nl, CZ, DK, EE, FI, FR, IE, LT, LV, LU, MT, NL, PT, UK), mecanismele pentru validarea învățării non-formale și informale (DE, DK, ES, FI, FR, LU, NL, PT, RO, SE, UK) și politicile de orientare pe tot parcursul vieții (AT, DK, DE, EE, ES, FI, FR, HU, IE, LT, LU, LV, NL) arată că depășirea obstacolelor din calea cooperării între sectoarele educației este posibilă.

Sistemele de educație și formare ar trebui să ofere tuturor șansa de a învăța pe tot parcursul vieții. Statele membre ar trebui să-și analizeze sistemele pentru a detecta obstacolele din calea învățării pe tot parcursul vieții. În cooperare cu partenerii sociali și alte principale părți interesate, ele ar trebui să instituie strategii globale și să ia măsuri pentru a promova accesul la învățarea pe tot parcursul vieții, în conformitate cu angajamentele europene și sprijinindu-se pe instrumente și cadre care favorizează transparența (Cadrul european al calificărilor (8), ECVET/ECTS (9), EQAVET, Cadrul de competențe-cheie (10)). Accentul ar trebui pus pe asigurarea unor competențe de bază pentru toți și pe o mai bună integrare a ofertelor de învățare pe tot parcursul vieții, în special pentru a încuraja participarea adulților slab calificați.

2.5.   Mobilitatea în scop educațional

Mobilitatea consolidează bazele Europei pentru o creștere viitoare întemeiată pe cunoaștere și pe capacitatea de a inova și de a concura la nivel internațional (11). Aceasta consolidează capacitatea de inserție profesională și dezvoltarea personală și este apreciată de către angajatori. Instituțiile de învățământ, sistemele de educație și formare și întreprinderile deopotrivă beneficiază de pe urma experienței de învățare, a contactelor personale și a rețelelor care rezultă din mobilitate. Promovarea mobilității transnaționale în scop educațional este un exemplu excelent de valoare adăugată europeană.

Cu toate acestea, nivelurile actuale ale mobilității nu reflectă valoarea acesteia. Aproximativ 10 % – 15 % din absolvenții de învățământ superior își petrec o parte din studiile lor în străinătate, unde valoarea adăugată a mobilității este mai mult recunoscută, față de numai 3 % din absolvenții de VET inițial. Este nevoie de eforturi suplimentare în vederea promovării mobilității în sectorul VET. Resursele financiare limitate și cunoștințele lingvistice insuficiente reprezintă un obstacol în calea mobilității în scop educațional. Mobilitatea nu este întotdeauna recunoscută sau validată. Adesea, se constată o lipsă de informații despre oportunitățile existente. În plus, nu se acordă o atenție suficientă situației deosebite a persoanelor cu nevoi speciale (de exemplu cu dizabilități).

Majoritatea țărilor promovează în primul rând mobilitatea persoanelor care învață. Deși unele țări (BG, IE, MT, SE, BE nl, DE, EE, EL, ES, FI, NL, RO, LT, FR) includ și alte grupuri, cum ar fi cadrele didactice sau ucenicii, se poate face mult mai mult în acest domeniu, atât la nivel național, cât și la nivel european.

Programele de finanțare europene au un rol esențial de jucat. Ca parte din noul cadru financiar multianual pentru 2014–2020, Comisia a propus ca numărul de beneficiari ai viitorului program în domeniul educației și formării să fie aproape dublat, de la 400 000 la aproximativ 700 000 pe an.

Cu toate acestea, programele financiare trebuie însoțite de reforme politice. În noiembrie 2011, Consiliul a adoptat un nou criteriu de referință privind mobilitatea în scop educațional (20 % pentru învățământul superior, 6 % pentru VET inițial până în 2020). Acest angajament politic ar trebui să fie continuat în cadrul punerii în aplicare a Recomandării Consiliului „Tineretul în mișcare - promovarea mobilității tinerilor în scop educațional” și prin utilizarea deplină a instrumentelor europene care favorizează transparența, precum CEC, ECTS/ECVET și Europass (12).

2.6.   Noi competențe și locuri de muncă

Criza a provocat schimbări în ceea ce privește cererea de competențe. Cererea de locuri de muncă pentru care sunt necesare calificări slabe scade, iar industriile de mâine bazate pe cunoaștere impun niveluri din ce în ce mai înalte ale calificărilor. Conform unor previziuni recente (13), numărul de locuri de muncă de înaltă calificare va crește cu aproximativ 16 milioane, de la 29 % (2010) la 35 % din totalul locurilor de muncă în 2020. În schimb, se preconizează că numărul de locuri de muncă care necesită un nivel scăzut al competențelor va scădea cu aproximativ 12 milioane, de la 20 % la mai puțin de 15 %. Unele țări se confruntă deja cu blocaje în ceea ce privește locurile de muncă de înaltă calificare. Acestea vor fi agravate de efectele îmbătrânirii populației atunci când forța de muncă va începe să se reducă după 2012. Au fost adresate unui număr de state membre (BG, CY, CZ, EE, PL, SI, SK, UK) recomandări specifice privind îmbunătățirea competențelor necesare pe piața muncii și sprijinul specific pentru lucrătorii slab calificați.

Statele membre au realizat progrese în ceea ce privește metodele de punere în aplicare, instrumentele și abordările care au ca scop anticiparea și evaluarea cererii de competențe, neconcordanțele și capacitatea de inserție profesională a absolvenților. Multe se concentrează asupra unor sectoare-cheie cum ar fi TIC sau sănătatea.

Cu toate acestea, numai câteva țări (AT, DE, FR, IE, PL, UK) au o abordare coordonată pentru diseminarea rezultatelor în rândul actorilor principali. Mecanismele instituționale sunt adesea dezvoltate la nivel regional sau la nivel sectorial, dar au tendința de a reflecta și de a reproduce segmentarea sistemelor de educație și formare.

Țările abordează capacitatea de adaptare a ofertelor de educație și formare la evoluțiile pieței muncii prin intermediul parteneriatelor cu principalele părți interesate (EE, FI, SE), al mecanismelor de asigurare a calității și al inițiativelor care vizează competențele necesare pe piața muncii, în special în materie de alfabetizare, matematică, știință și tehnologie (AT, BE nl, DE, FR, PL, LT, IE), limbi străine, competențe digitale și spirit de inițiativă și antreprenorial (ES, EE, LT, BG, FR).

Încurajarea băieților și a fetelor de a alege o carieră în sectoare în care sunt subreprezentați va reduce segregarea de gen în domeniul educației și formării și poate contribui la reducerea deficitului de forță de muncă calificată pe piața muncii.

ET 2020 ar trebui să sprijine punerea în aplicare a inițiativei emblematice „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă”. Comisia a adoptat o comunicare cu privire la o „Inițiativă privind oportunitățile pentru tineri” (14), care subliniază importanța educației și formării în prevenirea șomajului în rândul tinerilor, și va prezenta pe parcursul anului 2012 o comunicare privind regândirea competențelor, propunând măsuri pentru îmbunătățirea competențelor-cheie și pentru promovarea unor legături mai strânse între educație și piața muncii. Activitatea din cadrul ET 2020 va continua să promoveze dobândirea de competențe-cheie de către toți cetățenii, să îmbunătățească monitorizarea prin elaborarea unui nou criteriu de referință european privind capacitatea de inserție profesională, să promoveze actualizarea cu regularitate a competențelor și recalificarea profesională și să anticipeze cererea viitoare de pe piața muncii în materie de competențe, în special prin intermediul Panoramei Competențelor în UE.

3.   CONTRIBUȚIA ET 2020 LA STRATEGIA EUROPA 2020

Evaluarea ciclului 2009-2011 prezentată mai sus, inclusiv progresele lente către îndeplinirea obiectivului principal în materie de educație și a criteriilor de referință din ET 2020, evidențiază importanța de a investi eficace în reforma educației și formării, astfel încât acest sector să favorizeze o creștere durabilă și ocuparea forței de muncă și să promoveze, de asemenea, incluziunea socială.

AAC 2012 subliniază necesitatea unei aplicări vizibile a orientărilor politice ale UE de către statele membre. ET 2020 ar putea fi utilizat pentru a sprijini statele membre să răspundă provocărilor identificate în diferitele recomandări specifice fiecărei țări din următoarele domenii: PTS (AT, DK, ES, MT) și absolvirea învățământului terțiar (BG, CZ, MT, PL, SK); învățarea pe tot parcursul vieții, VET și competențele necesare pe piața muncii (AT, CY, DK, EE, ES, FI, și învățământul preșcolar și școlar sau aspectele legate de echitate (BG, DE, EE).

Pe baza evaluării Comisiei și a consultării cu statele membre și organizațiile părților interesate europene, Consiliul și Comisia confirmă faptul că cele patru obiective strategice ale ET 2020 fixate în 2009 rămân valabile. Lista domeniilor prioritare pe termen mediu, convenite în 2009, este înlocuită de o listă nouă, care se va axa pe mobilizarea sectorului educației și formării pentru a favoriza creșterea economică și ocuparea forței de muncă (a se vedea anexa).

În plus, Comisia sugerează revizuirea metodelor de lucru definite în ET 2020, care au fost concepute înainte de strategia Europa 2020 și semestrul european. ET 2020 ar trebui să fie mai bine armonizat cu strategia Europa 2020; acesta ar trebui să fie un mecanism de mobilizare a părților interesate din ET 2020, să consolideze aderarea acestora și să valorifice expertiza lor în sprijinul strategiei „Europa 2020”, bazându-se, de asemenea, pe dovezi și date provenind de la agențiile și rețelele europene relevante (15).

Pentru a spori contribuția ET 2020 în cadrul strategiei „Europa 2020”, guvernanța ET 2020 și instrumentele sale de lucru ar putea fi adaptate după cum urmează:

1.

Consiliul Educație, Tineret, Cultură și Sport ar putea aborda dimensiunea strategiei Europa 2020 referitoare la educație și formare atât în cursul semestrului european, cât și al celui național. Consiliul ar putea analiza AAC și raporta în cadrul reuniunii Consiliului European din martie, ar putea examina chestiunile comune care reies din orientările indicate de Consiliul European și punerea lor în aplicare prin programele naționale de reformă și ar putea, de asemenea, analiza urmările rezultatelor semestrului european.

2.

Având în vedere caracterul integrat al strategiei Europa 2020, există posibilitatea de a consolida cooperarea între Comitetul pentru educație și Comitetul pentru politică economică, Comitetul pentru ocuparea forței de muncă și Comitetul pentru protecție socială. Cooperarea ar garanta contribuția ET 2020 la procesul Europa 2020, inclusiv în ceea ce privește utilizarea indicatorilor de monitorizare.

3.

Învățarea reciprocă este un instrument care ar putea fi mai bine utilizat și legat mai strâns de strategia Europa 2020. În primul rând, pentru pregătirea și alimentarea cu informații a dezbaterii la nivelul Consiliului, în fiecare an în septembrie/octombrie ar putea avea loc o evaluare inter pares, organizată în strânsă cooperare cu Președinția Consiliului. Această abordare multilaterală s-ar putea concentra pe aspecte strategice esențiale apărute în timpul semestrului european precedent care sunt la originea unui număr mare de recomandări specifice fiecărei țări. În al doilea rând, statele membre care doresc acest lucru pot invita omologi la o discuție aprofundată despre problemele specifice din țara lor. Comisia ar urma să folosească instrumente financiare relevante pentru a susține această activitate, inclusiv prin favorizarea participării experților de renume internațional.

4.

Pentru a consolida legătura între obiectivele strategiei Europa 2020 și ET 2020, Comisia ar putea organiza în fiecare an un schimb de opinii între părțile interesate din domeniul educației și formării. Acest nou forum privind educația și formarea ar putea, la începutul lunii octombrie, să analizeze progresele înregistrate în modernizarea sistemelor de educație și formare, pe baza discuțiilor referitoare la educație din cadrul semestrului european.

5.

Consiliul va revizui lista de indicatori în domeniul educației și formării (16), pentru a se asigura că indicatorii utilizați în ET 2020 sunt în concordanță cu obiectivele sale. Pentru a înlocui raportul actual privind progresele înregistrate (17), Comisia va prezenta în toamna fiecărui an un nou Monitor al educației și formării, care va stabili, pe scurt, progresele realizate în ceea ce privește criteriile de referință din ET 2020 și indicatorii esențiali, inclusiv obiectivul principal din cadrul strategiei Europa 2020 în materie de educație și formare. Acest document ar contribui la alimentarea cu informații a dezbaterii la nivelul Consiliului.

În cele din urmă, toate instrumentele trebuie mobilizate pentru realizarea obiectivelor stabilite în cadrul strategiei Europa 2020 și al ET 2020, inclusiv programele actuale și viitoare în domeniul educației și formării, fondurile structurale și programul „Orizont 2020”.

---

(1)  JO C 119, 28.5.2009, p. 2.

(2)  Doc. 18577/11 ADD 1 [SEC(2011) 1607 final) și doc. 18577/11 ADD 2 (SEC(2011) 1608 final].

(3)  Rețeaua europeană de experți în economie și educație (EENEE), EENEE Policy Brief 1/2011: The cost of low educational achievement in the European Union (Costul randamentului școlar scăzut în Uniunea Europeană).

(4)  JO C 191, 1.7.2011, p. 1.

(5)  Sursă de date pentru 2010: Eurostat (AFM).

(6)  JO C 372, 20.12.2011, p. 36.

(7)  Sursă de date pentru 2010: Eurostat (AFM) (nivelurile ISCED 5–6). Pentru DE, obiectivul include și ISCED 4, iar pentru AT, ISCED 4A.

(8)  JO C 111, 6.5.2008, p. 1.

(9)  Sistemul european de credite pentru educație și formare profesională, Sistemul european de credite transferabile, cf. http://ec.europa.eu/education/lifelong-learning-policy/doc48_en.htm

(10)  JO L 394, 30.12.2006, p. 10.

(11)  COM(2009) 329 final.

(12)  JO L 390, 31.12.2004, p. 6.

(13)  http://www.cedefop.europa.eu/en/Files/3052_en.pdf

(14)  Doc. 5166/12 [COM(2011) 933 final].

(15)  În special, Cedefop, Fundația Europeană de Formare și rețeaua Eurydice.

(16)  JO C 311, 21.12.2007, p. 13.

(17)  Ultima ediție: SEC(2011) 526.

---

---